Tag Archives: Monica Macovei

Interventiile deputatului PNL Tudor Chiuariu in cadrul conferintei USL pe tema acuzatiilor lansate de Monica Macovei, 28 mai 2012

28 Mai

” Bună ziua și vă  mulțumesc că ați răspuns invitației noastre în această zi mohorâtă  ca predicțiile doamnei Macovei.

Am simțit nevoia să facem această conferință de presă fiindcă adevărul trebuie spus în întregime și am observat o campanie virulentă, agresivă din partea Monica Macovei, europarlamentar și fost ministru al Justiției. Mie personal, doamna Macovei îmi aduce aminte de copilărie fiindcă atunci am citit prima oară fabula cu lupul moralist. În cazul nostru nu este vorba de un lup, este vorba despre un fost procuror comunist deghizat într-o blăniță de apărător al drepturilor omului și mai nou într-o blană zburlită, fioroasă, de luptător anticorupție.

Nu se sperie nimeni pentru că nu este un luptător adevărat, este vorba de un luptător cu gura, un fel de gurist, ”un manelist al anti-corupției”.

De obicei nu răspund minciunilor doamnei Macovei, mi se pare o pierdere de timp. Cred însă, că din onestitate și în calitate de fost ministru al Justiției, trebuie să fac câteva precizări.

Caracteristica principală a propagandei doamnei Macovei este că doamna Macovei a practicat și practică ceea ce le reproșează, pe nedrept, celorlalți. Cu alte cuvinte, morala doamnei Macovei este întemeiată pe neadevăruri și am să vă dau câteva exemple concrete:

Am fost și eu și colegii mei, în primul rând fostul prim-ministru Tăriceanu, obiectul unei campanii persistente de calomniere din partea doamnei Macovei, potrivit căreia am dorit să comasăm, să unim DNA și DIICOT, cele două structuri ale Parchetului, și astfel, vânjoasa luptă anticorupție își va fi dat obștescul sfârșit. Acuzația era bineînțeles neadevărată, așa cum s-a dovedit, însă cine credeți dumneavoastră stimați jurnaliști că moșise un proiect de unificare a DNA cu DIICOT în vremea când era ministru, în acea vreme era vorba de PNA , Parchetul Național Anticorupție și DIICOT. Onor, doamna Macovei, și avem aici dovada: noua structură urma să se numească Direcția Națională de Combatere a Corupției și Criminalității Organizate  și avea toată structura aici frumos, însemnările doamnei Macovei.

Mi le-a lăsat moștenire la Minister când am venit. Fiecare dintre dumneavoastră o să primiți o copie cu toate documentele. Așadar structura cu posturi, cu motivarea acestei mișcări și aș vrea să citesc puțin ca să vedem despre ce este vorba în cazul lupilor moraliști.

”Nu există criminalitate organizată fără corupție, motiv pentru care cele două genuri de infracțiuni trebuie combătute de o singură structură cu eficiență și rezultate”. DNCCO, așa urma să se numească  această nouă structură, se poate înființa prin reorganizarea PNA și DIICOT, fie printr-o lege nouă fie prin modificarea uneia dintre cele două legi speciale . Vor fi preluate posturile de poliție judiciară, este nevoie de 67 de procurori față de structura actuală a PNA și DIICOT nu au mai fost prevăzute posturi de specialiști” și așa mai departe.

Aveți toate aceste documente plus însemnările, schema.

Jurnalist: Ale cui sunt însemnările?

Tudor Chiuariu: Ale doamnei Macovei, cel puțin așa presupun. Nu cred că avea cine să-mi lase în biroul doamnei Macovei aceste hârtii, decât domnia sa.

În altă ordine de idei, doamna Macovei vorbește în ultimele zile de presiuni la adresa Justiției și trebuie să subliniem, să spunem răspicat că singurul campion neobosit, autentic, al presiunilor la adresa Justiției, este chiar doamna Macovei. Nu trece săptămână de la Dumnezeu fără ca doamna Macovei să nu ne binecuvânteze cu opiniile domniei sale despre ce ar trebui să se întâmple în dosare aflate pe rolul parchetelor și instanțelor de judecată.

Doamna Macovei știe de pe acum, înainte ca organele în drept să se pronunțe, cine e vinovat, cine trebuie condamnat și care trebuie să fie pedeapsa aplicată. Astfel de practici, încălcarea prezumției de nevinovăție și presiunea mediatică asupra magistraților, sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului din care doamna Macovei n-a reușit să citească decât coperta.

De asemenea, doamna Macovei vorbește despre intervenție în actul de justiție, citez: ”E mult folclor pe această temă în România”, dar avem un caz dovedit, de intervenție grosolană în Justiție. Este vorba de intervenția Macovei în favoarea părinților săi, într-un dosar civil aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Vă reamintesc că doamna Macovei a intervenit într-un dosar civil pentru o ”căsuță” în care stăteau părinții domniei sale, pentru că această ”căsuță” să nu fie retrocedată proprietarilor de drept, și șeful Secției civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție la acea dată care le-a luat pur și simplu dosarul din față judecătorilor intrați în sala de judecată și pregătiți să soluționeze dosarul. Așadar președintele Secției civile a fost sancționat în urma unei inspecții judiciare. Dosarul soluționat în favoarea părinților doamnei Macovei, în urma unei revizuiri, le-a dat dreptate proprietarilor de drept ai clădirii, sigur, după ce doamna Macovei n-a mai fost în funcție.

De asemenea, doamna Macovei vorbește despre înlocuiri din funcție și depolitizare. Doamna Macovei ne-a dat în 2005 exemplul cel mai elocvent de înlocuire abuzivă din funcție și de amestec politic în activitatea procurorilor. În august 2005, doamna Macovei a propus înlocuirea Șefului Secției Militare a PNA, generalul Panaitescu, la numai trei luni de zile după ce acesta fusese numit în mai 2005 pentru singurul motiv că nu a dorit să execute ordinele doamnei Macovei și să intervină în activitatea, în soluționarea unui dosar aflat în lucru la un procuror din subordine.

Mulțumesc.”

Întrebări din partea mass-media:

Jurnalist: Ați spus că îi cereți doamnei Macovei să își prezinte mapa profesională. În cazul aceasta vă va ignora ce aveți de gând să faceți?

Tudor Chiuariu: Dacă nu o prezintă, probabil că o are domnul Băsescu.

Jurnalist: Pentru că avem în PNL oameni care se pricep la lege, aș vrea să vă întreb ce efecte poate avea o hotărâre adoptată de Parlament în sensul acordării unui mandat în vederea reprezentării la Consiliul European?

Tudor Chiuariu: Este în cadrul atribuțiilor constituționale și ale Parlamentului, și ale puterii executive. După cum putem să citim cu toții în Constituție, Parlamentul este autoritatea supremă în stat și unica autoritate legiuitoare, iar Guvernul – Puterea Executivă, își desfășoară activitatea sub control parlamentar.

Jurnalist: Deci hotărârea aceea devine obligatorie? Cum prevede Legea?

Tudor Chiuariu: După părerea mea da. Orice hotărâre a Parlamentului… Acum o prevedere expresă în lege nu avem, de aceea trebuie să recurgem la interpretarea unor texte constituționale. Acesta e principiul după care funcționează o democrație, și anume că autoritatea reprezentativă e Parlamentul. Guvernul e învestit de Parlament și își desfășoară activitatea sub control parlamentar, până când Parlamentul îi retrage încrederea.

(…) Dacă nu mai sunt întrebări, vă mulțumim că ați onorat invitația, așa cum spuneam, în ciuda acestei vremi vitrege și sperăm să vă vedem în zile mai însorite. Mulțumim.

St. Vlaston (Contributors): MRU, o nouă pălărie pentru PDL?

