Tag Archives: Tariceanu

Mediafax – Ponta: Nu am atitudine ostila fata de maghiari, nici sovina sau extremista

11 Feb

Presedintele PSD, Victor Ponta, sustine ca nu are si nu va avea “niciun fel de atitudine ostila” fata de comunitatea maghiara, nici una “sovina sau extremista” si ca îi considera pe “cetatenii români de etnie maghiara cetateni egali în drepturi cu toti ceilalti”, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Victor Ponta a declarat, sâmbata, într-o conferinta de presa la Sfântu Gheorghe, întrebat fiind care este oferta partidului catre comunitatea maghiara, ca în perioada Guvernului Nastase maghiarii au obtinut mai multe drepturi si ca el nu a avut niciodata o atitudine ostila fata de aceasta comunitate. “Eu îmi aduc aminte ca, în perioada 2000-2004, cu Guvernul Adrian Nastase, s-au întâmplat foarte multe lucruri pentru comunitatea maghiara. La fel, îmi aduc aminte ca si în perioada Guvernului Tariceanu, când UDMR a fost la guvernare, s-au luat decizii, s-au adoptat legi, cum ar fi tablitele bilingve… Deci nu cred ca cineva din comunitatea maghiara si nici UDMR nu poate sa reproseze Guvernului PSD sau Guvernului Tariceanu ca ar fi avut o atitudine ostila fata de comunitatea maghiara”, a spus Victor Ponta.

De asemenea, liderul PSD a mentionat ca el nu are niciun fel de atitudine ostila si îi considera pe maghiari egali în drepturi cu ceilalti cetateni ai tarii.  “Nici eu nu am o atitudine si n-o sa am niciun fel de atitudine ostila, sovina sau extremista. Eu îi consider pe cetatenii români de etnie maghiara cetateni egali în drepturi cu toti ceilalti”, a afirmat Ponta.

În ceea ce priveste faptul ca USL nu mai vrea sa guverneze cu UDMR, Ponta a subliniat ca aceasta decizie este una politica, una care nu are legatura cu faptul ca Uniunea reprezinta comunitatea maghiara. “Eu tratez UDMR ca un partid politic, chiar daca, desigur, ei au un alt mod de organizare”, a conchis el.

La începutul lunii ianuarie, Victor Ponta declara ca USL îsi doreste sa guverneze singura, fara UDMR, si ca obiectivul Uniunii ramâne neschimbat, respectiv obtinerea majoritatii absolute în Parlament.

Piticii Albei ca Zapada: Romania Liberala (2)

22 Ian

Cîteva zile înainte de lansarea mișcării ”România Liberală” apreciam că (citește intreg textul aici) ”Exista un fond de asteptare in mediile liberale românești. De neliniste infrigurata. Suntem in an electoral, si liberalii ar dori actiune, ar dori manifestări mai concrete in raport cu politicile guvernamentale.Pe acest fond de asteptare pot aparea tot felul de miscari (unele bine intentionate unele nu) care sa canalizeze energia aceasta latenta, sau doar sa o devieze.” De asemenea presupuneam că ”Unul dintre scopurile inițiativei este capacitarea persoanelor cu convingeri liberale (membre sau nu ale PNL) în vederea coagulării unei mișcări ce urmează a fi instrumentalizată pentru îndeplinirea unor obiective (necunoscute deocamdată)”. Se pare că nu greșeam prea mult. Datorotă faptului că RL a început să producă texte programatice, voi încerca să produc o analiză a a cestora pentru ca, în limitele competențelor mele, să înlocuiesc presupunerile cu afirmașii care să se constituie părți ale unui posibil dialog. În rândurile de mai jos voi încerca deci o analiză pe textul ”Războiul fesenist împotriva cetățenilor români”, prima parte a Manifestului României Liberale (citește Manifestul aici). Ce ne spune România Liberală (mai jos RL)?

1.    Statul român actual se manifestă ca un duşman al propriilor cetăţeni.
Generalizare nepermisă. RL are in vedere ultimii 20 de ani. Dar trebuie spus ca nu in intreagă această perioadă statul a fost un dușman al propriului popor. Nu întreaga perioadă, și nu pe toate palierele. Dacă prin ”statul român actual” RL ar înțelege statul ieșit din împreunarea Băsescu-Boc, cuplul fondator al statului neoliberal pedelist, RL ar putea avea dreptate. Dar RL preferă să acuze întreaga perioadă post-revoluționară. Înțeleg că, făcând praf și pulbere tot ceea ce este ante, RL își poate edifica propriul discurs reformator. Dar dacă pot înțelege cauzele ce au dus la deraparea de logică mai sus amintită, nu trebuie să fiu de acord cu procedeul în sine, tot așa cum voi respinge efectele procedeului in planul argumentării.

2.    Statul român actual este principalul responsabil pentru eşecurile societăţii româneşti din ultimii 22 de ani, iar marele merit al reuşitelor revine, în primul rând, cetăţenilor români
Dacă nu ar fi de râs, ar fi de plâns. Va veni momentul în care voci credibile ale societății civile vor recunoaște că poporul nu are întotdeauna dreptate și că în nerealizările, atâtea cîte au fost, ale statului și ale societății românești, clasa politică și societatea românească sunt mai mult decât parteneri, sunt complici. Că cel mai adesea nemernicia primeia s-a bazat în mare măsură pe indolența dacă nu chiar prostia celei mai mari părți dintr-a doua… Până va veni acel moment, voi spune clar că:
daca România azi nu este pe deplin liberă și deloc prosperă, nu doar statul este vinovat; dacă justiția este uneori nefuncțională și adesea coruptă, dacă a prosperat criminalitatea, nu doar statul ultimilor 20 de ani este de acuzat. România și românii au intrat în epoca post-comunistă fără a avea un solid background de educație civică. Fără a avea o societate civilă conturată și eficientă. Un stat slab și disfuncțional a întâlnit o societate civilă destructurată și înclinată înspre a pactiza cu statul, pe principiul do ut des. Și fără o presiune constantă din partea societății civile statul, lucru lesne de înțeles, a fost aplecat înspre proliferarea unor forme maligne printre care corupția este cea mai evidentă, dar poate nu cea mai dăunătoare.
Perpetuarea actualei crize și lipsa de soluții privește (aproape) exclusiv statul pedelist. Lipsa de soluții sau, în cazul în care au fost întrezărite soluții, inabilitatea în a le formula legislativ și impotența managerială de a le  aplica. Dar nu doar statul în forma sa pedelistă este vinovat ci și societatea. O societate care în relativa sa majoritate s-a exprimat liberă la vot în 2008, preferând populismul PDL și PSD mesajelor liberale. O societate care în relativa sa majoritate a decis continuarea mandatului prezidențial al lui Băsescu în 2009 și, fugind de stafia comuniștilor și  amogulilor, s-a aruncat în brațele larg deschise ale unor falși profeți ai reformei. O societate care a asistat pasivă pe întreg parcursul anului 2010 și 2011 la un întreg șir de măsuri care nu numai că au prăbușit nivelul de trai, dar au și amanetat pe termen lung destinul economic al României (prin acordurile cu FMI și implicațiile lor în plan economico-financiar dar și legislativ) dar și prin deteriorarea unor resorturi sensibile ale mecanismelor de dialog între stat și societate (ideea amînării alegerilor locale nu a fost decât un ultim exemplu furnizat de către PDL).
Pe de altă parte nu se poate nega faptul că guvernările Năstase (datorită efortului de a îndeplini cerințele UE în cadrul procesului de integrare) și Tăriceanu (datorită aplecării naturale a liberalilor înspre procesele economice) au fost perioade în care statul, chiar și numai parțial, a încercat și a reușit să vină în sprijinul întreprinzătorilor, capitalului românesc. Desigur, așa cum subliniază RL, spiritul antreprenorial al românilor, munca lor și dorința de mai bine și mai mult, toate acestea și-au avut rolul lor. Dar toate acestea existau și înainte de 2000. Dacă a existat o creștere economică reală după 1999 (atâta cât a fost, și aici discuțiile pot fi extrem de nuanțate) aceasta se datorează și cadrului legislativ creat de către guvernările Năstase-Tăriceanu. Și sunt convins că acest cadru a fost cel determinant atât în bine cât și în rău, atât pentru respectiva creștere economică, cât și pentru fragilitatea acesteia.

3.    Statul român actual este conceput şi utilizat, de 22 de ani, ca un instrument menit să permanentizeze accesul la putere şi la resursa publică al foştilor comunişti şi securişti.
Paragraful de mai sus cuprinde câteva generalizări menite să facă mai ușor de înghițit hapul, pentru că în fapt se face trecerea la partea ”ideologică” a primei părți a Manifestului. RL aduce niște argumente, toate debatabile și nici unul lipsit de proprile contraducții interne, demontarea argumentelor și selectarea grâului de neghină putând fi ea însăși obiectul unui articol de sine stătător.
Să contra-afirmăm, totuși, că demonizarea ”foștilor comuniști” este un procedeu facil, poate atrăgător pentru unii, dar în afara agendei reale a românilor. Poți reînvia tema (cum a făcut Băsescu în câteva rânduri) dar ea rămâne marginală față de agenda reală a românilor (cel puțin după 1996).
De asemenea să observăm că au fost două guvernări (CDR și cea liberală) în care urmașii FSN-ului (adică PD/PDL) au jucat, totuși, minor. Ar fi cu totul exagerat să impunem afirmația că și aceste două guvernări au permanentizat accesul la putere și resurse a foștilor comuniști și securiștiș mai degrabă le putem considera un fel de interstiții, de Țzone libereȚ de comunism, chiar dacă nu la nodul perfect.
În ceea ce privește ”statul român actual” repet observația de mai sus: dacă prin acest stat se doreste a se înțelege statul român pe întreg parcursul ultimilor 20 de ani, nu pot fi de acord. Nu înainte ca reprezentanții RL să vină cu dovezi pertinente că în perioada Tăriceanu statul a utilizat vreuna una dintre cele două variante, și în mod cât de cât constant: ”jefuirea cetăţenilor în beneficiul clientelei politice a puterii şi distribuirea de pomeni electorale.”

4.    Nici un partid politic nu reprezintă, astăzi, cu adevărat, România liberală.
Ca un fel de concluzie a paragrafului precedent, RL ajunge la concluzia că politica româneaască se divide între PSD și PDL, ambele partide fiind moștenitoare, în fapt, ale tradiției FSN. Personal nu sunt de acord cu această absolutizare. Dincolo de o anumită continuitate la nivel de persoane (cazul Ion Iliescu este cel mai izbitor, dar nu singurul) susțin cu tărie că nici PSD nici PD(L) nu sunt in fapt moștenitoarele FSN. Nici măcar PDSR-ul lui Năstase nu era FSN-ul lui Iliescu… iar PSD-ul lui Victor Ponta, nici atât.
Ceea ce este mai grav însă, din punctul meu de vedere, este ignorarea de catre RL a Partidului Național Liberal. Partid care in 2004 avea o mai mare vizibilitate decât PD (devenit mai apoi PD-L) și care, într-o viziune poate optimistă dar nu lipsită de șanse de realizare, ar putea ca în 2012 să asiste la dispariția pe cale demoscratică a PD(L) și să impuna PNL ca singura alternativă de centru-dreapta a politicii românești. Nu poți ignora un partid care a guvernat 4 ani de zile Romînia, numai pentru a trece o afirmație atât de subțire în conținut.
Desigur, RL ar trebui să explice, cu subiect și predicat, ce înseamnă ”a reprezenta cu adevărat” România Liberală (ceea ce în cotext înseamnă că PNL a reprezentat și reprezintă în mod fals această Românie) și, la urma urmei, ce înseamnă această ”Românie Liberală”, cine sunt ”românii liberali”. Până când nu o va face la modul adecvat, continui să consider că în toată perioada 1989-2011, PNL a reprezentat, cu mai mult sau mai puțin succes, cu mai multă sau mai puțină eficacitate, ceea ce în termeni tradiționali se consideră a fi categoriile sociale liberale: întreprinzătorii, profesiile liberale, clasa mijlocie în general. În contextul actual, a spune ca PNL nu se apleacă înspre ”aspiraţiile şi nevoile cetăţeanului plătitor de taxe şi impozite” este cel puțin hazardată. Pe ce măsurători sociologice se bazează afirmația? Sau este vorba doar despre impresiile/convingerile personale ale membrilor RL? Întrebări retorice, evident, cum tot de retorică este afirmația RL. Și, by the way – unde vede RL ”manipularea electoratului” atunci când Tăriceanu și guvernul PNL au refuzat să mărească salariile cadrelor didactice? Si unde este respectiva manipulare din partea PNL, când programul economic al USL nu prevede revenirea la salariile anterioare lui mai 2010, pentru bugetari? De data aceasta, nu mai sunt întrebări retorice. Poate primesc și un răspuns… căci ”adevărații liberali” din RL și cu mine, pe acest palier al discuției, nu vom cădea de acord curând.

5.    Partidul Naţional Liberal ar putea fi singura formaţiune politică actuală în care românii liberali s-ar regăsi.
”A putea și nu se poate” – vorba unui cântec din tinerețea mea… Explicam mai sus că, după mine, PNL reprezintă (și a reprezentat) ceea ce RL numește ”românii liberali”. Din citirea primei părți a Manifestului RL rezultă că pentru RL, PNL ar putea să reprezinte pe amintiții români liberali, dar nu o face. De ce? Pentru că ”acțiunea politică” din acest moment a PNL nu corespunde. Nu se explică ce anume din respectiva acțiune politică  nu corespunde așteptărilor românilor liberali. Se poate lesne bănui, dar nu voi face procese de intenție atâta vreme cât RL nu devine mai explicită în acest segment.
Last but not least. Statutul PNL prevede că liderul partidului este ales odată cu platforma politică pe care o prezintă Congresului și că, odată cu această alegere, respectiva platformă devine de fapt și de drept platforma ideologică a partidului.
RL își propune, în mod explicit, ca propria platformă, propusă spre discuție, să devină platforma partidului. Procedând recursiv, aceast fapt presupune că respectiva platformă va fi însușită, la momentul potrivit, de către un lider PNL care, pe baza platformei și printr-o competiție liberă în cadrul unui Cogres, devine președinte al PNL. În ce măsură o platformă ideologică provenită dintr-un think-tank suis-generis ar putea să fie însușită de unul sau mai mulți lideri credibili din cadrul PNL (care să intre în competiția leadership-ului pe baza ei) este o altă problemă, dar este evident (pentru mine) că la capătul drumului deschis de RL se străvede nu doar o schimbare de paradigmă politică ci și de conducător. Procesul nu ar avea nimic negativ în sine, dacă nu am fi într-un an electoral… dar hai să zicem că oricând (chiar în condițiile unei lupte pe viață și pe moarte cu PDL) discuțiile doctrinare trebuie să prevaleze în fața condiționărilor de oportunitate.

PS Voi continua (poate!) analiza Manifestului RL cu o altă ocazie. Deocamdată, plecând de la preambulul acestuia, pot să spun, în esență, doar atât: pe baza unor concepte laxe si a unei argumentări mai mult decât debatabile, nu se poate construi o alternativă credibilă la ceea ce PNL este, doctrinar și în planul acțiunii practice, azi. Mă tem că drumul pe care RL l-a inceput va fi sa fie sau unul foarte  scurt (eventual limitat la acest an electoral) sau unul lung, dar din ce în ce mai îngust, și tot mai puțin frecventabil. Dar, desigur, și eu mă pot înșela, și chiar îmi doresc să mă înșel.
PPS Inițial draftul acestui articol se plasa mai degraba pe o linie pamfletară. Dar după mai multe discuții pe FaceBook precum și în urma schimbării unor scurte mesaje cu Ștefan Szobotka, unul dintre initiatorii mișcării, am preferat un articol ”la obiect”. Dacă în timp ce scriam ”adevărații liberali” gândul meu mă ducea la ”adevărații Arnoteni”, să îmi fie rușine!

L. Anghel (Ziare.com) – La Cotroceni un nou hit: Romania n-a murit! (Opinii)

15 Ian

Cateva mii de romani au iesit in strada, alte cateva sute de talibani afgani s-au adunat pe forumurile de la Kabul pentru a scrie intens.

“Kabulezii” talibani considera ca romanul nu a iesit in strada pentru a-l sustine pe Arafat sau manat de saracia care i-a patruns in case. Nu, cetatenii au navalit la Cotroceni asmutiti de la spate de Ponta si Antonescu. Moarte, uslasilor!, striga talibanii afgani in piata publica din Kabul.

Semne bune anul are. Romanu’ n-a murit, Capitala inca mai traieste. Am vazut, vineri si sambata, oameni din diverse categorii socio-profesionale, ajunsi la poalele Cotrocenilor pentru a sustine o cauza. E drept, multi nu s-au dus acolo exclusiv pentru sustinerea lui Raed Arafat, ci pentru a-si striga nemultumirea si iritatarea fata de un sistem politic, condus autoritar de Traian Basescu. “Jos cu Dictatorul!”, au strigat ei, continuand cu celebrul patent al politistilor, “iesi afara javra ordinara!.

Excesul de Raed Arafat creeaza grave disfunctionalitati statale.

S-au saturat multi sa vada ca, intr-o republica cu un statut semiprezidential, cu un Legislativ anihilat de asumari guvernamentale, cu o Opozitie catalogata ca fiind imatura, fara niciun argument care sa sprijine aceste afirmatii, presedintele exercita o dictatura haotica, nici macar eficienta.

Nu va grabiti sa aruncati cu piatra in mine, ci uitati-va la intelesul cuvantului “dictatura”. Daca cineva mai are indoieli, ca toata puterea politica este concentrata in mana unui singur om, il rugam sa ne contacteze.

Basescu a aratat, inca o data, ca numai gura e de el, cum plastic se exprima vecinu’ Nelu Colonelu. Avand semnale ca se pregateste o manifestatie ad-hoc, promovata pe Facebook, presedintele s-a grabit sa iasa primul la rampa, anuntand ca-l someaza public pe Emil Boc sa retraga din dezbatere noul proiect al Legii Sanatatii.

Atat de tare s-a suparat Basescu, incat a imprastiat cu acuze in stanga si-n dreapta, toata suflarea romaneasca fiind catalogata ca vinovata de dezastrul din ultimii ani. Presedintele a acuzat sistemul medical mafiot, din care se scurg bani cu gramada, a aruncat anateme asupra unor grupuri profesionale care n-ar vrea curatarea de vechile tare. Daca legea era buna si considera ca merita a fi adoptata, Traian Basescu trebuia sa riste, mergand pana la a-si pune mandatul pe masa. Asta fac oamenii exceptionali, oamenii care tin la valorile promovate de ei.

Aici e diferenta intre Basescu si Arafat Raed. Cel din urma si-a dat demisia dintr-o functie executiva, cel dintai a dat inapoi la primul semn de vreme rea.

Traian Basescu s-a suparat pe sat.

Sincer, ne-am saturat de aceste etichetari prezidentiale, aruncate asupra te miri cui. 7 ani are presedintele in fruntea tarii, multe sunt in abis, dar vina este a unuia si altuia. Niciodata Basescu nu se include pe aceasta lista cu vinovatii absoluti. Vineri seara spunea ca din sistemul medical se fura, ca multe lucruri necurate se intampla in sistem, de parca presedintele statului n-ar fi fost el vreme de 7 ani, ci nea Vasile Burta, paznic la vacile care pasc pe islazul satului.

