Gandul – Atanasiu: PNL e de acord să modifice Constituţia, dar nu în interesul locatarului de la Cotroceni

Preşedintele PNL Alba, Teodor Atanasiu, a declarat, miercuri, corespondentului MEDIAFAX că liberalii sunt dispuşi să discute despre modificarea Constituţiei doar după alegerile parlamentare şi sunt de acord să facă modificări “în interesul cetăţeanului, nu al locatarului de la Cotroceni”.  “Noi am spus-o foarte clar şi cred că domnul Boc a fost surd pe vremea când era prim-ministru dacă nu a auzit, că noi considerăm că trebuie modificată Constituţia, dar actuala configuraţie parlamentară nu permite o modificare în interesul cetăţeanului, ci doar în interesul domnului cetăţean de la Cotroceni, care deţine majoritatea voturilor în Parlament”, a spus Atanasiu.

Acesta a adăugat că nu crede că actuala configuraţie parlamentară poate modifica Constituţia într-un sens pozitiv. El a afirmat că USL şi-a exprimat poziţia potrivit căreia doreşte modificarea Constituţiei după alegerile parlamentare, când se va constitui o majoritate parlamentară care să aibă sprijin larg.  “Suntem de acord să discutăm despre modificarea Constituţiei după alegerile parlamentare şi nu cu actuala majoritate, suntem de acord să facem modificări în interesul cetăţeanului şi nu al locatarului de la Cotroceni şi suntem total împotrivă a suprapune orice tip de alegeri cu orice tip de referendum”, a afirmat Teodor Atanasiu.

Potrivit acestuia, ideea vehiculată de unii lideri PDL potrivit căreia modificările Constituţiei să fie făcute odată cu alegerile locale printr-un referendum este “o nouă încercare de a-şi bate joc de poporul român”. Preşedintele PDL, Emil Boc, declara, luni, că cere USL “să lase ipocrizia deoparte şi să participe la lucrările pentru revizuirea Constituţiei”.  “Am o solicitare extem de directă USL: să lase ipocrizia deoparte şi să participe la lucrările pentru revizuirea Constituţiei. Aud lideri ai USL vorbind fie de cazul Boldea, fie de altă obligaţie în faţa electoratului, când ei refuză, practic, să vină şi să pună în aplicare ceea ce oamenii au votat, şi anume 300 de parlamentari şi Parlament unicameral”, spunea Emil Boc.

El arăta că pentru votarea revizuirii Constituţiei este nevoie de două treimi dintre parlamentari.

MEDIAFAX – Federaţia Solidaritatea Sanitară: Legea sănătăţii să fie adoptată prin referendum

Federaţia Solidaritatea Sanitară din România solicită ca Legea sănătăţii să fie adoptată prin referendum, întrucât dezbaterea pe acest act normativ riscă să ducă într-o dispută politică stânga versus dreapta. “În condiţiile în care dezbaterea proiectului legii sănătăţii riscă să alunece într-o dispută politică stânga vs. dreapta, dată fiind importanţa temelor directe şi a celor implicite din proiectul noii legi a sănătăţii considerăm necesar un referendum pentru adoptarea acestei legi. Avem în vedere faptul că adoptarea legii sănătăţii implică decizia privind modalitatea de organizare a statului român în ceea ce privește dimensiunea sa socială şi responsabilităţii pentru asigurarea ei”, susţine liderul Federaţiei, Viorel Rotilă, într-un comunicat de presă remis marţi agenţiei MEDIAFAX.

În opinia acestuia, neîncrederea preşedintelui Traian Băsescu în sistemul sanitar public este de fapt supărarea împotriva administratorilor acestui sistem – clasa (şi clientela) politică. “Ineficienţa sistemului public dă seama de ineficienţa administrativă a partidelor politice. Asistăm la recunoaşterea incapacităţii administrative în sistemul sanitar a clasei politice, mascată de dorinţa de privatizare totală. O singură soluţie se desprinde de aici, a căror aplicare o cerem: administrarea asigurărilor sociale de sănătate şi a unităţilor sanitare aferente prin mecanismele de dialog social (bipartit, şi nu tripartit), îndepărtând clasa politică de periculoasa vecinătate a banilor publici în acest sector. Domnul preşedinte Băsescu are dreptate: creşterea cheltuielilor pentru sănătate nu a fost însoţită de o îmbunătăţire semnificativă a serviciilor de sănătate. Atragem atenţia că au crescut însă conturile celor care administrează sau aprovizionează sistemul, s-au înmulţit în preajma banului public vilele şi maşinile celor chemaţi să-l gestioneze. Or, privatizarea radicală a întregului sistem public sanitar nu ar însemna în acest moment decât legalizarea unui concubinaj preexistent, privaţii de mâine fiind administratorii de astăzi. Că este aşa, o demonstrează modelul privatizării: societăţi care urmează să cheltuiască banul public, nefiind nevoiţi să înveţe a colecta bani într-un sistem privat. E mai curând încercarea de intrare în legalitate a unor afaceri preexistente (în condiţiile presiunii UE pentru măsuri anticorupţie), cantitatea şi calitatea serviciilor medicale urmând să fie aceeași sau chiar să scadă”, se arată în comunicatul citat.