21 Apr

Pot să înțeleg disperarea cu care PDL se agață de „salvatorul” MRU. Cu aproape o lună înaintea unei competiții electorale majore, alegerile locale, să-ți dezerteze generalii, n-ar fi ușor pentru nici o armată. Ce moral mai au trupele, acum în prag de bătălie, când se văd fără comandanți care să-i ducă în luptă? Ca să nu mai amintim de moțiunea de cenzură.

Iar dezertările se țin lanț. Tot unul și una. După prim-vicepreședintele Sorin Frunzăverde, a urmat vicepresedinta Mihaela Popa, senatorii Nicolae Dobra și Sorin Paran, deputatul Marius Dugulescu sunt ultimele dezertări. Dacă îți fug generalii să se pună la adăpost în alte partide, ceva nu e în regulă acolo, în PDL.

În aceste condiții, toți ochii PDL se îndreaptă rugător către MRU. Salvatorul pe cal alb, care vine miraculos și salvează mireasa din mâinile trădătorilor. Doar că mireasa este cam obosită și nu mai e de mult virgină.

După declarația Monicăi Macovei, că l-ar urma pe MRU într-o nouă mișcare politică, iată și dl Teodor Baconschi se declară dornic să facă același lucru. Pe blogul domniei sale a scris: „ Da, mă voi implica într-o asemenea mișcare, (a lui MRU-nn) dacă ea va căpăta corp și chip. Nu o voi face din afara PDL, ci dinăuntrul acestui partid. E o iluzie să crezi că PDL – cea mai vastă organizație politică de dreapta – dispare la comanda USL sau pentru că un număr de bloggeri intransigenți visează la Albă ca Zăpada. PDL nu e nici imaculat, nici condamnat. Are potențial de reformă și bilanț de partid reformator, care nu s-a temut să țină calea dreaptă în plină furtună a crizei economice. Privit cu spirit critic moderat, PDL a stat și stă de partea bună a baricadei. Că a comis greșeli prin omisiune sau erori de comunicare nu se poate nega”.

Avem de-a face, însă, cu o fractură logică. Nu poți fi în interiorul PDL și să susții o altă mișcare politică, cu care să intri fatalmente la un moment dat în competiție electorală. Sau, dacă este vorba tot de același PDL, rebranduit, vopsit în altă culoare, proaspăt venit de la frizer, dar care are în frunte un alt conducător, pe MRU, de ce să nu declari acest lucru cu subiect și predicat.

Alți bloggeri, mai puțin intransigenți, fac și liste cu membri de frunte ai PDL care ar constitui osatura noii mișcări MRU: Bogdan Drăgoi, Alexandru Nazare,  Monica Macovei, Cristian Preda, Traian Ungureanu, Anca Boagiu, Claudia Boghicevici, Gheorghe Ștefan, Florin Popescu, Valeriu Stoica, Teodor Baconschi, Gheorghe Falcă, George Scripcaru, Dorin Florea, Radu Moisin, Andrei Voloșevici.

Trec peste faptul ca unii sau alții sunt trimiși în judecată sau au dosare penale, problema fundamentală este ce vrea să facă MRU. Să devină o altă pălărie pentru PDL, sub presiunea faptului că nu are infrastructură de partid, filiale, că ar trebui să strângă 25.000 de semnături de susținere pentru înființarea unui nou partid, iar timpul prea scurt nu permite o astfel de construcție de la firul ierbii? Vom vedea.

O altă mare problemă o văd în afirmația repetată a șefilor PDL că partidul a făcut ce trebuia, dar a avut erori de comunicare. Scuza asta, pe care o aud de 20 de ani, începe să se tocească. Ce v-a oprit fraților să comunicați? Aproape toate conferințele de presă ale PDL au fost transmise în direct de foarte multe televiziuni, aveți în Sever Voinescu un excelent comunicator, de invitații la tv-uri n-ați dus lipsă, atunci?

Realitatea este că PDL n-a făcut DOAR ce trebuia. Multe le-a făcut prost sau deloc.

  1. Reforma salarizării bugetarilor. Legea se numește a salarizării UNITARE a bugetarilor. Exact ca în comunism. Ca și cum toți bugetarii ar fi unitari. Așa se face că doi profesori, unul cu elevi olimpici iar altul cu zero promovați la bacalaureat iau același salariu, dacă au aceleași grade și vechime.
  2. Bugetarii vor beneficia anul acesta de măriri de salarii (foarte bine, dacă există fonduri) otova, fără diferențieri funcție de performanțe și rezultate.
  3. Încep să apară dezastre manageriale la instituții esențiale: ANRP, Casa de Pensii, ANAF și altele. Cum au fost numiți șefii acestor instituții, fără cercetare prealabilă, fără declarație că nu sunt în conflict de interese, fără avizul serviciilor, doar după poziția și sponsorizarea la partid?
  4. Unde este aplicarea Codului Etic, care ar fi trebuit să-i scoată în afara partidului pe cei trimiși în judecată de către DNA? Nu numai că n-au plecat dar candidează în continuare, bine mersi, la posturi de primari.
  5. De ce n-a fost capabil guvernul Boc să reducă măcar, evaziunea fiscală? Sau, dacă nu era în stare, să externalizeze unele servicii, de vamă, de exemplu, cum au făcut bulgarii.
  6. Unde sunt managerii privați în unități economice de stat? Se vorbește de vreo doi ani despre ei. Și de ce nu pot fi desființate găurile negre ale economiei, care în loc de profit aduc pagube la bugetul de stat?
  7. De ce n-a fost schimbat managementul școlilor din învățământul preuniversitar, conform Legii Educației Naționale?
  8. La recentele alocări de fonduri către primării, 80% au mers către primari și Consilii Județene ale PDL. Este corect așa? După trei ani în care aceiași primari au beneficiat de fonduri de la stat.
  9. Unde sunt reducerile cheltuielilor de funcționare ale statului, prin desființare de ministere, agenții, primării, înlocuirea funcționarilor cu computere? Poate s-ar fi găsit bani de restituire integrală a contravalorii bunurilor confiscate de comuniști.
  10. De ce PDL nu a pus filtre puternice de control la intrarea în partid sau pe funcții, astfel că un număr mare de conducători de instituții, parlamentari, primari, să nu ia drumul pușcăriilor?

PDL a făcut și multe lucruri bune, a lăsat justiția în pace să-și facă treaba, reforma în educație, în justiție, Codul Muncii,  restabilirea unor echilibre structurale,  fără de care eram în situația Greciei acum. Populația a înțeles necesitatea unor astfel de măsuri, de asta nici n-a protestat. Ce nu înțelege electoratul este nerezolvarea celor menționate mai sus și altele, pe care le-am înșirat în alte articole.

În concluzie, nu apariția lui Făt Frumos-MRU poate salva PDL de la degringolada care pare să fi cuprins acest partid. Ci evaluarea critică și cinstită a ce a făcut și ce n-a făcut. Să dai vina pe lipsa de comunicare este o copilărie, nu mai ține.

Iar MRU nu cred că este atât de naiv să se îngroape într-o construcție în care să fie pălăria sub care se ascunde aceeași Mărie.

Cotidianul – Alina Mungiu-Pippidi face praf actuala putere

10 Apr

Profesorul de politici publice la Berlin și președintele SAR, Alina Mungiu-Pippidi a făcut din nou un rechizitoriu dur al acțiunilor reprezentanților regimului Băsescu. Și dacă pe Băsescu îl critică de mai mult timp, iată că Alina Mungiu-Pippidi, pentru prima oară o contrează vehement și pe Monica Macovei.