Cu mult patos vorbeste Basescu si cand vine vorba de fataranicia oamenilor politici, pe care nu se sfieste sa-i arate cu degetul. Dansul nu-i om politic, nici pe departe. E un tehnocrat rasat, un specialist de cariera, scolit la Yale, Sorbona sau Oxford.

Nu mai e nevoie sa ne amintim ca, si pentru toate dezastrele in care s-a afundat statul, Basescu a cautat mereu vinovatii in cu totul alta parte, decat in propria ograda. Sa nu uitam ca Tariceanu a marit pensiile si salariile, dar, cand a avut nevoie de un bilant pozitiv la 5 ani de mandat, Basescu n-a pregetat sa-si asume toate aceste merite in fata Parlamentului. Ehe, si cate episoade de-astea mai sunt… Cred ca am putea scrie pana la Martisor.

Vineri si sambata, oamenii din strada au aratat, prin vocea lor, ca nu Raed Arafat a fost cel care i-a strans in strada. Scandalul legat de SMURD a fost doar pretextul care i-a manat pe oameni in lupta.

Problemele bucurestenilor prezenti in strada sunt cu totul altele: saracia extrema, taxele si impozitele din ce in ce mai mari, cu care statul ii apasa, minciunile cu care sunt serviti zi de zi, in ciuda evidentelor. Care evidente? Pai, sa ne uitam la recentele controale ale Curtii de Conturi si sa vedem cum se cheltuie banii in institutiile bugetare si companiile de stat. Sute de milioane de euro se duc pe apa Sambetei, fara ca vreun potent al Puterii sa glasuiasca ceva despre asta. De ce nu glasuiesc? Pentru ca in fruntea acestor institutii nu regasim decat oameni de partid, clientela care suge pana la maduva. Cum sa vorbeasca Emil Boc sau Traian Basescu despre neregulile semnalate de Curtea de Conturi la CFR, Posta Romana sau CNADNR, cand in fruntea acestor mamuti de stat se afla oameni de partid, pedelisti pusi acolo de oamenii mentionati mai sus.

S-au dus vremurile in care Traian Basescu iesea in fata maselor involburate, precum Mesia, promitand ca va rezolva toate neajunsurile lor. Au trecut vremurile in care presedintele se strangea de brat cu fermierii veniti la Bucuresti, furosi ca nu li s-au acordat subventiile. Nu mai sunt de actualitate nici momentele in care Basescu trata prieteneste cu politistii iesiti in strada nemultumiti de conditiile de munca. Sunt demult apuse vremurile in care Basescu promitea personal, la inceputul primului mandat, ca profesorii vor fi tratati omeneste si, atat timp cat va fi el presedinte, multe se vor schimba in tara.

Din toate aceste cuvinte, inca mai rasuna celebrul “iesi afara javra ordinara!” Din cadru lipseste omul care, candva, se angaja sa lupte cu sistemul ticalosit. Daca se declara invins, sa iasa public si sa ne spune si noua.

Capital – Dobre (PNL): Exporturile de 40 mld. euro se datorează măsurilor liberalilor aprobate de Isărescu în 1999

21 Dec

Deputatul liberal Paul Victor Dobre, fost secretar de stat în guvernul Tăriceanu, a susţinut într-o emisiune televizată că recordul înregistrat de exporturile româneşti în acest an nu se datorează guvernului actual, ci lui Mugur Isărescu, care în 1999, a aprobat măsurile propuse de liberali.

“Cifra e corectă de exporturi, numai că nu se datorează acestui guvern. Se datorează unor măsuri care s-au luat exact acum 10, dacă nu mai bine, de 12 ani. În momentul când Mugur Isărescu forma Guvernul în 1999 am propus noi liberalii un pachet de măsuri pe care domnia sa le-a acceptat, prin care s-a redus impozitul pe profit şi s-a redus la 5% parcă impozitul pentru cei care făceau export. În momentul acela a fost primul an în care economia României după un deceniu intra din nou pe un palier de creştere”, a spus Paul Victor Dobre la o emisiune televizată.

El susţine şi faptul că “scorurile acestea până la 40 de miliarde de euro le-am realizat deja din anii 2007. Deci această dinamică a exporturilor o avem şi n-o avem acum şi n-o avem datorită Guvernului Boc. Ba din contră, o avem datorită unor măsuri care s-au luat exact acum 10-12 ani, şi care au fost foarte benefice pentru economie”.

Cifrele publicate de Institutul Naţional de Statistică (INS) îl contrazic însă pe deputatul liberal. Cel mai bun an al României în ceea ce priveşte exporturile realizate este 2011. Exporturile realizate în primele 10 luni ale acestui an au depăşit valoarea înregistrată în tot anul trecut.

Conform ultimelor date comunicate de INS, în primele 10 luni ale anului, exporturile FOB s-au cifrat la 37,59 miliarde de euro, în creştere cu 23% faţă de valoarea înregistrată în perioada similară din 2010, respectiv, 30,45 miliarde de euro. Per total an 2010, exporturile au avut o valoare de 37,25 miliarde de euro, valoare depăşită deja în primele zece luni din 2011.

În ceea ce priveşte anul de glorie 2007, menţionat de Paul Victor Dobre, exporturile în acel an s-au situat la valoarea maximă de 29,38 miliarde de euro. Dobre a făcut declaraţia respectivă după ce moderatoarea emisiunii a prezentat o declaraţie a preşedintelui Traian Băsescu cu ocazia Galei Jubiliare a Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor şi Importatorilor Români (ANEIR), desfăşurată luni la BNR.

Atunci, şeful statului a spus că “în primul rând aş face o remarcă legată de bocitoarele vechii economii. Cei care plâng unde-i industria României de altă dată, vreau să le spun aici, de faţă cu exportatorii: industria României de altă dată exporta 10 miliarde de dolari pe an. Iar anul acesta exportatorii români exportă circa 45 de miliarde de euro. Deci un prim mesaj către în afară, nu către dumneavoastră: nu mai bociţi, că n-aveţi ce”.

Evoluţia exporturilor din ultimii 14 ani, comunicate de INS şi centralizate de zf.ro

An    Exporturi      Evoluţie faţă de anul precedent (mld.euro)    (%)

  • 1997 7,5
  • 1998 7,4             -1,3
  • 1999  8                 8,1
  • 2000 11,2           40
  • 2001 12,7           13,4
  • 2002 14,6           14,9
  • 2003 15,6             6,8
  • 2004 18,9           21,3
  • 2005 22,2           17,5
  • 2006 25,8           16,2
  • 2007 29,4           13,7
  • 2008 33,6           13,8
  • 2009 29             -13,9
  • 2010 37              27,6
  • 2011* 37,6(în primele zece luni)

Agerpres – Mircea Geoană n-a renunţat la funcţie după retragerea sprijinului politic (sinteză)

23 Noi

Mircea Geoană nu a renunţat la funcţia de preşedinte al Senatului, după ce a rămas fără sprijin politic din partea Partidului Social Democrat, spre deosebire de predecesori ai săi care au demisionat în astfel de situaţii.

Un caz aproape similar cu cel al lui Mircea Geoană este cel al fostului preşedinte al Camerei Deputaţilor, Adrian Năstase, care a rămas şi el fără sprijin politic, dar care a ales să demisioneze din funcţie, rămânând astfel simplu membru al PSD. Pe 16 ianuarie 2006 Adrian Năstase s-a autosuspendat din funcţia de preşedinte executiv al PSD, pentru o perioadă de trei luni, pe fondul scandalului ‘Mătuşa Tamara’.

Ulterior, după ‘celebra’ noapte a ‘cuţitelor lungi’ de la hotelul Confort – Otopeni, când Adrian Năstase ‘a fost pus la zid’ de conducerea de atunci a PSD pentru că ‘dăuna imaginii partidului’, Adrian Năstase a decis, pe 14 martie 2006, să demisioneze de la şefia Camerei Deputaţilor, aceasta după ce social-democraţii câştigaseră anterior o luptă de câteva luni în acelaşi for legislativ, care viza înlăturarea lui Năstase de la conducerea Camerei. Funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor a revenit, în aceste condiţii, liberalului Bogdan Olteanu.

Preşedinte al PSD în acea perioadă, Mircea Geoană, a declarat, cu o zi înainte, că ‘cel mai bun lucru pentru PSD, dar şi pentru persoana lui Adrian Năstase este ca acesta să facă un gest de demnitate şi de curaj şi să-şi dea demisia din funcţia de preşedinte executiv al PSD şi din funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor’. Adrian Năstase a apreciat că ‘a fost vorba despre o variantă care a căutat un ţap ispăşitor pentru probleme mai complicate ale partidului’.

Tot în martie 2006, ‘părintele Constituţiei’, Antonie Iorgovan, a demisionat din funcţia de secretar al Senatului, după ce PSD i-a retras sprijinul politic, imputându-i-se că a făcut unele declaraţii dure cu privire la Adrian Năstase. ‘Dacă nu-mi dădeam demisia, eu nu eram revocat în vecii vecilor. Cum vă imaginaţi că mă revoca cineva pe mine la câtă autoritate am eu în Senatul României?’, a declarat Antonie Iorgovan, la 21 martie 2003. El nu a demisionat însă din PSD, motivând că este un om de stânga, în opinia sa urmând să părăsească PSD doar aceia care nu vor să construiască ‘o stângă serioasă în această ţară’.

Venirea lui Mircea Geoană în 2005 în fruntea PSD a fost urmată de mai multe tentative de excludere şi scandaluri interne.

Un prim ‘cap’ care a căzut a fost, după mai multe frământări interne, preşedintele Organizaţiei PSD Bucureşti, Dan Ioan Popescu, care a anunţat, pe 16 ianuarie 2006, că se autosuspendă din funcţia de preşedinte al acestei organizaţii. Acesta a spus că nu vrea să afecteze imaginea PSD, după ce Comisia de cercetare a averilor demnitarilor de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că fostul ministru al economiei nu poate justifica caracterul legal al unor bunuri în valoare de peste 46 miliarde de lei vechi.

La scurt timp după aceea, pe 27 ianuarie 2006, preşedintele interimar al Comisiei de integritate morală şi arbitraj a PSD Bucureşti, Doru Giugula, a anunţat excluderea din partid a vicepreşedintelui organizaţiei, Codrin Ştefănescu. Sancţiunea la adresa social-democratului a venit ca urmare a protestului său faţă de autosuspendarea preşedintelui PSD Bucureşti, Dan Ioan Popescu.

Pe 14 aprilie 2006, Codrin Ştefănescu a demisionat din PSD, făcând parte dintr-un grup de alţi 80 de tineri care au părăsit partidul. La 16 aprilie, toţi cei 80 de demisionari au aderat la Partidul Conservator. Codrin Ştefănescu şi-a justificat gestul prin faptul prin faptul că PSD a ajuns să promoveze oameni care nu au nimic de-a face cu social-democraţia.

Cea mai tensionată perioadă din mandatul lui Mircea Geoană în fruntea PSD a fost considerată de presă toamna anului 2007 când, în urma faptului că nu au votat moţiunea de cenzură depusă împotriva Guvernului PNL, mai mulţi ‘grei ai partidului’ au fost la un pas de excludere. Între aceştia s-au numărat fondatorul partidului, Ion Iliescu, dar şi preşedintele Senatului din acea perioadă, Nicolae Văcăroiu, şi parlamentari precum Răzvan Theodorescu, Ion Solcanu, Alin Teodorescu, Dan Mihalache.

După o şedinţă ‘de taină’ la Bran, Braşov, Comitetul Executiv Naţional al PSD a decis, pe 19 septembrie, la Bucureşti, ca parlamentarii acestui partid să depună pe 24 septembrie, în Parlament, moţiunea de cenzură intitulată ’1.000 de zile de haos – Sfârşitul guvernării de dreapta’. Atunci s-au înregistrat doar două abţineri care au aparţinut preşedintelui de onoare al PSD, Ion Iliescu, şi liderului PSD Bistriţa, Viorel Pupeză.

Moţiunea de cenzură iniţiată de Partidul Social Democrat împotriva guvernului Tăriceanu a fost respinsă pe 4 octombrie 2007 de Parlament, la o diferenţă de 12 voturi. A doua zi, preşedintele PSD, Mircea Geoană, a convocat Biroul Permanent Naţional, ‘pentru a se putea lua câteva decizii cu privire la conduita politică a PSD după momentul moţiunii de cenzură’. El a anunţat, după respingerea moţiunii de cenzură în Parlament, că va analiza modul în care s-a ajuns la votul de respingere a moţiunii şi va lua hotărâri în consecinţă, având în vedere inclusiv sancţionarea celor care se va dovedi că nu au respectat decizia partidului. ”Vor fi luate decizii disciplinare pentru cei care nu au respectat decizia privind votul”, a subliniat Geoană, la finalul unei şedinţe operative cu conducerea PSD.

În replică, preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, a declarat că este ‘o ruşine’ intenţia conducerii PSD de a-i sancţiona pe parlamentarii social-democraţi care nu au susţinut moţiunea de cenzură. ‘O asemenea intenţie este o ruşine pentru un partid politic. Sper să învingă raţiunea, să nu se lase doborâţi de pasiuni. Într-un partid democrat să faci aşa ceva este inacceptabilă mentalitatea aceasta cazonă şi poliţienească într-un partid politic, este ceva de neconceput’, a afirmat Ion Iliescu, care era la Constanţa, nefiind astfel prezent la şedinţa Biroului Permanent Naţional al PSD. De altfel, în acea şedinţă, s-a decis retragerea sprijinului partidului şi declanşarea procedurilor de excludere din PSD pentru parlamentarii Ion Solcanu, Dan Mihalache, Răzvan Theodorescu şi Alin Teodorescu, pe motiv că au votat împotriva moţiunii de cenzură, iniţiate de PSD la adresa Guvernului Tăriceanu. Mircea Geoană a precizat că atunci că cei patru au făcut declaraţii publice împotriva acesteia, ceea ce înseamnă insubordonare faţă de deciziile partidului. Senatorul social-democrat Ilie Sârbu a declarat, la rândul său, că şi preşedintele de onoare al partidului, Ion Iliescu, ar putea rămâne fără sprijin politic, după ce BPN al PSD a decis acest lucru pentru patru parlamentari care au făcut declaraţii şi au votat împotriva moţiunii de cenzură.

Ion Iliescu s-a declarat de altfel solidar cu cei patru parlamentari social-democraţi sancţionaţi de partid pentru votul la moţiunea de cenzură, apreciind că astfel de măsuri sunt ‘inacceptabile’. Mă aşteptam la o reacţie puţin mai înţeleaptă din partea conducerii’, a afirmat, pentru Agerpres, Ion Iliescu, adăugând că ‘judecata precipitată nu slujeşte nimănui’.

”Cred că ar trebui să-i fie ruşine domnului Iliescu şi cred că-i este ruşine, (…) pentru că, indiferent de rezervele pe care le ai faţă de finalitatea moţiunii, (…) în clipa în care devii port-drapelul Guvernului Tăriceanu ruşinea nu aparţine celor care au luat decizia de a merge înainte cu moţiunea”, a venit replica lui Mircea Geoană.

Dacă tentativele de excludere a celor patru parlamentari nu s-au concretizat, pentru că o decizie finală în privinţa celor patru trebuia luată de către organizaţiile din care aceştia fac parte, Ion Iliescu a ‘primit’ un avertisment din partea lui Geoană după ce, mai întâi, s-a pus problema excluderii acestuia din PSD. Reunit pe 6 octombrie la Braşov, Comitetul Executiv Naţional al PSD a decis, în cazul celor care ‘au acţionat’ împotriva moţiunii de cenzură, introducerea unei perioade de reflecţie şi a unui ‘moratoriu al tăcerii’ pe acest subiect. Cu alte cuvinte, social-democraţii care vor dori să critice conducerea PSD, până la alegerile europarlamentare din 25 noiembrie, vor fi sancţionaţi până la excluderea din partid. ‘Decizia noastră cu privire la cei care – inclusiv dl Ion Iliescu – au acţionat în mod deschis ca moţiunea de cenzură să nu treacă este următoarea: până la 25 noiembrie, să introducem o perioadă de reflecţie şi un moratoriu pe acest subiect, în care şi dl Ion Iliescu va avea răgazul să reflecteze dacă doreşte sau nu să fie parte a conducerii PSD aleasă la congres’, a spus Geoană.

De un moratoriu similar a avut parte şi Mircea Geoană mai târziu, după ce a pierdut preşedinţia PSD în faţa lui Victor Ponta, el fiind şi suspendat pentru şase luni pentru declaraţii critice la adresa conducerii partidului.

Mircea Geoană a fost exclus pe 22 noiembrie din PSD, în urma deciziei Comitetului Executiv Naţional, cu 50 de voturi pentru, cinci împotrivă şi trei abţineri, pentru încălcarea mai multor articole din statut.

EvZ – Crin Antonescu: “Dacă USL câştigă alegerile parlamentare, Băsescu ar trebui să-şi dea demisia”

16 Noi

“Dacă USL câştigă alegerile parlamentare, domnul Traian Băsescu ar trebui să-şi dea demisia”, a declarat preşedintele PNL, Crin Antonescu, marţi seara la Antena 3.

Acesta consideră că şeful statului ar trebui să fie solidar cu soarta PDL. “Un preşedinte care a fost atât de vizibil şi de intens implicat, întotdeauna de partea PDL (…) atitudinea corectă ar fi să demisioneze”, a spus Antonescu. În cazul în care nu o va face, Antonescu spune că USL, “cu majoritatea legitimă şi proaspătă” pe care o va fi obținut, va declanșa acțiunea de suspendare. “Nu pentru că există atâtea motive care s-au adunat (…), ci pur şi simplu pentru ca oamenii să nu voteze degeaba”, a explicat președintele PNL.

Acesta a mai apreciat că o coabitare a unui USL la putere cu Băsescu președinte ar fi “ce s-a întâmplat în conflictul Băsescu-Tăriceanu la pătrat”. “Ţara asta nu are nevoie de un asemenea conflict”, a explicat Antonescu, invocând criza economică. Întrebat cât de pregătit este USL pentru guvernare, Antonescu a dat alianței 10 din punct de vedere a calității voinţei politice și 7 din cel al calității tehnice a guvernării, spunând că pe lângă specialiștii proprii USL ar mai avea nevoie să atragă și alți oameni pregătiți.

Conferinţa de presă a preşedintelui Comisiei de Apărare şi securitate a PNL, Corneliu Dobriţoiu, şi coordonatorului naţional al comisiilor de specialitate ale PNL, deputatul Radu Stroe, 03.11.2011

3 Noi

Radu Stroe

Permiteţi-mi să vă salut. Să vă mulţumesc pentru faptul că ați acceptat să participați la această conferință de presă. Să mulțumesc, de asemenea, reprezentanților sindicatelor militare prezenţi aici de faţă şi să îmi permiteţi să vi-l prezint, sunt convins că îl cunoașteți, pe domnul general Dobriţoiu, care este președintele Comisie de apărare și securitate națională a Partidului Național Liberal, iar eu, în calitate de coordonator național al comisiilor naționale speciale ale Partidului Național Liberal, vom ataca două teme:

Prima – ceva mai scurt pentru că lumea între timp s-a edificat, situaţia produsă ieri în parlament, dar şi astăzi referitoare la proiectul de lege al lui Cezar Preda privind modificarea Legii siguranței naționale și de organizare și funcționare a Serviciului Român de Informaţii şi a doua temă, care de fapt este cea mai importantă, domnul general vă va prezenta toate elementele esențiale, importante, stadiul de pregătire a Comisiei de apărare, securitate națională a Partidului Național Liberal în elaborarea programului, a viziunii și a programului PNL şi punerea în etapa următoare în discuţie împreună cu aliaţii noștri din USL, pentru că trebuie să pregătim lansarea și a acestei viziuni privind Apărarea, Externele și Securitatea națională.