Potrivit lui Viorel Rotilă, nu trebuie căzut într-un “extremism al privatizării”, mai ales în ceea ce priveşte sistemul sanitar. “Nucleul dur trebuie să-l constituie sistemul public, ce include asigurările sociale de sănătate (colectare şi cheltuire), medicina de urgenţă, şi o linie de spitale publice cu acoperire naţională. Decizia privind eliminarea sistemului public din sectorul sanitar este inevitabil una greșită atât în ceea ce privește medicina de urgenţă cât și întreaga zonă socială a sănătăţii, care implică garantarea unui pachet de bază de servicii medicale pentru toţi contribuabilii. Dezbaterea privind legea sănătăţii nu este până acum atât o bătălie între principii cât una între interese personale: oamenii preşedintelui versus oamenii partidelor politice. Considerăm necesară o dezbatere în care politicul să tacă în ceea ce priveşte soluţiile punctuale, lăsând experţii, cetăţenii şi profesioniştii sănătăţii să vorbească. Nu jocurile intereselor financiare vor oferi soluţiile potrivite, ci dorinţa cetăţenilor pentru garantarea unui pachet de servicii medicale concrete, nu doar pe hârtie, și speranţa salariaţilor din sănătate de a-şi dovedi competenţa într-un sistem sanitar românesc în care au tot ceea ce le trebuie, așa cum o fac atunci când lucrează în alte ţări”, mai arată sursa citată.

Federaţia consideră că sunt necesare atât menţinerea unui anumit segment al sectorului public în sistemul sanitar, cât şi privatizarea unui sector din acest sistem. “Esenţa bunei funcţionări a sistemului stă în armonizarea sectorului public cu cel privat”, mai spune sindicatul.

În opinia sindicatului Solidaritatea Sanitară, va exista un sistem unic de sănătate la nivelul UE doar dacă acesta va fi privat. “Nimeni nu doreşte sisteme sociale de sănătate paneuropene (cu excepţia noastră şi a ţărilor sărace). Să nu ne punem speranţe deşarte că UE va veni să ne rezolve problemele noastre sociale; or, sănătatea este la noi în primul rând o problemă socială. Apreciem poziţia echilibrată în ceea ce priveşte disputa dreapta versus stânga la nivelul UE a Franţei şi Germaniei, ţări care militează pentru o măsură care este propusă şi susţinută şi de Confederaţia Europeană a Sindicatelor: introducerea unei taxe pe tranzacţiile financiare. Exemplul lor ar trebui urmat, ponderând tendinţa noastră către un liberalism extrem, manifestat prin privatizarea totală a sistemului sanitar”, susţine sursa citată.

În condiţiile în care dezbaterea pentru legea sănătăţii tinde să de transforme într-un război politic ce riscă să afecteze în mod iremediabil cetăţenii, sindicatul afirmă că este necesară implicarea unui alt for de decizie “care să tranşeze disputa, respectiv opinia naţiunii, fiind vorba de o alegere strategică pe care naţiunea trebuie s-o facă”.

“Referendum-ul ar putea fi organizat odată cu alegerile, diminuând considerabil problema costurilor implicate”, conchide sursa citată.

InPolitics: Ce dezastru ar putea aduce alegerile de anul viitor

Nu, nu ne referim la posibilitatea ca PDL să ia un nou mandat, ori la ascensiunea partidelor extremiste, și nici la fărămițarea scenei politice după ce abia se reușise, în ultimii ani, polarizarea ei. Ci la un fapt mult mai grav, care are toate șansele să se producă fie și numai respectînd tradiția post-decembristă, anume scăderea participării la vot. De această dată, în premieră, pînă la cote de avarie.

Istoria post-decembristă a început cu un val de entuziasm în ce privește mersul la vot, dar a continuat, din păcate, cu un trend descendent, ba chiar puternic descendent, de la un ciclu la altul.

Motivul principal e destul de logic, aproape rațional, am spune: românii au constatat, cu durere, că partidele și liderii politici promit marea cu sarea fără a face, adesea, nici măcar 10% din ce anunță. Ba chiar, sunt situații în care politicienii aleși au acționat exact pe dos față de promisiuni, ca să nu mai vorbim de cazul spectaculos cînd, în 2004, fanii PD au votat pentru un partid de stînga și s-au trezit după alegeri cu unul de dreapta.

Oful alegătorilor e că, indiferent cum ar vota, cursul evenimentelor e același, mai ales într-o țară în care noțiunea de stînga și dreapta sunt golite de sens, iar minciuna și lipsa de demnitate sunt literă de lege. În plus, un rol important îl are și permanenta schimbare a sistemului de vot, a circumscripțiilor, a regulilor de bază, ceea ce zăpăcește electoratul. Tabloidizarea politicii, în ultimii ani, este, și ea, apreciată de sociologi drept un fenomen care îndepărtează alegătorii de urne; politica devine un spectacol care îi captivează, uneori, pe oameni, dar cu atît mai mult îi convinge să nu devină parte a lui.

Rezultatul e previzibil: dezamăgirea electoratului produsă de factorii de mai sus îl scoate tot mai greu la vot; de ce s-ar deranja, la urma-urmei? Românii nu mai participă nici la ședințele asociațiilor de locatari, darmite la alegerile naționale. Zilele trecute, alegerile pentru Colegiul Medicilor din București, spre exemplu, au mobilizat o zecime dintre votanți deși participarea era obligatorie, iar cei în cauză erau medici, conștiințe de vîrf ale societății. În aceeași notă se înscriu și absențele cvasi-totale de la sarabanda mitingurilor de protest organizate anul trecut în țară, din cauza măsurilor anti-criză ale guvernului.