Întrebată fiind de agenția de presă Rador cum percepe refuzul liderilor USL de a accepta modificarea Constituției în schimbul demisiei lui Traian Băsescu, Alina Mungiu-Pippidi a răspuns tranșant nesfiindu-se să arate că a fost de acord cu acțiunile lui Antonescu și Ponta. ” Sunt de părere că ofertele pe care le face Traian Băsescu sunt făcute numai ca să fie refuzate. Deci, Traian Băsescu s-a mai oferit să demisioneze, nu cred că nimeni, în primul rând el, ia în serios aceste lucruri. Deci, astea sunt aşa, fac parte dintr-un procedeu de retorică electorală, odată la două săptămâni sau o zi, ba că, de exemplu, Ponta n-are ce căuta la guvernare, ba că deşi n-are ce căuta la guvernare şi nu e responsabil tocmai i-am oferit să vină la guvernare şi aşa mai departe. Astea sunt realmente exerciţii retorice. O să-şi piardă oamenii politici vremea tot anul cu ei, dar n-ar trebui nici media, nici electoratul să-şi piardă vremea cu asta. Sfătuiesc pe toată lumea să se uite la fapte, nu la declaraţii. Declaraţiile oamenilor politici n-au nicio valoare la noi. ” , a declarat președintele SAR. Și Alina Mungiu-Pippidi nu s-a oprit aici cu criticile la adresa ideilor lui Băsescu în privința modificării Constituției: ” Sunt convinsă că în România există un număr enorm de veleitari care toţi au părerile lor despre cum trebuie modificată Constituţia. Sunt convinsă, de asemenea, că multe din acest păreri nu coincid şi, în acelaşi timp, ca profesor de ştiinţă politică, pot să vă spun că nu există absolut nicio legătură între cum arată o constituţie şi cum arată un corp politic într-o ţară. Romanii aveau o vorbă foarte bună în care spuneau “ţara cea mai coruptă are cele mai multe legi”. La fel suntem şi noi. Este o iluzie că modificarea legilor sau modificarea Constituţiei o să aducă virtute într-un corp cetăţenesc. Sunt lucruri pe care le putem face. Aceste lucruri, însă, sunt lucruri reale, nu sunt modificări de legi, de legislaţii, că sunt importante sau că sunt fleacuri. Haideţi să ne concentrăm pe ce se poate face. Ideea că faci o constituţie în care să spui că şeful statului trebuie să fie virtuos şi parlamenatrii buni e cu desăvârşire absurdă, iar indiferent ce orice altceva ai pune în ea, dacă oamenii nu sunt buni, tot n-o să se aplice. ” .

 

Alina Mungiu-Pippidi, până mai ieri adeptă a modului în care înțelege Monica Macovei să reformeze justiția, a taxat-o extrem de dur pe fosta sa colegă din societatea civilă pentru declarațiile europarlamentarului PDL care spunea că cei care pleacă de la putere spre Opoziție ” plecă de teama justiției”. ” Mie mi-e complet neclar cum se protejează cineva de vreo anchetă din România trecând la USL, vă spun foarte sincer, sau trecând absolut oriunde. Deci, ori admitem că procurorii, cum susţine doamna Macovei în alte ocazii, sunt independenţi şi arestează pe cine vor ei – nu? – ori nu admitem acest lucru. Dacă nu admitem, poate că te protejezi mergând la guvernul viitor, dar dacă admitem nu văd absolut nicio cale…De exemplu, eu nu cred că Adrian Năstase mai poate fi protejat de cineva la ora aceasta, indiferent cine caştigă alegerile. Sunt convinsă că justiţia îşi va urma cursul, căci am încredere nu numai în procuror, dar am încredere şi în instanţele care se pronunţă în cazul lui. Deci, după părerea mea, sincer să spun, acesta e un argument politic şi electoral şi nu i-aş da niciun fel de importanţă. Oamenii se mută dintr-o parte în alta, politicienii, căutând să-şi maximizeze avantajul personal. Haideţi să nu amestecăm justiţia, să nu mai presupunem. Deci, e interesul nostru, al tuturor, să ţinem justiţia de-o parte de toată povestea asta electorală. ” , a opinat Alina Mungiu-Pippidi.

 

În același interviu acordat Rador, președintele SAR a vorbit și despre modul scandalos în care se evaporă banii din sistemul de sănătate. Alina Mungiu-Pippidi, de profesie medic crede că nici medicii și nici pacienții nu sunt vinovați pentru proasta gestionare a banilor din sistemul sanitar, ci mai degrabă ANAF-ul și Ministerul de Finanțe, responsabili cu colectarea banilor pentru sănătate. “Deci, acum Fondul Naţional de Sănătate, banii pentru sănătate sunt colectaţi de către ANAF şi ajung la Ministerul de Finanţe, dar ce se întâmplă acolo cu ei nu ştim. Noi vedem numai crize, cum a fost cea cu morfina sau alte crize de acest gen. Ce se poate bănui – şi asta se întâmpla înainte de 2003 destul de mult – ce se poate bănui este că aceşti bani sunt împrumutaţi pentru nevoi mai presante ale guvernului. Eu nu pretind că este vorba de corupţie. Ce spun însă este că este o foarte proastă guvernare. E cu totul imoral să acuzi spitalele sau alte persoane că risipesc banii din sănătate când de fapt noi nu ştim ce se întâmplă cu banii din sănătate. Nimic mai simplu nu ar fi decât ca spitalele să îşi afişeze toate cheltuielile în termen real şi nimic mai simplu decât ca Ministerul de Finanţe să ţină zilnic, pe website-ul său, să putem verifica fiecare dintre noi câţi bani intră şi câţi bani ies din Fondul Naţional de Sănătate, pentru că numai aşa am vedea că de acolo se împrumută bani în alte zone şi de asta rămân bolnavii sau spitalele fără bani. Iată lucruri extrem de simple care ne-ar putea transforma pe toţi în nişte supraveghetori ai felului în care este folosit banul public şi ar descuraja…Deci, cum să spun? Nu spun că asta ar duce la eliminarea corupţiei, dar ar face lucrurile mult mai complicate pentru că oricine ar putea verifica ce se întâmplă. ” , a declarat Pippidi.

Inpolitics – Cazul Andrei Plesu ot falsul GDS

26 Feb

Regizorul Sorin Iliesiu il ataca la baioneta, printr-o scrisoare deschisa, pe Andrei Plesu. Si, implicit, deconspira Grupul pentru Dialog Social. Drept oficina a Presedintelui Traian Basescu. Imi voi permite sa merg ceva mai departe. Pot sa-mi permit, pentru ca, incepand din momentul in care Stelian Tanase a fost ejectat din GDS, pe la inceputul anilor 1990, am devenit din ce in ce mai circumspect in raport cu GDS. Iar ulterior am aflat, la randul meu, lucruri uluitoare. Care s-au confirmat. In sensul ca, inainte de a fi devenit o oficina a Presedintelui Traian Basescu, GDS a fost o oficina a Securitatii. Si, ca orice firma acoperita care se respecta, GDS a reusit sa atraga in jurul agentilor de influenta si de diversiune si multi inocenti. Care au cautionat fara sa stie porcaria.

La inceputul lui decembrie 1990, a fost ratata rasturnarea, pe cale pasnica, printr-o veritabila revolutie, a regimului Ion Iliescu. Care era de sorginte comunista. Si care il avea drept unul dintre exponenti pe asa – zisul “filozof al ingerilor”, Andrei Plesu. Aceasta actiune a fost ratata pentru ca o cartita a subminat-o. Ea se numeste GDS. Si reusise sa se plaseze chiar in epicentrul unui conglomerat de organizatii ale societatii civile, intre care cele mai importante erau Liga Studentilor si sindicatele, altele decat UGSR.