Dacă îmi permiteţi la primul punct, opinia publică trebuie să ia act de faptul că acest proiect al lui Cezar Preda a fost o şmecherie caracteristică lui Traian Băsescu. De data aceasta, domnia sa n-a procedat ca în anii trecuți, n-a mai venit cu un pachet de legi ale securității, avizat și făcut de unii și de către alții, şi nu şi l-a mai asumat nici PDL-ul, nici domnia sa. A trimis un, ca să folosesc un termen marinăresc, a trimis un timonier alergător, un băiat de la Buzău, care, culmea, avea pretenţia să modifice legea securităţii naţionale și legea de organizare și funcționare a SRI-ului.

Ceea ce este esențial de reținut este această duplicitate a puterii, prin care îl aruncă pe Cezar Preda în acest război, dar CSAT-ul nu dă aviz acestui proiect. Vorbim de siguranța națională și de organizarea și funcționarea SRI-ului. Guvernul nu dă punct de vedere la acest proiect. Niciun fel. Consiliul Legislativ, de asemenea, nu dă niciun punct de vedere. Singura altă șmecherie pe care o realizează domnul Cezar Preda, în calitatea dublă a domniei sale, de inițiator al proiectului, dar şi de preşedinte al Comisie de supraveghere şi control SRI, trimite o hârtie cu patru rânduri prin care explică faptul Comisia de control și supraveghere SRI ar fi discutat şi avizat acest proiect.

Ceea ce vreau să vă spun, să fie limpede, Comisia de supraveghere și control SRI niciodată nu s-a întrunit și nu a luat în discuție un asemenea proiect. Deci, domnul Cezar Preda a semnat aşa ca primarul un document către Comisiile juridică şi de apărare, încercând să explice că de fapt Comisia de supraveghere și control a avizat acest proiect. Totul este un fals.

De ce n-au făcut treaba aceasta? De ce n-au dat aviz Guvernul, CSAT-ul? Pentru simplul fapt că textul proiectului de lege cuprinde niște dispoziții, niște articole prin care, practic, domnul Preda încurcă cele două puteri ale statului, le încalecă, dacă îmi iertați acest termen, deci, puterea judecătorească cu puterea executivă, pentru că în momentul în care, indiferent de zona de acțiune, un ofițer de informații devine și procuror în acel moment…. Ştiţi, pentru a exagera spre a se putea înţelege mai clar, mâine, Guvernul poate veni și el cu un ministru, doi și să-l facă procuror și să ancheteze problematica specifică Guvernului. Poimâine, de ce nu parlamentarii pot veni şi ei cu un deputat procuror sau un senator procuror să ancheteze problematica specifică parlamentarilor și putem împinge acest raţionament până la absurd.

Sigur că ei au încercat în textul de lege să introducă și câteva elemente, care sunt absolut necesare, privitoare la riscurile şi vulnerabilităţile la securitatea naţională, elemente care într-adevăr trebuiesc completate la lege, dar nu faci un proiect de lege care să modifice legea securității naţionale – în prezent îi spune siguranței naționale, corect va fi și sperăm să facem această modificare să se numească legea securității naționale. Nu poți face acest proiect, şi nu fac trimitere decât la Partidul Naţional Liberal care a emis, într-adevăr, un pachet de legi ale securității naționale, dar acest pachet de legi a fost elaborat și adjudecat pe de-o parte de către Guvernul Tăriceanu în cadrul şedinţei de guvern, pe de altă parte asumat de către toate grupurile parlamentare ale Partidului Naţional Liberal. Deci, noi, bine sau rău sau mai puțin bine, pe respectivul pachet de legi, politic, ne-am asumat responsabilitatea.

Ce fac ei? Adică PDL și Traian Băsescu? Îl pun pe Acarul Păun, pe Cezar Preda, despre care nici nu ştiu dacă să râd sau să plâng, să arunce pe piață un asemenea proiect de lege. După părerea mea, niciun individ, nici chiar Traian Băsescu, nu are capabilitatea tehnică, informaţională, ştiinţifică, nu în ultimul rând, de a elabora un proiect de o asemenea amploare, care este legea securității naționale a României. Noi ne jucăm aici și cu statul român și cu națiunea română și de aceea este important ca opinia publică să afle, dincolo de prostiile scrise în proiect, maniera, împinsă până la absurd, în legătură cu încălcările procedurilor parlamentare, în legătură cu faptul că nu se ia niciun fel de aviz și fiecare face ce-i trăznește prin cap. Asta s-a întâmplat, iar dovada faptului că PD-ul nu susține acest proiect de lege, deși, vă asigur că domnul Preda e un om normal la cap. Domnia sa n-a făcut-o pentru că nu ar fi normal la cap, a făcut-o dintr-o anumită sarcină, dintr-o anumită dispoziție, după părerea mea, ei nu au dorit să-și mai asume responsabilități pe această temă şi au pus un deputat să facă acest proiect de lege.

Dovada că așa stau lucrurile este că ieri, la Comisia de apărare, PD-ul a avut doi membri, iar astăzi, în parlament, PD-ul a avut 30 de membri în parlament. Singurul grup cvasi-total, cu excepția celor plecați în delegație în străinătate și bolnavi, a fost grupul Partidului Național Liberal.

Mă opresc deocamdată aici pentru că acest lucru am vrut, în principiu, să vi-l spun şi permiteţi-mi să îi dau cuvântul domnului general Dobriţoiu pe problematica foarte importantă pentru viitorul țării și pentru viitorul națiunii române, pentru Armata Română și, nu în ultimul rând, pentru securitatea națională în România.

Corneliu Dobriţoiu 

Vă mulțumesc! Îngăduiți-mi, mai întâi de toate, să mă alătur și eu cuvântului de bun venit al domnului Stroe și mulţumirilor domniei sale adresate colegilor mei din sindicatul cadrelor disponibilizate şi în rezervă, de la care aşteptăm propuneri pe baza propunerii de text pe care noi o ridicăm dezbaterii publice, începând de astăzi.

Doamnelor şi domnilor,

Demersul nostru se încadrează atitudinii adoptate la nivelul comisiilor de lucru ale Partidului Național Liberal ca să avem întâlnire cu dumneavoastră pentru lansarea proiectelor pe care comisiile le propun pe agenda de lucru, pe agenda politică a partidului și, ulterior, pentru dezbatere în cadrul Uniunii Social Liberale.

Referitor la proiectul de viziune al Partidului Național Liberal în domeniul Apărării, doresc să vă spun că, înainte de toate, în cadrul comisiei, noi am făcut evaluări asupra modului în care a fost gestionat domeniul Securității și Apărării în tot acest timp, de douăzeci de ani încoace, concluziile acelor evaluări să știți că nu sunt deloc pozitive și ele denotă o gravă incultură de securitate. De ce spun acest lucru? Pentru că dumneavoastră aţi fost martorii atitudinilor politice prin care, până acum, fiecare s-a jucat cu bugetele instituţiilor cum a crezut de cuviință. Pe de altă parte, se omite un fapt simplu. România este stat membru NATO cu drepturi depline și membru al Uniunii Europene, ceea ce reclamă îndeplinirea unor responsabilităţi asumate de statul român pe dimensiunea clarificării Apărării în cadrul Alianței Nord Atlantice

La ora actuală ce putem spune? Modul în care această guvernare a gestionat domeniul Apărării creează evidente probleme de securitate statului român în perspectivă. Lipsa de viziune a actualilor guvernanţi pentru gestionarea coerentă a domeniul Apărării a determinat convulsii inclusiv la nivel social. Deci, după cum știți și dumneavoastră, niciodată până acum, cu excepția scurtei perioade staliniste din istoria României, categoriile socio-profesionale nu au fost antagonizate într-o asemenea măsură între ele și chiar corpurile de cadre ale armatei, active și în rezervă.

O altă problemă care generează pierderea credibilităţii noastre strategice ca aliat este determinată de atitudinea puterii executive vizavi de proiecția bugetului Apărării. După cum bine știți, la ora actuală sunt alocate 0,79 procente pentru satisfacerea cheltuielilor complexe ale instituției, mă refer la cheltuieli de personal, cheltuieli de operare și mentenanță, cheltuielile cu înzestrarea. Or această scădere dramatică a bugetului alocat Apărării va genera probleme strategice României în calitatea de aliat. E adevărat, ați putea spune, că România nu este singurul stat care în perioada de criză a scăzut bugetul Apărării, însă aici trebuie să fim cu toţii conştienţi de faptul că descreşterea bugetelor Apărării la nivelul statelor membre ale Alianței Nord-Atlantice a determinat la ora actuală ca 75% din bugetul comun al Alianței să fie asigurat de către Statele Unite ale Americii, or, eu ştiu, la anul începe un an electoral în Statele Unite și mă întreb retoric care va fi oare atitudinea contribuabililor americani vizavi de candidații la preşedinţie.

Avem de-a face, practic, cu o erodare a credibilităţii strategice a Alianței, iar în ceea ce ne privește cu erodarea credibilității noastre strategice la graniţa de est a Alianței. La ora actuală doamnelor și domnilor, din cei 0,79% din buget, vă rog să rețineți că între 70 și 80% din acest buget se consumă pe cheltuieli de personal, ceea ce înseamnă că noi dezvoltăm o instituție care moare.

Falimentăm instituția, deoarece cheltuielile de operare şi mentenanţă, deci cele care trebuie să asigure, pregătirea trupelor, se cifrează undeva între 10 şi 15 %, iar dintre aceste procente, vă rog să reţineţi faptul că, aproximativ 70% din cheltuielile de operare și mentenanță sunt consumate pentru menţinerea participării noastre în teatrele de operaţii, iar pachetul angajat de România în teatrele de operații se situează undeva la 2% din structura de forțe. Deci, cu alte cuvinte, 2% din structura de forțe consumă 70, aproape 80% din bugetul operațional al Armatei. Gândiţi-vă ce se întâmplă cu marea majoritate a structurii de forțe, deci cu 98%. Cu alte cuvinte, uitați-vă că s-au creat premise serioase pentru falimentarea instituţiei. Dezvoltăm o Armată cu două viteze: una pentru export și o alta pentru consum intern. Or acest lucru nu poate să conducă decât la prăbuşirea credibilităţii noastre, ca să nu mai vorbesc de faptul că actualul buget după cum știți a compromis total orice modernizare a Armatei române în spiritul îndeplinirii obligaţiilor pe care noi ni le-am asumat la NATO.

Plecând de la aceste considerente, doamnelor și domnilor, noi am proiectat o viziune legată de creștere graduală a bugetului alocat Apărării, până la limita a 2%, limită acceptată şi susţinută politic de către şefii de state şi de guvern ai Alianței Nord-Atlantice, iar această creștere graduală propunem să se efectueze prin tranșe anuale de 0,30 din Produsul Intern Brut, în aşa fel încât la finele primului ciclu guvernamental să ajungem deja la o alocație de 2% din PIB.

Or o asemenea viziune ar permite restartarea programelor de modernizare, programelor de achiziție a Armatei în scopul creșterii capacității sale operaționale și implicit a relevanței noastre strategice la graniţa de est a Alianței. Mai mult decât atât, luăm în considerare atent suplimentarea acestor cheltuieli prin atragerea de fonduri suplimentare la bugetul de stat, ca urmare a stopării jafului înstrăinării în exces a infrastructurii Ministerului Apărării. Ca modalitate aceasta ar trebui trecută din domeniul public în domeniul privat al statului și administrarea Ministerului Apărării pentru a oferi o bază reală de susținere pe termen mediu și lung a costisitoarelor programe de înzestrare, absolut necesare în această perioadă pentru Armata noastră.

Ulterior găsiți în Program și  obiectivele politice de Apărare, care propun: creșterea capacității operaționale a forțelor, dezvoltarea unor capacități operaționale credibile, de asemenea ne propunem să continuăm participarea noastră în teatrele de operaţii în lupta împotriva terorismului și pentru stoparea proliferării armelor de nimicire în masă. Ne propunem, de asemenea, să conferim o nouă dimeniune controlului civil şi democratic în instituția militară, și în felul acesta să eliminăm efectele politizării excesive. Nu în ultimul rând, după cum observaţi, ne propunem creşterea relevanţei strategice a României, a rolului României, ca membru în cadrul Alianței Nord-Atlantice și al Uniunii Europene pe dimensiunea de Apărare.

Ultimul obiectiv inserat în acest proiect se referă la creşterea atractivităţii carierei militare pe piaţa forţei de muncă. Acesta este un subiect deosebit de sensibil, și vă rog chiar să parcurgeți elementele acelea, pentru că altfel, Armata Română nu va avea capacitatea să atragă în rândurile sale oameni cu capacități intelectuale și capacități fizice pe măsură, necesare pentru a opera echipamentele sofisticate şi foarte scumpe din dotarea Armatei.

Deci acest document reprezintă, în concluzie, un Pachet de idei pe care noi îl lansăm în dezbatere publice cu scopul ca în două săptămâni să îl întregim cu propunerile dumneavoastră (reprezentanții sindicatelor din domeniu – n.r.), ulterior să îl prezentăm aprobării Partidului Național Liberal, iar în baza aprobării să avem o bază de negociere cu partenerii noștri de Coaliție din USL.

Eu aș vrea să mă opresc aici și dacă sunt doritori să adâncim discuția pe tema culturii de securitate putem discuta oricând pentru că, ca o concluzie, incultura de securitate generează monștri. De ce spun această chestiune? O cultură de securitate fermă, fundamentată pe documente și instrumente operaționale în domeniul securităţii poate genera o viziune pe termen mediu şi lung a poziționării statului român ca un stat responsabil, în cadrul Alianței Nord-Atlantice și Uniunii Europene, acestea urmând să atragă de la sine şi evoluţia unei linii bugetare multianuale, care este indispensabil legată de proiecția planificării în cadrul NATO. NATO nu își planifică Apărarea de la un an la altul, ci își planifică pe o perioadă de șase ani.

Eu vă mulțumesc pentru atenție și îngădui să mulțumesc cu anticipație tuturor celor care se alătură demersului nostru, pentru a închega un document care să cuprindă inclusiv expertiza din zona sindicală, iar în final doresc să mulțumesc încă o dată membrilor de sindicat, pentru că prin acest demers, noi dorim să întărim dialogul cu sindicatele în promovarea politicilor publice ale Partidului Național Liberal.

Vă mulțumesc.

Transcrierea discursului preşedintelui PNL, Crin Antonescu, susținut cu ocazia reuniunii Ligii Aleşilor Locali ai PNL – 14 octombrie 2011 -