În 1990, la primele alegeri, peste 86% dintre români s-au bulucit la vot, dintr-un total de cca.18 milioane de votanți. În 1992 (76,3%), cifra se subțiase cu 10 procente, menținîndu-se aproape intactă și în 1996 (76%), dar asta s-a dovedit o notabilă excepție de la regulă scăderii. În 2000 (65,3%), s-au mai pierdut 11 procente, iar la referendumul pentru votarea noii Constituții, în 2003 (55,7%), s-a luat decizia disperată de a se vota două zile, din cauza absenteismului devastator care se contura în sondaje. În 2004, s-au mai dus încă 7 procente.
Cea mai dramatică scădere a fost în 2008, la ultimele alegeri, cca.39% dintre români venind la vot, de la 58,5% la ultimele alegeri. O prăbușire incredibilă, cu peste 19% și o cotă de participare care pică, în premieră, sub pragul psihologic de 50%.

Ce va urma?

Dacă tradiția se respectă, anul viitor am putea avea o participare cu 10-15 procente mai scăzută, ceea ce ar însemna între 24 și 29%. (Dacă s-ar repeta căderea de la ultimele alegeri, am avea chiar 20% participare, adică o catastrofă, dar să nu batem pînă acolo cu gîndul). La un număr de alegători de cca.15,5-16 milioane, așa cum rezultă din datele ultimului recensămînt, ar însemna 4-5 milioane de votanți efectivi.

Noua guvernare a României poate fi decisă, așadar, cu doar două milioane și un pic de voturi.
Dintre acestea, prea puține ar fi voturi ale ”civililor”; grosul ar fi format din voturi ale membrilor de partid și ale familiilor acestora, singurii care ies disciplinat la vot întotdeauna, pentru că sunt direct interesați.

Din acest punct de vedere, avantajate din start ar fi formațiuni precum PSD și PDL, care au cel mai numeros nucleu electoral dur, la această oră, și, într-o oarecare măsură, UDMR, dacă nu își va vedea zestrea fărămițată de apariția a încă două formațiuni maghiare. Pe de altă parte, cu cît mai puțini votanți, cu atît mai bine pentru putere, care poate cumpăra voturile, după metoda deja brevetată în 2008, mult mai ieftin. În fine, un absenteism împins la asemenea cote ar arunca în derizoriu sondajele de opinie actuale, care se fac pe eșantioane reprezentative la nivelul întregii populații, nu la cel al activului de partid din România.

Oricum ar fi, e sigur că soarta țării ar urma să fie decisă de un grup nu minoritar, ci de-a dreptul minuscul. O situație care ar trebui să dea mult de gîndit, pentru că neexercitarea votului lovește direct în esența democrației, un capitol la care, oricum, România nu stă foarte bine. Mai înainte de a se întreba ce să le ofere votanților lor, politicienii români ar trebui să se preocupe serios de aducerea lor la urne, altfel totul e în zadar.

Ziare.com – Cine va castiga din suspendarea presedintelui?

Dupa mai multe amenintari publice la adresa lui Traian Basescu, USL a decis sa declanseze o noua operatiune de suspendare a presedintelui. Cotata pentru moment cu sanse infime din cauza raportului Putere-Opozitie din Parlament, aceasta batalie politica va avea mai devreme sau mai tarziu un castigator. Cine va fi el?

Ar putea fi Traian Basescu si PDL, dar la fel de bine ar putea fi USL. Depinde cum vor evolua lucrurile in continuare, mai exact pe parcursul urmatorului an si asta intrucat Opozitia a anuntat deja prin vocea lui Adrian Nastase ca este un proiect politic cu bataie lunga: noiembrie 2012.

Deocamdata, situatia pare clar in defavoarea USL. Spre deosebire de anul 2007, cand au avut 322 de parlamentari pentru a-l arunca pe Traian Basescu la popor, PSD si PNL nu dispun acum de numarul necesar de deputati si senatori pentru a repeta gestul. In schimb, cele peste 70 de procente cu care poporul l-a reinstalat atunci pe presedinte in fotoliul de la Cotroceni s-au evaporat ca apa intr-un pahar uitat in bataia soarelui, asa ca un referendum ar pune capat celui de-al doilea mandat al presedintelui.

Pe de alta parte, tot in defavoarea USL ar parea sa fie si faptul ca nu exista un motiv real pentru suspendarea lui Traian Basescu. Ei si? In 2007 a existat? Isi mai aminteste cineva care a fost acela, daca nu triseaza cautand pe Google?

USL demareaza suspendarea presedintelui

Teoretic vorbind, aceasta confruntare politica USL vs.Traian Basescu-PDL ar parea castigata din start de actuala Putere. De ce? Procedural vorbind, o prima piedica va fi Curtea Constitutionala, care de data aceasta are un cuvant mai greu de spus dupa ce legea de functionare i-a fost modificata, dandu-i-se puteri sporite de avizare a hotararilor Parlamentului. Este greu de crezut ca magistratii Curtii vor aviza favorabil o cerere de suspendare a presedintelui cata vreme motivele nu au fost identificate pana acum nici macar de initiatorii acestui demers. Cu alte cuvinte nu prea exista.