Cine este GDS si cine este Andrei Plesu? In ordine inversa. Andrei Plesu a fost liderul Asociatiei Studentilor Comunisti de la Institutul de Arte Plastice, membru PCR de la 19 ani. Organizator de grupa de partid. In 1968, ii “prelucra” pe studentii care nu participasera la demonstratia anticomunista si ii infiera pe participanti. Apoi a devenit agent al Securitatii, plasat in asa – numita Miscare Transcedentala, una dintre cele mai abile operatiuni ale politiei politice romane. Care a avut drept dubla tinta identificarea intelectualilor predispusi la disidenta si infiltrarea unor agenti acoperiti in Vest, dupa ce acestia fusesera credibilizati prin miscarea numita “Meditatia Transcedentala”. Exista documente autentice chiar in arhiva CNSAS, prin care Andrei Plesu insusi recunoaste, sub semnatura, ca a colaborat cu Securitatea. Acelasi Andrei Plesu devine membru CNSAS, incalcand legea, intrucat fusese membru PCR si nu unul oarecare. Dupa care, se dovedeste ca sotia sa a fost, la randul ei, colaboratoare a Securitatii. Plesu, un fel de lup, pus sa deconspire oile.

Si ce este astazi Grupul pentru Dialog Social? Pur si simplu un instrument de manipulare politica. Care nu are nimic de-a face cu societatea civila. De ce? Raspunsul este simplu. Nucleul dur al Grupului ocupa demnitati in statul roman. Si, ca atare, nu ar avea ce sa caute in organizatie. Iata-i pe cativa dintre ei: Catalin Avramescu, Teodor Baconschi, Rodica Culcer, Alexandru Lazescu, Monica Macovei, Horia – Roman Patapievici, Vladimir Tismaneanu, Sever Voinescu, Cristian Preda. Si, cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista si boss GDS, Andrei Plesu.

Acestia transpira pentru a reprezenta societatea civila. Politia politica i-a folosit pana cand a stors untul din ei. Iar Traian Basescu si-a asigurat, si cu ajutorul acestora, un al doilea mandat. Cand unii dintre ei au lasat impresia ca se distanteaza, cum este Andrei Plesu, au facut-o numai si numai pentru a salva aparentele. Agonia GDS nu mai poate fi prelungita.

Romania Libera – Oprescu, Prigoană, Chiliman, Vanghelie… Cine urmează?

22 Feb

Cu doar trei luni şi jumătate până la alegerile locale, atât PDL+UNPR, cât şi USL au probleme în a-şi definitiva garnitura de candidaţi pentru Bucureşti. Fie că numele cu şanse nu vor să se înscrie în luptă, fie că cele care vor să intre în cursă nu stau suficient de bine în sondaje, fie că nu se găseşte formula prin care să fie împăcate toate orgoliile.

La PDL este forfotă mare în aceste zile. Pe lângă negocierile cu UNPR pe tema candidaturilor pe liste comune şi discuţiile pentru creionarea mult-discutatei Mişcări Populare, democrat-liberalii trebuie să stabilească şi pe cine aruncă în luptă la Bucureşti. Cele mai mari dureri de cap le provoacă Primăria Generală şi primăriile sectoarelor 3 şi 6.

Actualul primar general, Sorin Oprescu, susţinut de USL pentru un nou mandat, stă suficient de bine în sondaje pentru a-şi adjudeca liniştit victoria, mai ales că, în premieră, nu vom mai avea un al doilea tur de scrutin la alegerile locale din 2012.

Cele mai mari şanse pentru a fi desemnat candidat al PDL la Primăria Capitalei pare să le aibă acum deputatul Silviu Prigoană. Nu ar obţine, potrivit sondajelor efectuate cu mult peste 20%, dar stă mai bine decât ceilalţi democrat-liberali dispuşi să se intre în cursă: Theodor Paleologu şi Costică Canacheu.

La varianta Silviu Prigoană, democrat-liberalii s-ar putea opri după ce au mai vehiculat şi testat pe piaţă nume precum Monica Macovei şi Adriean Videanu. Prima, europarlamentar PDL, nu pare însă tentată de o asemenea funcţie, în timp ce al doilea, fost primar general, nu stă prea bine în preferinţele bucureştenilor. Plus că fiecare dintre ei are proprii critici în partid. Şanse reale ar avea într-o luptă cu Sorin Oprescu primarul sectorului 4, Cristian  Popescu „Piedone”, trecut de la PC la UNPR. Acesta nu are însă prea multe motive pentru a renunţa la Primăria sector 4, a cărei şefie şi-o va adjudeca, cel mai probabil, fără emoţii.

Prigoană: „Partidul este în toate, partidul decide”

Întrebat despre candidatura sa împotriva lui Sorin Oprescu, Silviu Prigoană râde şi spune că o decizie va fi luată de Biroul Permanent al PDL şi de şefa PDL Bucureşti, Elena Udrea. „Mie nu mi-a spus încă nimeni nimic. Au spus că va fi o competiţie internă şi că va fi desemnat cel mai bine plasat. Nu s-au desfăcut fişele de examen, nu s-au desfăşurat probele sportive ca să vă spun cum e această competiţie internă”, a declarat, pentru România liberă, Prigoană.

Cât despre echipa de primari a PDL cu care ar vrea să intre în lupta pentru Bucureşti, deputatul se mulţumeşte să spună că „partidul e în toate, partidul decide”. „Avem preşedinte pe Bucureşti, avem preşedinte de partid care s-a eliberat de funcţia de la Guvern, aşa că să hotărască”, a mai spus Prigoană.

Probleme la sectoarele 3 şi 6

În privinţa primăriilor de sector, fără emoţii se anunţă competiţia pentru sectoarele 2 şi 4, unde Neculai Onţanu şi Cristian Popescu „Piedone” (amândoi de la UNPR) stau la peste 70% din preferinţele locuitorilor (la distanţă enormă de orice nume testat de PSD şi PNL). De altfel, tocmai din cauza procentelor mai mult decât confortabile pe care aceştia le au, liderii partidelor care formează USL se feresc să-şi arunce în luptă candidaţii.

Apoi, la sectoarele 1 şi 5, situaţia este similară, dar în avantajul USL. Adică, la sectorul 1, Andrei Chiliman stă mult prea bine (este cotat cu o cotă de încredere şi de peste 80%) pentru a putea spera vreun democrat-liberal că-l poate clinti. La sectorul 5, rămâne preferat Marian Vanghelie (PSD), chiar dacă nu stă la fel de bine precum Chiliman în preferinţele locuitorilor. Prin urmare, aşa cum USL îşi va desemna la sectoarele 2 şi 4 candidaţi mai mult de formă, la sectorul 1 şi 5 democrat-liberalii vor lupta mai mult pentru imagine. La sectorul 1, şanse sporite să ducă lupta are chiar Theodor Paleologu. La sectorul 5, în cărţi este deputatul Ştefan Pirpiliu, dar procentele lui sunt foarte mici.

Cu oarece şanse mai rămân pentru PDL, aşadar, primăriile sectoarelor 3 şi 6. La sectorul 3, dacă Liviu Negoiţă revine asupra deciziei de a nu mai candida pentru încă un mandat, democrat-liberalii pot răsufla uşuraţi. Dacă nu revine însă, PDL trebuie să găsească un candidat împotriva lui Mircea Diaconu (PNL) sau Robert Negoiţă (PSD). Primul ar fi cotat mai bine, dar nu vrea să candideze, în timp ce al doilea ar vrea, dar are suficiente probleme de imagine şi nici nu se bucură de susţinerea filialei PSD sector 3.

În schimb, la sectorul 6, problemele de imagine şi de dosare, plus cota scăzută de popularitate a lui Cristian Poteraş, obligă PDL să caute un alt candidat. La rândul lor, liderii USL îşi fac planuri mari cu Primăria sector 6, dar nici unul dintre candidaţii testaţi nu s-a situat prea îmbucurător în sondaje. Momentan, în cărţi sunt Ecaterina Andronescu (PSD) şi Rareş Mănescu (PNL).

Şi liderii PDL, şi cei ai USL spun că vor anunţa oficial candidaţii pe Bucureşti într-una, cel mult două săptămâni.