14 Oct
,,Domnule preşedinte Căncescu,
Domnilor preşedinţi, domnilor primari,
Doamnelor, domnilor consilieri,
Am de gând să vorbesc mult pentru că ne vedem rar. Când devine plictisitor suntem o asociaţie de oameni liberi. Vreau însă înainte de toate să vă rog ca înainte de a intra în discuţia noastră să păstrăm un moment de reculegere pentru cel ce a fost omul politic şi multă vreme colegul nostru de luptă, Ion Diaconescu….
A evocat domnul Filipescu aici şi personalitatea domnului Diaconescu şi cazul, numele aviatorului Greceanu. E foarte bine să ne gândim când putem şi să facem ceva pentru astfel de oameni şi e foarte rău că, nu-i aşa, nu au păcate precum avem noi politicienii, cei care nu au constrângeri pe care le atribuie şi pe care le au politicienii, acelora care dau note, fac opinii, califică, descalifică, promovează, interzic acelor oameni care sau către care ne uităm, într-adevăr, cu toții, cu speranța că pot fi niște arbitri ai vieții publice, că acei oameni, ei înșiși, au uitat că la vremea când Ion Diaconescu ca și Corneliu Coposu, de altfel, ca și alții, ca și bătrânii noștri, unii care s-au dus, alții care sunt în viață, făceau politică, îi călcau în picioare.
Și că după ce nu au mai făcut politică, de zece ani nimeni nu a spus în România – ”Voi, nemernici de politicieni actuali, care sunteți de nimic, care sunteți pigmei, care sunteți îngrozitor de răi pentru gusturile noastre, de ce nu vă duceți acasă la Ion Diaconescu, un om adevărat, un om drept, un martir, un om cinstit, să vă învețe să faceți politică?”. Dacă venea cumva vorba de Ion Diaconescu, care încă nu murise, Coposu murise, ăla era mit, dacă era de Ion Diaconescu țineai un surâs. Acum până și moartea lui Ion Diaconescu este folosită ca să mai dăm încă o dată o palmă în cei care sunt în continuare în politică și nu au murit. Nu are a face, Ion Diaconescu va rămâne pentru mine și cred pentru toți cei care l-am apucat un om cu coloană vertebrală, un om de treabă, un om cinstit și ca să vă încurajez și pe dumneavoastră să vedeți că avem, avem lucruri grele de făcut, dar nu așa de grele ca alții, putem să le facem dacă alții au putut să facă ceea ce generația lor a suferit. Și ca să ne despărțim de Ion Diaconescu, nicidecum de amintirea lui, cu un moment cumva mai vesel, am să vă spun foarte repede o istorioară pe care am trăit-o împreună cu Ion Diaconescu prin ‘97 într-o delegație la Moscova, era președintele Camerei.
Las că pe drum mi-a spus un lucru pe care vreau să îl țin minte pentru că există când nu te mai aștepți, niciodată nu e prea tărziu, există victorii nesperate și mi-a spus ,,am petrecut ani de zile în pușcărie cu teama că ne vor duce în Rusia. Chiar nu m-am gândit că am să mă duc în Rusia, la Kremlin, ca președinte al Parlamentului din România.” Și asta s-a întâmplat, asta s-a întâmplat. Și în al doilea rând, într-una din seri, cum e obiceiul rușilor sub orice regim, să te ducă la Balșoitea, acolo se juca ,,Spărgătorul de nuci”, un balet, nu? Și e, mă rog, echipa mai tânără, că veteranii delegației erau Ion Diaconescu și domnul Ionescu Galdea. Echipa mai tânără a zis ahh, cât mai durează, încă două acte? Haideți domnule să ne scuzăm, să plecăm. Domnul președinte, ziceți dumneavoastră, că sunteți mai în vârstă, ziceți că e târziu, că sunteți obosit, chiar și Ionescu Galdea insista. Hai Nelule, hai să le zicem! Domnul Diaconescu, sincer și dândul ar fi vrut să se retragă pentru că fusese o zi obositoare și baletul nu îl pasiona peste măsură și la un moment dat s-a scuturat, așa, de tentații, și i-a spus lui Ionescu Galdea – ,,Hai mă, am făcut noi șaptesprezece ani de pușcărie, mai stăm un act de balet.”
Acuma sigur că situația dumneavoastră și a noastră nu se compară nici cu pușcăria, dar nici cu baletul. Știu că mai avem de stat nu doar un act de balet și de aceea ca întotdeauna când am prilejul și onoarea de a vă întâlni vreau să vă mulțumesc întâi și întâi pentru ceea ce faceți în fruntea comunităților dumneavoastră, ăsta este cel mai important lucru, ceea ce faceți față de oameni și după aceea ceea ce faceți față de Partidul Național Liberal, să vă mulțumesc pentru faptul că prin dumneavoastră Partidul Național Liberal este într-o anumită privință cel mai puternic partid din România și vă rog să faceți toate statisticile posibile, veți vedea că din Partidul Național Liberal au plecat cei mai puțini trădători, că din Partidul Național Liberal s-a plecat cel mai puțin de către aleșii locali, de către parlamentari, atunci când a fost greu. Eu știu și dumneavoastră știți că asta nu e întămplător, dar trebuie ca aceeași oameni care ne înnebunesc și îi înnebunesc pe români în fiecare zi cu ideea că totul e rău, că toți sunt la fel și că nu e nicio șansă să afle și dânșii că nu e totul la fel și că Partidul Național Liberal nu este un partid de trădători, nu este un partid în care foștii lachei ai lui Adrian Năstare dedicați azi reformei, adică Gabi Oprea, adică Miki Șpagă, să aibă prea mult ce căuta.
Vă felicit încă o dată, îmi fac datoria să îl felicit și pe Romeo Stavarache pentru că, dacă nu o fac, crede că e vreo prietenie de-a mea cu Hrebenciuc. Vă felicit pe toți cei care și cu distincții, și fără distincții, fac treabă bună în fruntea comunităților lor. Este foarte mare importanța, decisivă importanța pe care dumneavoastră, aleșii locali, o aveți în bătălia politică ce se dă acum și mai ales care urmează. Vedeți bine că țintele, strategiile, acțiunile puterii într-acolo se duc și vedeți foarte bine că, de fapt, punctul de stabilitate în câmpul electoral din România sunt, înainte de toate, aleșii locali.
Doamnelor și domnilor colegi, niciodată în ultimii douăzeci de ani nu a fost în România o putere care să stea mai prost în sondaje, în imaginea oamenilor. Niciodată nu a fost o putere mai compromisă, mai lipsită de argumente și de resurse decât puterea actuală – Băsescu, Boc și asociații. Sunt în această situație și se vede cu ochiul liber acest lucru pentru că au vorbit mereu de reformă și sunt partidul care s-a transformat într-un partid stat mai tare decât PSD-ul în 2004. Sunt partidul care au înțeles să numească reformă destabilizarea, chiar distrugerea unor instituții și sisteme publice lovind întotdeauna pe cel de jos, pe cel care, într-adevăr, muncește pentru societate, lovind profesorul, învățătorul, doctorul, cadrul medical, polițistul din stradă. Niciodată birocrația de la vârful ministerelor și din jurul puterii, birocrație plătită, de asemenea, pe bani publici, cu mult mai mulți decât cei pe care o societate are voie, și lumea știe asta, discursul despre reformă nu poate fi crezut de nimeni. Sunt cea mai compromisă putere pentru că au vorbit despre reforma justiției, despre dreptate, despre aducerea politicienilor, demnitarilor, puternicilor zilei pe plan de egalitate cu oricare cetățean în fața legii și vedem ce? Noi, care am pierdut niște alegeri în 2008, acuzați pe nedrept în privința asta, vedem că, deși încă premierul Tăriceanu a asumat răspunderea împreună cu întregul guvern liberal pe un pachet de legi de reformare a justiției exact așa cum l-a cerut Monica Macovei și cum l-a cerut Traian Băsescu, că deși l-au pus șeful la DNA pe care l-au dorit Monica Macovei și Traian Băsescu, deși au pus la Parchet pe șefa pe care a dorit-o Monica Macovei și Traian Băsescu, deși de trei ani de zile toată puterea, în toate instituțiile, de la servicii până la Parchet, de la majoritate parlamentară până la guvern este deținută de acești oameni, niciodată sentimentul public și, fără îndoială, realitatea nu a fost mai puternică acum că justiția este controlată politic, că serviciile sunt controlate politic.
Despre televiziunea publică nu mai vorbim, că nu e un sentiment. Vedem, nu suntem orbi. Ce reformă a statului, ce lichidare a statului asistențial este aceea în care dau afară sau tai cu douăzeci și cinci la sută salariul profesorului, în care consider pensia pomană când este un drept și în care schimb, angajez în neștire pe bani publici făcând protecție socială și asistență socială la Televiziunea Română pe  toți caraghioșii care m-au laudat pe mine, Băsescu vreodată, să îi iau să facă emisiune acolo? Cine angajează astăzi, Ioane? Păi vă spun eu. Televiziunea Română publică, Institutul Cultural Român public, nu vorbim de servicii deocamdată. Vom vorbi cândva, când vom avea toate datele. Iată ce înseamnă statul chipurile liberal și ultraliberal al acestor reformatori. Lumea vede lucrul acesta, lumea vede, de fapt, că este un stat clientelar cum n-a mai fost niciodată, lumea vede că acești oameni se poartă cu banul public perfect discreționar, așa cum fac și în ceea ce vă privește atunci când alocă fonduri, lumea vede și a înțeles demult că această putere este apogeul sistemului pe care îl numea Băsescu ticăloșit și nidecum antidotul sau adversarul acestuia.
Nu a existat nicio putere mai compromisă, mai fără argumente, mai fără șanse. În general, vedeți că atunci când partizanii nedezmințiți ai Cotrocenilor, cei care nu au decât o singură teamă, să nu cumva să vină Uniunea Social Liberală la putere, evaluaeză situația. Dânșii ne spun așa: domnule, Partidul Democrat Liberal, ce să putem să spunem noi, că domnul Nelu Oltean nu este Alba ca Zăpada, că domnul Berceanu e Maica Domnului, că domnul Traian Băsescu e chiar cinstit și că nu știe nimic? Nu, ăștia sunt răi, dar există în Partidul Democrat Monica Macovei, dar există Cristian Preda, dar există Sever Voinescu. Monica Macovei e justițiară și integritalistă, nu știu cum să spun. Monica Macovei e vicepreședinte al Partidului Democrat Liberal și nu a ieșit niciodată la televiziune, în public undeva, să numească un corupt din Partidul Democrat. N-a ieșit niciodată public să ceară Partidului Democrat să-și retragă din Parlament oameni care sunt sub anchetă penală, așa cum ne-au cerut nouă sau de-ar fi chiar condamnați.  N-a ieșit niciodată să-i spună domnului Băsescu, domnului Boc, cuiva, furați mai cu fereală, nu vă mai bateți joc de banul public pentru că e furt și am niște legi severe! Monica Macovei trudește ca un călugăr benedictin la un manuscris, presupun, al unui cod de integritate pe care o să-l aplice Daniel Buda cu băieţii, cu Nelu Oltean. O să-l aplice, și știm cum. Ce, e primul cod de integritate, e prima curăţenie generală, dar e prima reformă a clasei politice pe care o fac ei? Asta e cu doamna Monica Macovei şi o înţeleg că e tristă, dar nu înteleg de ce nu-şi orientează tristeţea corect. Nu e cinstită doamna Monica Macovei, deci n-are cum să fie o speranţă.
Domnul Cristi Preda e liberal, domnul Cristi Preda e ceva mai onorabil decât alţii, numai că și liberalismul domniei sale se opreşte acolo unde n-are nici atât curaj să ne spună dacă e liberal într-un stat așa cum este așezată Constituția României, ca şedinţe de partid să se desfăşoare în reşedinţa oficială a preşedintelui României, ca preşedintele României, situat obligatoriu de Constituție și de votul românilor, de majorități peste partide, să patroneze, să conducă şedinţe de partid ale PD-ului. Dacă, dacă este normal ca președintele țării să caute în văzul lumii, explicit, soluții pentru salvarea sau nesalvarea propriului partid. Asta ne spune domnul Cristi Preda, că e ocupat să boxexe cu socialiști.
Domnul Sever Voinescu cică e conservator, nu de-al lui Voiculescu, conservator – vezi Doamne – ca în Anglia, ca republicanii americani. Cunoaşteţi vreun astfel de conservator englez, care să fi furat la vot şi să fi cărat geanta fetei nomenclaturistului Anastase de la Ploieşti? Eu nu. Niciodată n-am vorbit în douăzeci de ani despre asta, despre cine e tata, cine e mama, fiecare răspunde pentru faptele lui. Dar în momentul în care ultimii lideri foști comunişti din România, comuniști cu acte în regulă, ceea ce nu e niciun păcat, dar ultimii lideri comunişti din România, ultimii conducători de partide din această țară, Băsescu şi Boc, vin şi ne iau de gât şi pe mine, și pe atâția dintre domneavoastră, pe noi toți și ne învaţă anticomunism, când vine domnişoara Anastase, fiica unui om potentat comunist care a pus lacătul pe 1 Mai în 22 decembrie, pe  întreprinderea 1 Mai și care după aia vin și te învaţă anticomunism, atuncea nu se poate să nu spui domnule, până unde, până când? Deci nu e conservator domnul Voinescu, ca să închidem paranteza.
Niciodată, doamnelor și domnilor, o opoziție în acești douăzeci de ani nu a fost mai puternică. Nu a fost mai puternică în potențialul ei, nu a avut șanse mai mari. Niciodată, chiar dacă s-au făcut multe coaliții, nu a existat una care să reunească două partide de anvergura, de forța, cu resursele partidelor care astăzi alcătuim Uniunea Social Liberală. Niciodată nu a fost atât de clar sau poate numai în ‘96 a fost atât de clar, dar în cu totul alt echilibru electoral care e alternativa. Oamenii aceștia de la putere sau de pe lângă putere sunt așa de disperați de propriul lor cal ca să spun așa, cal de cursă vreau să zic, încât își fac iluzii că oriunde există o mulțime de pitici apare și Alba ca Zăpada. Nu, nu sunt decât piticii, asta este evident. Speranța că apare Alba ca Zăpada și că lumea se lasă prostită de trei-patru flăcăi care nu au putut să facă altă carieră decât să angajeze tot statul ăsta liberal cu banda la stat pe la Institutul Cultural Român să își facă ei, să își pună rochițețe de Alba ca Zăpada. Nu se poate, deci niciodată alternativa nu a fost mai clară. Niciodată în sondaje de opinie, niciodată în opțiunile oamenilor nu a fost mai limpede că trebuie o schimbare și nu a fost mai limpede cine înseamnă această schimbare.
Și totuși, chiar dacă așa cum cred, niciodată nu a fost putere mai compromisă și opoziție mai puternică, chiar dacă e clar pentru toată lumea ce se va întâmpla la următoarele alegeri, mai este mult până acolo și mai trebuie două lucruri esențiale, fără de care nu le putem pierde pentru că am spus de ce cred că nu mai pot ei câștiga, dar putem noi pierde, nu e un joc de cuvinte. Sunt două lucruri esențiale și aceste lucruri sunt încredere și organizare. Au vorbit colegii mei care toți, și primarii noștri de frunte care au vorbit aici, și vicepreședinții partidului, domnul Dobre, domnul Voicu, secretarul genaral, sigur că știm toți ce înseamnă organizare și nu mai am de adăugat. Fără a organiza nemulțumirea, dorința de schimbare, încrederea că numai noi putem fi cei care constituim o alternativă, vreau să vorbesc despre încredere, o încredere, domnilor, pe care să o avem noi și, după aceea, și numai așa, să o putem insufla altora. Ce ne împiedică pe noi să fim mai hotărâți și mai încrezători atunci când ne batem cu acești oameni, cu vorbele lor, cu minciunile lor, cu calomniile lor, că de fapt cu asta ne batem? Ce ne împiedică, faptul că ei sunt mulți și vorbesc cu zece rânduri de guri, faptul că pe noi nu ne sprijină cum am dori noi și am aștepta, și poate credem că s-ar cuveni, cei care nu îi agreează pe ei? Ce ne împiedică?
Nu avem niciun motiv să ne jenăm, să ne explicăm de ce totuși candidăm și noi, de ce totuși. Să spunem că argumentul nostru cel mai puternic e nimicnicia lor. Nu, Partidul Național Liberal și vorbesc de acum, și vorbesc în numele lui, și vorbesc cu dumneavoastră, Partidul Național Liberal e un partid care nu a trădat, vorbesc de douăzeci de ani, care a servit mai cum l-au ajutat puterile, dar cu bună credință aceleași valori, vorbesc de partid în ansamblul lui, care de fiecare dată a fost consecvent în apărarea libertății de toate felurile în România. Pentru că cine ne spune nouă, nu mai discut cine, dar cine ne spune nouă că suntem schimbători, inconsecvenți, că ne-am dat, vezi Doamne, cu comuniștii, deși v-am spus eu care sunt, totuși, comuniștii.  Că am fost alianți în 2004 cu PD-ul, că am fost alianți cu PNȚ-ul, acuma cu PSD-ul, cum e posibil? E posibil, pentru că de fiecare dată nu ne-am aliat de amorul artei cu fiecare dintre ei, ci ne-am aliat pentru a construi o alternativă împotriva unui partid care era sau tindea să devină un partid stat de tip totalitar, adică FDSN-ul în ‘96, PSD-ul în 2004, PDL-ul și clica lui în 2012.
Este foarte simplu, Partidul Național Liberal n-are de ce să accepte în discuția asta generală cum sunt toți politicienii hoți și cum au făcut toți toate nenorocirile de pe lume și cum au distrus, nu are de ce să accepte asta. Noi am guvernat și sunt unul care am preferat și am făcut-o public, să insist asupra a ce nu am reușit în guvernare. Mi s-a părut mai fertil pentru noi, dar sunt trei ani de când domnul Băsescu face și desface dosare și nu ne-a arătat un ministru de-al nostru care a furat, și nu ne-a arătat un ministru de-al nostru sau secretar de stat, sau un om de guvernare, sau un prefect pus de noi care să fi jefuit, să fi distrus în felul acesta, care nu ne-au arătat cum ne-am fi promovat familiile.
Nu am făcut nici unul dintre noi, nici dumneavoastră, nici liderii partidului, Tăriceanu, eu, astăzi eu, nu am făcut nici un lucru de care să ne fie ruşine. Sunt perfect de acord să se deschidă competiţia politică. M-ar bucura, vă spun sincer, să apară competitori politici noi, autentici, nu născuţi atunci când se caută Băsescu în buzunarul de la spate şi îl găseste pe Lăzăroiu acolo şi Lăzăroiu are şi el pantaloni scurţi şi are şi el buzunare şi găseşte o mişcare. Nu aşa! M-aş bucura, dar nu văd nici un motiv pentru care cei mai mulţi dintre noi să nu meargă în competiţia politică cu fruntea sus. Că oamenii ne vor, că nu ne vor în plan local, în plan parlamentar, pe orice plan, asta este decizia lor. Dar nu noi am inventat şi am practicat pomana electorală, nu noi am ascultat telefoanele adversarilor politici, nici în 1996-2000, când aveam şi preşedinte, şi nici în 2004-2008 nu noi ne-am bătut joc de banii statului lăsând milioane de cetăţeni care nu au nici o vină decât că au ales primari de altă culoare, să trăiască la limita disperării.
Vreau în legătură cu asta să vă spun, stimaţi colegi, o convingere pe care o am şi care poate nu o să vă placă, dar eu cred că dacă dumneavostră nu veţi înţelege asta, atunci cine să o înţeleagă? Domnul Stavarache cu siguranţă mă va înţelege sau va şti că numai noi suntem cei care trebuie să înţelegem linia asta. Acest necaz care s-a accentuat, această bătaie de joc, această moarte a democraţiei, această înjosire a tuturor oamenilor din ţara asta şi anume ca eu, guvernant, să strâng bani de la toţi contribuabilii şi din Bacău şi din Arad şi din Piteşti şi din Iaşi şi, după aceea, cu nesimţire să spun că îi dau bani numai lui Stavarache, că el este în partid cu mine. Ăia, de la nu ştiu ce oraş vreţi dumneavostră, nu mă interesează, că ăla este PD-ist sau ce este! Domnilor, asta trebuie să înceteze.  Nu vreau să aşteptaţi sau, în orice caz, în ceea ce mă priveşte, nu vreau să înţelegeţi că eu promit că dacă vom veni noi la putere, toţi banii vor fi daţi acolo unde sunt primari liberali, iar oamenii conduşi, să zicem, de primari PDL-işti vor fi batjocoriţi. Noi trebuie să înţelegem şi să reglementăm, în mod liberal şi vor înţelege şi cei din PSD asta,  trebuie să reglementăm ca să existe cât mai puţin subiectivism şi deloc arbitrariu în alocarea banilor publici, cât mai puţin să aibă guvernul de-a face cu dirijarea acestor resurse, iar când guvernul trebuie să intervină şi să aloce bani, să aloce după criterii şi după legi aşa cum, de altfel, noi porniserăm să facem şi aşa cum, de altfel, în practică am făcut.
L-am chemat mereu pe fostul primar al Clujului, domnul Emil Boc, actual prim-ministru, viitor şomer, eu am grija şomerilor. Îl chem încă o dată cu cifre, să vedem cum a alocat guvernul Tăriceanu banii, ce suferinţă a avut el ca primar la Cluj, cum i s-au dat sau nu i s-au dat bani lui Falcă la Arad şi atâtea şi atâtea exemple. Deci lucrul acesta trebuie să se termine, să nu mai ţină de arbitrariu, pentru că victimele sunt cetăţenii care nu au nici o vină că trăiesc în Bacău, în Arad sau unde doriţi dumneavoastră.
Sigur că despre Uniunea Social Liberală s-a vorbit foarte, foarte mult, ştiţi şi ştim cu toţii care sunt atacurile şi care este adevărul. Nu are nici un rost să revenim la aceste lucruri. Eu vreau doar să spun un singur lucru: Ei nu au nici un argument, în afară că aş fi eu leneş (uite de ce nu pot ei să trăiască şi să conducă bine ţara asta, că sunt eu leneş, păi eu m-aş bucura în locul lor, măi, este leneş, eu nu am nici o problemă cu el) şi în afară că este Ponta imatur şi iarăşi m-aş bucura în locul lor, domnule, omul imatur până creşte noi ne facem de cap. În afară de aceste lucruri, dânşii au câteva lucruri: Alianţa Socialistă. Sigur, alaltăieri, l-am văzut pe domnul Cristi Diaconescu care, în numele Uniunii lor, a ieşit şi a atacat puternic de la stânga, arătând că Partidul Social Democrat, deşi e o stângă foarte marxistă şi comunistă, a aflat domnul Cristi Diaconescu acum, care a trădat oricum valorile stângii alunecând la dreapta şi cântându-ne în strună nouă, hiene capitaliste ce suntem.