Apoi, USL ar trebui sa castige votul din Parlament, in conditiile in care in prezent are 17 parlamentari mai putin decat ar avea nevoie – 234, iar toate declaratiile liderilor UDMR, ai UNPR si ai minoritatilor arata ca au de gand sa ramana alaturi de PDL si de Traian Basescu cel putin pana la alegerile din 2012.

Kelemen Hunor, despre suspendare: Orice criza politica ar avea efecte economice

Si atunci? Sa fie inca o gafa politica a USL, cum spun unii analisti si toti liderii PDL? Inca una, asa de repede dupa pierderea sefiei la Senat prin eliminarea din joc a lui Mircea Geoana?

Sa fi fost aceasta miscare o nada aruncata UDMR, o mana intinsa ferm: “Va dam sefia Senatului daca veniti alaturi de noi in Opozitie si ne ajutati sa rasturnam PDL de la putere?” Vom vedea in cateva zile, cand vor avea loc alegerile pentru sefia Senatului.

Dar nici in cazul in care UDMR ramane, loiala ca de obicei, alaturi de partenerii de guvernare, suspendarea presedintelui nu poate fi considerata un episod incheiat. De ce? E simplu. Se va repeta scenariul din 1994, adaptat insa la anul 2012.

Daca doriti sa revedeti…

Putini isi mai amintesc ca in 1994 deputatul Traian Basescu a semnat pentru suspendarea presedintelui Romaniei Ion Iliescu. Suparati pe Ion Iliescu pentru o declaratie facuta la Satu-Mare, potrivit careia judecatorii nu ar mai trebui sa restituie casele confiscate dupa 1947 proprietarilor in drept, liderii PNTCD au declansat procedura de suspendare din functie a sefului statului.

Printre acuzatii se numara si aceea ca presedintele a atentat la independenta justitiei, incercand sa influenteze judecatorii si instigand la nerespectarea hotararilor judecatoresti definitive (va suna cunoscut?). ”Si-a depasit prerogativele, incalcand prevederile Constitutiei”, acuzau liderii PNTCD. Printre capetele de acuzare inaintate in documentul inaintat Curtii Constitutionale mai figurau incalcarea independentei judecatorilor prin influentarea in mod nefavorabil a bunului mers al justitiei, instigarea la nerespectarea hotararilor judecatoresti si negarea valorilor constitutionale fundamentale, pe scurt “un adevarat act dictatorial” (va suna cunoscut?).

167 de senatori si deputati din PNTCD, PER, PL ’93, PAC, PNL-CD, PSDR, UDMR si PD au semnat pentru suspendare, cel de-al 117-lea fiind chiar deputatul PD Traian Basescu. La 4 iulie, aproape la o luna de la anuntul declansarii suspendarii, Parlamentul a fost convocat intr-o sedinta extraordinara la care a fost invitat si Ion Iliescu, pentru a da socoteala. Nu s-a prezentat, dar a trimis o scrisoare in care respingea toate acuzatiile ce i se aduceau. ”Prin declaratiile pe care le-am facut la Satu-Mare nu numai ca nu am incalcat Constitutia, ci am dat expresie unei obligatii constitutionale care imi cere sa exercit functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate”, scria Ion Iliescu. (va suna cunoscut?)

Din presa vremii reiese ca sedinta a fost o adevarata reprezentatie de circ. Sudalme, huiduieli, tipete, tropaituri, amenintari, ironii grosolane, tot tacamul.

A doua zi, Curtea Constitutionala a dat aviz negativ cererii de suspendare a lui Ion Iliescu, iar peste alte doua zile s-a supus la vot, nu inainte ca in sala de plen sa rasune discursuri care mai de care mai grandilocvente. Votul final a fost secret, cu bile. Cu doar 166 de voturi “pentru” si 242 “contra”, Ion Iliescu a ramas presedinte.

Un final asteptat?

Nimeni nu poate baga mana in foc ca scenariul similar care il are ca protagonist de aceasta data pe Traian Basescu va avea acelasi deznodamant. In primul rand pentru ca actuala Opozitie nu are niciun motiv sa se grabeasca, dimpotriva. Va parcurge distanta pana la referendum pas cu pas, tiptilus-tiptilus.

Va mentine viu subiectul in atentia publicului mai intai infiintand o comisie, apoi dand cateva declaratii incendiare, apoi mutand totul in Parlament, si tot asa, pe principiul ca orice telenovela, chiar daca nu te prinde de la inceput, mai devreme sau mai tarziu tot ajunge sa te tina in fata televizorului.

Suspendarea va sta luni de zile ca o sabie a lui Damocles deasupra fotoliului ocupat de Traian Basescu, fara ca acesta sa poata face ceva.

In plus, este foarte posibil ca USL sa mai copieze ceva din istoria ultimilor ani si anume chiar ideea lui Traian Basescu de a cupla alegerile cu un alt eveniment politic mobilizator pentru populatie. In 2009, Traian Basescu i-a dat electoratului ce parea sa isi doreasca foarte mult: un referendum pentru un parlament unicameral si mult mai mic. In 2012, USL ii va da electoratului ce pare sa isi doreasca cel mai mult: capul lui Traian Basescu.