 

Scrisoare deschisa a deputatului PNL Relu Fenechiu adresata presedintelui Traian Basescu

3 Feb

Domnule preşedinte,

Am ales să folosesc această formă de exprimare pentru că am considerat că, într-o perioadă atât de confuză şi tensionată din punct de vedere politic, oamenii sunt îndreptăţiţi şi cu toţii au nevoie de clarificări. În lumina ultimelor ieşiri publice pe care le-aţi avut în această săptămână, consider că lucrurile trebuie spuse pe nume , aşa cum sunt ele în realitate, nu cum doriţi dumneavoastră, în stilul caracteristic, să le manipulaţi.

Spun asta pentru că vă consider vinovat şi responsabil în realitate pentru multe din neajunsurile ce au dus românii peste limita suportabilităţii şi i-au scos în stradă. O spun cu toată convingerea, pentru că în aceşti şapte ani de mandat nu aţi făcut decât să dezbinaţi şi să manipulaţi o ţară întreagă pentru a vă atinge planurile care nu aveau nici o legătură cu bunăstarea oamenilor şi voi da doar câteva exemple în sprijinirea acestei păreri personale:

Domnule preşedinte,

Aveţi o întreagă carieră politică proiectată de fostele structuri!

V-aţi început cariera politică în cadrul Partidului Comunist Român şi aţi obţinut o funcţie de conducere în Ministerul Transporturilor încă dinainte de Revoluţia din decembrie 1989. După Revoluţie, aţi fost ministru al transporturilor în nu mai puţin de cinci guverne, deputat în numeroase legislaturi (un „listaci” cum aţi spune) şi primar general al Capitalei. V-aţi suprimat colegii de partid când nu-i mai găseaţi „folositori politic”, aţi dărâmat guverne şi aţi pus umărul la doborârea a numeroase proiecte pentru România. Peste tot, n-aţi lăsat nimic în urma dumneavoastră decât intrigi, scandaluri şi dosare penale. Starea jalnică a infrastructurii de astăzi vi se datorează enorm, fiind singurul ministru al transporturilor dintr-un stat european care s-a opus cu vehemenţă modernizării propriei ţări. Viziunea dumneavoastră de „cârpeală”, şi nu de lucru bine făcut, s-a dovedit a fi filosofia dumneavoastră politică. La Primăria Capitalei, având pe mâini un buget de 2 miliarde de dolari, aţi pozat întotdeauna în victimă, ca administratorul neajutorat, „hăituit” de cei de la Putere. Aici, cea mai mare „realizare” a fost că v-aţi acordat singur, ilegal, o casă de la stat, pe când mii de cazuri sociale erau în aşteptare în registrele municipalităţii. „Opoziţia” dumneavoastră a fost o operetă ieftină, aţi fost de fapt mereu prezent peste tot pe unde erau bani mulţi, corupţie şi scandal.

Aţi introdus nepotismul şi clientelismul ca principală metodă de parvenire şi deturnare a banului public, pe care aţi brevetat-o la nivelul familiei dumneavoastră!

Pe când mulţi tineri sunt lipsiţi de şanse şi locuri de muncă, dvs. le daţi o „lecţie de viaţă”: căpătuiala! Tineri români merituoşi, mulţi chiar cu studii în străinătate, au putut vedea cum preşedintele lor nesocoteşte legi, principii ale bunului-simţ şi norme ale moralei, angajându-şi copiii pe salarii astronomice de 7000 de euro, doar cu normă „part-time”, la firme cu care instituţia sa lucrase! A fost şi o împărţeală părintească: fiica cea mare a primit un apartement de un milion de euro, iar fiica cea mică un „job” de eurodeputat. Niciun preşedinte al României postdecembriste nu şi-a permis să-şi „recompenseze” astfel membrii familiei. V-aţi dezonorat astfel propria familie, alegătorii şi partenerii dumneavoastră politici! Îmi amintesc cum, în timpul campaniei pentru alegerile europarlamentare din 2009, unii colegi parlamentari din PDL îmi povesteau cât de jenant fusese pentru ei să pregătească manipularea votului, pentru ca fiica preşedintelui să primească un post de deputat în forul legislativ al UE.

Sunteţi inculpat în două dosare penale cu prejudicii imense şi alte ilegalităţi dovedite de presă în ultimii ani!

Toate aceste anchete sunt blocate de 7 ani de procurori servili pe care îi dirijaţi cu dibăcie securistă. Vă ascundeţi în spatele imunităţii, cerând, printr-o ipocrizie fără margini, ca parlamentarii să renunţe la imunitatea juridică. Dacă aţi fi nevinovat, aţi face acest pas firesc, dând un semnal sincer. În lipsa acestui gest politic, cu laşitatea care vă caracterizează, aţi aruncat anatema de „baron”, „corupt”, “oligarh” sau „mogul” peste alţii, peste cei care se opuneau politicii dvs. medievale. Fără probe, date exacte şi în lipsa unor decizii judecătoreşti, aţi pătat zeci de oameni politici, oameni de afaceri, tehnocraţi sau jurnalişti, ştiind foarte bine că această murdărire va duce la compromiterea gratuită a întregii clase politice şi a societăţii civile. Acest „model de comportament” s-a răsfrânt şi asupra vieţii de zi cu zi, oamenii au devenit mai agresivi, mai vulcanici, mai conflictuali. Aţi făcut aşadar ceea ce vă pricepeţi cel mai bine: aţi instigat, aţi calomniat, aţi terfelit!

Aţi decredibilizat actuala clasă politică şi aţi demonizat Opoziţia!

Încă din 2007, principalul dumneavoastră punct pe agenda de lucru a fost decredibilizarea tuturor oamenilor politici care nu au fost de acord să vă accepte tainul pe care, drept „comandant suprem”, l-aţi cerut acestora. „Marea luptă împotriva celor 322”, aşa cum aţi dorit să o numiţi, nu a fost decât o altă etapă premeditată de erodare a clasei politice, din care acum chiar şi PDL-ul are de suferit, iar dezbaterile politice au fost înlocuite de lupte fără scrupule în care interesul partidului de guvernământ este atins prin cele mai josnice şi nedemocrate metode. Unde era preşedintele care trebuia să corecteze frauda la votul pentru Legea pensiilor? Probabil pe undeva pe un post media, vorbind de corectitudine sau moralitate în politică, ca apoi să promulge un furt de pe urma căruia suferă milioane de pensionari. Probabil că aveţi conştiinţa curată pentru că aşa cum aţi spus-o, ei – pensionarii, părinţii sau bunicii noştri sunt „zonele cancerigene” ale bugetului de stat. În condiţiile acestea, furtul Robertei Anastase nu poate fi decât un act corect şi moral ca o pedeapsă necesară faţă de aceşti “duşmani” ai poporului. Din păcate pentru dumneavoastră, cetăţenii acestei ţări şi-au dat seama până la urmă ce fel de om sunteţi în realitate.

Mai mult, după ce aţi scăpat de pericolul suspendării, aţi continuat să lucraţi la decredibilizarea celor care vi s-au opus, introducând în atenţia publicului ideea că parlamentarii sunt nişte trântori impostori, cu salarii „nesimţite”, care nu fac decât să doarmă toată ziua şi din acest motiv sunteţi nevoit să preluaţi dumneavoastră „cârma” ţării. Această acuzaţie este total falsă şi foarte uşor demontabilă, parlamentarii români având unele din cele mai mici venituri dintre omologii lor din Uniunea Europeană. Totodată, oamenilor nu li s-a dat ocazia să înţeleagă faptul că banii pe care aleşii lor îi încasează sunt folosiţi în mare parte pentru plata unor experţi din cadrul cabinetelor parlamentare, experţi care contribuie la procesul legislativ al acestei ţări. Consider că această atitudine este un abuz politic din partea dumneavoastră, un abuz pentru care românii vă vor trage la răspundere.

