Discurs Crin Antonescu, susţinut cu ocazia mitingului electoral de la Târgoviște, județul Dâmbovița 2 iunie 2012

“Bună ziua!

Bună ziua, dragi prieteni! Vă îmbrățișez pe toți și vă spun, din capul locului, în această campanie electorală, este cea mai frumoasă adunare la care am participat. Am văzut și-n alte părți oameni mulți, susținători, simpatizanți, oameni normali care doresc schimbare.

Mulțumesc, dar astăzi și până în 10 iunie nu strigăm decât Grozavu și Țuțuianu!

Am mai văzut, spuneam, mulți oameni peste tot, în toate colțurile țării unde mergem, oamenii vin alături de noi. Oamenii ne cer să mergem până la capăt, să redresăm această țară, să facem dreptate, dar aici, mai mult ca oricând, pe voi vă văd cei mai hotărâți, cei mai deciși să eliberați Dâmbovița și Târgoviștea.

Au încercat și azi să facă, așa cum fac de ani de zile, să ne fie frică, să ezităm, să nu avem curajul să ne întâlnim și vă spunem clar: Jos mafia portocalie, vopsită-n verde! Jos Florin Popescu! Jos Boriga! Jos Băsescu! Jos mafia lor!

Voi sunteți cei mai hotărâți pentru că voi în Dâmbovița ați suferit cel mai mult. Ați suferit cel mai mult de pe urma aroganței, lăcomiei, sfidării acestor oameni. Astăzi avem o singură șansă și o singură cale: USL victorie!

Cei care au stăpânit această țară, cu firman de la Traian Băsescu și Elena Udrea, și-au bătut joc de milioane de oameni. Le-au tăiat salariile, le-au micșorat, de fapt, pensiile, au falimentat firme, au lăsat oameni pe drumuri, au închis școli, au închis spitale, au mărit TVA-ul. Au făcut tot ceea ce nu s-a făcut niciodată în rău în această țară, dar vă spun convingerea mea: Niciunul dintre baronii pediști n-a fost mai arogant, mai nerușinat, mai agresiv decât Florin Popescu. Dați-l afară prin vot!

Până și astăzi la Dâmbovița am văzut un lucru pe care nu l-am mai văzut în altă parte. Florin Popescu și clica lui își închipuie în continuare că asta e moșia lor și au întâmpinat cu Interzis USL. Iar eu îi spun: Nu, Florin Popescu. După 10 iunie, în Dâmbovița, va fi Interzis hoție! Interzis teroare! Interzis teroare! Adică va fi Interzis Florin Popescu! Interzis Boriga! Interzis PDL!

Sunt alături de fiecare dintre dumneavoastră. Am dovedit că știm să ne ținem cuvântul, că știm să fim parteneri. Am încheiat o înțelegere și am spus: Vom dărâma acest guvern și Victor Ponta va fi prim-ministru. Ne-am ținut de cuvânt: Victor Ponta este prim-ministru și va fi.

Am spus că vom face o alianță politică între partide diferite, între personalități diferite. Am spus că vom fi capabili să trecem peste tot și să fim împreună și am rezistat. Noi am rezistat, iar ei au dat bir cu fugiții. Unde mai vedeți azi culoarea portocaliu și literele PDL? Nicăieri. Acești oameni, care ne-au furat, care ne-au mințit, care ne-au batjocorit, n-au curaj să dea piept cu alegătorii. Dar noi știm cine sunt și votul dumneavoastră îi va găsi și îi va pedepsi.

Sunt alături de fiecare dintre dumneavoastră și sunt alături cu deosebire de doi oameni care sunt șansa Târgoviștei și a Dâmboviței de a scăpa de mafia lui Florin Popescu.

Sunt prieten cu Gabi Grozavu de 20 de ani și sunt prieten cu el de 20 de ani pentru că niciodată nu s-a gândit să fure, pentru că niciodată nu s-a gândit să mintă, pentru că a spus ceea ce crede, și când asta îi aducea voturi și când nu îi aducea voturi, pentru că niciodată nu a fost oportunist, nu a trădat, ci a rămas alături de convingerile lui. Gabi Grozavu va fi un primar cinstit, corect și care va face din Târgoviște ceea ce acest oraș cu istorie extraordinară merită. Votați-l pe Gabi Grozavu, dați-i încrederea lui Gabi Grovazu!

Îl cunosc, de asemenea, îl cunosc, îl respect, îl admir pe colegul meu .

Și am să vă spun, în fine, despre acești doi oameni ceva ce au în comun și pentru care merită să ne batem alături de ei și să avem încredere în ei. Și Adrian Țuțuianu și Gabi Grozavu sunt printre puținii oameni care atunci când Florin Popescu avea toată puterea, când îi amenința pe toți, când îi cumpăra pe toți, când îi șantaja pe toți, sunt printre puținii oameni care au rezistat.

Florin Popescu și gașca lui spuneau: Grozavu e slab, Grozavu nu are putere. Țuțuianu nu contează! Ei bine, puterea lor morală, curajul lor de a  se bate aici, ani de zile, când Băsescu și Popescu tăiau și spânzurau în România, merită azi încrederea noastră. Să fim alături de ei, de acești oameni curajoși, să îi ducem la victorie pentru ei și mai ales pentru dumneavoastră. Adrian Țuțuianu, Gabi Grozavu!

În fine, mă despart deocamdată de dumneavoastră, mulțumindu-vă. Uniunea Social Liberală a fost leacul României și este leacul României împotriva bolii pedeliste, dar Uniunea Social Liberală ar fi rămas o idee în capul a doi-trei  oameni fără dumneavoastră. Dumneavoastră sunteți Uniunea Social Liberală. Rămâneți împreună, Roșu –Galben –Albastru!

Avem de eliberat o țară și avem de lucrat împreună pentru țara asta.

Adrian Țuțuianu, Gabi Grozavu, Târgoviște, Dâmbovița, USL, România!”

R.C. Cristea (Adevarul) – Păzea! Vine dictatura!

„M-aș aștepta să nu înceapă un proces de restauraţie“ – a spus Președintele Traian Băsescu la depunerea jurământului de către noul Cabinet.

Nici n-a terminat Băsescu fraza și eminenţa sa cenușie cu tiară portocalie a decretat: „Restauraţia autoritară este în plină desfășurare!” Prin urmare, într-un nou puseu de involuntar anticomunism, Băsescu s-ar cam teme, deși nu foarte-foarte, de recomunizare. Îngrozite însă de transformarea României de către noua guvernare în abominabile dictaturi se arată personalităţi credincioase cultului prezidenţial. E vorba de profesori universitari, politologi cu recunoaștere internaţională, „competenţe epistemice”, intelectuali subţiri. I-am citit întotdeauna cu interes, chiar dacă sau mai ales pentru că, după ce și-au încolăcit conștiinţele în jurul prepeleacului băsescian, vederile lor asupra mersului democraţiei autohtone au ajuns să fie radical diferite de ale mele. M-a bufnit iniţial râsul descoperind la ce indigouri catastrofice e trasă noua putere de toate aceste minţi, teoretic, cu scaun la cap. De vreo lună încoace, gura pretorienilor lui Băsescu nu mai tace: se trudește din greu la ideea că n-au văzut cerul și pământul așa o dictatură ca aceea a ameninţării globale clocite de USL. Antonescu și Ponta trimit direct la „Petru Groza, Ana Pauker & Co”. „Deliciile restauraţiei” USL sunt asociate cu „Marx, Lenin, Stalin, Mao, Hrusciov, Tito, Ceaușescu, „Che” Guevara, Fanon, chiar Mussolini.” Ţara e târâtă în „sandinismul din anii ’80″, „peronism balcanic” și „remexicanizare”, asta după ce „proiectul Băsescu a mexicanizat-o”. Victimă sigură a „imperialismului neosovietic”, România a încăput pe mâna unor lideri satanici, la fel ca în „Belarus, Zimbabwe și Uganda”, care ne „întorc foarte în urmă în timp, poate în zona de intrigi și asasinate otomane”. Neototalitarii din USL periclitează democraţia. O apoftegmă tare: „…prin democraţie se instalează totalitarismul!” Pierderea puterii de către PDL produce un haloimăs delirant „în care Casa Regală a României se aliază în mod firesc cu nostalgicii lui Ceaușescu, securiștii, KGB-iștii…” etc. Psihic agitat și tulbure discernământ manifestă această intelighenţie pentru care alternanţa la puterea lor ne va întoarce în „dictaturi genocidare”. Dedulcite la privilegii, elitele fanatizate de Băsescu nădușesc suflând în trâmbiţele Apocalipsei. „Am intrat în purgatoriu. Văd aici condiţia unei renașteri” – scrie alt utopist în derivă și mare plângăcios. Ce i s-ar putea spune? Renaștere ușoară…