“Votati-ne, ajutati-ne sa obtinem 50% plus 1, ajutati-ne sa ajungem la putere, iar noi il vom da afara de la Palatul Cotroceni pe Traian Basescu, cel care v-a taiat salariile si pensiile, imediat dupa ce ne instalam in Parlament si in Palatul Victoria”.

Cam acesta pare sa fie planul. Va fi el incununat de succes sau se va dovedi inca un esec al USL? Va reusi Opozitia sa invarta mamaliga fara sa o afume pana la alegeri sau vor reusi Traian Basescu si PDL sa stinga focul inainte ca ea sa explodeze? Se va face de ras USL sau, dimpotriva, PDL si Traian Basescu vor pierde totul?

Agerpres – Ponta: Dacă Băsescu şi Boc vor merge cu reorganizarea administrativ – teritorială, USL va pleca din Parlament

USL se va retrage din parlament dacă guvermul va merge cu proiectul împărţirii administrativ-teritoriale a României, a declarat, joi, la Râmnicu Vâlcea, Victor Ponta, preşedintele PSD. ’Nu se poate schimba o unitate administrativ – teritorială decât prin referendum. Lucrurile s-au schimbat după referendumul de la Constanţa. Şi după cele care vor urma este clar că desfiinţarea judeţelor este o acţiune nu împotriva opoziţiei, ci împotriva locuitorilor României. Dacă, eu nu cred că se va întâmpla, dar dacă Traian Băsescu şi Emil Boc vor merge cu acest proiect împotriva voinţei românilor, atunci da, vom pleca din parlament, din autorităţile locale şi vom încerca să schimbăm imediat o putere care vrea să ia măsuri respinse de 96% din cei care au venit la vot, cum este în cazul Constanţa. La o măsură extremă împotriva populaţiei şi opoziţia va avea un răspuns extrem’, a precizat preşedintele PSD.

Ponta mai spune că demersul de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu rămâne în continuare o opţiune a opoziţiei. ’Suspendarea preşedintelui României rămâne în picioare, dacă vom avea majoritatea în cele două camere. Dar în acelaşi timp cel care îi ia locul trebuie să fie un om în care să avem încredere. Eu nu cred că va fi domnul Vasile Blaga’, a mai adăugat Victor Ponta.

Contributors: IFM the Underdog

In lumea indignata a devenit foarte la moda blamarea marii conspiratii a finantelor mondiale contra cetateanului de rand, pe care vrea sa-l spolieze de micul sau avut agonisit cu truda prin credite cu buletinul.  Noroc ca se gasesc politicieni in tarile astea bine guvernate si indatorate peste cap sa se gandeasca la cum sa se intoarca la popor in grele clipe de restriste (chiar, n-am inteles ce urma sa-i intrebe pe greci la referendum, daca s-ar fi tinut – “mai doriti sa ne platim datoriile, sau le dam cu tifla prostilor care ne-au sters deja jumate?”  Ca in esenta alta intrebare nu se mai putea pune acum cand au ajuns unde au ajuns, indiferent cum ar fi fost ea formulata.)

Revenind pe plaiuri mioritice, indignarea contra finantelor mondiale imbraca de regula forma dezacordului public cu imprumuturile de la FMI, pornind de la ideea ca imprumutul de la FMI inseamna banii de imprumut si-atat, in cel mai bun caz; sau in plus si agatati de niste conditii impovaratoare, care ne limiteaza suveranitatea ca popor si pune talpi fragilei noastre democratii.  Primul argument seamana cu cel privind privatizarile – am risipit banii din privatizari, deci privatizarile nu sunt bune.  Am mai spus in alte ocazii ca in Romania conteaza mai putin cati bani iei din privatizare si ca privatizarile bune au fost alea in care statul n-a mai ramas in “relatii speciale” cu compania in pricina ca sa sifoneze bani publici in continuare, in diferite forme (vezi scandalurile de presa din ultimii ani cu UCM Resita, RAFO, Rompetrol si altii).  Beneficiul unei privatizari serioase e ca o companie privata si neagatata de stat functioneaza dupa principii de eficienta, nu mai toaca bani publici distribuindu-i catre amici politici si nici nu mai distorsioneaza toata economia din jurul ei – intre cazurile de succes se numara companiile din energie (EON, ENEL…) sau bancile (Erste…).

Cel de-al doilea argument, cu conditionalitatile, e putin mai greu de mestecat.  Realitatea e ca noi n-am reusit niciodata in ultimele doua decenii sa-i facem responsabili pe politicienii de la noi (asumandu-ne noi responsabilitatea de cetateni sa stam cu ochii pe ei), si atunci ne-am bazat intotdeauna pe altii sa ne puna conditii, cu gandul ca stiu ei mai bine pentru noi in timp ce noi avem alte treburi. De cele mai multe ori a mers, asa am facut niste reforme inainte de aderare.  Ei bine, nici de data asta banii de la FMI n-au insemnat bani si-atat, si nici macar doar incredere suplimentara a pietelor financiare in sansele ca Romania sa dea inapoi banii de imprumut.  Cele mai mari castiguri pentru noi din cele doua acorduri (cel din 2009 si Stand-By-ul de acum) sunt exact conditiile acelea pe care ni le-a impus FMI, pacat ca nu stim sa impingem si noi in interesul nostru propriu, sa conteze si dupa ce se termina acordul.  Ma incearca un sentiment de recunostinta cand il aud pe domnul acela in costum  de la FMI cum spune intr-o romana perfecta “baieti destepti” - si cum a impins din nou pe tapet chestiunea asta, pe care noi n-o vedem desi din buzunarul nostru se plateste.