În plus, principalul dumneavoastră scop a fost să găsiţi motive pentru care Opoziţia este împotriva oamenilor, în speranţa că, distrugând încrederea pe care românii o au în alternativa politică actuală, partidul dumneavoastră va avea şanse să scape de votul cetăţenilor şi de inevitabilul moment în care veţi fi nevoit să daţi socoteală pentru eşecurile politice ale actualei guvernări. Vă dau ca exemplu declaraţia dumneavoastră conform căreia domnii Antonescu şi Ponta, cerându-vă dumneavoastră şi guvernului demisia, vor să lase ţara neguvernată. Nu, domnule preşedinte, dimpotrivă, ţara asta va fi guvernată cu adevărat abia când dumneavoastră şi toţi incompetenţii din jurul dumneavoastră veţi pleca.

Aţi etichetat toţi duşmanii dumneavoastră politici după bunul plac!

Orice om politic sau de afaceri, a cărui influenţă vă putea pune credibilitatea sau poziţia politică în pericol, a fost pe rând catalogat drept mogul, magnat, oligarh, baron sau corupt. Uşurinţa cu care aţi aruncat de-a lungul timpului cu vorbe grele nu a fost decât un paravan pentru a vă putea descotorosi de oameni care v-ar putea ameninţa în orice formă. Aţi folosit etichete dure şi aţi introdus în discuţia publică stereotipuri care să vă folosească în schimbarea frecventă a agendei politice în interesul dumneavoastră, iar cei care vi s-au opus chiar şi atunci au fost „recompensaţi” cu persecutări politice şi dosare inventate doar de ochii lumii, cum este şi cazul meu. Păcat că nu aţi fost în stare să vedeţi baronii locali, corupţii şi „nesimţiţii” care spuneau „Da, să trăiţi!” când îi chemaţi alături de dumneavoastră…

Aţi politizat instituţiile statului!

Cea mai mare crimă pe care aţi putut să o comiteţi împotriva poporului, care v-a acordat încrederea şi votul de trei ori la rând, a fost distrugerea sistematică a oricărei urme de profesionalism şi competenţă din cadrul instituţiilor de stat. Încet, dar sigur, dumneavoastră şi locotenenţii dumneavoastră din PDL aţi înlocuit oamenii de adevărată valoare din structurile de stat cu politruci incompetenţi, a căror principală tema a fost să canalizeze fonduri către clientela portocalie. Fugărirea şi umilirea adevăraţilor profesionişti (cazul Arafat este cel recent, dar exemple sunt cu miile) nu au făcut decât să scadă încrederea populaţiei în competenţa statului şi să contribuie la procesul de decredibilizare a întregului aparat de stat.

Aţi susţinut trădătorii şi migraţia politică!

Începând cu fracţiunea Theodor Stolojan, care după o scurtă perioadă de timp aţi fuzionat-o cu partidul pe care îl conduceaţi pentru a da naştere la PDL, nu aţi făcut decât să creaţi perdele de fum, sub forma unor partide fantomă, precum UNPR, pentru a încuraja trădarea politică şi pentru a atrage în rândurile coaliţiei de guvernământ a tuturor trădătorilor care au putut fi cumpăraţi sau şantajaţi pentru a susţine actuala Putere. V-aţi asumat public rolul de „comandant de navă politică” şi aţi adunat în jurul dumneavoastră numai oameni fără scrupule, dispuşi să susţină orice demers şi iniţiativă politică pentru a păstra puterea, fără a vă păsa măcar o secundă de efectele dezastruoase asupra ţării pe care acţiunile voastre le vor avea.

Aţi utilizat un limbaj sub orice critică!

V-aţi jignit conaţionalii din poziţia de şef al statului, fără să prezentaţi scuze şi să plătiţi vreodată pentru ceea ce aţi făcut. Mă întreb oare ce-au simţit acei români pe care se presupunea că îi reprezentaţi, în momentul în care au fost batjocoriţi la propriu de ura şi calomniile dumneavoastră. Mă gândesc la acea tânără jurnalistă pe care aţi etichetat-o drept „ţigancă împuţită”, la acel jurnalist pe care l-aţi catalogat „găozar”, la acel primar pe care l-aţi ameninţat pe faţă, la numeroşi oameni politici jigniţi şi stigmatizaţi public de gândirea dvs. totalitară. Inclusiv ultimul Rege al românilor a ajuns să fie denigrat de dumneavoastră. Derapajele dumneavoastră de limbaj denotă modul în care v-aţi raportat mereu la cei care v-au dat puterea să-i reprezentaţi. Care preşedinte al unui stat din UE sau din lumea civilizată şi-ar permite să facă aşa ceva?

Aţi denigrat România la toate nivelurile posibile!

Aţi uitat repede că datorită societăţii civile aţi reuşit să câştigaţi încrederea românilor. În scurt timp, după 2004, aţi făcut liste cu intelectuali publici, i-aţi montat pe unii împotriva altora, iar pe cei care vă criticau i-aţi calomniat public. Pe cei mai vocali, i-aţi „răsplătit” punându-i în situaţia ridicolă de a deveni un fel de „aplaudaci prezidenţiali” şi de a face genuflexiuni politice. Pe unii i-aţi răsplătit cu funcţii de ministru sau de eurodeputat (Monica Macovei ştie mai bine cum, în 2007 sau 2008, ataca de la Bruxelles instituţii româneşti, precum CSM, pentru că nu ele nu răspundeau prompt comenzilor dumneavoastră). De asemenea, aţi compromis instituţii numind clienţii dumneavoastră politici, incompetenţi şi puşi pe căpătuială. Cazurile Gabrielei Andreescu de la SGG, a Robertei Anastase, a Monicăi Iacob Ridzi sunt revelatoare în acest sens.

Mai mult, faptul că gradul de absorbţie a fondurilor europene este de sub 10% după patru ani de mandat este un dezastru pentru care România plăteşte cu vârf şi îndesat prin carenţele de dezvoltare cu care ne confruntăm. Am pierdut sute de milioane de euro, iar când am accesat fonduri europene, le-am folosit pentru a face patinoare şi săli de sport în sate fără lumină şi canalizare, terenuri de fotbal în pantă, halte de zeci de milioane de euro şi contracte cu foarte multe zerouri pentru „regii asfaltului” şi oamenilor de partid care vor cotiza în campaniile următoare. În plus, aţi făcut totul ce se putea face pentru a alunga investitorii străini din România şi pentru a sufoca mediul de afaceri autohton.

Toate acestea, împreună cu prezenţele dumneavoastră de tot râsul la diverse întâlniri internaţionale (declaraţii precum că România are foarte mulţi hackeri talentaţi sau obsesia dumneavoastră cu modificarea cu orice preţ a Constituţiei), nu au făcut decât să scadă dramatic nivelul de încredere în sistemul economic românesc şi, odată cu acesta, a interesului investitorilor în a canaliza fonduri către ţara noastră.

Acestea sunt doar câteva din aspectele pentru care eu vă consider responsabil, domnule preşedinte, pentru incompetenţa unei guvernări ale căror frâie au fost mereu în mâna dumneavoastră. Înverşunarea şi încăpăţânarea cu care v-aţi agăţat de putere au costat scump această ţară, iar cei care au suferit au fost în principal românii de rând.

Domnule preşedinte,

Intrarea Opoziţiei în grevă parlamentară înseamnă, de fapt, sfârşitul dumneavoastră politic. Deşi nu mai am nicio speranţă cu privire la capacitatea dvs. de a discerne între adevăratul bine şi rău, între dreptate şi injustiţie, între corectitudine şi abuz, am totuşi speranţa că, odată cu plecarea dumneavoastră din funcţia de preşedinte, clasa politică românească va fi mai curată.