Declarații ale președintelui PNL și altor membri PNL (sinteza presa)

Cotidianul – Antonescu: Ponta s-a mişcat foarte bine în calitatea sa de prim-ministru, n-a falsat, e mare lucru

Preşedintele PNL Crin Antonescu apreciază prestaţia lui Victor Ponta ca premier şi faptul că, în situaţiile în care a fost pus, a găsit ‘tonalităţile corecte’ şi nu a ‘falsat’. ‘Guvernului Ponta i-aş da un 9, lui Victor Ponta aproape 10. Cred că Victor Ponta s-a mişcat foarte bine în calitatea sa de prim-ministru, ţinând cont de faptul că nu-i uşor să devii prim-ministru cam pe neaşteptate. Cred că s-a mişcat foarte bine, cred că a găsit tonalităţile corecte, cred că n-a falsat, ceea ce e mare lucru’, a spus Antonescu, la Antena 3. în opinia lui Antonescu, în cazul problemelor nominalizărilor de la Educaţie trebuie admis că primul-ministru nu avea de unde să ştie ‘că la un moment dat, în cariera unui profesor universitar există articole discutabile’. în schimb, preşe dintele PNL a cotat USL cu nota ’10, din plin’. ‘USL chiar e ceva ce aş vota cu două mâini’, a comentat el.

Cotidianul – Crin Antonescu: Traian Basescu il detesta in chip special pe Andrei Marga

Presedintele PNL Crin Antonescu, prezent marti seara in cadrul emisiunii Sinteze Zilei difuzata de Antena 3, a declarat ca presedintele Traian Basescu a comis o mare gafa in timpul discursului sustinut de ministrul de externe Andrei Marga la Chicago, in timpul unei intalniri cu cateva zeci de romani la hotelul The Drake. Crin Antonescu a afirmat ca nu este pentru prima data cand presedintele procedeaza asa, iar astfel de atitudini sunt chiar unele care ne fac de ras.Reamintim ca in timp ce Andrei Marga isi explica declaratiile despre Vladimir Putin, seful statului a plecat de langa ministrul de externe, intorcandu-i spatele si vorbind cu cineva din sala. A preferat sa faca poze cu un copil si nu parea catusi de putin interesat de explicatiile ministrului Marga. Intrebat de realizatorul emisiunii daca gestul presedintelui Traian Basescu poate fi interpretat drept gafa sau un lucru ostentativ, Crin Antonescu a afirmat ca este vorba de o gafa. El a precizat ca Traian Basescu tre buia macar sa simuleze o atitudine cuviincioasa.

Curentul – Varujan Vosganian: ‘Singurul adversar al PNL este PSD’

Supărat că a fost tras pe linie moartă de la venirea lui Crin la conducerea PNL, fostul ministrul al Economiei Varujan Vosganian nu scapă nicio ocazie pentru a mai înţepa puţin actuala conducerea pentru coabitarea cu PSD. Nu că acest fapt l-ar deranja extrem de tare, ci mai degrabă din cauza faptului că nu se mai regăseşte la vârful ciolanului, acolo unde se afla în vremea lui Tăriceanu. într-o postare de pe blogul său intitulată ‘Principalul adversar al PNL în alegerile locale este…PSD!’, Varujan se arată extrem de încântat de previziunile electorale din teritoriu, acolo unde a ajuns să facă misionariat politic. El susţine că PDL nu mai are nicio şansă pe coclaurile pe unde a umblat el şi că singurul adversar al PNL a rămas doar PSD în localităţi unde lupta nu recunoaşte prieteniile de la cent ru dintre Crin şi Ponta.

Cotidianul – PNL: Basescu a tratat guvernele ca pe niste anexe ale Palatului Cotroceni
Purtatorul de cuvnt al PNL, Mihai Voicu, a declarat, miercuri, pentru MEDIAFAX, ca presedintele Traian Basescu a tratat guvernele, pna acum, ca pe niste anexe ale Palatului Cotroceni, iar Guvernul Ponta trebuie sa se raporteze sefului statului doar in limitele Constitutiei.

SR Stanescu (Inpolitics) – Reduta Traian Basescu

Fanii Presedintelui Traian Basescu tipa ca din gura de sarpe. Sub pretextul ca USL ii vrea acestuia capul. Ca zilele lui ar fi numarate. Ca se incearca, pe toate caile, indepartarea sa de la Cotroceni. Ca tinta adversarilor sai ar fi initierea unor alegeri prezidentiale anticipate. Iar reprezentantii USL transpira, la randul lor, pentru a netezi drumul in vederea fie a unei capitulari a lui Traian Basescu, fie a suspendarii ori demiterii acestuia. Intre frustrarile unora si asteptarile celorlalti, unde se afla adevarul? In ce directie si cu ce viteza se indreapta viitoarele actiuni politice ale USL?

Faptul ca rezultatul tuturor cercetarilor de piata indica o prabusire a credibilitatii regimului Traian Basescu nu mai este un secret pentru nimeni. Si cu atat mai putin pentru PDL. O dovada ca asa stau lucrurile a reprezentat-o si semnificativa hemoragie a activului acestui partid, care s-a deplasat spectaculos si scandalos in directia USL. Urmandu-si, practic, electoratul. Dintr-un partid-stat, hegemon, care parea, la sfasitul anului trecut, invincibil pentru cei mai multi observatori ai scenei politice romanesti, iata ca PDL, cuprins de panica, se teme ca va ajunge un partid prea mic pentru a mai fi semnificativ in bataliile politice care urmeaza. Cum prima extrema nu a fost adevarata, eu unul nu creditez nici pesimismul in care reprezentantii acestui partid au cazut. Fapt este, insa, ca s-au intamplat cateva lucruri unice in analele vietii politice romanesti. Sub regimul Traian Basescu, doua guverne, Boc si Ungureanu, au fost tinta unor motiuni de cenzura incununate de succes, cel de-al doilea guvern fiind cel mai scurt din istoria Romaniei, de numai 78 de zile si, tot sub acest regim, presedintele insusi a fost suspendat. Pana acum, doar o data. In fine, tot in premiera in analele istoriei recente, un partid aflat la putere pierde guvernarea inaintea alegerilor locale.

Dar cea mai relevanta trasatura a momentului pe care il traim este coexistenta, la conducerea statului, a unui presedinte aflat in stare de adversitate de tip agresiv cu USL si guvernul acestei aliante. In timp ce presedintele statului este in cadere libera, el plasandu-se, din punctul de vedere al sustinerii publice, chiar sub partidul care l-a adus la putere, cei care guverneaza sunt pe val. Adica in crestere. O colaborare constructiva nu este posibila. Cu atat mai mult cu cat, se stie, Basescu are apucaturi tinand mai degraba de statul totalitar decat de statul democratic. Daca nu este posibila o politica facuta in echipa, nu este fezabila nici coabitarea. Si, asa cum ne arata experienta ultimelor zile, nici macar o relatie de tip institutional intre guvern si presedinte.

Nu fiindca adversarii lui Traian Basescu doresc, nu ca rezultat al unei simple batalii politice, ci pur si simplu ca o necesitate tinand de stabilitatea politica si de siguranta cetateanului, realitatea de pe tabla de sah politic impinge evolutiile catre un singur deznodamant. Eliminarea ultimei redute a regimului Basescu. Care este Basescu insusi. Nu ar trebui sa fie asa? (Sorin Rosca Stanescu)

 

O. Stireanu (Azi): Ideologul unui lumpen de lux

Fiind cam stătut şi nevorbit în ultima vreme, Traian Băsescu s-a dezlănţuit într-un recital de politologie neaoşă în faţa unui auditoriu românesc de la Chicago, selecţionat cu grijă şi pregătit cu atenţie.

Printre mirosuri de sarmale şi bucăţi prăjite de cârnăciori olteneşti tăiaţi în patru la capete, Traian Băsescu şi-a expus concepţia sa revoluţionară despre lume şi viaţă. Esenţa acesteia o reprezintă lupta permanentă cu fantoma comunismului.