Sigur ca reformele impuse de FMI merg greu, cam cum e cu Mecanismul de Cooperare si Verificare al Comisiei pentru justitie, dar miza e la fel de mare.  In realitate, intr-o tara in care cetateanul nu vrea sa se informeze si inghite populisme pe nemestecate, iar cei care sunt realmente stakeholderi nu se baga pentru propriul lor interes, totul e lasat pe FMI.  Asa a ajuns FMI sa se bata cam de unul singur cu reforma finantelor, pensiilor, sanatatii, companiilor de stat, energiei, transporturilor, Postei, pietei de munca, asistentei sociale samd, asta in conditiile in care nici macar cei care sunt direct afectati nu se baga si asteapta cu bratele incrucisate cum sade bine unui popor de asistati.  De pilda, nu pot pricepe nici in ruptul capului de ce companiile din energie asteapta tot de la FMI sa impinga liberalizarea pietei si plata de catre stat a datoriilor restante si nu ies ele mai public cu asta, ca e un interes legitim, le taie profiturile si nu vad de ce se asteapta sa le rezolve altcineva problema; la fel, de ce stakeholderii din sanatate, transporturi, posta, alte companii de stat, stakeholderi ca platitorii de taxe, asociatii de business, consumatori etc. nu pun presiuni pe reforma cata vreme ei sunt principalii perdanti din starea de fapt.

Iata un mic exemplu de reforma pe care FMI-ul a impins-o practic singur timp de doi ani, desi lumea ar fi trebuit sa fie interesata, odata cu scandalurile legate de stimulentele de la Finante, cazurile frecvente de nepotism si scandalurile de feudalism administrativ gen Bian: eliminarea stimulentelor “de performanta”.  Stimulentele de performanta, cum explicam aici la Expert Forum, au fost de fapt mecanisme de impartire de favoruri ca in feudalism, in interesul conducerii institutiei, nu al cetateanului.  Stiati cate institutii publice luau bonusuri de performanta prin mecanisme extrabugetare, pe criteriul “dreptului castigat”, si in conditiile in care numai performanta nu aveau institutiile respective?  Sa le enumeram: ANRM (resurse minerale); ANRS (rezerve de stat), ANPC (protecția consumatorului), Garda de Mediu, alte autorități de mediu, Ministerul Justiției, Poliție, ORDA (drepturile de autor), agenția care se ocupă de combaterea dopajului în sport, CNAS, Ministerul Finanțelor și ANAF, Apele Române, autoritățile naționale pentru handicap, protecția copilului, protecția familiei, egalitate de șanse, direcțiile de muncă și protecție socială, OI POSDRU, oficiul pt migrația forței de muncă, Garda Financiară, Vama.  Sumele in sine sunt importante (cca 200 mil EUR pe an), insa poate si mai grav e faptul ca principiul din spatele stimulentelor si mecanismul pe care il perpetueaza este tocmai ceea ce face administratia publica romaneasca sa fie profund politizata si decuplata de interesul cetateanului.  Mai exact, in spatele stimulentelor se afla o idee adanc inradacinata in mentalitatea sefului de institutie publica – aceea ca functia publica si puterea care vine odata cu aceasta e un privilegiu personal, ce se poate distribui in jos sub forma de favoruri in interesul propriu al sefului din varf, ca in feudalism.  FMI ne-a rezolvat-o macar pe asta temporar.  Pacat ca probabil nu vom sta nici de data asta cu ochii pe politicieni, ca dupa ce se termina incomodul acord cu FMI probabil vor fi multe presiuni pentru inlocuirea stimulentelor cu, fireste, stimulente.

Agerpres – Constanţa: PNL consideră că referendumul pentru păstrarea judeţului a fost un succes

Filiala Constanţa a Partidului Naţional Liberal consideră că rezultatul referendumului organizat duminică pentru afirmarea opţiunii cetăţenilor în legătură cu păstrarea sau desfiinţarea unităţii administrativ teritoriale Judeţul Constanţa, reflectă voinţa majorităţii cetăţenilor, potrivit unui comunicat de presă remis de Departamentul de comunicare.

‘Din datele centralizate la finalul recensământului rezultă că 95% dintre constănţenii cu drept de vot s-au pronunţat împotriva desfiinţării judeţului, ceea ce face din acest demers un succes. Participarea în număr mare a constănţenilor la referendum se datorează, nu numai dorinţei acestora de a nu se desfiinţa judeţul Constanţa, ci şi ca semn al dezaprobării politicilor de orice natură promovate de incompetentul Guvern Boc. Chiar dacă PDL a transmis constant că referendumul nu contează şi cetăţenii ar trebui să nu se prezinte la urne, oamenii au demonstrat că sunt interesaţi de soarta judeţului în care trăiesc, prezenţa la referendum fiind comparabilă cu cea de la alegerile parlamentare. Amintim faptul că la referendumul pentru adoptarea votului uninominal din 2007 au participat doar 27% din cetăţenii cu drept de vot’ – se arată în comunicatul de presă.