Domnul Boc povesteşte pe unde stă de vorbă cu oamenii şi bate lovituri de la 11 metri,  mai şi zice ceva, zice că se desumflă gogoaşa, gogoaşa fiind Alianţa Socialistă, adică noi. Deşi se desumflă gogoaşa, ieri , în prezenţa Andreei Pora, şi cu binecuvântarea marelui spirit Radu Moraru, actualmente şomer şi dânsul (sunt probleme sociale) a luat naştere o republică, o mişcare, în fine, eu acum nu sunt foarte, foarte republican, mă mulţumesc cu asta. Acolo, la primul punct al documentului fondator, scrie aşa: noi, următorii anti-comunişti jurăm, nu ştiu sau în esenţă e asta, domnul Băsescu este bun, e reformator şi noi trebuie să luptăm să continuăm opera de reformă a guvernului Boc, dar nu înţeleg de ce ei, cel mai legitim e să o continue guvernul Boc şi să oprim prin orice mijloace, aici vă spun textual, am ciulit urechea, să oprim prin orice mijloace asceniunea USL. Păi domnule, se desumflă sau este în ascensiune? Deasemenea, în toate acestea discuţii despre cum şi-a pierdut identitatea Partidul Naţional Liberal, nu am să mai spun încă o dată, că dacă vreunul dintre noi are sentimentul că s-a pierdut ceva din identitate, e rugat să o spună. Am să mai spun doar următorul lucru, noi, în momentul în care am făcut această alianţă, am găsit un loc al compromisului, în sens politic, în sens onest, în sens de construcţie. Este foarte important, şi după părerea mea este un câştig, pentru noi pentru democraţia românească şi pentru Partidul Social Democrat actual şi viitor, faptul că primul lucru pentru care noi ne-am asociat, a fost declarat şi recunoscut şi de ei ca şi de noi, apărarea statului de drept, apărarea pluralismului, apărarea valorilor libertăţii. Este, spun, un câştig pentru noi, care cu asta ne îndeletnicim şi pentru asta ne luptăm, de cele mai multe ori chiar cu PSD-ul, din 1990. E un câştig pentru democraţie că două partide majore din stânga şi din dreapta, găsesc aici locul de întâlnire şi este un câştig, o spun sincer, pentru Partidul Social Democrat, care nu are decât de câştigat pentru viitorul unui stângi româneşti pe care şi eu îl doresc în princpiu la fel de luminos pe cât îl doreşte domnul Stavarache, dar asta e logica noastră de partizani, ea va exista, e un câştig pentru toată lumea.
Doi; cred că este un câştig că PSD-ul este un partid care astăzi a susţinut şi a susţinut cu convingere şi convingător iniţiativa noastră de a face nu o reparaţie istorică, pentru că nu o mai putem face, dar facem un gest istoric şi anume de a-l invita pe Majestatea Sa Regele Mihai pe 25 octombrie în Parlament. Şi vă întreb care sunt comuniştii? Dacă cei din PSD sunt comunişti, or fi unii cu siguranţă, dacă cei din PD văd foarte clar că sunt comunişti, cu acte în regulă, eu cu care comunişti lucrez? Cu cei cu care pot să fac un act de normalitate istorică, parlamentară, democratică sau cu nişte oameni pe care nu vreau să îi calific, dar aş putea să îi citez, precum domnul Oltean care nu înţelege diferenţa dintre Regele Mihai şi regele Cioabă? Asta e Partidul Democrat şi ăsta este grupul acela de autorităţi. Sunt deasupra unei berării pe Calea Victoriei. Adică domunul Liiceanu care a scris texte impresionante în 1990, le ştim pe dinafară mulţi dintre noi, şi care nu are curaj, este laş, i-o spun clar acum, ca şi Pleşu, nu are curaj să protesteze la mitocăniile cele mai odioase pe care cineva, care e şef al statului, le face la adresa istoriei. Nu au curaj, tac mâlc. Văd, e uşor să îl înjuri pe Ponta, este chiar obligatoriu să îl înjuri pe Antonescu, dar e mai greu să îl înjuri pe stăpânul pe care în fine ţi l-ai căutat de pe timpul lui Ceauşescu, dar l-ai găsit de abia acum.
În fine, ne apropiem de sfârşit, de sfârşitul acestei puteri, de sfârşitul acestor lucruri. Trebuie să avem, cum spuneam, să avem încredere şi să avem coerenţă. Aş vrea să mulţumesc presei, presa a dorit să afle ce discutăm sau în orice caz ce doresc eu să spun. Eu nu am de ascuns, cum se spune. Aş vrea să lămurim puţin lucrurile vis-a-vis de încredere şi coerenţă, stimaţi colegi, pe care aş vrea să vi le transmit, chiar în încheierea acestei intervenţii.
Stimaţi colegi, Partidul Naţional Liberal, acesta al nostru, din timpul nostru vreau să spun, nu din timpul brătienilor, el e acelaşi timpul însă diferă, Partidul Naţional Liberal nu este, nu a fost decât poate câteva luni la începutul lui 1990, după aceea nu, nu a fost, nu este şi probabil bună vreme de acum încolo un partid de lider. E adevărat că, pentru prima oară în ultimii 20 de ani se întâmplă ca preşedintele Partidului Naţional Liberal, de un an şi mai bine, în orice sondaje, să fie totuşi pe primul loc la încrederea în politicieni sau tot pentru prima dată în 20 de ani să fie categoric pe primul loc la opţiunea pentru eventualele alegeri prezidenţiale. Cu toate acestea, o spun limpede, Partidul Naţional Liberal nu este un partid de lider, Partidul Naţional Liberal este un partid de idei şi de valori, pe care nu le-a schimbat niciodată, chiar dacă şi-a schimbat liderii şi liderii au fost diferiţi ca profil, ca prototip, ideile şi valorile au fost comune, este un partid de istorie şi de tradiţie şi este un partid care trebuie să îşi apere această istorie, această tradiţie, să o apere, să o crească, este prima noastră obligaţie, în fine, este un partid în care întotdeauna a existat o asociere perfect liberă, perfect colegială şi pe care noi am ştiut să o păstrăm întotdeauna. Acest lucru nu se va schimba şi acest lucru nu trebuie nici o clipă confundat cu altceva.
Trebuie însă să vă spun următorul lucru: Eu în calitate de lider al acestui partid ales de dumneavoastră şi în limitele mandatului dat şi a statutului cu care lucrăm şi căruia  ne subordonăm, mi-am asumat nişte răspunderi. Grija unora de a sublinia că, dacă iese rău, vedem noi atunci, e nejustificată, se pot concentra pe altceva, nu trebuie să mai fie încordaţi,  este clar că dacă iese rău, în ce mă priveşte, eu răspund singur, nu că aş fi singurul vinovat dar aşa este în politică, aşa este în democraţie. Restul merg mai departe.  Bineînţeles că această responsabilitate o asum şi bineînţeles că nu vreau să facă cineva, mai ales dumneavoastră, că sunteţi periculoşi, strâns aşa, unit în jurul meu ceva, vreun front sau altceva. Front în orice caz, nu. Am însă nevoie şi v-o spun ca unor oameni care trăiţi şi dumneavoastră, chiar dacă într-un fel diferit, în linia întâi a acestui război. Am nevoie de ajutorul tuturor colegilor mei, aşa cum încerc şi eu să răspund tuturor colegilor care au nevoie de ajutorul meu. Noi avem foarte clar în acest moment o bătălie psihologică cu aceştia. Eu nu doresc să mi se aducă elogii, osanale. Eu nu doresc ca vreodată un singur liberal să se transforme într-un papagal PD-ist, care să se ducă la televizor să vorbească despre măreţiile lui Crin Antonescu. Chiar plec din partidul ăsta atunci, dacă se întâmplă asta. Eu vreau însă să înţelegeţi că uneori sunt nevoit să adopt anumite poziţii, chiar dacă ele sunt polemice, pentru că nu o face altcineva. Exemplu: Nimeni vreodată nu a pus la îndoială şi nu are cum să pună, cât trăim noi aici,nu ştiu ce o să vină după noi,  libertatea de opţiune şi de exprimare, inclusiv în public, din punctul meu de vedere a cuiva. Celelalte partide ştiţi că pun placa, noi înăuntru ne certăm, dar după aceea noi, tovarăşii din PD sau mai ştiu eu de unde, ne ducem la televizor şi spunem. Nu domnule, la noi întotdeauna ai spus şi la televizor dacă ai vrut ce ai crezut şi nu te-a dat nimeni afară. Am făcut-o eu, au făcut-o şi atâţia alţii. Nu am nici un fel de problemă cu ideea că de exemplu, dacă Ludovic Orban, că altul nu ştiu, nu este de acord şi a votat împotriva chestiunii cu USL-ul, să o spună şi aşa mai departe.
Dar, răspunderea, cum am spus-o, mi-o asum singur, ceea ce nu înseamnă că decizia am luat-o singur şi ceea ce nu înseamnă că trebuie să avem vreo secundă îndoiala, tot vorbind şi tot uitându-ne la televizor, că am fi un partid democratic. Decizia cu Uniunea Social Liberală, am luat-o nu numai cu votul în toate forurile posibile, dar şi cu discuţii, pe cât posibil, cu cât mai mulţi, cu toţi conducătorii noştri de filială, cu oameni cu funcţie oficială sau cu poziţii, chiar fără funcţii şi a fost o decizie copleşitoare pe care am luat-o împreună. Sunt de acord să răspund numai eu, beneficiile sigur că nu le vreau numai eu, vorbesc de cazul teoretic, negativ, dar nu sunt de acord să ni se atribuie o decizie nedemocratică pentru că nu am luat o asemenea decizie. Sorin Oprescu a fost desemnat în conformitate cu protocolul alianţei USL-ului de către mine şi co-preşedintele Victor Ponta, după ce am avut discuţia şi opţiunea clară şi unanimă de data aceasta, a tuturor sectoarelor din Bucureşti, a conducerii Bucureştiului şi a Biroului Politic Central, cu toată lumea de acolo, nu m-am trezit de luni de dimineaţă eu să îl pun pe Sorin Oprescu pentru că aşa am vrut eu. Toate lucrurile acestea trebuiesc ştiute şi nu are nici un rost afirmăm lucruri care nu sunt adevărate, pentru că adevărul e una şi ceea ce credem noi e alta. Sigur, o altă colegă poate să se ducă foarte bine la televizor şi în cercuri care primesc bine asta, să atingă public că sunt mai rău decât Băsescu, şi pe Băsescu îl cunoşte bine, vorbesc de doamna Săftoiu, pe mine mai puţin. Nu ştiu dacă să fiu flatat, ceva îmi spune că domnia sa a admirat răutatea asta a lui Băsescu. Dacă sunt mai rău decât Băsescu înseamnă că nu sunt de colea în ochii dumneaei, dar până una alta, eu nu am ascultat telefoane, eu nu am făcut dosare, eu nu i-am făcut întâmpinări lui Atanasiu, ca să îl scot de acolo, după aceea să îl pun pe Frunzăverde ministru, eu nu am înjurat pe nimeni, nu am făcut pe nimeni ţigancă împuţită, nu am făcut toate aceste lucruri. Deasemenea, mare bucurie în public şi angajamente ale aceleiaşi colege că să fie clar că niciodată nu am să ies eu preşedinte. Se prea poate. Dar problema noastră acum asta este? Să ne asigurăm pe noi şi adversarii că o sa ies sau nu o să ies eu preşedinte? Problema mea în Partidul Naţional Liberal nu este asta. Problema asta dacă e, este ultima, în ordine cronologică, logică, politică. Problema Partidului Naţional Liberal este să treacă de aceste alegeri locale, făcând saltul de la talia de acum cantitativă, la talia de partid de 25-30%, pentru că în momentul în care noi, am făcut ce am făcut până acum şi nu am făcut puţin cu 5 preşedinţi de consilii judeţene şi cu câteva primării de municipii, ce se întâmplă în momentul în care vom avea 10 consilii judeţene?
Zece primării reşedinţă de judeţ, nu un singur oraş mare, dacă nu greşesc, să zicem că Bacăul e mare. Nu-i cât Iaşiul, e clar, dar e mare. Avem trei-patru: Galaţi, Timişoara şi Oradea – Oradea e mare, dar în ungureşte Nagyvárad. Bun. În momentul acela, Partidul Naţional Liberal, care oricum nu-i un partid de lider, nu va mai fi dependent în aşa măsură nici de conjuncturi, nici de lideri ai unor sau ai altor partide, ci va fi un partid care, în mod categoric, va conta decisiv pe scena politică românească. Asta mă interesează. Nu preşedinţia mea, care îi îngrijorează pe alţii. Nu mai vorbesc despre alte lucruri. La aceste lucruri eu, uneori, trebuie să ripostez.
Dacă domnul Meleşcanu, un coleg pe care în toate chipurile văzute şi nevăzute l-am stimat şi îl stimez, ne explică cum se poate coabita cu Băsescu. Da, aici, hai să nu ne păcălim că nu suntem toţi diplomaţi. Unii suntem oameni proşti, din popor, eu de exemplu. Coabitare în sens tehnic, în sens franţuzesc e una, şi coabitarea pe care ne-o povesteşte domnul într-un interviu, taman acum când murim noi de gât cu Băsescu, domnul Meleşcanu, pe care şi explică, cică şi când eram la guvernare, noi ne certam cu Băsescu, era foarte greu, dar până la urmă găseam soluţiile bune pentru ţară.
Păi cum le găseam? Făceau dosar doamna Săftoiu cu domnul Băsescu lui Atanasiu. Noi îl retrăgeam pe Atanasiu. Ei îl puneau pe Frunzăverde şi găseam soluţia. O umileau pe Norica Nicolai prin toată ţara, batjocorind-o cu dosarul. Venea el şi ni-l dădea pe tavă pe Predoiu. Îl puneam pe Predoiu, se termina criza. În fine, nu-i o glumă, asta-i la propriu. Îl înjura domnul preşedinte pe domnul Meleşcanu. Domnul Meleşcanu nu se supăra şi coabitarea e gata. Şi nu doresc să coabitez aşa. Nu cred că din punct de vedere politic ăsta e mesajul pe care trebuie să-l transmitem noi şi ca un băiat rău şi needucat, o spun foarte clar: Domnul Meleşcanu, pentru că asta e profesia, domnule, de diplomat, coabitează de când se ştie cu cine vrei şi cu cine nu vrei. Eu nu coabitez decât cu valorile pe care le-am angajat şi doar pe care le servesc.
Ceea ce nu înseamnă, după cum s-a dovedit şi cu prilejul acelei construcţii a guvernului din umbră, că nu preţuiesc virtuţile diplomatice ale domnului Meleşcanu. Dar acum nu e o chestiune de diplomaţie, ci e o chestiune de Ministerul apărării, ca să spun aşa, adică de război.
În fine, doamnelor şi domnilor, de relaţiile cu celelalte partide, şi aici ar trebui două-trei cuvinte.
Cu PSD-ul, nu-i uşor, ştiu foarte bine. Ştiaţi şi dumneavoastră de la început, când am luat această decizie, împreună, direct sau indirect, că nu va fi uşor. Sigur că situaţiile sunt variate. Situaţiile sunt de la caz la caz. Ceea ce pot însă să spun este că eu mă aşteptam să fie mai rău, mai greu, mai complicat. Nu cedaţi ideii că e scandal în USL. Păi nu e cât ar trebui să fie, deocamdată. Sigur că ştim cu toţii care sunt raporturile istorice între domnul Stavarache şi domnul Hrebenciuc. Sigur că în momentul în care se va coborî cu negocierea, nemulţumirile vor fi mult mai multe decât au fost acum. Sigur că toate lucrurile astea se întâmplă pentru că noi ştim foarte bine că şi în interiorul unui partid, când vine momentul cu liste, cu candidaturi, chiar fără să fie aliat cu nimeni, sunt tensiuni, sunt competiţii, sunt supărări şi sunt chiar conflicte. Important este să ducem la capăt această construcţie şi o vom duce.
Cu Partidul Conservator am avut cea mai, şi continui să am, cea mai respectuoasă şi mai prietenoasă relaţie. Am pornit pe o chestiune de principiu, nu de negustorie. Am spus: Partid Conservator, frumos sună al tău nume, vorba lui Voinescu, ce vrei tu? Vreau grupuri parlamentare. Adică, la deputaţi zece deputaţi. 12, domnule, să nu se piardă pe drum, Doamne fereşte, se mai întâmplă. Cinci senatori au cerut. Negustorul din mine a zis: Luaţi şapte. Din aceleaşi motive. Da, am spus, e un partid, vrea să crească. Cum vrea să crească? De la stadiul actual, la stadiul de partid parlamentar. Am făcut toate gesturile cuvenite. La momentul la care Alianţa de Centru-Dreapta s-a constituit, moment la care domnul Lucică Iliescu se gândeşte cu drag şi acum, mai nou, în momentul ăla, domnul Voiculescu era vicepreşedinte al Senatului. Noi deţineam acest post. Fusesem eu vicepreşedinte al Senatului. Îl rugasem pe domnul Meleşcanu să coabiteze cu postul ăsta după ce plecasem eu. L-am rugat pe domnul Meleşcanu să i-l oferim domnului Voiculescu pentru că, nu-i aşa, era în partea cealaltă. Am făcut şi asta.
Am găsit soluţii, pe negocierea mare, zic eu, cât se poate de prietenoase. Nu am tratat niciodată vreun reprezentant al Partidului Conservator, pe liderii săi, în activitate sau de onoare, cu, mă rog, îngâmfare, superioritate sau ca de la un partid mai mare, la un partid mai mic. Asta nu înseamnă că pe lumea asta toate partidele au aceeaşi dimensiune. Există partide mari. Există partide mici. Ele la un moment dat se unesc, fiecare aspiră să devină ăla mare, mai mare, ăla mic, măricel. Toate lucrurie se fac punând însă interesele comune pentru care ne-am asociat înaintea intereselor momentane de partid. La împărţirea pe judeţe, am făcut noi sacrificii pentru ca toată construcţia să fie bine. Mie mi-e ruşine şi acum de Gabi Grozavu pe care l-am pus într-o situaţie îngrozitoare în organizaţia lui pentru că Târgovişte – primăria a apărut la PC sau am discuţii complicate şi laborioase despre tainele negocierilor cu cei din Maramureş. Foarte bine.
Un lucru să fie însă foarte clar: dacă în foarte scurtă vreme nu avem convingerea că tragem cu toţii în aceeaşi direcţie, că tragem serios, că venim cu oameni şi dispuşi cu adevărat şi buni să se bată, această negociere cu Partidul Conservator, în ce ne priveşte strict, se repune în discuţie. Nu-mi place să pun în discuţie lucruri adjudecate, dar în momentul în care există nişte elemente care se adună şi care nu se respectă, atunci consider că e poate mai bine ne certăm noi, că după aia ne împăcăm, decât să ratăm şansa de a face ceea ce trebuie făcut.
În fine, un ultim cuvânt despre PNŢCD. Eu am considerat totdeauna, fiind, după cum aţi văzut şi din negocierea asta cu PC-ul, un liberal foarte sentimental, nu de stânga, dar sentimental, că Partidul Naţional Ţărănesc măcar, măcar pentru suferinţa, pentru sutele de mii de ani de puşcărie, pentru rezistenţa pe care aceşti oameni au făcut-o împotriva comunismului imediat după război, pentru modul în care ne-am luptat cot la cot, împreună adică, cu acelaşi comunism, după 1990, merită să le întindem o mână şi cred şi astăzi că, fiind într-o situaţie dificilă în care nu noi i-am adus, dar dacă putem să-i ajutăm cu ceva, să-i ajutăm, am întins această mână domnului Pavelescu. Am întins-o în frunte cu Călin Popescu-Tăriceanu, preşedinte al partidului atunci şi prim-ministru în funcţie, când am fost împreună la congresul dumnealor, şi domnul Tăriceanu, şi eu, şi Ludovic Orban şi alţi colegi am fost, şi Varujan Vosganian, toată floarea partidului cu primul ministru în frunte când s-a ales domnul Miluţ am fost acolo, am vorbit în termenii cei mai elogioşi despre istoria ţărănistă, despre oamenii de acolo, despre legătura dintre noi şi despre mâna noastră întinsă.
În 2009, domnul Aurelian Pavelescu, care era aşa onorific, să zic, dar şi asta am facut-o tot în semn de prietenie, consilier al meu, al preşedintelui PNL, m-a anunţat într-o zi că împreună cu domnul Miluţ, o sa facă un congres la care o să se hotărască să meargă cu domnul Băsescu. Zic eu: “Aurelian tu eşti avocat, mai ai de-a face cu borfaşi, totuşi, nu e o experienţă chiar aşa, în sine?”. Miluţ deh, om de afaceri, om ager, om umblat. Cu cine domne’? Nu ai povestit chiar pe la televizor, cine-i omu’? Treaba voastră, dar e păcat de partidul ăsta. Deşi ştiam ce vor face, m-am dus, în calitate de preşedinte al PNL-ului de data asta, la congresul lor, m-am expus acolo, cu bună-ştiinţă, situaţiei în care o să mergem acolo şi eu şi domnul Boc, o să vorbim frumos după care o să plecăm şi ei o să zică că domnul Boc e creştin-democrat de când era la studenţii comunişti şi lătra el pe acolo cum cântau alţii. Bun, am făcut-o şi pe asta. Au rămas domnul Ciorbea cu domnul Sârbu. În campanie am fost cu domnul Ciuhandu, în sfârşit, dar câte n-am făcut pentru cauză. S-au împăcat PSD-ul cu PNŢ-ul că atunci, apropo, s-au împăcat. Bun, la Timişoara.
Domnul Ciorbea. L-am întâlnit pe domnul Ciorbea şi eu şi Victor Ponta. I-am spus: Domnule, indiferent ce rezolvaţi cu acele congrese – trăia încă Ion Diaconescu, Domnule dacă dumneata eşti aici cu Ion Diaconescu, cu surorile în viaţă ale lui Corneliu Coposu, cu doi-trei bătrâni care au mai rămas, ăştia sunteţi, domnule, să fie sănătos Pavelescu. Indiferent ce faceţi, faceţi un ONG, ceva, n-are importanţă. Veniţi, sunteţi bine-primiţi dacă vreţi, aveţi mâna-ntinsă din partea noastră. Zis şi făcut. Domnul Ciorbea chiar se împrietenise cu domnul Ponta mai mult decât cu mine. Mă bucur, zic, ia uite! Imediat cum s-a rezolvat cât s-a rezolvat din jumătatea aia de proces, îl văd pe domnul Ciorbea care spune aşa: Nu, nu, că dacă ar fi numai PNL-ul în USL mai treacă meargă, dar nu pot trece niciodată eu peste cine e PSD-ul ăsta. Îl lăsasem la uşă la Ponta ultima oară. Staţi că nu-i de râs. Nu-i de râs.
Îl întreabă şi domnişoara aia pedistă: Domnule, dar Băsescu nu mai e dictator, cel mai corupt. Domnule, vorbeşti ce vorbeşti când eşti membru de partid, nu mai vorbeşti aşa când eşti preşedinte de partid. Situaţia dânsului şi până la urmă, uite, a fost acum în America şi a făcut lucruri foarte bune pentru România: Noi stăm să ne gândim, dar cred că mergem cu Băsescu.
Şi acum cu toată părerea de rău, dincolo de mâhnirea de a vedea că la catafalcul unui luptător adevărat, pe care nu l-a călcat nimeni în picioare, aşa cum a fost el, un om modest, dar nu l-a călcat nimeni în picioare, nu s-a încovoiat niciodată, nici la uşa lui Iliescu, nici la uşa lui Băsescu, nici la uşa Securităţii, la catafalcul lui se calcă pe bombeu domnul Ciorbea, cu domnul Pavelescu şi cu domnul Dudu Ionescu, care să-i ţină servieta lui Băsescu când a venit. Ce fac eu, spuneţi-mi şi mie? Ce facem noi? Eu nu accept ca Partidul Naţional Liberal să fie aşa un fel de parte pasivă în acest troc pe care-l fac dânşii. Le-am întins o mână, dacă dânşii, punctul meu de vedere, e un punct de vedere strict personal, dacă dânşii stau pe gânduri între noi şi Băsescu acum, nu îi scot eu din dilema asta ca să nu rămână acolo încă 50 de ani, la Băsescu. Dacă ei nu sunt lămuriţi până acum că noi, şi nu PD-ul şi Băsescu sunt aliaţii lor naturali, oameni oneşti faţă de ei, eu nu mai am la ce să mă mai gândesc. Să îşi vadă de treabă fiecare şi să auzim numai de bine, după cum vă doresc şi dumneavoastră să auzim numai de bine şi încă o dată vă spun, iertaţi-mă pentru lungimea acestui desfrâu … oral.
Vroiam să vorbesc cu dumneavoastră multe din cele care îmi stau pe suflet. Avem nevoie fiecare de celălalt. Domnul Vela, un om de mare înţelepciune, un spirit practic şi în acelaşi timp deosebit de luminat, spunea aici, sigur, după Alexandre Dumas, toţi pentru unul şi unul pentru toţi. Sunt perfect de acord cu domnia sa, cu precizarea că ăla unu nu sunt eu. Fiecare dintre noi, atunci când are nevoie.
Mulţumesc tare mult!