Găselniţa pe care o tot foloseşte de la o vreme, ca o pildă universală, este că statul român „nu poate funcţiona cu legi capitaliste aşezate peste instituţii comuniste“. Expresia reprezintă quintesenţa înţelepciunii sale politice. „Asta am înţeles eu şi este cel mai bun lucru pe care îl las gratis preşedintelui care va veni după mine“, a spus Băsescu la Chicago, pe un ton senioral. Din păcate, el va lăsa moştenire cu totul alte lucruri, mult mai grave, pe care viitorul preşedinte va trebui să le înlăture din practica politică a ţării.

Dacă actualul preşedinte crede că succesorul său va fi bântuit tot de fantoma comunismului, apoi chiar că n-a înţeles nimic din cele două mandate. Nemaiavând ce spune oamenilor, Băsescu rămâne încremenit în obsesiile sale anti-comuniste. Şi nu pentru că ar crede în aşa ceva – ar râde ciob de oală spartă – ci pentru că anticomunismul său dă satisfacţie la un anumit lumpen de lux, ieşit de prin tomberoanele tranziţiei şi pentru care anticomunismul nu este decât o îndeletnicire profitabilă, aducătoare de sinecuri plătite gras, gustări fine prin saloane simandicoase şi călătorii la business class. Lipsit de orice susţinere în societatea românească, Băsescu rămâne în braţe cu patapievicii, tismănenii şi mărieşii care-i îngână pe la urechi balade ameţite despre cum se poate intra în istorie luptând cu fantoma comunistă.

Dizertând mereu despre „instituţiile comuniste“ Băsescu vorbeşte doar despre prefecturi şi judeţe. Impostura este totală. Aceste denumiri n-au fost create de comunişti, ci sunt proprii administraţiei româneşti din perioada interbelică. Ele au fost reinventate în perioada lui Ceauşescu, ca o delimitare simbolică de fostele raioane şi regiuni de inspiraţie sovietică. După declaraţiile pe care le face, Băsescu ar dori, de fapt, reînfiinţarea acestora din urmă. Aşa cum şi din parlament vrea să facă o nouă Mare Adunare Naţională.

Fixaţia pe care Băsescu o are pentru desfiinţarea judeţelor şi consiliilor judeţene se bazează pe o argumentaţie ridicolă, pe care o repetă într-una: că drumul judeţean dorit de unii nu se pupă cu direcţia drumului judeţean dorit de vecini!

Poate o fi existând câte-un drum realizat de vreun judeţ care să nu fi fost continuat în judeţul vecin din lipsă de fonduri – Băsescu n-a putut să dea niciodată un exemplu concret – dar astfel de situaţii izolate nu justifică răsturnarea unei întregi administraţii naţionale.

Este mult de lucru, fără îndoială, până când instituţiile publice vor răspunde aşteptărilor cetăţenilor, dar soluţia nu este schimbarea firmelor de la intrare. Sau a paturilor. Băsescu a desfiinţat şcoli, îndepărtându-le de copii, a desfiinţat spitale, îndepărtându-le de bolnavi. Acum vrea să desfiinţeze judeţele, ca să pună şi mai abitir oamenii pe drumuri, până la „regiune“.

În rest, ce instituţii comuniste o fi văzând Băsescu? Toată arhitectura instituţională a României a fost realizată cu viză şi ştampilă din străinătate, în cadrul a tot felul de procese de preaderare. Altfel nu eram primiţi nici în NATO, nici în UE. Armata şi serviciile secrete au fost croite după voinţa NATO şi a serviciilor partenere. Agenţiile şi autorităţile guvernamentale au fost aprobate de tot felul de raportori, mai întâi de la Consiliul Europei şi, apoi, de la Comisia Europeană. Administraţia locală a fost înfiinţată după modele importate de la UE.

Cum de s-or fi strecurat atâtea „instituţii comuniste“ prin această plasă deasă, de trebuie dl.Băsescu să se lupte, săracul, tot timpul cu ele?

VoxPublica: ALIN TEODORESCU – interviu

Alin Teodorescu, sociolog, şef IMAS, fost deputat, ministru în Guvernul Năstase, analist politic, cunoscător al culiselor puterii, un tip care amestecă alert în discuţii citate din Marx cu poveşti despre bursă. L-am mai intervievat pentru voxpublica (aici) acum doi ani. Cum vede Alin Teodorescu schimbarea guvernului, evoluţia lui Ponta, alegerile locale, posibila schimbare a sistemului de vot pentru parlamentare, provocările economice?

Interviu realizat de Costi Rogozanu şi Dan Duca

Am citit discuţia noastră de acum doi ani. Şi vă întrebam ce părere aveţi de Victor Ponta. Mi-aţi răspuns „mă abţin”. Ce credeţi despre el acum?

E omul politic român cu cea mai spectaculoasă evoluţie în ultimii doi ani.

Cum  a evoluat?

În trei direcţii. Eu am fost convins că va fi mîncat între mese de baronii locali ai partidului. Nu s-a întîmplat. A găsit formula prin care să echilibreze diferite tendinţe ale baronilor locali din partid. Am mai fost aproape convins că nu va avea respectul bătrînilor. Bătrînii sînt cei care au acum peste 60 ani şi care sînt foarte influenţi în perioadele de criză. Ponta și-a cîştigat respectul seniorilor tocmai prin dinamica lui, prin evoluţia lui. Şi în al treilea rînd eram aproape convins că nu va fi pregătit pentru preluarea puterii. Dar s-a pregătit foarte bine. Este omul politic cu evoluţia cea mai spectaculoasă într-o cultură în care politicienii involuează, îi vezi pornind cu calităţi şi terminând cu defecte şi puncte negative.

Şi de acum încolo îl mai vedeţi cu potenţial de creştere?

Dacă merge aşa cum a pornit, pînă în 2020 va conduce guverne fără probleme, două mandate complete.

Am văzut în ultimele zile că tot apare în imagine alături de Ponta, Viorel Hrebenciuc, un personaj „drag” dvs. Ce face acolo?

Îşi reaprinde flacăra violetă care va avea aceleaşi rezultate ca şi în trecut.  (rîde) Mai mult nu spun.

Ştiţi, dar nu spuneţi. Crin Antonescu?

A evoluat şi el foarte mult, nu aşa de repede ca Ponta. Antonescu este foarte reprezentativ pentru români – nu se ia pe el însuși prea în serios. Dar mai are timp. Deși s-ar putea să ia mandatul chiar din februarie-martie anul viitor.

Prefiguraţi o suspendare?

Poate să fie şi demisie…

De ce-ar face asta?

Cine poate să ştie… Ar fi spus cineva acum trei săptămîni că Ponta devine premier şi că are 284 de voturi în Parlament? Orice socoteală făceai acum trei săptămîni aveai 218 voturi pentru moțiune în Parlament, nu mai mult. Şi, brusc, ca să vorbesc într-un limbaj pe care nu-l cunoaşteţi şi trebuie să vă uitaţi în dicţionare ca să-l înțelegeți, acumulările cantitative s-au transformat într-un salt calitativ. E din materialismul dialectic…

Dacă legea electorală care tocmai a trecut de Senat va trece prin Cameră şi dacă va fi promulgată, PDL-ul nu face mai mult de 10% din mandate, chiar dacă va aduna 15% din voturi. De la 1 ianuarie 2013 se poate deci întîmpla orice. Aş spune că, după un mandat nefericit, cel al lui Mircea Geoană, PSD a avut noroc, în ciuda neîncrederii mele din 2010.

Adică?

PSD a avut noroc cu un preşedinte care a devenit lider.

Credeţi că legea va trece de Cameră?

USL-ul îşi poate face acum tabelele foarte simplu. Dacă ar simula ce s-ar fi întîmplat în 2008 cu această lege, ar observa că în loc de 51% din mandate ar fi obţinut 68% . Puteau fi la guvernare încă din 2008, fără să cadă în capcana sinistră a coabitării cu PDL. V-am povestit de acordul cu liberalii din noiembrie 2008. L-a respins M. Geoană… Noul sistem electoral,  the winner takes all , favorizează partidele mari aflate la guvernare și crează majorități solide.

La alegerile locale PDL o să rămînă pe linia de plutire. Poate să ia şi 20%…

Depinde la ce. La consilieri locali ia 20 %. La primari poate că peste 20%. La consiliile judeţene lucrurile stau altfel. Acesta este un vot care e legat direct de ce se întîmplă la Bucureşti. Oamenii văd preşedintele CJ direct în legătură cu Bucureştiul. Pînă şi în Harcov, UDMR se gîndeşte de şapte ori pînă pune pe cineva candidat la CJ, pentru că trebuie să fie o persoană care să satisfacă populaţia maghiară, dar să şi deschidă uşile la Bucureşti. Ceea ce în unele cazuri s-a întîmplat.