MEDIAFAX – Constantinescu: Rezultatul la referendum nu se validează până când INS nu spune numărul de alegători

Preşedintele CJ Constanţa susţine că procesul-verbal cu rezultatele referendumului, care arată o prezenţă la vot de 43,85 %, nu este semnat până când INS nu trimite numărul de alegători rezultaţi din recensământ, susţinând că numărul real de alegători este mai mic decât cel de pe listele de vot.

Preşedintele CJ Constanţa, Nicuşor Constantinescu, a spus, luni, într-o conferinţă de presă, că, potrivit datelor de la recensământul din 2002, judeţul Constanţa are o populaţie de aproximativ 769.000 de persoane, iar conform datelor preliminare de pe site-ul INS populaţia judeţului este acum de aproximativ 680.000 de persoane.

El susţine că a scăzut, astfel, numărul de alegători, iar în aceste condiţii referendumul ar putea fi validat întrucât ar fi mers la vot jumătate plus 1 din numărul real de alegători ai judeţului.

Preşedintele CJ Constanţa a mai susţinut că la referendum s-au prezentat 275.000 de persoane, 96 la sută dintre acestea votând împotriva desfiinţării judeţului Constanţa, iar numărul celor prezenţi la vot reprezintă 43,85 la sută din numărul de alegători conform recensământului din 2002.

Constantinescu mai spune că numărul persoanelor care s-au prezentat la vot se raportează la cifra reală de alegători din prezent, estimată de el la aproximativ 550.000 de persoane, ceea ce ar însemna că referendumul ar fi validat.

Potrivit preşedintelui CJ Constanţa, Biroul Electoral de Circumscipţie Constanţa va refuză să încheie procesul-verbal cu rezultatele finale ale referendumului până când nu va primi din partea Institutului Naţional de Statirstică o informare cu numărul exact de alegărori rezultat în urma recensământului din acest an.

Pentru ca referendumul să fie validat este nevoie ca jumătate plus 1 din numărul total al alegătorilor să voteze.

Locuitorii din judeţul Constanţa au fost chemaţi la referendum, duminică, pentru a spune dacă sunt de acord sau nu cu desfiinţarea judeţului Constanţa.

Referendumul, la care erau aşteptate 632.776 de persoane, a fost organizat în baza unei hotărâri din 22 iunie a Consiliului Judeţean Constanţa, care a fost contestată însă în instanţă de către prefect, Curtea de Apel dând câştig de cauză Consiliului Judeţean condus de Nicuşor Constantinescu (PSD).

Pentru acest referendum Consiliul Judeţean Constanţa a cheltuit două milioane de lei.

Procesul electoral nu a fost lipsit de probleme, una dintre ele fiind legată de absenţa de la Biroul Electoral de Circumscripţie a angajaţilor de la Direcţia de Statistică din Constanţa, care ar fi urmat să centralizeze datele provenite de la secţiile de votare din judeţ. În condiţiile în care aceştia au lipsit, Biroul Electoral de Circumscripţie a decis ca centralizarea să fie făcută de către angajaţi ai Direcţiei Judeţene de Evidenţă a Persoanelor Constanţa, aflată în subordinea Consiliului Judeţean.

Măsura a fost contestată de către prefectul judeţului, Claudiu Palaz, care preciza că această instituţie nu este abilitată să facă centralizarea datelor provenite din secţiile de votare.

O altă problemă reclamată de prefect, dar şi de reprezentanţii PDL a fost prelungirea cu o oră a referendumului care, în loc să se încheie la ora 20.00, s-a încheiat la ora 21.00. În aceste condiţii, prefectul a anunţat că va face plângere penală împotriva membrilor Biroului Electoral care au luat această decizie încălcând legea.

Preşedintele Comisiei juridice a Senatului, Toni Greblă, declara, duminică, pentru MEDIAFAX, că referendumul de la Constanţa “nu are o forţă juridică obligatorie, ci este o testare a populaţiei faţă de o măsură nepregătită a puterii”.

La rândul său, preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, Nicuşor Constantinescu, susţinea că rezultatul acestui referendum, în cazul în care va fi validat, va fi folosit în toate instanţele din ţară şi din Europa pentru a nu se desfiinţa judeţul Constanţa.

Nicuşor Constantinescu avertiza, în ziua votului, că neparticiparea la acest scrutin înseamnă desfiinţarea judeţului.

“Acest vot reprezintă viitorul nostru şi al copiilor noştri. Neparticiparea la vot înseamnă, din păcate, desfiinţarea judeţului Constanţa. Votul de astăzi va fi un puternic semnal pozitiv că noi, cetăţenii judeţului Constanţa, încă existăm, chiar dacă trecem prin atâtea greutăţi. Cred că trebuie să se ţină cont de votul cetăţenilor judeţului Constanţa. Acesta este semnalul pe care trebuie să-l dăm noi constănţenii”, afirma Constantinescu.

Hotărârea Consiliului Judeţean Constanţa de organizare a referendumului a avut la bază exclusiv declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu şi ale liderilor PDL care au lansat tema reorganizării administrative a ţării, varianta adusă în discuţie fiind trecerea de la 41 de la opt judeţe.

Lectia Constanta. Pentru celelalte actiuni referendare – si nu numai.

Stim deja ca Referendumul privind comasarea judetelor, initiat de catre CJ Constanta, a fost un esec.

Un ese deoarece prezenta la vot a fost sub 50% iar din aceasta cauza rezultatul referendumului nu va putea fi validat.