Ştiţi cu toţii că bagajul dumneavoastră de „boli politice” reprezintă un procent considerabil din toată clasa politică. Aţi crezut de la bun început că, dacă aruncaţi cu noroi în toţi, îi va face pe oameni să nu mai poată distinge între politicieni corecţi şi încorecţi, între competenţi şi incompetenţi, între oameni politici demni şi nedemni. Aţi crezut că astfel o să vă puteţi ascunde jocurile murdare şi incompetenţa.  Dar acum, toate dezideratele dvs. s-au prăbuşit şi toate proiectele dumneavoastră politice s-au dovedit a fi doar lozinci şi minciuni, intrigi şi abuzuri. Mai mult, capacitatea dumneavoastră de a infesta orice instituţie, grup sau colectivitate este astăzi binecunoscută de români. Aţi declarat la un moment dat că reprezentarea clasei politice este „o zoaie pe un geam”. Pot spune astăzi şi putem spune cu toţii că acela nu era un geam, ci era o oglindă în care v-aţi recunoscut adevăratul chip.

Dumneavoastră v-aţi autoproclamat „comandantul” atotputernic al acestei ţări, un lider neînfricat şi jucător, care ştie foarte bine ce are de făcut pentru a-şi atinge „ţinta”, însă lupta dumneavoastră oarbă cu politicienii care nu vi s-au supus nu a făcut decât să ducă România într-o situaţie extrem de grea, din care nu vom putea ieşi decât când veţi realiza cu adevărat ce vă cer astăzi românii din stradă şi nu numai. Românii s-au lămurit că aţi fost un preşedinte jucător doar pentru dumneavoastră şi apropiaţii dumneavoastră, nu pentru români. Aceştia ar fi suportat toate măsurile de austeritate dacă ştiau că acestea sunt pentru binele ţării şi un viitor mai bun, dar exemplele de cheltuire nejustificată a banului public arată că ele au fost luate doar de dragul de răzbunare faţă de categorii care nu v-au votat.

Românii, domnule preşedinte, vă cer să plecaţi, vă cer să vă asumaţi răspunderea asupra acestui eşec colosal – cele două mandate ale dumneavoastră şi să faceţi loc unor oameni pentru care această ţară nu înseamnă cum să furăm mai mult şi cum să umilim mai tare românii care ne-au votat, ci cum să le asigurăm tuturor românilor traiul decent pe care îl merită.

Relu FENECHIU

Deputat PNL Iaşi

Transcrierea dreptului la replică exprimat de preşedintele PNL, Crin Antonescu, ca urmare a intervenției europarlamentarului PDL Monica Macovei în dezbaterea publică ”Democrația românească: Abuzul politic și reacția cetățenilor”, organizată la Parlamentul European

31 Ian

”Nu voi ceda și eu tentației, sau cel puțin invitației de a face noi aici o dezbatere cum știm să facem în România, că acasă am spus suntem și aici. Sigur, sigur, mărturisesc că aș fi tentat să port cu onorabila doamnă europarlamentar Monica Macovei și cu oricine o discuție despre dosare, despre amenințări, despre terori reale sau din umbră. N-am venit de asta aici.

                 Dacă, așa cum onorabilul coleg Cristian Preda spunea, un apetit recent pentru dialog s-a deschis în inimile dumneavoastră, în mințile dumneavoastră, îl putem face oricând la București, cu lux de amănunte. Aici în fond am venit să spunem niște lucruri pe care le credem despre realitatea din România, nu am venit să cerem arbitraj, n-am venit să ne denunțăm reciproc. Am venit doar să spunem că în România este mai mult sau altceva decât un protest, uzual azi în vestul Europei, împotriva unor măsuri de austeritate. Am venit să spunem că opoziția din România este într-un anumit sens, profund, la fel de reprezentativă pentru națiunea română ca și puterea sau majoritatea de azi din România. Am venit, în fine, să discutăm despre amenințările care în România, știm noi mai bine, dar poate nu numai, planează asupra unor reguli, unor criterii, unor valori care ne-au adus pe toți în decursul vremii în această construcție solidă, admirabilă, care este Europa unită!

                 Noi am vorbit în fond despre faptul că nu doar în România poate să existe tentația guvernanților de a invoca lucruri reale – criză economică, nevoie de măsuri hotărâte, nevoie de guverne care să acționeze în sens democratic, dar în forță, toate lucruri adevărate, o tentație care poate nu-i doar în România de a face aceste lucruri fără a le discuta suficient, fără a consulta suficient opoziție politică, societate civilă, societate în general. Poate că nu numai în România se întâmplă acest lucru și pentru că suntem în familie am venit să discutăm iată ce s-ar putea întâmpla în România.

                 Așadar eu, mulțumindu-vă încă o dată, închei, asigurându-vă că România va ști să își apere democrația și România va dovedi că este un membru valid, sănătos și pe picioarele sale al comunității democratice europene. Și așa cum spuneam, oricând, dacă nu o alianță inteligentă, dar măcar un dialog inteligent este binevenit.

                 Și până una alta rețin din discuția de azi următorul lucru. Nimeni n-a spus ”Da, nu e normal ca în țara noastră președintele tuturor românilor să prezideze la vedere ședințele unuia și aceluiași partid. Nu-i normal așa ceva. Recunoaștem. Hai să deschidem un dialog!! Da, nu-i normal că în România, pentru prima dată în 20 de ani, cineva modifică unilateral și fără nicio consultare, măcar formală, regula jocului electoral. Renunțăm la asta. Nu-i normal. Haideți să dialogăm. Da, nu-i normal pentru că pentru prima dată ministrul de Interne din România propune, ca de exemplu, un prefect în exercițiu să poată fi și candidat în alegeri, în același timp în care are responsabilitatea de a asigura corectitudinea și legalitatea procesului electoral. Renunțăm la asta și deschidem un dialog”.

                 Nimeni, constat consternat, nimeni din numeroșii colegi, reprezentanți ai puterii din România sau ai  PPE, care deși au bagatelizat această reuniune – au fost prezenți și ne bucurăm, nimeni la afirmațiile tranșante, clare, pe care le-am făcut că în România azi, puterea din România, statul din România sunt mai corupte, mai clientelare, mai costisitoare ca niciodată, nimeni nu a venit să spună: ”Nu e adevărat, nu suntem corupți, nu suntem clientelari, nu suntem costisitori și nu suntem ineficienți”. Nimeni n-a negat asta. Am auzit încă o dată din gura doamnei ministru Sulfina Barbu afirmațiile despre reformă, care mi-au adus aminte, ca unuia mai în vârstă că și înainte de ’89, dacă cineva reclama în vreun for internațional o încălcare a drepturilor omului în România comunistă veneau diplomați comuniști în regimul lui Ceaușescu care citeau din Constituția României că drepturile omului sunt inviolabile și apărate.

                 Sunt premise și există necesitatea unui dialog, însă din punctul nostru de vedere acest dialog trebuie să țină cont, nu de fățărniciile și alianțele inteligente și oportune pe care le putem noi face, ci în ultimă instanță de ceea ce un om tânăr căruia îi aparține România, în mai mare măsură decât nouă, pentru că va trăi mai mult în acea țară, și chiar Europa, le-a spus astăzi aici. Asta cred că se poate conchide și concluziona despre fondul dezbaterii noastre. Restul doamnă Macovei sunt detalii și chiar aș fi și eu curios să le discutăm”.

Romania Libera – Pe cine mizează Băsescu în 2012 şi de ce şi-a oficializat relaţia cu Udrea

4 Ian

Preşedintele se întoarce la vechea gardă, pe care a îngenuncheat-o anul trecut, dar de care are nevoie acum pentru bătălia alegerilor. Traian Băsescu şi-a dat seama că reformiştii pentru care a militat nici nu au adus suficientă plusvaloare, nici nu ştiu cum se câştigă luptele în teritoriu sau la secţiile de vot.