Mai e o lună, s-ar putea să nu se simtă banii daţi de la guvern spre teritoriu.

Îţi mai spun o dată ce am spus şi acum doi ani: banii dați în campanie, fie de la Guvern, fie de la candidați, nu contează! Oamenii judecă votul lor în funcție de acțiunile sau determinarea candidaților. Poți să fi făcut garduri și chioșcuri, dacă oamenii cred că ai băgat mâna până la cot și au alternativă, te schimbă. Publicul românesc e greu de păcălit, greu de mințit, greu de cumpărat.

Bucureştiul? Citeam dimineaţă despre un sondaj care nu prea-l dădea bine pe Liviu Negoiţă.

Va fi şocul şocurilor. Noi n-am avut anchete în Bucureşti, doar într-un singur sector. N-am luat contracte cu partidele şi nici nu vom lua…

De ce? Nu mai sînt bani?

Nu plătesc. Am luat la ţepe în ultimii şapte ani de ne-am săturat. În mod aproape cert doi primari consideraţi imbatabili azi vor pierde.

Liviu Negoiţă?

(tace)

Vanghelie?

Nu…

Onţanu?

Din şase primari în funcție cel puţin doi vor pierde. Şi va fi un şoc. Lumea o să zică vai de mine, dar cum de s-a întîmplat, a fost un primar bun. Lumea s-a săturat de migraţie politică, de afaceri, nu se mai lasă păcălită de faptul că-i faci trei gărduleţe vopsite.

Vom avea de asemenea şi unele surprize la Consiliile Judeţene şi chiar cu unii primari. De ambele părţi politice. În sistemul electoral românesc deţinătorul mandatului e avantajat. Trebuie să faci multe porcării ca la un moment dat oamenii să se sature…dar, și când se satură, nimic nu-i mai oprește din drum…

În ce oraşe lucrurile sînt clare?

Clar e la Constanţa, Pitești, Târgu-Jiu, Timișoara, Brăila, Sibiu, destul de clar e la CJ Teleorman, CJ Vrancea, CJ Sibiu. Restul se discută.

La Cluj nu e clar Boc?

Boc… sper că nu se prezintă. Se prezintă?

Da.

Pierde mai rău ca Funar.

Aş pune un pariu că nu.

Lumea e sătulă de el. Eu n-am văzut de mult aşa ceva, atîta ură împotriva acestor trei oameni. Am văzut multe, fac măsurare din ’90 încoace, dar aşa identificare „răul este acest şir de persoane” n-am văzut.

Boc, Udrea, Băsescu.

BUB, buba… Voi aţi spus-o, nu eu.

Iaşi?

Se discută… Va fi greu pentru Nichita, se discută.

Ieri a fost o şedinţă de guvern în care au curs destul de multe: 8%, TVA retroactiv tăiate, bugetari care nu trebuie să mai dea sporurile obţinute ilegal. Cît va continua?

Nu mult.

De ce le face Ponta şi nu le-a făcut Ungureanu?

Ungureanu a avut Guvern ?? A avut un birou, nu un guvern.

Voi ştiţi ce a fost în ianuarie 2012. Traian Băsescu era sub presiunea mass-media, a străzii, a instituţiilor internaţionale, Comisia Europeană, FMI şi BCE. Deși partid de guvernare, PDL avea o problemă cu managementul politic al ţării. Nu mai putea trece nimic decît prin asumarea răspunderii. Iar opoziţia nu putea să preia puterea. Criză adevărată: majoritatea nu mai poate conduce, opoziția nu poate prelua puterea. Ce-a făcut Traian Băsescu? A adoptat soluția lui Emil Constantinescu, care a schimbat trei prim-miniștri în patru ani. Președintele țării a cerut demisia preşedintelui partidului de guvernămînt şi a adus un om din afara sistemului politic, sprijinit de o instituţie puternică. Exact soluţia Constantinescu – care i-a cerut demisia lui Radu Vasile, secretar general al ţărăniştilor şi l-a adus pe Mugur Isărescu, o persoană netrecută prin alegeri, din afara politicului, cu o instituţie puternică în spate. De data asta a fost SIE. În 1999 a fost BNR. Mesajul transmis electoratului și parlamentarilor PDL a fost ruinător, ca și în 1999: noi nu mai avem puterea executivă. Am rămas doar cu puterea locală. Guvernul nu mai e al nostru, este al unei instituţii de stat. Al unei instituții care se ocupă cu informațiile. Guvernul a fost scos de pe mîna politicienilor şi dat statului. Această decizie a lui Traian Băsescu, exact ca decizia lui Emil Constantinescu, a dus la prăbuşirea încrederii pedeliștilor în propria lor misiune. La Traian Băsescu… de la 8% nu mai ai unde să te prăbuşeşti. PDL a început să se desfacă, exact ca și Convenția Democratică.  Au migrat oamenii. Acum se vorbeşte de „trădare”, dar oamenii care au plecat, cel puţin oamenii PDL care mai trec pe la IMAS vorbesc despre migrare și înfrângere. Ce trădare? Pur şi simplu, oamenii voştri au văzut că nu mai conduceţi, au văzut că electoratul s-a mutat în partea cealaltă, asta e, nu aveţi ce să mai faceţi. Vi s-a luat puterea executivă așa cum vi s-a dat – prin aranjamente de culise. Nu a avut loc nici o creştere a imaginii după schimbarea premierului, cum s-a întîmplat totuși cu Emil Constantinescu, iar Ungureanu a fost o deziluzie publică. MRU a pornit în mandat cu 25% încredere, era cel mai scăzut nivel de încredere cu care a pornit vreodată un premier în ultimii 22 de ani. În general, cînd vii în funcție, bun-rău, politician, tehnocrat, ai 41-42% (minimul înregistrat de noi, a fost în cazul lui Adrian Năstase, dar acesta a terminat cu peste 50%, la el încrederea a crescut cît a guvernat).

Spuneaţi că odată cu Ungureanu au cedat către stat puterea executivă, mă rog, către diverse instituţii…

Către instituţii care se ocupă cu informaţia. Reacţia externă a fost cruntă. Străinii ne întrebau dacă noi mai suntem o democrație. În 1999 nu se prea interesau, eram abia la începutul negocierilor. Dar în 2012…membri NATO, membri UE, acuși în zona euro…Să renunți la partide și alegeri ca să aduci un șef de informații în puterea executivă…Într-o democrație partidele conduc, nu palatele.

Dar acum avem un guvern în care BNR e foarte bine reprezentat. BNR e ales democratic?

Florin Georgescu e împrumutat 6-7 luni, nu mai mult. Următorul ministru de finanţe va fi deasemenea o supriză pozitivă. Ajungem şi aici.

Ce-a făcut Traian Băsescu a fost să-şi desfacă partidul, să îl facă să intre în disoluţie. Cînd? Înainte de campania electorală locală. L-a luat în 2000 la 6%, l-a dus la 32%. Şi acum îl duce înapoi la 10%. Ei avut un bazin formidabil, 3 milioane de votanţi care au venit disciplinaţi în 2004, 2008, 2009 şi i-au sprijinit. Dar, gata!, publicul s-a hotărît. Publicul a fost într-o stare de indecizie cronică între 2004 şi 2009. Acum s-a hotărît. În 6 mai 2010 s-a hotărît. Ce-o să le facă USL-iștilor peste doi ani? Aaa (îşi freacă mîinile şi rîde), ce-o să mai discutăm… Antena 3 va fi campioana luptei împotriva corupţiei de centru-stînga, mass-media vor ilustra  neghiobiile guvernării etc.

Ziceţi?

În mod cert. Lupta dintre presă şi puterea executivă. Care, dacă va dispărea, v-aş invita să emigrăm. În România, principala opoziţie politică este presa. Sau, altfel spus, în România presa face politică. Iar politicienii fac mass-media…

Crin Antonescu va fi preşedinte?

Acum aşa arată. Nu ştiu ce va fi… Dacă presa cedează, dar nu va ceda…

O supraestimaţi.

Voi sînteţi din presă şi o consideraţi de mîna a treia. Eu sînt din cercetare şi o consider o minune a României. A fost o minune din 22 decembrie 1989.

Presa moare…

Presa scrisă moare din cauza celor cinci patroni de presă scrisă. Jurnalismul nu moare.

MRU?