Conferinta de presa: presedintele PNL, Crin Antonescu, si Ovidiu Silaghi, membru BPC

29 Sep

Crin Antonescu

Bună ziua!

Astăzi, ne-am pomenit în fața unui eveniment cel puțin neplăcut, chiar grav. Decizia Nokia de a închide, de a muta afacerea de la Jucu este nu numai în sine gravă, pentru că înseamnă, practic, concedierea a peste 2.000 de salariați, dar este gravă ca semnal pentru că, într-un context economic și așa complicat, faptul că una din investițiile cele mai importante realizate în anii din urmă, mai precis în perioada guvernării liberale, se închide, se mută înseamnă că, din punctul de vedere al investitorilor străini, în România nu mai e bine.

Câtă vreme suntem toți de acord, chiar și actualii guvernanți, chiar și primul ministru că una din, dacă nu prima, dintre șansele de relansare economică a României sunt investițiile, acest semnal este unul cât se poate de serios, cât se poate de grav și dincolo de faptul că rațiunile care au determinat această mișcare nu sunt încă în detaliu cunoscute, trebuie să spunem foarte clar că există și o responsabilitate a guvernului, fără doar și poate. Există guverne capabile să aducă investiții, așa cum s-a întâmplat în acest caz, și vorbesc aici de mult-hulitul guvern liberal, Guvernul Tăriceanu, și există guverne care nu sunt capabile să păstreze chiar investițiile existente, și vorbesc aici de guvernul pedelist al domnilor Băsescu și Boc.

Din toate discuțiile, din toate cercetările pe care cu toții le cunoaștem și cu toții le admitem, în orice perioadă și în orice loc, pentru investitori, există câteva elemente care fac un spațiu economic atractiv și aceste elemente înseamnă: predictibilitate legislativă, înseamnă o cotă cât mai scăzută a corupției și înseamnă o legislație fiscală, în principal pe conținut, încurajatoare. Avem un guvern care nu oferă niciun fel de predictibilitate și lucrul acesta este mărturisit de toți reprezentanții mediului de afaceri. Avem un guvern care nu numai că n-a reușit să stăvilească sau să diminueze corupția, ci a sporit-o la cote nemaiîntâlnite, a agravat acest fenomen.

În fine, avem în continuare câteva măsuri. Le avem și noi în programul nostru, liberalii, și Uniunea Social Liberală, le-au recunoscut ca viabile și actualii guvernanți, numai că nu le iau, între care în principal scăderea costului muncii. Și iată că, în vreme ce primul ministru și acoliții săi – președintele Băsescu și ceilalți, ne informează aproape zilnic în legătură cu două lucruri: cât de bine merge treaba în România și cât de bine e guvernată România și ce răi sunt cei din opoziție, momentele adevărului, din păcate, semnele realității economice vin astăzi de la Nokia, de la Jucu, mâine cine știe de unde.

Să nu uităm până când avem, repet, toate elementele care au dus la această decizie gravă, să nu uităm că oricum Guvernul României era angajat în această relație cu niște obligații de care actualii guvernanți nu s-au achitat, obligații ținând în principal de infrastructură, specific precizate în contractul cu noi.

Îl rog pe domnul ministru Ovidiu Silaghi să se refere și domnia sa la acest capitol pentru că îl cunoaște foarte bine. (…)

Ovidiu Silaghi

Din punctul meu de vedere, este un moment foarte trist. Țin minte cât efort a însemnat din partea Guvernului Tăriceanu și din partea Consiliului Județean Cluj, unde tot un liberal, Marius Nicoară, era președinte, cât efort am depus și câte nopți nedormite, aș putea spune, pentru a avea o asemenea investiție. Era o investiție de top, o investiție de înaltă tehnologie, care dădea locuri de muncă unor persoane foarte bine calificate. Deci, nu numai că pierdem o investiție ca și Nokia, ci locurile aceastea de muncă care se pierd pentru persoane înalt calificate și ceea ce, dacă Nokia pleacă, înseamnă că, pe orizontală, mai pleacă câteva companii importante din România, care erau furnizori lui Nokia.

Este subiectul pe care-l auzim de fiecare dată, la fiecare întâlnire pe care o avem cu investitori români sau străini: fiscalitatea în România este ridicată, și în special costul forței de muncă, România nu este o țară predictibilă, deci nu are un mediu de afaceri prietenos. Dacă, până în 2008, la orice întâlnire mergeam noi eram dați ca exemplu ca cel mai prietenos mediu de afaceri din Estul Europei și nu numai, deci în Europa eram văzuți ca un mediu de afaceri foarte prietenos, acum avalanșa de ordonanțe de urgențe care vine pe domeniul fiscal ne face nepredictibili, un mediu de afaceri neprietenos și este un motiv foarte serios pentru investitori, nu numai să nu mai vină, grav este că pleacă și cei pe care i-am avut.

Crin Antonescu

Dacă sunt întrebări legate de acest subiect sau, mă rog, de altele din agenda dumneavoastră?

Jurnalist: Credeți că putea face mai multe guvernul român pentru a menține această investiție?

Crin Antonescu: Cred că guvernul putea face mult mai mult pentru a menține toate investițiile și pentru a aduce noi investiții în România. Vorbim de asta de câțiva ani. Vorbește chiar guvernul. Vorbesc domni și doamne în fiecare seară pe toate posturile de televiziune, mai puțin al dumneavoastră (n.n Antena 3) unde, de la o vreme, nu mai vin. Ne ține lecții doamna Vass. Ne ține lecții președintele. Ne ține lecții premierul. Toată lumea știe ce e de făcut, numai că cei care sunt la guvernare nu fac. Și ce aveau de făcut? Păi vorbim de toate aceste lucruri legate de scăderea CAS-ului, da? Vorbim despre ele, le-au angajat și ei, nu le-au făcut. Vorbim nu atât despre reducerea cotei de impozitare, cât despre simplificarea hățișului birocratic și procedurilor. Nu le-au făcut. Vorbim despre corupție, și e foarte clar că acest guvern nu numai că n-a reușit în lupta cu corupția, dar n-a dat nicio luptă cu vreo corupție. Este un guvern care a ridicat corupția la rang de doctrină politică, alta n-are oricum. Vorbim, de asemenea, despre predictibilitate și este un guvern în care ordonanțele de urgență sau ordinare sunt la ordinea zilei, sunt mijlocul de a guverna. Vorbim, de asemenea, sau ar trebui să vorbim despre prestanța, seriozitatea și credibilitatea principalilor miniștri. Păi noi vrem să intrăm în Schengen cu un ministru semi-analfabet la Interne? Vrem să avem relații fertile cu mediul de afaceri internațional și cu potențiali investitori, cu miniștri de finanțe și ministru al economiei despre care abia știm cum îi cheamă, și astea știm de pe la organizațiile PDL-ului. Toate lucrurile acestea sunt responsabilitatea unui guvern, cu atât mai mult cu cât traversăm o perioadă de criză.

Jurnalist: Sunteți de acord cu propunerea PC de sancționare a celor care își atacă colegii din Uniune?

Crin Antonescu: Sunt de acord cu orice demers care să asigure unitatea și eficiența Uniunii Social Liberale. O să discutăm în detaliu. Nu știu exact ce propune PC-ul. Vom discuta cu toată seriozitatea. Cred că, până la urmă, perioada care urmează va limpezi lucrurile, cum s-a limpezit și în cazul Ciuhodaru și cred că aceste chestiuni vor fi, rând pe rând, eliminate. E foarte clar aici că nu putem să ne ascundem după deget, după cum nu poate să se ascundă nici puterea. Bătălia politică din România este foarte clară. Miza este foarte mare, este peste capul fiecăruia dintre noi și peste capul fiecăreia dintre formațiunilor politice, nu avem a ne juca aici. Nu avem de gestionat mulțumiri, nemulțumiri. Sigur, încercăm s-o facem. Marea nemulțumire, marea frustrare este însă a peste 80% dintre români, care sunt jecmăniți, batjocoriți în fiecare zi de această guvernare iresponsabilă, coruptă și abuzivă. În raport cu această frustrare, aproape națională, i-aș spune, frustrarea fiecăruia dintre noi – persoane sau partide, trebuie să treacă pe planul doi și sunt de acord cu orice măsură care va face Uniunea Social Liberală mai eficientă.

Jurnalist: Cum vedeți această excludere a lui Ciuhodaru?

Crin Antonescu: Nu doresc să comentez. Este o chestiune a Partidului Conservator. Pot doar să vă spun că, în aprecierea mea, Partidul Conservator a luat o decizie cât se poate de justă, cât se poate de clară. Nu putem să umblăm cu jumătăți de măsură. Nu putem să procedăm ca la tarabă. Nu putem să negociem la nesfârșit cu personaje care sunt, ca să spun așa, într-un joc la două capete.

Apropo de chestiunea asta, am citit un interviu și am văzut și o intervenție a domnului Ciorbea, un om pe care l-am prețuit mult, pe care l-am respectat, și am văzut că și domnia sa este într-o mare dilemă: cum că negociază și cu USL, și cu Mișcarea Populară, dar cu USL e mai greu pentru că nu le plac pesediștii… Fac un pustiu de bine și îl scutesc pe domnul Ciorbea de dileme: să negocieze numai cu Băsescu! Noi, și eu, și Victor Ponta, l-am tratat cu tot respectul și cu toată deschiderea pe un om în a cărui seriozitate și verticalitate morală am crezut. Eu am discutat cu domnul Ciorbea, pe când nu avea nici ceea ce are acum, un fel de partid sau ce e acolo la dânșii, i-am spus că ușa Uniunii Social Liberale este deschisă sub orice formă pentru domnia sa și pentru foștii țărăniști care văd lucrurile la fel ca noi, care nu au uitat cine a dat o mână de ajutor masivă la îngroparea PNȚCD-ului, și ăia nu am fost noi, și nici măcar pesediștii sau Iliescu, și că sub orice formă este binevenit. Dacă domnul Ciorbea astăzi este în dilemă și nu se poate hotărî între Traian Băsescu și Uniunea Social Liberală, atunci nouă nu ne face trebuință. Îl scutim de dileme, să meargă la domnul Traian Băsescu, care înțeleg că nu mai este dictator în opinia domnului Ciorbea și a început să facă fapte din ce în ce mai bune. Trebuie încurajat în cazul acesta și atunci, din punctul meu de vedere, cel puțin, domnul Ciorbea ar trebui să își concentreze eforturile de negociator doar pe poarta Palatului Cotroceni.

Jurnalist: Asta înseamnă că i-ați închis ușa defintiv?

Crin Antonescu: Asta înseamnă că ajutăm oamenii să iasă din dileme. Un om aflat într-o dilemă e ca și cum ar fi paralizat, nu poate să acționeze, și scena politică românească are nevoie de oameni care acționează, care sunt hotărâți și care au niște criterii foarte clare.

Jurnalist: Care ar fi sancțiunile atunci când vine vorba despre partidele membre ale USL? S-au discutat în vreo ședință?

Crin Antonescu: Credeam că mă întrebați despre sancțiunile care ar trebui aplicate unui Guvern, care iată face..

Jurnalist: Am venit la USL…

Crin Antonescu: Dar nu vă duceți și la ei să-i întrebați cu Nokia cum e? Despre sancțiunile din USL, când se vor da, vă vom anunța.

Jurnalist: Cum vi se pare că 2.200 de angajați rămân fără locuri de muncă pentru că se închide fabrica de la Jucu?

Crin Antonescu: Păi cum să mi se pară, eu cred că este îndeplinirea unui punct din programul de guvernare, pentru că în permanență, acestor oameni care ne guvernează, oameni ca să le zic așa, li s-au părut că sunt prea mulți pensionari, prea mulți asistați, probabil că erau și prea mulți salariați chiar dacă îi plăteau alții.

Ovidiu Silaghi: Și că sunt și prea multe companii…

Crin Antonescu: Am spus că e un lucru foarte grav, în sine, la situația economică și socială a României, 2.000 de oameni fără slujbă, care o aveau, și o pierd, e un lucru grav, dar e și mai grav ca semnal, pentru că lucrurile astea nu se întâmplă din senin, logica pieței, logica marilor companii este una care nu ține cont de considerațiile politrucilor și de propaganda de pe un post de televiziune sau altul sau de la Palatul Victoriei, și în sensul acesta e un moment al adevărului, din păcate.

Ovidiu Silaghi: Am avut ieri o întâlnire cu un potențial investitor care voia să își deschidă o afacere mică în România și l-am sfătuit să își ia una mare, pentru că în curând va deveni foarte mică. Acesta e cursul care îl face Guvernul actual.

Jurnalist: Care sunt soluțiile pentru cei 2.200 de angajați?

Crin Antonescu: Soluțiile? Noi vorbim de foarte multe ori despre ceea ce ar trebui să facă Guvernul și despre ceea ce ar trebui să facem noi dacă am fi la guvernare, despre ceea ce am făcut noi când am fost la guvernare și ceea ce vom face. Un lucru este foarte clar: acești 2.200 de oameni au avut o slujbă, și o slujbă bună, în urma unei investiții atrase de politica, din acest punct de vedere, cel puțin corectă și eficientă a Guvernului liberal, a Guvernului Tăriceanu, și pleacă acasă în urma politicii sau în consecința acțiunilor sau inacțiunilor Guvernului Emil Boc. Restul sunt considerații, pentru că în felul acesta sigur că este destul de dificil să discutăm. Să plece Guvernul Boc și vă arătăm ce facem cu cei 2.200 de oameni.

Ovidiu Silaghi: 2.200 de clujeni, cu atât mai mult subliniem, de clujeni.

Crin Antonescu: Asta e viața. Nu poți să ai totul. Ai un prim-ministru, ești mândru Se poate să nu mai ai slujbă, asta e. Oricum important e că te mândrești cu Boc.

Jurnalist: Ați avut o discuție cu ministrul britanic, a anunțat posibile investiții?

Crin Antonescu: Noi am avut o discuție cu Vince Cable, ministrul britanic al Economiei, al unei părți a Economiei – ministrul Mediul de afaceri, dacă vreți să încercăm să găsim un corespondent, care este un personaj foarte important în Guvernul britanic, care este fruntașul Partidului Liberal-Democrat și cu care am discutat mai multe lucruri care țin de contextul economic european, de viziunea lor, care sunt colegi de familie politică cu noi și care sunt în peisajul politic britanic partidul cel mai pro-european, cel mai deschis către problemele Uniunii Europene, cel mai internaționalist ca să spun așa. E vorba de un om cu experiență și politică și economică și sigur că nu am discutat despre investiții acum. Am discutat despre posibile investiții britanice în România, fără să discutăm despre Nokia bineînțeles, și ceea ce și domnia sa, ca și atâția alți responsabili politici sau analiști economici sau oameni de afaceri ne-au spus sunt elementele pe care le-au reamintit: predictibilitate, nu așa cu ordonanțe de urgență- au trebuit să învețe oamenii și cuvântul ăsta – ordonanță de urgență; despre corupție, lucru pe care, deși ni l-au spus delicat, e clar că e foarte important, și despre ceea ce înseamnă costuri, pentru că discutăm aici despre logica și realitatea economică unde nu se poate minți. Se poate minți pe la congresele PD-ului, se poate minții în campaniile electorale, aici e mai greu.