Desigur, sustinatorii USL (sau doar cei care nu sunt de acord cu comasarea judetelor sub forma dorita la un momnet dat de catre PD) se vor putea mangaia cu gandul ca majoritatea absoluta a celor care au votat s-au manifestat impotriva disparitiei judetului Constanta. Nu este de ajuns.

In functie de hotatarile instantelor de judecata in ceea ce rpiveste legalitatea hotararilor CJ care au prevazut astfel de actiuni, ne asteapta intre 10 si 20 de alte referendumuri judetene. Primul, cel din Vrancea.

Pentru a se evita situatia de la Constanta, USL va trebui sa aiba in vedere o mai eficienta mobilizare a populatiie la vot. O mobilizare nu numai prin media ;i outdor, ci si un door to door, dupa modelul unei campanii electorale. Este nevoie de asa ceva, pentru a putea combate masina protocalie de propaganda locala si rezistenta prin toate formele a primarilor PDL, sprijiniti de institutia prefectului.

Calea cea mai eficienta ar fica referendumul sa fie progranat dintru inceput a avea loc in doua zile consecutive, sambata-duminica. Se prea poate ca astfel sa fie depasit lejer baremul de 50% al participarii la vot. Dar, chiar daca aceatactica isi va da roadele, nu inseamna ca USL a facut tot ceea ce a putut, in lipsa mobilizarii activistilot si simpatizantilor prorpii.

Sa nu uitamn – se apropie alegerile locale si parlamentare. In lipsa unei masive prezente la vot, sansele USL de a-si securiza scorul pe acre sondajele il adu azi scad, iar sansele ca pedeleprele sa manipuleze votul popular prin metodele stiute, cresc.

Trebuie sa invatam sin lectia Constanta. Suntem in stare de acest lucru?

CriticAtac: Bine aţi venit în Uniunea inegalilor!

Franţa şi Germania au jucat un rol important în decizia primului ministru grec Giorgios Papandreu de a renunţa la un referendum privind planul de ajutor al UE şi FMI-ului pentru Grecia. O demonstraţie de forţă brută care nu lasă să se întrevadă nimic bun pentru egalitatea în sânul Uniunii.

Nu va fi surprins mulţi oameni: propunerea lui Giorgios Papandreu de a organiza un referendum privind  ultimul acord de ajutor european destinat Greciei nu va fi ţinut decât 72 de ore înainte a fi înlăturată sub presiunea germanilor şi francezilor. Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy nu au încercat în niciun moment să menţină o faţadă diplomatică în această ofensivă împotriva unei scăpări democratice jenante. Nu se putea tolera organizarea unui referendum grec, au spus aceştia – şi deci referendumul nu va avea loc. Scena a fost extrem de violentă.

Bine aţi venit în noua Europă! Există un consens acum : numai printr-o uniune bugetară, şi nu numai monetară, se poate spera continuarea monedei unice. Ceea ce înseamnă de asemenea că intimidările vor deveni o regulă, deoarece suveranitatea naţională va trebui să se plece în mod regulat în faţa dictatelor Băncii Centrale Europene şi ale acestui Minister European al Finanţelor a cărui creare este doar o chestiune de timp. Două instituţii, care, desigur, vor fi sub dominaţia primei economii din zona euro, Germania.

Grecia este desigur o victimă a evenimentelor, dar ea nu este nici inocentă în acest caz, dimpotrivă. Înfrântă economic şi gangrenată de corupţia politică, ţara nu a îndeplinit niciodată obligaţiile de membru al uniunii monetare şi şi-a permis să trăiască cu mult deasupra mijloacelor sale. Dar ce putem spune despre Germania? Ea îşi respectă propriile obligaţii? Ea nu încetează să ceară ca moneda unică, şi Banca Centrală Europeană care-i asigură gestiunea, să fie puse în serviciul propriilor ei interese economice, şi nu al celor întregii zone euro.

Nobilul proiect european, depăşit de realităţi

Toate vorbele mari şi frumoase privind nobilul proiect european sunt astfel călcate în picioare de realităţile dure ale puterii. Germania îşi poate exercita suveranitatea sa naţională deoarece are greutatea economică necesară. Ţările periferice precum Grecia şi Irlanda sunt împinse deoparte fără nicio remuşcare. Obnubilate de o singură obsesie – a salva euro – elitele politice europene nu par să înţeleagă ceea ce se pregăteşte astăzi, şi anume nu o uniune egalitară şi din ce în ce mai coerentă, ci o alianţă nefericită dominată de un singur membru. Ceea ce nu lasă să se întrevadă nimic bun pentru Uniunea Europeană în general.

În paralel, criza în curs de desfăşurare a atins asemenea proporţii încât Fondul Monetar Internaţional va  trebui să joace un rol important în orice plan de salvare. Premierul britanic David Cameron are dreptate să spună că Marea Britanie nu va susţine niciun aport direct al FMI-ului la salvarea zonei euro, dar în schimb este gata, ca membru al acestei organizaţii, să deblocheze mai multe fonduri. Zona euro s-a băgat singură în această mocirlă indescriptibilă şi deci membrii săi ar trebui să fie cei care să găsească o cale de ieşire din criză. Între timp, dezastrul este de aşa natură încât toate ţările ar putea să se găsească prinse în furtună.