Dacă se înscrie în politică…Adică în partid. Ia o organizație locală, o duce pe primul loc și apoi mai vorbim…

Păi a anunţat că…

Ce-a anunţat? N-a anunţat. A anunţat mişcarea „ungurenii mei”. Am văzut o înregistrare pe internet şi mă uitam la feţele mandarinilor pedelişti – care sînt adversari redutabili, ştiu să facă alegeri, să meargă în campanie, s-au opus colosului FSN cînd s-au spart. Mă uitam la nomenclatură pedistă, care era de la rîndul 20 în spate, nu mă refer la cine e în faţă. Cine e în faţă vine şi pleacă. Cînd au auzit aparatcicii expresia „ungurenii mei” aveau nişte feţe… Vorbim de oameni în PD de 20 ani, care au văzut multe şi care îşi ştiu foarte bine votanţii.

A fost o reacţie mai plictisită şi mai sceptică la Ungureanu decît la Boc atunci cînd şi-au ţinut duminică discursurile.

Boc e omul lor, a încercat, s-a luptat, a mers în organizaţii, la guvern, la primărie. E tălâmb, dar e al nostru, îl cunoaştem, a fost cu noi în campanie. Ungureanu este un fel de Geoană pentru nomenclatura pedistă.

Piepturile li s-au umflat la Videanu şi la discursul lui Blaga.

Nomenclaturişti vechi. Aceștia sînt pediştii care s-au dus la şedinţa biroului permanent şi cînd erau doar şase membri plus cîinele Vasile. Pe ăştia nu poţi să îi omori, poţi să îi calci în picioare, cum sînt acum călcaţi de actuala conducere nonpedistă care a capturat partidul…

Ce conducere nonpedistă?

Ei, lasă, ştiţi voi, că aveţi minte…

Păi trebuie să avem pe reportofon.

Uite că nu o să aveți….

Spuneţi-ne de guvernul de peste şase luni. De ce surpriză la ministeurl de finanţe?

Florin Georgescu se întoarce la BNR şi bine că face asta. Acum încearcă să facă politica fiscală pe următorii 3-4 ani, ani foarte grei. Și o va face, că este un buldozer. Cu un calculator în cap. Și pe deasupra, e patriot, dacă nu vă deranjează cuvântul…

Surpriza din finanţe va rămîne pe linie tehnocrată-BNR sau va fi ministru venit din zona politică?

Trebuie să pricepem momentul.

În momentul de faţă bătălia este între monetarişti şi tradiţionalişti. Monetariştii au teoria americană în cap. E criză, tipăreşti bani, pompezi în bănci.Politicienii americani au mereu coșmarul a ceea s-a întîmplat între 1929 şi 1933, cînd programele de austeritate au dus la prăbuşirea a mii de bănci populare, firme de brokeraj, investiții și asigurări. Băncile s-au închis instantaneu, oamenii au rămas fără economii, fără bani de supravieţuire, firmele și consumul s-au prăbușit. Aceasta este toată teoria monetaristă: tipăriţi şi pompaţi. SUA pot adopta această politică,  pentru că au moneda universală a lumii, dolarul nu depinde atât de cererea şi ofertă internă, ci de cererea și oferta întregului glob. Euro nu poate face așa ceva. Euro este încă o monedă regională, fără o politică fiscală unitară în spate.  Monetarismul de tip american este promovat în România de oameni ca D.Dăianu, L.Voinea, chiar şi Cristi Socol, economişti din diferite generaţii, strălucitori profesional, dar prea fascinați de modelul american. Liviu Voinea este cel care a adresat acea scrisoare foarte importantă către FMI în care spune că într-o ţară ca România austeritatea duce la regresie economică, nu la curăţarea finanţelor, şi are parţial dreptate.

Acest monetarism se loveşte de tradiţionalişti, de germani, olandezi, nordici și francezi, de cei care au văzut în inflaţie cauza totalitarismului nazist.  Hiperinflaţia Republicii de la Weimar şi venirea lui Hitler la putere sunt spectre reale în Germania de azi, nu jucării pe internet… În România soluția politică a crizei a fost aducerea lui Carol al II-lea pe care chiar taică-său îl rejectase, cea mai proastă soluţie posibilă. Monetarismul american este înfruntat de germani și francezi care spun: da, tipăriți, dar creați astfel datorii și inflație. Iar datoriile și inflația duc la totalitarism, violență și sărăcie.  Să căutăm o soluţie în aşa fel încît să nu tipărim bani în exces, să nu creăm inflaţie, mai ales că euro e o monedă regională și din euro se poate fugi ușor. Această soluție este reducerea deficitelor, reducerea datoriei externe, reducerea consumului public. Se poate face acest lucru dacă ai sprijin popular, dacă ai programe raționale, dacă ai planificarea veniturilor și cheltuielilor publice.  Aceasta este bătălia de azi. Iar România ar trebui să fie fericită că bastionul tradiționaliștilor este BNR.  Florin Georgescu caută calea prin care să reducă frauda, risipa și corupția din finanțele publice și ar trebui ca toți să-l sprijinim. Căci alternativa nu este decât ce ni s-a întâmplat deja de trei ori în ultimii 80 de ani: mărirea datoriei externe, sărăcia de masă, emigrația, corupția generalizată.

În cazul lui Liviu Voinea, e şcoala Krugman, Stiglitz. Şi de acolo tot vin scrisori către Europa cu acelaşi mesaj.

Da, este şcoala Stiglitz, o şcoală extraordinar de riscantă în Europa, nu şi în SUA. Oamenii de la BNR, tradiţionaliştii, Florin Georgescu, Isărescu, Olteanu, Cristi Popa sunt oameni care ştiu ce înseamnă să faci inflaţie și datorii într-o ţară care nu are resurse naturale, nu are armată și monedă puternice şi în care oamenii nu au rezerve, ies în stradă la cîteva săptămîni dacă nu-şi iau salariile și pensiile. Avem un tradiţionalist la finanţe, care se opune creării de inflaţie. Să-i urăm succes, când 20 de miniștri și 41 de președinți de CJ vin pe capul lui și cer bani pentru poduri, drumuri, parcuri și smacuri, că se apropie alegerile…

El e politica FMI…

Nu numai. Anul trecut, BNR a dat normativele cu ce se întîmplă dacă o bancă din sistem pică.  În SUA şi în Eurozonă regulamentele băncilor centrale sînt foarte simple: pică, o naţionalizăm. În România, nu. Mugur Isărescu, Florin Georgescu şi ceilalţi nu văd naţionalizarea ca o cale de ieşire din criză.

Păi nu sînt ale noastre.

Sînt autorizate de BNR. Sînt bănci sub legea română. A, că au capital austriac sau grec… Capitalul nu are patrie. Manifestul Partidului Comunist, 1848. Aceste bănci dețin banii oamenilor. Dacă se închide una care are 500 de mii de clienți, jumătate de milion de familii intră în faliment. Îţi pică o bancă din România care a investit ca nebuna în nişte bazaconii corupte din real estate și plătesc pensionarii din comuna Vișani, județul Brăila… Am citit foarte atent regulamentul pe care l-a scos BNR să văd dacă introduc naţionalizarea ca o cale de salvare, ca în SUA și Marea Britanie…. BNR nu se referă la naţionalizare. De ce? Nu are încredere că politicienii care vor gestiona banca naţionalizată o vor gestiona corect. Şi e o dramă. În Marea Britanie, RBS era în faliment, guvernul laburist a naţionalizat-o în cîteva ore. S-a întîmplat ceva? Nu. Dar în România nu suntem în acest stadiu social. În România trebuie să privatizăm, apoi să reformăm administrația publică și abia apoi să alegem naționalizarea ca o cale de ieșire din criză.

BNR n-are încredere în politicieni..

În politicieni şi în administraţie.

Nume surprinzătoare în guvern.

Cine?

Titus Corlăţean la justiţe…

Mda, putea să fie la externe. Externele s-au dat PC-ului.

PNL-ului.

PC-ului (rîde).

Marga e la PNL… Lumea s-ar fi aşteptat la alte nume la transporturi, economie.

N-are importanţă, premierul contează.

O să fie bătaie pe cine o să meargă la summit.

Nu cred.

Se vor duce amîndoi cu avioane diferite?

Au mai fost şi în 2004, Năstase, Iliescu şi Băsescu, noul preşedinte, fiecare cu câte un avion de parcă eram Imperiul Roman de Răsărit. Pe europeni nu mai avem cu ce să-i surprindem. România vorbeşte pe două voci, chiar trei. S-au obișnuit cu noi. Și nu ne mai iau în serios.