Jurnalist: Cei de la ANI verifică averea domnului Ponta și i-au trimis înștiințarea chiar de ziua lui. De ziua dumneavoastră ați primit ceva asemănător?

Crin Antonescu: Nu. Nu am primit. Încerc o oarecare frustrare. Totdeauna i-am bănuit eu totuși pe pediști că ar fi mai apropiați de pesediști, ce să mai. Asta e viața. Am dat test și eu. Nu mai comentez nimic despre ANI, pentru că eu cred nu mai e nimic de adăugat.

Jurnalist: Dar vă așteptați să primiți acasă o înștiințare?

Crin Antonescu: Să știți că eu mă aștept de la niște oameni, pe care îi consider în stare de orice, mă aștept să primesc și altceva acasă, nu numai de la ANI. Nu am motiv să mă tem de vreo citație sau de vreo cercetare. Tot ce pot să constat este că ANI din toate cazurile sesizate de presă legate de actualii guvernanți, adică de gașca Udrea, Blejnar, băieții tari, Igaș și alții-nu vorbim acum de câte un senator care era vorba că trece la PC și atunci a fost umflat. Vorbim deci de toate aceste semnale, dar niciodată nu am văzut vreo cercetare a acestor victime perpetue de la ANI, care nu sunt lăsate să facă treabă, care sunt blocate de Parlament, de Guvern, de nu mai știu cine, pentru că până la urmă de trei ani de zile Băsescu și ai lui au toată puterea și nu înțeleg de ce nu fac o legislație prin care ANI să poată să te ia în fiecare zi…, să te poată închidă pentru 30 de zile să te cerceteze. Nu știu ce mai vor cei de la ANI, dar văd că au ajuns în sfârșit la domnul Ponta. Au pus mâna pe domnul Ponta. Urmărim să vedem cum și-a strâns domnul Ponta averea.

Transcrierea emisiunii Stirea zilei, invitat presedintele PNL Crin Antonescu

8 Sep
  • DATA:                      07-09-2011
  • EMISIUNEA:           STIREA ZILEI
  • POSTUL:                  ANTENA 3
  • ORA:                         20:10
  • MODERATOR:       GABRIELA VRÂNCEANU FIREA
  • INVITATI:               CRIN ANTONESCU

Gabriela Vrânceanu Firea: Bună seara, bine v-am regăsit la “Ştirea zilei”, doamnelor şi domnilor. PNL e ca o femeie măritată căreia PD-L nu poate să-i ceară prietenia şi care îşi pierde frumuseţea şi inteligenţa alături de PSD, spune democrat-liberalul Cezar Preda. Premierul Emil Boc nu renunţă să mai ia din banii pensionarilor, deşi a fost respinsă de Comisia de muncă a Camerei, contribuţia la fondul de sănătate pentru pensii care depăşesc 740 lei se va menţine, a declarat Emil Boc. România s-a făcut din nou de râs la nivel înalt. Am inaugurat un stadion nou-nouţ în care s-au băgat peste 230 milioane euro, dar al cărui gazon a cedat în timp record. Bonus, scandalul imnului. Despre toate acestea discutăm în această seară împreună cu invitatul meu special, domnul Crin Antonescu, preşedinte PNL, bună seara, bine aţi venit.

Crin Antonescu: Sărut mâna, bună seara. Nu o să discutăm despre toate pentru că nu toate sunt subiecte din punctul meu de vedere.

Gabriela Vrânceanu Firea: Aproximativ, aşa este. Încercăm să lămurim telespectatorii în legătură cu agenda politică în special, cu cea economică şi pentru că aseară a fost un meci important, două-trei minute şi despre acest subiect care a stârnit o amplă dezbatere. V-am văzut aseară la meci…

Crin Antonescu: Da, ăsta-i subiect. Sunt multe de spus, fotbalistic, organizatoric. Prefer să mă refer la partea bună, adică nu la gazon. Şi cred că nu trebuie să trecem aşa, ca pe lângă un fapt divers, pe lângă faptul că România are în fine o mare arenă sportivă, lucru care este foarte important nu doar din punct de vedere sportiv. Este foarte frumos, este o conectare dincolo de orice îndoială a României la lumea civilizată, ceea ce înseamnă astăzi instalaţiile sportive şi mediul marilor competiţii. Nici din punct de vedere fotbalistic n-a fost o seară prea rea, deşi s-a consacrat ratarea unei calificări. Ratarea se produsese mai demult. N-aş putea spune că echipa noastră a făcut un joc prost în compania Franţei pentru ce avea la dispoziţie şi pentru datele problemei Piţurcă a gândit bine această partidă. Şi dacă probabil în ultimele minute măcar, ultimele 10 minute, am fi arătat mai mult că suntem dispuşi să riscăm, probabil că lumea ar fi fost chiar mulţumită. Dar atât s-a putut. Rămâne chestiunea gazonului, dar asta este norocul nostru…

Gabriela Vrânceanu Firea: Ştiu că sunteţi fan Messi.

Crin Antonescu: Da, chiar trebuie să mărturisesc un gând poate nu foarte frumos, dar când am văzut ce se întâmplă după primele 20 de minute cu gazonul nu mi-a părut aşa rău că Argentina nu mai vine pentru că risca o accidentare Messi şi mi-ar fi părut tare rău.

Gabriela Vrânceanu Firea: Au fost astăzi anumiţi comentatori politici care au afirmat că preşedintele Traian Băsescu n-a fost în mod intenţionat la acest meci, de teamă să nu fie huiduit. Credeţi că poate fi adevărat sau pur şi simplu a decis să vadă meciul de-acasă sau din birou?

Crin Antonescu: Chiar nu mă preocupă chestiunea asta şi nu aş vrea să emit o ipoteză în legătură cu absenţele domnului Traian Băsescu. Nu mi se pare foarte relevant. E un fapt că de mai multă vreme domnul Traian Băsescu nu mai e aşa de doritor de întâlniri cu publicul larg, de băi de mulţime. Dar repet, până la urmă cred că are şi de ce.

Gabriela Vrânceanu Firea: Pentru a putea trece la următoarele subiecte ale serii aş vrea să-l epuizăm pe acesta. Colegul meu se află la Arena Naţională şi are mai multe informaţii în legătură cu acest scandal iscat în urma meciului de aseară. Un imn incomplet şi gazon prea complet, am putea spune. Bună seara, te ascultăm.

/…/

Gabriela Vrânceanu Firea: Prefaţăm pagina politică a emisiunii cu o intervenţie scurtă în direct de la PMB, unde stăm de vorbă acum cu domnul Sorin Oprescu. Bună seara, domnule primar general.

Sorin Oprescu: Sărut mâna doamnă, bună seara, bună seara şi domnului Crin Antonescu.

Crin Antonescu: Bună seara.

Gabriela Vrânceanu Firea: Vi se pare excesivă amenda Prefecturii pentru federaţie şi pentru Marcel Pavel pentru acest incident?

Sorin Oprescu: Doamnă, nu cred că a fost un incident provocat voit de Marcel Pavel. Poate că sub imperiul emoţiilor… restul explicaţiilor sunt pure speculaţii. Eu eram curios să văd dacă prefectul ştie toate versurile. Dar mă rog, dacă e interpretat aşa ca o pedeapsă… n-a vrut nimeni să-şi bată joc, pentru că nu-i nimeni cineva nebun să-şi bată joc de imnul naţional. Refuz să cred. Asta-i o nebunie…

Gabriela Vrânceanu Firea: Aşa este. Să facem procese de intenţie. Dar din… e mult spus ancheta dumneavoastră internă, discuţiile dumneavoastră, până la urmă intenţionat s-a scos Traian din vers sau pur şi simplu s-a ales o altă variantă mai scurtă a imnului?

Sorin Oprescu: Doamnă, chiar dacă la nicio manifestare de-asta după ştiinţa mea – dacă greşesc, greşesc, dar nu cred că greşesc – nu se cântă cele 16 strofe. Se aleg şi se cântă maxim 4 strofe. Că ar trebui să… durează foarte mult să fie aşa. Nu ştiu… Refuz însă să cred că a lucrat cineva cu Marcel Pavel pe variantă. În sensul că iei prima strofă, ultima, ultimele două rânduri etc. Eu am luat-o drept o mică glumiţă a lui când a spus că l-au scos pe Traian acolo ca nu cumva să se interpreteze politic. Doamna Firea, iertaţi-mă, dar uitaţi-vă şi dumneavoastră la ce-am ajuns, la interpretări de-astea forţate. De ce să-l scoţi pe Traian de-acolo? Ce ruşine să fie cuvântul Traian? Ce Dumnezeu?

Gabriela Vrânceanu Firea: Şi în privinţa gazonului criticat şi de presa sportivă franceză, răsadurile de cartofi… ce se întâmplă de-acum? Se mai plăteşte încă o dată, e în garanţie?

Sorin Oprescu: Nu, doamnă, nu s-a plătit niciodată. Nu asta-i problema. Problema este că noi am încercat să construim un stadion frumos şi cred că am construit. Băieţii ăia care au pus gazonul nu s-au ridicat la nivelul ăsta. L-am văzut cu 4 zile înainte, că nu degeaba am dat declaraţia aia şi am spus acceptabil faţă de ce mă aşteptam. Păi vă spun la ce mă aşteptam. Mă aşteptam să nu poată să joace. Am văzut la antrenamentul echipei naţionale, am întrebat, ne-am dus împreună cu cei care au aşezat, mi-au explicat că nu a crescut firul de iarbă, că n-a putut să se prindă de suportul pe care-l avea dedesubt etc. şi că-mi garantează că nu o să fie rău la meci. Tot am stat cu emoţii şi uite că n-am stat degeaba. Important este… îmi pare şi mie rău, că vă daţi seama, abia aşteaptă unii să… gazonul etc. Au dreptate, asta este.

Gabriela Vrânceanu Firea: Şi o ultimă întrebare, îi rog pe colegii din regie să… avem două ferestre şi nu trei, nici eu, nici meciul, ci domnul Crin Antonescu şi domnul Sorin Oprescu. Şi vă întreb, domnule primar general, am înţeles că veţi candida independent, aşa cum aţi promis bucureştenilor, dar într-un parteneriat, într-o cooperare cu USL. Îl avem aici pe domnul Crin Antonescu. Daţi-ne mai multe detalii în legătură cu acest subiect. Mie chiar îmi place această imagine, domnul Crin Antonescu într-o jumătate a ecranului, domnul Sorin Oprescu în cealaltă jumătate. Eu m-am retras.

Sorin Oprescu: Vă mulţumesc, sunteţi dumneavoastră drăguţă. Sper că nu pentru mult timp. Eu epuizez subiectul repede ca să nu mai dăm naştere la speculaţii. Da, am discutat în felul următor. Candidez independent cu sprijinul USL. Pe ce? Pe proiecte, pe un parteneriat pentru Bucureşti. Nu este un program… programul meu nu poate fi unul exhaustiv, am căzut de acord că la analiză cu specialiştii, cu oamenii de litere, cu ghilimelele de rigoare, în ceea ce priveşte administraţia, îl modificăm, îl îmbunătăţim, aduce fiecare contribuţia. Se spune clar care-i contribuţia şi atunci, dacă domnul preşedinte Crin Antonescu, dacă domnul preşedinte Victor Ponta, dacă domnul preşedinte Constantin vor fi de acord cu acest lucru, atunci eu nu pot decât să fiu un om fericit că sunt sprijinit de USL. Cu sigle, fără sigle, lângă sigle etc. Avem tot timpul să vedem. Nu-mi este ruşine de siglă, nu-mi este ruşine de nimic. Poziţia mea rămâne de candidat independent. Asta ca să fie clar şi să termin odată cu toate speculaţiile astea care nu fac bine la nimeni.

Gabriela Vrânceanu Firea: Domnule Crin Antonescu, opinia dumneavoastră în legătură cu această cooperare şi răspunsul pentru cei mai cârcotaşi dintre analiştii politici care spun că de ce USL să n-aibă propriul candidat, de ce trebuie să apeleze la serviciile domnului Sorin Oprescu.

Crin Antonescu: Ceea ce domnul primar general a spus a nu ştiu câta oară, nu-i prima oară, acum, pot să vă repet şi eu. Am spus-o de nu ştiu câte ori şi eu, a spus-o de nu ştiu câte ori şi Victor Ponta. Domnul primar general, vestea proastă este că nu se vor linişti, după cum dumneavoastră speraţi sau spuneţi aici. Numai că lucrurile cred, sunt deja destul de clare, oricum vor fi în scurtă vreme formulate şi oficializate definitiv şi subiectul ăsta sper să nu mai existe. Mie mi se pare că şi domnul Sorin Oprescu, şi eu, şi Victor Ponta, şi alţi colegi ai noştri am vorbit limpede despre această asociere dacă ea se produce, cu câţiva termeni cheie. Independent Oprescu. Că nimeni vreodată n-a pus în discuţie această chestiune şi această opţiune atât a primarului general, cât şi a alegătorilor. Pentru că e o opţiune care a fost consacrată de alegători. Doi. Parteneriat, deci nu-i vorba nici de subordonarea lui Sorin Oprescu, ordinelor, deciziilor USL, nici de faptul că USL n-are candidat şi se milogeşte de Sorin Oprescu, ca să-i citez pe unii… Independenţa candidatului, parteneriat şi proiect comun. Cu alte cuvinte, un angajament reciproc, dom’ne asta vrem să facem pentru Bucureşti, e un parteneriat politic, dar mai ales administrativ pe care-l vom formula ca atare. Şi indiferent că unii vor fi sau vor face pe nelămuriţii în continuare, cred că noi ştim ce avem de făcut şi cred că şi bucureştenii în faţa unei chestiuni clare vor şti la rândul lor ce pot sau nu să aleagă.

Gabriela Vrânceanu Firea: În această ordine de idei, domnule Sorin Oprescu, vă aşteptaţi la anumite represalii în perioada următoare? Pentru că nu-i un lucru străin, ştim că există intenţia ca liderii opoziţiei, reprezentanţi ai societăţii civile, chiar ai presei, sunt anume personajele principale în unele campanii de presă pentru a fi defăimate.

Sorin Oprescu: Doamnă, eu vă spun foarte sincer şi nu lipsit de modestie că toţi mi-au spus în jurul meu până la 50 de ani că sunt o speranţă. Acum ajungând la 59 de ani, am ajuns o certitudine. Aşadar, între 50 şi 59 de ani am constituit o ţintă de-asta permanentă. Vă rog să credeţi că de multe ori am senzaţia că am intrat într-o şedinţă acum 20 de ani care nu s-a terminat nici acum. Eu am acceptat această situaţie şi accept această situaţie de a deveni ţintă. Pentru că asta-i politica la noi. Dâmboviţeană. Cine nu-i cu noi, e împotriva noastră. Să sărim cu picioarele pe el. Au mai încercat şi alţii. Lăsaţi-i să o facă, că mulţi şi le-au rupt. Asta este.

Gabriela Vrânceanu Firea: Cum spune un ziar, cititorii noştri sunt mai inteligenţi decât noi. Aşa şi noi parafrazăm, alegătorii politicienilor sunt mai deştepţi decât ei şi vor alege ce trebuie, nu ce li se dă mestecat.

Sorin Oprescu: Aşa este, doamnă. Cred cu tărie în chestia asta.

Gabriela Vrânceanu Firea: Mulţumesc domnului Sorin Oprescu, primar general al Capitalei, pentru intervenţia sa la „Ştirea zilei”. Astea sunt faptele politice, faptele de arme. Este o toamnă care se anunţă extrem de interesantă din punct de vedere politic. Şi deja avem câteva evenimente, câteva declaraţii. Este adevărat că nu toate evenimentele sunt urmate şi de lucruri bune. Spre exemplu, premierul Boc insistă pe chestiunea amputării pensiilor. Deşi a fost respinsă de Comisia de muncă a Camerei Deputaţilor, contribuţia la fondul de sănătate pentru pensii care depăşesc 740 de lei se va menţine, a anunţat premierul Boc. Aşteptau pensionarii în această toamnă o veste bună pentru ei. Iată că nu este cazul.

Crin Antonescu: Eu cred că şi pensionarii, ca şi alte categorii de contribuabili şi, în general, de alegători, ar trebui să îşi ia gândul de la faptul că vreo promisiune a domnului Emil Boc se poate îndeplini. Eu cred că nu are nici un rost să mai discutăm despre astfel de lucruri. Când spuneam la început, pe jumătate în glumă, că nu despre toate vom discuta, pentru că nu toate sunt subiecte, şi cred că acesta este un subiect, şi nu atât critica guvernului Boc, sincer să fiu nu cred, că în afară de oamenii direct legaţi de structura de stat şi de clientela economică a bugetului, aşa cum îl administrează PDL-ul, cineva mai crede în Emil Boc, în Traian Băsescu, în domnii şi doamnele care mişună sub diferite culori, când portocalii, când verzi, când mov, când violet, nu cred că mai cred de cineva. Problemele reale sunt soluţiile şi momentul în care vor putea fi ele aplicate pentru România. Problemele cu adevărat serioase vin şi dinspre Europa, nu aşa cum le prezintă domnul Boc sau domnul Băsescu, adică este un discurs recent, foarte interesant, spre deosebire de altele, al domnului Băsescu în care, de fapt, ni s-a prezentat o Europă în derivă, ceea ce este adevărat. Dar ghiciţi ce? Este o Europă în derivă pentru că nu a luat la timp măsurile, chipurile, luate de Boc şi Băsescu în România. Şi în felul acesta, din coada Europei ce suntem, ceea ce suntem în realitate, din păcate, în imaginaţia sau în discursul preşedintelui şi al premierului, am devenit un fel de fruntaşi, de pionieri, de oamenii cei mai avansaţi guvernanţi din Europa. Problemele sunt reale, ale merită discutate. Eu unul nu am de ce să mai comentez, declaraţii despre mine sau despre PNL ale lui Cezar Preda, cu femeia măritată…

Gabriela Vrânceanu Firea: Ar fi câteva nuanţe. Nu aş personaliza neapărat, dar aş însuma toate aceste declaraţii făcute la cald şi astăzi, şi ieri, şi acum câteva zile de către anumiţi lideri ai PDL şi unii dintre ei s-au exprimat la Şcoala de Vară. Spuneam că aş face eu o sinteză din toate acestea. Pe scurt, ar fi vorba despre faptul că dvs., ca liberali autentici, vă stricaţi imaginea alăturându-vă PSD-ului.

Crin Antonescu: Doamna Firea, staţi să o luăm aşa, iertaţi-mă că vă întrerup, noi suntem sau nu suntem liberali, suntem sau nu suntem autentici, suntem sau nu suntem în sens politic frumoşi şi inteligenţi? De ce vă întreb asta?

Gabriela Vrânceanu Firea: Uneori da, uneori nu.