Hollande nu va reuşi să schimbe nimic?

Noul președinte francez va merge pe linia Merkel-Sarkozy. Nu are nici o şansă să schimbe ceva. Franţa are 90% din PIB datorie, îi vin scadenţele, îi scad exporturile, şomajul e 10% – pentru ei enorm. Hollande are un partid foarte puternic în spate și nu va face nimic împotriva intereselor Franţei și Europei – dacă va trebui să introducă măsuri de austeritate, le va introduce. Schimbarea a fost de ton.

Trebuie austeritate.

Ponta, dacă a cîştigat ceva anii ăştia, pe lîngă faptul că s-a înţeles cu baronii, a fost şi o oarecare retorică de stînga. În ianuarie s-a lipit de discursul anti-privatizare etc. Toate astea vor fi uitate?

Privatizări va trebui să facă. În România nu poţi să faci gestiunea publică a proprietăţii economice, nu sîntem în această fază, ura împotriva statului este inimaginabilă. Victor Ponta va trebui să privatizeze. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Va avea numai efecte pozitive de pe urma privatizărilor, cum au avut Năstase și Tăriceanu. Deocamdată cele mai mari pagube sînt cele provenite de la întreprinderi de stat, nu de la cele private.

PDL cum va evolua?

Vor trece şi ei prin ce a trecut PSD-ul. Vor avea un papagal preşedinte după care va veni o generaţie nouă la putere. Este un partid de dreapta, al marii burghezii rurale şi urbane, este un partid al bogătaşilor făcuți prin afaceri cu statul. Nu vor dispărea, poate doar dacă vor face vreo trăsnaie.

Ce trăsnaie?

În 1992 şeful Partidului Naţional Liberal, care intra sigur în Parlament, l-a invitat pe Regele Mihai să fie preşedinte. Şi n-a mai intrat în parlament. Trăsnăile sunt impredictibile. Dacă nu fac o trăsnaie şi dacă aparatcicii se mobilizează cît de cît rămîn în Parlament şi îşi schimbă generaţiile. Deocamdată bătrînii nu mai pot conduce, tinerii nu pot să ia puterea. Au oameni tineri foarte buni cu o psihologie de dreapta: vulgul greșește, noi știm. Știu cum să facă bani, dar nu știu să conducă…

Ceva fisuri în USL s-au văzut după nominalizările precum Dumitrescu, om impus de baroni.

Iar Ponta a retras nominalizarea… A fost o lecţie excelentă pentru baroni care acum îi ştiu de frică. E exact cum s-a întîmplat cu Năstase. A început guvernarea cu o echipă şi a terminat cu o cu totul altă echipă. Deşi a avut cîţiva impuşi, pe  unii i-a schimbat, pe alții i-a pus pe linie moartă. Victor Ponta nu este dator decât unui singur om: Crin Antonescu. Care nu-i vrea capul, în nici un caz…

Cum va trece Voiculescu în opoziţie? Că spuneaţi că o să fie critică Antena 3. Cum să plece? Mai ales singur?

A mai fost, a mai ieşit în 2005-2006. De ce? Nu se ştie.

Mai jucaţi la bursă? Cîştigaţi?

Pe intern merge foarte prost. Pe extern e altceva (rîde). E chiar bine.

Bursa românească tot scade, e organizată prost, oamenii îşi retrag banii din cauza felului în care e condusă.

Cînd mă uit la cîte are de făcut Victor Ponta mă bucur că sînt deja la vârsta a treia. Sînt multe legi care nu mai corespund deloc cu ce se întîmplă acum în România. Audiovizualul, privatizările, legea salarizării publice, sistemul de alocări către administraţiile locale, sistemul de achiziţii publice, dotarea apărării, sistemul de sănătate publică, sistemul de educație publică, deficitul de capacitate în puterea judecătorească…Enorm de lucru…

Căci corupția a ajuns la nivele de care ne speriem.. Înainte de 2003, ca institut, cîştigam o licitaţie publică din trei. Anul trecut am intrat la 12 licitaţii, n-am cîştigat niciuna. Ne uităm cine cîştigă, cu ce sume şi nu ne vine să credem. Să faci cercetare şi designul unui brand cu 1.200.000 de euro, sumă care este bugetul anual al unui institut… Şi ei l-au executat în două luni, la paranghelia cu frunza mă refer…

 

Păi breasla dvs trebuia să conteste, să arătaţi clienţii politici…

Da, şi ce rezolvam? Când ți se spune verde în față că e parandărăt ??? Cuvânt nou în DEX…

Păi, avea şi presa un subiect bun.

Şi? Ce s-ar fi întîmplat ? Credeți că cititorii dvs. nu știu ? Le știu ei mai bine ca noi…

B.T. Iacob (Inpolitics) – Se stringe latul in jurul lui Basescu si al PDL

Traian Băsescu mai are doi ani și jumătate de mandat, dar situația nu se prezintă deloc roză, ba chiar se agravează de la o zi la alta, atît în ceea ce îl privește, cît și pentru partidul său de suflet, PDL. În fapt, se conturează tot mai puternic perspectiva unui președinte pur decorativ, căruia i se pot lua din mînă oricînd ultimele arme pe care le mai deține.

Să remarcăm, din start, situația ingrată în care a ajuns PDL: grație cutumei instituite acum cîțiva ani de Băsescu, șefii celor două mari servicii secrete au fost aleși din rîndurile opoziției. Acum firesc ar fi ca Băsescu să opereze schimbarea lui Maior și Meleșcanu, cel abia numit la SIE, cu doi oameni de la PDL, o operațiune care ar pune PSD și PNL în situație delicată dacă le-ar trece prin cap să se opună. Numai că Băsescu a ales, în realitate, nu doi reprezentanți oarecare ai opoziției, ci doi politicieni aflați în aripi adverse conducerii partidelor din care proveneau, iar scopul era obținerea unui anume control tocmai asupra respectivelor partide. George Maior era, în 2005-2006, un vajnic reprezentant al grupului de la Cluj, care lucra vîrtos contra aripii Iliescu-Năstase, exponenta vechii gărzi din PSD. Meleșcanu era la momentul numirii un apropiat al lui Dinu Patriciu, dușman al lui Crin Antonescu, liderul PNL.

În ambele cazuri, numirile respective au căzut greu exact grupărilor ostile puterii din partidele amintite. Problema e că, odată venite la putere PSD și PNL, e greu de crezut că directorii respectivi vor mai mișca în front; e mai plauzibil că vor încerca să reconstruiască, spre propriul folos, punți de legătură cu fostele lor partide, lucru deloc greu, mai ales cînd Ponta și George Maior au o relație foarte bună. Atît de bună încît, potrivit unor informații proaspete, președintele Băsescu a avut, recent, o discuție nervoasă cu șeful SRI, căruia i-a reproșat că nu îl ține în frîu pe Ponta, așa cum s-ar fi angajat la momentul desemnării sale ca premier. Mai mult, se aude că șeful statului i-ar fi fluturat lui Maior cutuma instituită de el privind desemnarea șefilor de servicii din sînul opoziției, în cazul în care nu se dă pe brazdă.

Cum e greu de crezut că Maior va reuși să îl ”țină în frîu” pe Ponta, s-ar putea ca lui Băsescu să îi vină oarece idei în cap.  Numai că, de la idee la faptă e distanță mare.

Conform legii, directorii marilor servicii secrete sunt validați ori demiși de către parlament. Dacă actuala putere vrea schimbarea lor, poate iniția pe cont propriu demiterea din funcție prin solicitarea formulată de cel puțin o treime dintre parlamentari și validată mai apoi de majoritate. Dacă nu vrea, Maior și Meleșcanu pot sta sine die la post, fără ca Băsescu să aibă vreun cuvînt de spus.  Orice propunere de schimbarea din partea lui Băsescu este, deci, inutilă în absența majorității parlamentare.

Pe de altă parte, deputatul PDL Cezar Preda, șeful comisiei SRI, spune că în partid nu s-a discutat pînă acum despre o posibilă solicitare a șefiei celor două servicii, în virtutea cutumei prezidențiale: ”Ca șef al comisiei de control al SRI mă interesează strict felul cum serviciul își face datoria, ori, din acest punct de vedere, nu există absolut niciun reproș care poate fi făcut la adresa conducerii actuale a serviciului. Cît despre o discuție în partid pe tema solicitării șefiilor SRI și SIE, pot să vă spun că nu a existat pînă acum, de fapt nu a existat niciodată vreo discuție pe această temă, întrucît desemnarea directorilor este atributul exclusiv al șefului statului” spune Preda.