Crin Antonescu: Pentru că în 2008 PNL, care nici nu era condus de blestematul de Antonescu, ci de domnul Tăriceanu, a spus foarte clar care este viziunea sa, care este politica sa. Era alta decât a PD-L-ului şi a lui Traian Băsescu. Şi un potop de acuzaţii politice, că nu înjurături, s-au aruncat asupra noastră. Şi atunci nu eram adevăraţii liberali, adevăraţii liberali erau Stolojan, care urma chipurile să fie prim-ministru, şi cu asta a fost minţită populaţia, erau Valeriu Stoica, familia Turcan, în fine. În 2009, sub conducerea mea de data asta, cu mine candidat la preşedinţie, am spus de la bun început: nu Băsescu. Trebuie să facem tot ce putem să nu mai ia încă un mandat Băsescu şi încă un mandat de prim-ministru Boc, pentru că ne ducem de râpă. Am spus-o limpede. Bineînţeles, şi atunci am fost atacaţi, nu mai eram adevăraţi liberali, cum am putut noi să îl susţinem pe Geoană şi nu pe Băsescu. Deci, suntem răi doamnă, răi tare. Acum iar suntem frumoşi? Iar suntem liberali? Aceşti oameni nu au două vorbe la un loc. Exact aşa cum, dacă vă aduceţi aminte, spre sfârşitul lui 2009, Traian Băsescu, prezentând în Parlamentul României un soi de bilanţ al mandatului său, a asumat toate măsurile guvernamentale ale guvernului liberal, Tăriceanu, creştere economică, creştere de pensii, creştere de salarii, creşterea investiţiilor, creşterea numărului de locuri de muncă, toate acestea erau bune şi frumoase şi erau ale lui, ale lui Traian Băsescu. După ce s-a terminat, s-a câştigat campania prezidenţială, toate aceste lucrurile au început să fie puse în povara, în spinarea lui Tăriceanu, şi a guvernului său, şi a noastră ca Partid Naţional Liberal, că am făcut deficit, că ne-am bătut joc, că am mărit salariile şi pensiile ca să mituim electoratul – astea sunt discursurile care trebuie puse cap la cap, aşa încât, iertaţi-mi întreruperea, deci noi ori suntem buni, ori suntem liberali, ori suntem răi, am trădat liberalismul, ne-am dus spre stânga etc.

Gabriela Vrânceanu Firea: Cu alte cuvinte, să se decidă, ca măcar să ştiţi pe ce picior dansaţi.

Crin Antonescu: Sigur, ar fi bine să se decidă şi cred că, dacă au ajuns în situaţia de a vorbi atât de mult despre noi, un partid care le-am spus foarte clar, pe toate vocile posibile, nu le-am spus-o numai eu ca preşedinte, le-a spus-o Călin Popescu Tăriceanu, le-au spus-o toţi ceilalţi lideri ai partidului, nu mai avem ce discuta cu voi, pentru că v-aţi bătut joc şi vă bateţi joc de România, pentru că aţi distrus statul de drept, pentru că sunteţi un partid-stat, pentru că sunteţi corupţi, hoţi, incompetenţi. Ce mai vor de la noi de fiecare dată? Păi, nu au un alt discurs, nu au ce vorbi despre guvernarea României, nu au răspuns la problemele reale ale României din prezent şi din viitor şi nu sunt preocupaţi decât de jocurile electoraliste. Cum dezmembrează ei USL…

Gabriela Vrânceanu Firea: Anumite strategii făcute pe hârtie, anumite calcule, care nu prea au legătură cu realitatea politică.

Crin Antonescu: Cum încearcă ei, pentru aceste poveşti cu pitici, în care este scenarist, regizor, actor principal deja domnul Lăzăroiu…

Gabriela Vrânceanu Firea: Domnul Lăzăroiu.

Crin Antonescu: … cum încearcă ei să găsească un piticuţ şi de la noi care să sară gardul. Este penibil, totuşi, faţă de problemele României.

Gabriela Vrânceanu Firea: Apropo de ceea ce spuneţi, aproape în fiecare seară la “Ştirea zilei” arătăm în câteva minute cum guvernanţii nu ar mai trebui să aibă timp de declaraţii politice de acest nivel. X este într-un fel şi Y nu ştiu cum, pentru că au foarte multe probleme la guvernare de rezolvat, când toate aceste probleme vor fi fost rezolvate, şi la nivel central miniştri, şi la nivel local primarii, prefecţii, atunci nu au decât să se strângă la şcoli de vară şi să facă tot felul de afirmaţii care mai de care mai pompoase şi mai metaforice. (…) S-a spus acum ceva vreme că România este o ţară cu probleme şi cui nu îi place nu este reţinut. Ce facem totuşi cu aceste familii de români care se pregătesc pentru o iarnă cumplită? Astfel de familii sunt cu miile, cu zecile de mii în toată ţara la nivelul întregii Românii şi speranţa lor este că poate se schimbă ceva. În schimb, de la pupitrele de ştiri şi de la studiourile de dezbateri li se spune, „a, nu se poate schimba nimic. Oricine ar fi la guvernare, că este Popescu, Ionescu, Antonescu ş.a.m.d., nu au ce să facă, nimeni nu poate să schimbe absolut nimic din situaţia actuală a României”. Cât de păgubos este acest mesaj care se transmite, că, indiferent ce formaţiune politică sau conglomerat, construcţie politică preia puterea, guvernare, lucrurile rămân aşa, ca acum?

Crin Antonescu: Doamnă, din punct de vedere public, să spun aşa, după părerea mea România are două mari probleme, care se reflectă şi în politică sau în primul rând în politică. Unu, incapacitatea de a uni energiile şi competenţele româneşti şi, sigur, de a le pune la locul loc – problemă mare, pentru că facem politică în regim pluralist, avem competiţie politică, avem contradicţie, avem putere, avem opoziţie. Există lucruri foarte multe, inclusiv în domeniul politic, în care trebuie să unim nu numai politicienii, dar trebuie să unim naţiunea, în jurul unor valori şi în jurul unor obiective. Doi, această mentalitate, „rău cu rău, dar mai rău fără rău”, „fă-te frate cu dracul până treci puntea”, „ei, şi dacă vine altul, ce o să facă?”, „ei, dar toţi sunt hoţi”, „ei, dar nu contează”. Ba, contează. Dacă noi nu reuşim ca în această ţară mentalitatea publică, opinia publică generală şi opinia cât mai multor cetăţeni să pornească de la ideea că cineva nu face bine ceva trebuie schimbat, că este el angajat, privat sau la stat, că este el politician, care este tot un fel de angajat al meu, al celui care îi dau votul şi plătesc impozitele, că trebuie să căutăm întotdeauna formule mai bune, pentru că ele există, dacă ceva nu ne convine, tipul ăsta de resemnare, de fatalism, de neîncredere, pe noi ne-a făcut să plătim foarte mult în decursul istoriei şi în orice caz în ultimii ani. Păi, sigur că nu este adevărat. Ce să spun eu, că nu este adevărat că toţi au guvernat la fel? Păi, deja, sigur că actualilor guvernanţi le convine să vorbească la pachet despre 20 de ani în care sunt foarte multe nemulţumiri, foarte multe greşeli politice, foarte multe fenomene nefericite, dar nu este adevărat că au guvernat toţi la fel, pentru Dumnezeu! Nu este adevărat! Şi se pot face comparaţii între toate guvernele, între toţi prim-miniştrii, de la politicile generale şi până la detaliu. n al doilea rând, haideţi să luăm exemplul ăsta, problema unor oameni care în mod evident au nevoie de ajutor social, ce se cheamă. Sigur, aici am putea deschide o paranteză foarte largă.

Gabriela Vrânceanu Firea: Filozofia statului social, care…

Crin Antonescu: Nu o deschid acum. Am văzut teoria care s-a lucrat în laboratoare şi cu care dl preşedinte – vorbesc despre preşedinte, ceea ce îi irită pe unii, pentru că de data asta chiar a ţinut un discurs interesant, nu l-a mai înjurat pe Ponta, nu m-a mai măscărit pe mine, a vorbit totuşi despre România aşa cum o vede domnia sa şi este dreptul domniei sale şi este normal să o facă -, România socială, ca şi Europa socială nu mai există. Trecem la România performantă. Păi, fals din capul locului. Europa a fost socială până în acest moment şi este încă socială, ceea ce este un concept, atenţie, deloc stângist, pentru că a fost lansat de oameni mai degrabă de dreapta după al doilea război mondial. A fost socială pentru că a fost performantă. Şi-a permis să aibă grijă de cetăţenii ei mai puţin performanţi sau aflaţi în dificultate, pentru că a fost performantă în economie, în construcţia instituţiilor sociale. Acum ce doreşte să ne spună nouă, de fapt, dl Lăzăroiu, dl Băsescu sau dl Boc? Dle această femeie nu are serviciu, are o mamă bolnavă, are cinci copii de crescut, nu ştiu, domnule, dacă nu este performantă, dacă nu lucrează în vreo multinaţională…

Gabriela Vrânceanu Firea: Este doar o consumatoare, cum se spune despre bugetari şi despre pensionari.

Crin Antonescu: … dacă nu reuşeşte să găsească pe piaţa din acest moment din România un job de câteva mii de euro, să fie sănătoasă, domnule. Să îşi lase mama să moară, să îşi dea copiii la orfelinat. Ce vrea să spună? În toate ţările şi sub toate regimurile a existat o formă prin care societatea, indiferent că avea guvern de stânga sau de dreapta, a existat noţiunea de ajutor social, pentru că sunt oameni care au nevoie de asta. Dacă nu suntem, nu ştiu, câini, şi câinii au solidaritatea lor, dacă suntem oameni şi nu alte vietăţi şi dorim să trăim într-o societate civilizată în secolul XXI, nu putem să spunem, când guvernăm, „nu mă interesează problema acestei femei”, nu putem să spunem asta. Sigur acum că, dacă ar fi micii Lăzăroi de faţă, ar începe să strige că eu, aţi văzut, Antonescu s-a dus la stânga. Nu, Antonescu nu s-a dus la stânga. Antonescu spune următorul lucru. Când Guvernul Adrian Năstase, nu mai ştiu exact când, a introdus legea asta cu ajutorul social, sigur era un guvern de stânga, nu a introdus-o bine, în sensul că nu a orientat-o, nu a ţintit-o doar la oamenii care au cu adevărat nevoie, şi chiar dacă eu nu pot acuza guvernul de atunci că asta a fost intenţia lui, această instituţie, să îi spunem, această lege, s-a transformat într-adevăr într-un instrument şi electoral şi în care s-au dat bani către oameni nu care nu aveau nevoie…

Gabriela Vrânceanu Firea: De precizat că nu este vina celor care sunt de exemplu în situaţia doamnei.

Crin Antonescu: Bineînţeles. Mai departe.

Gabriela Vrânceanu Firea: Nu este vina nimănui că nu s-au făcut anumite controale.

Crin Antonescu: Mai departe, guvernul din 2004-2008, guvern liberal, nu numai liberal, dar şi liberal, cu premier liberal, nu a abrogat această lege şi nu a reuşit, ăsta este un minus al acelui guvern, un guvern pe care îl susţin oricum în comparaţie cu acesta. Dar nici acel guvern nu a reuşit să facă ordine, adică să reglementeze mai bine, încât ajutorul de stat să meargă nu discreţionar, nu la cel care, cum zicea preşedintele odată, stă la cârciumă şi bea şi îşi trimite nevasta cu sapa, ci să meargă la astfel de cazuri. Sunt lucruri pe care acele guverne le-au făcut prost sau nu le-au făcut, nu le-au rezolvat, şi le-am reproşat acest lucru, dar acum avem un guvern care vorbeşte cu foarte multă ipocrizie despre faptul că acest ajutor nu este ţintit, nu l-a abrogat, îl menţine, ne face domnul Lăzăroiu tot felul de statistici, cum că, vezi Doamne, primarii opoziţiei dau mai multe ajutoare la cine nu merită. Fapt este că astfel de oameni, şi cazurile sunt destule, care ar trebui să beneficieze într-adevăr de un ajutor mai consistent, stau la mila autorităţilor locale, la mila vecinilor, ştiu şi eu, în orice caz, nu avem o politică foarte clară şi eficientă, atât câtă este, câte resurse are statul faţă de ei.

Gabriela Vrânceanu Firea: Va avea o eficienţă, un rezultat, credeţi dvs., moţiunea din parlament a USL în legătură cu ridicarea subvenţiei şi astfel românii vor plăti o factură dublă, unii chiar triplă, au calculat autorităţile locale?

Crin Antonescu: Nu ştiu ce rezultat va avea. Este eterna poveste a unei astfel de moţiuni.

Gabriela Vrânceanu Firea: Majoritatea.

Crin Antonescu: Problema este atât de serioasă, încât nu are cum să treacă din partea noastră fără o moţiune, pentru că ea vizează milioane de oameni. oi avem de-a face aici pe de o parte cu soarta acestor milioane de oameni şi avem de-a face cu un mecanism pe care poate o dată îl punem, ca să spun aşa, pe masa discuţiilor cu transparenţă şi vedem. Din toată această poveste cu gigacaloria, cu subvenţia, cu CET-urile, cu guvernul, cu primăriile, cam care sunt mecanismele, cam pe unde se duc banii, cam cum se întorc banii, cam ce se poate face în acest moment ca să nu ajungem în situaţia în care practic oamenii să fie năprasnic loviţi de costul întreţinerii, înglobând aceste cheltuieli de încălzire, şi să asistăm la un război după aceea iarăşi pur electoral, în care guvernul va acuza primarii opoziţiei, în care primarii opoziţiei pe bună dreptate vor spune „domnule, nu avem de unde să acoperim chestiunea asta”, în care unii primari vor primi sub alte forme şi pe alte direcţii bani de la guvern şi alţii nu? Nu ştiu. Sigur că noi pornim cu aceste moţiuni de câte ori le facem din obligaţia noastră ca opoziţie, din obligaţia noastră ca parlamentari, din obligaţia dezbaterii publice şi propunerii unei soluţii. De fiecare dată aceşti oameni vin şi ne spun că nu avem soluţii şi doar îi criticăm pe ei, uitând că fiecare moţiune de cenzură sau fiecare moţiune simplă implica o soluţie. Noi nu le-am dat aşa, pur şi simplu, peste cap planurile lor de reformă. Am spus de fiecare dată: ‘asta, după părerea noastră, trebuie făcut aşa’. Când am atacat, de pildă Codul Muncii, noi am spus, şi am spus-o după un acord cu sindicate şi cu patronate, nu fără nici un dialog, ca ei, care este varianta noastră, ca să dau un exemplu. Am vorbit de legea educaţiei, am spus care este varianta noastră. La fel şi acum. Nu ştiu ce şanse are, noi ne facem datoria până la capăt. Eu sunt destul de sceptic în legătură cu conştiinţa parlamentarilor puterii.

Gabriela Vrânceanu Firea: Dar parlamentarii puterii merg şi ei în teritoriu, vorbesc şi ei cu oameni, sunt întrebaţi, ‘v-am trimis acolo, ce faceţi pentru noi?’

Crin Antonescu: Dar nu vorbesc chiar aşa parlamentarii puterii cu oamenii. Staţi liniştită.

Gabriela Vrânceanu Firea: Vorbeam de o societate ideală, teoretic cel puţin.

Crin Antonescu: Vă rog frumos, nu mai vorbiţi.

Gabriela Vrânceanu Firea: Să revin cu picioarele pe pământ.

Crin Antonescu: Da. Dvs. spuneaţi ceva mai devreme că aceşti oameni, în loc să vorbească despre probleme reale ale guvernării şi ale societăţii, vorbesc despre cum este PNL, de ce este PNL cu USL, ce urât este Antonescu şi ce nu ştiu cum este Ponta, mă rog, vechile lor probleme. Ei au un singur subiect care îi preocupă cu adevărat şi despre care discută 80% din timp: cum câştigă ei viitoarele alegeri, pentru că ei nu mai pot veni să discute, niciodată nu aţi văzut discuţii serioase, boicotează o televiziune, la alta sunt chemaţi nu mai ei, ei nu vin o dată să discutăm, dar serios, nu să lătrăm lozinci, să discutăm pe diferite teme ce s-a făcut, ce nu s-a făcut, unde suntem. Nu.

Gabriela Vrânceanu Firea: Schimb de idei, să spunem.

Crin Antonescu: Iar în discursul lor către populaţie, către cetăţeni, vedeţi că ei nu mai explică foarte mult ce se întâmplă, ce reformă fac ei, ce nu fac. Ei le explică cetăţenilor şi le induc ideea „tot noi vom câştiga alegerile”, că USL nu sunt buni, că USL se va rupe, că tot noi… Pur şi simplu, l-aţi văzut şi pe domnul Gheorghe Ştefan, că mi-am adus aminte de celebrele alegeri de la Neamţ, i-aţi văzut şi pe toţi ceilalţi domni, că argumentul lor nu mai este „noi am făcut bine, noi facem bine, noi suntem buni”, argumentul lor este „noi nu putem fi schimbaţi”. Orice aţi face voi, ne descurcăm noi. S-a recunoscut faptul că au recurs la mită electorală şi, nu trebuiau să o recunoască, astea sunt lucruri dovedite, iar ceea ce vor ei să inducă acum, repet, nu este că sunt mai buni decât actuala opoziţie, ci pur şi simplu…

Gabriela Vrânceanu Firea: Că sunt de neclintit.

Crin Antonescu: … că sunt de neclintit, mizând pe acel tradiţional fatalism, pe resemnarea românului etc. Nu vor reuşi, pentru că…

Gabriela Vrânceanu Firea: Şi ne spuneţi şi de ce după o foarte scurtă pauză publicitară. Domnule Crin Antonescu, în final, ca o concluzie, de ce nu este actuala putere infailibilă, aşa cum se crede?

Crin Antonescu: În primul rând, pentru că ea nu mai are un…, nu numai că nu mai are credibilitate, nu mai are nici măcar ca nucleu dur un electorat autentic, natural, normal. Toată campania asta din ultima vreme, ultima lungă vreme, prin care chipurile se discută cu PNL, un electorat liberal, nu stă în picioare. Pentru că domnul Băsescu zice uneori lucruri corecte despre stat şi reforma statului, nu le-a făcut. Reforma pe care ei, chipurile, au făcut-o, a fost făcută împotriva profesorului, de care societatea are nevoie, împotriva educatorului, împotriva cadrului sanitar, medicului în primul rând, împotriva poliţistului, împotriva oamenilor de care avem nevoie într-o societate ca instituţii publice. Nu a făcut nici cea mai mică reformă în legătură cu birocraţia, cu banul public, cu zona de corupţie a statului, cu alte cuvinte vorbeşte împotriva unui stat hipertrofiat şi corupt, dar l-a făcut mai corupt şi mai hipertrofiat decât totdeauna. Vorbeşte despre creştere economică şi locuri de muncă şi, începând cu aberaţia impozitului forfetar şi mergând până la toată lipsa de politici economice şi de măsuri economice pe care noi am reclamat-o în toţi aceşti ani, nu poate convinge oamenii, în fine, vorbeşte despre liberalism şi despre electorat liberal, în condiţiile în care are comportamente din ce în ce mai ceauşiste – paranteză, cum le-o suna oare liberalilor din România formula mai recentă a domnului Turcan despre doctrina Băsescu? Deci, nu are un electorat natural şi degeaba încearcă să atragă liberalii autentici, cum spune dânsul, din ţara asta, că nu are unde să-i atragă. Doi, pentru că România din 2012, sau când or accepta ei să facă alegeri, nu mai este România din 1990, 1996 şi nici chiar 2000.

Gabriela Vrânceanu Firea: Trebuie să ne oprim. Vă mulţumesc foarte mult pentru participare. O seară frumoasă. La revedere!

(Prin Monitoring Media, Antena 3 – Ştirea Zilei, ora 20:10)

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 111 other followers