Cu un PDL timorat, căruia nici nu-i trece prin cap să ceară șefiile serviciilor și o legislație favorabilă puterii, e de presupus că Maior și Meleșcanu vor sta mult și bine în funcție, fără a mai face neapărat sluj în fața președintelui, însă.  Or, situația acestuia se complică, pentru că Băsescu e izolat în acest moment și în interiorul CSAT, organism puternic, în care obișnuia să facă legea după bunul plac.

În planul politicii externe, atribut esențial al șefului statului, situația e la fel de dramatică: ministru de Externe e unul dintre cei mai înverșunați adversari ai săi, Andrei Marga, agenda acestuia fiind deja pe coordonate potrivnice tradiționalei axe Washington-Londra-București.

Cît despre premierul Ponta, acesta pare decis să îi taie din nas președintelui în ce privește reprezentarea externă, vezi și disputa pe dreptul de participare la Consiliul European de peste cîteva zile. Pentru prima dată, Băsescu ar putea fi lăsat acasă ori nevoit să dubleze premierul la o reuniune unde mergea mîndru și singur. Cum, la Consiliu merg mai degrabă premierii europeni, e de la sine înțeles cine va lua prim-planul.

La TVR, Rodica Culcer e o dulce amintire și se pregătește instalarea noilor șefi, din partea USL. (La Radio se vehiculează deja numele lui Ovidiu Miculescu).  În fine, în ce privește desemnarea noilor șefi ai DNA și ai Parchetului General, și acolo șeful statului va fi la mîna noului ministru al Justiției, un apropiat al lui Năstase, cel care nu se prea dă în vînt după Morar și Kovesi. Cum mandatele lor sunt pe final, se anunță vremuri tulburi.

Una peste alta, Băsescu e împins tot mai mult la colțul politicii și s-ar putea, în ritmul ăsta, ca singura soluție de supraviețuire pînă în 2014 să fie o pasivitatea cvasi-totală în raport cu noua putere, lucru care nu stă deloc în firea lui Traian.

Înainte val, înapoi prăval… Ce cale va alege președintele?

Vlad Nistor (EvZ): Reforma statului? Restauraţie?

Traian Băsescu a lansat temele propagandistice ale reacţiilor sale viitoare, ca şi pe cele ale întregului arsenal democrat liberal din subordine, în săptămânile şi lunile ce vor urma – conservatorii antireformişti, cei care se pregătesc să impună României restauraţia, sunt cei care vor încerca să distrugă, să anihileze, să facă, deci, dispărute toate eforturile şi toate instituţiile rezultând din opera de reformă a statului.

Reforma statului a fost, în ultimii ani, una dintre obsesiile ideologice ale preşedintelui Băsescu, invocată ori de câte ori trebuiau justificate decizii nepopulare sau ori de câte ori preşedintele simţea nevoia de a-şi evidenţia acţiunile şi de a le deosebi de cele ale competitorilor săi politici. Acesta a fost argumentul prin care succesivele guvernări ale Partidului Democrat Liberal şi-au justi­ficat în integralitate eforturile, aceasta a fost miza teoretică esenţială a puterilor pedeliste, aceasta a fost explicaţia tuturor nenorocirilor pe care guvernele Boc le-a adus-o românilor.

Dar despre ce reformă a statului vorbim? Trăim noi astăzi oare într-un stat cât de cât reformat? Haosul din învăţământul românesc, rezultat al unor acumulări succesive, dar menţinut şi amplificat de către noua lege a educaţiei naţionale, exprimă reforma? Eficienţa şi celeritatea sunt cu adevărat valori ale sistemului juridic din România? Corupţia a fost în mare măsură eradicată aşa cum guvernanţii PDL ne promiteau? Noua lege a sănătăţii, cea pentru care preşedintele insistă, va face oare şi altceva decât să privatizeze în mod aberant facilităţile spitaliceşti ale acestei ţări? Oare chiar nu există în România de astăzi niciun fel de influenţă a politicului asupra deciziilor juridice şi niciun fel de control politic asupra DNA-ului? Oare nu se mai întâmplă niciodată ca un prefect să poată influenţa votul concetăţenilor săi folosindu-se de structurile din subordine? Cu siguranţă statul român, astăzi, nu este reformat şi deci ideea unei eventuale restauraţii este un nonsens.

Domnul Băsescu probabil că nu a observat că în Europa vântul bate dintr-o altă direcţie. Poate că nu a avut timp să constate că nici domnul Berlusconi, nici domnul Sarkozy nu mai sunt la guvernare. Mai rău decât atât, poate că nu a apucat să citească atent sondajele care spun câte ceva despre lipsa totală de credibilitate a Partidului Democrat Liberal. Aici ar fi însă ceva interesant de spus. PDL-ul mizează pe alegerile locale şi crede că va reuşi să-i păcălească pe cetăţenii României atunci când va obţine probabil un număr de primării comparabil cu cele câştigate în anul 2008. Trucul este uşor de înţeles şi el ţine de anormalitatea legii în baza căreia alegerile locale se organizează – alegerea primarilor din primul tur favorizându-i în mod cert pe cei aflaţi în funcţii şi un PDL care în ultimii ani a atras în tabără sa foarte mulţi primari din Opoziţie, oricât ar fi pierdut în ultimele zile, continua să aibă astăzi cu mult mai mulţi decât a obţinut prin vot la ultimele alegeri locale.

InPolitics: Nu transformaţi o băşcălie de preşedinte în ţap ispăşitor!

 „Traian Băsescu vrea să rămână în istorie… semnătura lui seamănă cu cea a lui Ludovic al XIV-lea, nici măcar Napoleon n-avea o semnătură atât de grandioasă!” – a declarat nu demult Theodor Paleologu. Remarca juniorului, pentru care părintele său s-a mai răsucit o dată în pământ, ar putea fi pusă pe seama degenerescenţei manifestate prin delir slugarnic faţă de Stăpânul care i-a dat un loc în rândul lichelelor personale, dacă n-ar întregi firesc portretul grotesc al unui preşedinte impostor.

De n-ar fi dovedit că e o hahaleră, Băsescu şi-ar fi putut salva imaginea publică prin poza de miliţian gălăgios care caută hoţii şi-n gaură de şarpe, după ce tot el i-a lăsat să fugă. Un tablagiu cu instinct de mahala, iubit de şuţi şi târfe, ca un tătuc protector. Darnic cu jefuitorii care l-au plătit, se mulţumeşte acum doar să supravieţuiască. Până şi lumpenului, care îl considera „mişto”, nu-i mai inspiră decât lipsă de consideraţie. Şi, fără respectul mahalalei, este un om sfârşit… Cui i-a fost frică în toţi aceşti ani în care a domnit şi cine l-a ascultat orbeşte? Şantajabilii, securiştii veroşi şi toţi cei puşi pe căpătuială cu orice preţ. Cei cărora nu le-a fost teamă că pot fi „traşi” de dosarul ce ascunde o nemernicie nepedepsită au trăit în faţa preşedintelui farsor, mai devreme sau mai târziu, doar sentimentul de dezgust.

Traian Băsescu este marele vinovat, dar răul e mai profund, excede persoana sa, chiar dacă el a fost tartorul legiunilor. După cum evoluează lucrurile, se apropie un deznodământ, jalnic sau tragic, care va pune capăt celei mai păguboase domnii pe care România a avut-o în istoria modernă. Cel care a fost şi este încă pe cale să facă ţăndări o ţară, să distrugă o naţiune, nu a reuşit de unul singur amploarea dezastrului în care ne aflăm. Cohorte de slugi i-au multiplicat ura, i-au împrăştiat veninul, punându-i în aplicare demolarea.

Nu trebuie repetată greşeala de a identifica durerea şi dezastrul unei epoci numai cu persoana conducătorului. Smulgând tulpina buruienii doar îi amâni înmulţirea. Va reapărea la suprafaţă şi mai viguroasă. Răul e prolific, are rădăcini adânci şi se regenerează mai puternic atunci când este doar plivit. Exorcizarea nu e o lucrare pe care omul să o poată săvârşi de unul singur, nicidecum sumar şi în grabă. Altfel, totul se va rezuma la eterna poveste a Ţapului ispăşitor. Şi, spre uluirea noastră, vom vedea că primii care-l vor judeca pe Băsescu vor fi udrele, bercenii, videnii, bocii şi alte specii însetate de „sângele dreptăţii”. Se vor reinventa ducând mai departe sămânţa răului să rodească, sufocând viitorul. (Valentin Nicolau)

Declaratii de presa Crin Antonescu, dupa adoptarea motiunii de cenzura a USL

Jurnalist: Când aţi aflat de vot, eraţi deja în drum spre altă localitate.

Crin Antonescu: Da, eu aveam speranţe cum v-am spus şi ieri, cum v-am spus şi dimineaţă, nu ştiam rezultatul votului am crezut la un moment dat chiar că va fi şi mai dramatic, adică în momentul în care am văzut că presiunile asupra doamnei Plăcintă, de exemplu, sau asupra proaspătului nostru coleg de la Timişoara, domnul Dugulescu care nu a ajuns la vot, au succes, sigur că am început să am chiar îndoieli. Am sperat, cum v-am spus, tot timpul şi mă bucur că a fost un rezultat clar, estimarea chiar făcută undeva de 238 – 239 de voturi dovedindu-se realistă.

Jurnalist: V-aţi bazat pe voturile minorităţii?

Crin Antonescu: Nu ne-am bazat pe voturile minorităţilor. Am sperat că reprezentanţii sau o parte dintre reprezentanţii minorităţilor naționale în Parlamentul României îşi vor exercita acest drept de vot în faţa unei moţiuni foarte importante, votând într-un fel sau altul. Asta am sperat şi sincer să fiu speram ca mai mulţi reprezentanţi ai minorităţilor să facă acest lucru.

Jurnalist: Emil Boc spunea că reprezentanţii minorităţilor care au votat moţiunea sunt trădători.

Crin Antonescu: Eu nu am de ce să comentez spusele domnului Boc. Domnul Boc a vorbit mult ca şi doamna Boagiu, ca şi alte doamne şi domni, au vorbit mult în aceste zile despre traseism. Poate aţi remarcat faptul că astăzi „inculpatul”, adică primul ministru, care era supus unei moţiuni de cenzură, era un fost membru al Partidului Naţional Liberal, avocaţii pledanţi pentru Partidul Democrat au fost Toader Paleologu, fost membru al Partidului Naţional Liberal, senatorul Radu F. Alexandru, fost membru al Partidului Naţional Liberal şi domnul Dumitru Oprea, fost membru al Partidului Naţional Liberal. Aşa încât ce să comentez? Nu ştiu până la urmă câte voturi de la minorităţi au fost în sprijinul moţiunii de cenzură

Jurnalist: Cel puțin 4 membri au votat.

Crin Antonescu: Au votat. Dacă domnul Boc califică drept trădare exercitarea de către un parlamentar român a dreptului său de a lua bilele şi de a le băga în urne cum vrea el, conform conştiinţei sale, atunci cred că domnul Boc este cu totul în afara oricărei norme democratice.

Jurnalist: Ne puteți spune care este mandatul cu care veți merge la Palatul Cotroceni? Aveți o listă?

Crin Antonescu: Cred că este simplu. Să facem o distincţie! La consultările de la Cotroceni acum, preşedintele trebuie să distingă, să degaje dacă există o majoritate sau cine are șansa mai mare de a obţine o majoritate şi să încredinţeze mandatul de a alcătui guvernul cuiva, unei persoane, sigur care aparţine unei formaţiuni politice sau unei alianţe politice. După aceea, persoana respectivă vine în Parlament cu un program, cu o echipă şi acela este momentul în care discutăm de membrii ai cabinetului. Deocamdată este clar mandatul nostru, Uniunea Social Liberală consideră că este obligaţia ei să îşi asume răspunderea de a încerca să facă un guvern, este fără îndoială cu 227 de membri grupul politic cel mai mare din Parlament şi acesta este mandatul cu care mergem la Cotroceni.

Jurnalist: Această majoritate este suficientă pentru formarea unui guvern stabil?

Crin Antonescu:  Nu, 227 nu sunt suficienţi. 235, rezultatul votului de azi, nu poate fi extrapolat automat la investirea viitorului guvern.  Azi am avut 235 de voturi pentru moţiunea de cenzură, deci împotriva guvernului Ungureanu, drept care a şi căzut. Noi avem 227 de membri ai grupurilor parlamentare. Sigur că de la 227 pornind este mai uşor să începi să construieşti o majoritate şi asta va fi probabil misiunea premierului desemnat, dacă el va fi aparține grupului nostru.

Jurnalist: Vă așteptați ca președintele Traian Băsescu să fie de acord cu propunerea dumneavoastră?  L-ar putea numi din nou pe Emil Boc sau pe Mihai Răzvan Ungureanu.

Crin Antonescu: Eu cred totuşi că domnul Traian Băsescu este conectat la realitate şi că nu va propune a doua oară pe Mihai Răzvan Ungureanu. Nu ne aflăm în situaţia politică din toamna anului 2009 şi nu ne aflăm la o lună şi jumătate de alegerile prezidenţiale. Dacă nu am fi fost atunci în această situaţie, s-ar fi pornit procedura de suspendare a lui Traian Băsescu. Eu cred că nu va repeta acum acest gest, dar rămâne de văzut.

Jurnalist: Există deschiderea pentru discuții cu UDMR pentru formarea noului guvern?

Crin Antonescu:  În legătură cu competenţa guvernului, atât ca persoane, cât şi formaţiuni politice, eu aş dori să nu vorbesc, îmi spun părerea, discut cu cel pe care noi am dori să îl avem premier desemnat, dar cred că este corect ca domnia sa vorbească despre chestiunea asta.

Jurnalist: Acceptă USL și un alt guvern?

Crin Antonescu: Nu.

Jurnalist: Nu există riscul erodării USL dacă accedeți acum la guvernare?

Crin Antonescu: Cred că am vorbit despre acest risc, există riscuri întotdeauna în politică, dar există şi riscul, nu pentru USL, sau pentru un partid sau altul, dar  există si riscul ca România să aibă în continuare guverne improvizate sau guverne proaste, guverne iresponsabile şi cred că acesta este riscul cel mai mare pentru noi toți.

Jurnalist: Dar mesajul la alegeri ar fi fost din postura de partid de opoziţie, iar acum veţi fi practic la putere.

Crin Antonescu: Iar acum va fi din postura de partid care până la urmă a răsturnat actuala putere în cea mai mare parte, care a reuşit să câştige această bătălie şi care şi-a asumat responsabilitatea de a scoate România din situaţia în care se află.

Jurnalist: FMI a blocat pentru moment negocierile, euro a crescut brusc, deci instabilitate…

Crin Antonescu: Dacă aveţi aceste idei puteţi trece la consilierea adversarilor noştri politici, dar când începe campania electorală, nici nu a început încă şi nici nu suntem la guvernare încă o dată spun.

Jurnalist: Există un scenariu de suspendare a preşedintelui în situaţia în care nu va accepta?

Crin Antonescu: Avem tot timpul să discutăm despre asta, nu discutăm astăzi despre vreo suspendare, discutăm despre o situaţie normală instituţională, avem un guvern care a căzut sau nu mai avem un guvern, care a căzut, a căzut în cel mai democratic mod, în cel mai frumos mod, ca democraţi cred ca pot fi chiar foarte bucuroşi – am auzit chiar că domnul Ungureanu este foarte bucuros, şi ca atare nu are rost să discutăm de situaţii excepţionale. Suspendarea este o situație excepțională.

Jurnalist: Dar ce credeţi că ar fi cel mai potrivit pentru situaţia actuală, anticipate sau un guvern USL stabil sau cu o majoritate stabilă?

Crin Antonescu: Eu am spus de la începutul anului că alegerile anticipate erau soluţia. Dacă s-ar putea face anticipate şi eu cred că s-ar putea face numai cu un acord majoritar al tuturor factorilor politici, partide parlamentare, preşedinte, e bine să le facem. Dacă nu, repet, USL este capabil să facă un guvern care să ţină lucrurile sub control pe un mandat strict delimitat până în noiembrie. Nu văd de ce o formațiune politică, o alianţă, partide, adică noi, care spun în noiembrie: ”Daţi-mi ţara, pot să o conduc cel puţin 4 ani, nu pot să o conducă şi 6 luni înainte”.

Jurnalist: Care sunt măsurile prioritare ale USL?

Crin Antonescu: Domnul Ponta a vorbit câte ceva despre asta, chiar astăzi în plenul Parlamentului, simţind parcă ceva,că va cădea guvernul Ungureanu și eu sunt convins că ați fost cu toții atenți.