Preşedintele Băsescu şi-a conturat în linii mari preferinţele şi strategia pentru 2012, păstrând-o pe Elena Udrea ca element de continuitate, sărbătorind alături de Vasile Blaga noaptea de Anul Nou şi pregătind terenul pentru scoaterea Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) de pe scena festivă. Revenirea sa în clubul baronilor PDL pare o favoare pe care le-o face veteranilor partidului, pe care i-a sacrificat în 2011 de dragul reformării şi înnoirii formaţiunii sale. În acest fel, Traian Băsescu recunoaşte că a greşit atunci când i-a dat la o parte pe cei care l-au ajutat să câştige prezidenţialele din 2009 şi în acelaşi timp se spală pe mâini de ideile modernizatoare, care puse în practică la PDL nu au dat nici un fel de roade. Cât de mult se vor putea baza însă acum Vasile Blaga sau Adrian Videanu pe Traian Băsescu? Fiindcă, la fel ca în comerţul cu pietre preţioase, încrederea în celălalt este totul atunci când pui la cale operaţiuni prin care fie câştigi totul, fie pierzi totul.

Fidelitatea lor este strict pragmatică, ca şi în cazul negustorilor de diamante, de aceea atunci când unul dintre ei derapează, soluţia este eliminarea lui din joc. Bătălia lor nu este pentru idealuri, ci pentru putere, de aceea vor putea trece peste trădările lor şi vor face front comun împotriva adversarilor din USL.

Traian Băsescu a încercat la Convenţia PDL din mai 2011 să promoveze o echipă de oameni mai tineri, mai titraţi şi mult mai independenţi decât veteranii, care de-a lungul vremii au făcut nu doar compromisuri de toate felurile, ci şi destui bani, cu ajutorul sau prin intermediul partidului, care le-a oferit sprijin şi informaţii. În acest fel, preşedintele a vrut să rupă regula inspirată din legea nescrisă a ocnaşilor, prin care cei mai vechi devin lideri pe viaţă, cum e cazul lui Ion Iliescu în PSD. Numai că noii lideri n-au confirmat, cu excepţia Monicăi Macovei, care şi-a pus în practică obiectivul de a avea un mecanism în PDL prin care cei dovediţi corupţi să fie obligaţi să plece din partid. Pentru alegerile din acest an Traian Băsescu mizează doar secvenţial pe echipa oficială care conduce partidul. Elena Udrea rămâne favorita lui, iar politicienii din PDL cred că ceea ce spune ea vine adesea direct de la Traian Băsescu. De fapt, influenţa Elenei Udrea în opinia publică şi chiar în partid este mai mare decât cea a oricărui prim-vicepreşedinte PDL şi uneori chiar decât a premierului Emil Boc, pe care nu-l mai ascultă nimeni.

Maturizarea politică a Elenei Udrea a avut loc sub privirile răbdătoare ale preşedintelui, care îşi dă seama că nu doar cochetăria ei este cea care o face atrăgătoare pentru mase, ci şi faptul că nu are nici un fel de complexe, că poate vorbi fără să-i fie frică de ridicol despre orice, că superficialitatea şi frivolitatea plac, că oamenii nu sunt interesaţi de ideologii, de programe, ci doar de imagini. Aşa că preşedintele s-a hotărât să-şi oficializeze această preferinţă, iar de Crăciun europarlamentara Elena Băsescu a lansat pe internet fotografii de familie făcute lângă brad. Alături de familia Băsescu apărea în rochie roşie, asortată cu globurile, şi Elena Udrea. Fără soţul Cocoş, care probabil făcea pozele şi oricum n-ar fi dat bine aşezat lângă preşedinte. Elena Udrea devine în acest fel succesoarea dorită de Traian Băsescu, dar încă neasimilată total de PDL, deşi banii pe care îi are de investit de la Ministerul Dezvoltării în teritoriu o vor face din ce în ce mai agreabilă şi pentru activul partidului. Preşedintele mizează pe ea, dar şi pe vechii baroni, singurii care au la îndemână instrumentarul necesar pentru a ridica scorul partidului la alegerile de la sfârşitul acestui an.

A. Fumurescu (Contributors): … fratia dracului

4 Ian

… ceva ma face sa cred ca Traian Basescu n-a citit Max Weber, « Politicul ca vocatie/profesie ». Confruntat cu intrebarea « are, poate, sau se cuvine sa aiba etica legatura cu politicul ?», Weber incearca sa depaseasca dihotomia raspunsurilor afirmative sau negative. Da, spune el, etica are legatura cu politicul, dar este vorba de o etica diferita, una specifica acestui domeniu. O etica in care valorile ce-o informeaza in mod normal se cuvin regandite.

Nu poti practica politica apeland la o etica a convingerilor ultime. Nu poti aplica preceptele Predicii de pe Munte, bunaoara, nu poti intoarce intotdeauna si obrazul celalalt, nu te poti incapatana sa faci recurs la idealuri cand realitatea iti spune ca asa ceva nu doar ca nu e posibil, dar poate avea consecinte de-a dreptul nefaste. Idealismul fanatic – comunist, nazist, ecologist, religios, ateist sau de orice alt fel – poate provoca mai multe victime decat mult-hulitul realism, tocmai pentru ca nu-l intereseaza consecintele – doar principiile.

E nevoie, spune Weber, de o etica a responsabilitatii, una in care sa accepti ca nu tot ce zboara se si mananca, ca uneori raul mai mic e singura optiune valabila, ca uneori trebuie sa-ti mai murdaresti si mainile. Dar, de fiecare data, sa-ti asumi responsabilitatea deciziilor. Sa nu incerci sa-ti gasesti scuze de genul « n-am avut incotro », « n-aveam de unde sa stiu », « cum sa prevad », s.a.m.d. Daca arunci, bunaoara, bomba la Hiroshima, nu mergi la culcare, linistit ca ti-ai facut datoria si ca « mai bine de atat nu se putea » . Iti visezi mortii. Te lasi bantuit de ei si de remuscaturile duhului launtric. Refuzi sa te culci pe urechea « datoriei implinite ».

Imi imaginez ca Basescu isi va spune ca nu e nevoie de Weber si de cuvinte atat de pretioase precum etica responsabilitatii pentru a stii ca, in politica, mai trebuie sa te faci si frate cu dracu’ pana treci puntea. Banuiesc ca ultimele mutari care au naucit si intristat atatia suporteri – pamperizarea UNPR, medalii, comasarea alegerilor locale cu parlamentarele, saritul la beregata DNA, Blaga la presedintia Senatului si nou-redescoperita simpatie Udrea-Blaga – sunt scuzate in ochii lui Basescu de acest rationament simplu, dar barbatesc, cu aroma Weberiana : « in politica, mai trebuie sa te faci frate si cu dracul, pana treci puntea alegerilor ». Cum de cine va forma viitorul gvern depinde nu doar soarta PDL ci, potential, chiar si cea a tarii, nici un sacrificiu etic nu e prea mic. Cum sa sprijine primarii si presedintii de Consilii Judetene parlamentarii, cand sabia DNA-ului le atarna deasupra capului ? Ce motivatii idealiste ar putea avea masinariile locale cand totul se reduce la exploatarea resurselor si la previzibilitatea castigului ? Asa ca totul pentru front, totul pentru victorie ! Pe urma, mai vedem.

Ar fi insa o naivitate ca primari precum Ghita Falca sau presedinti de consilii judetene, precum Alin Tise, sa se culce pe urechea unui Basescu « invins de sistem », pacificat. Tocmai pentru ca Basescu foloseste sistemul, singurele ramasite pe care le va mai putea arunca poporului la sfarsitul lui 2012 si a ultimului mandat, vor fi cativa pesti mari. Nu tin de foame, dar astampara setea de dreptate. Tot e ceva. Ba mai fac si tranzitia in istorie ceva mai domoala. Asa ca alde Falca sau Tise ar face bine sa se bucure de 2012. Atat le-a mai ramas.

Va merita ? Basescu va spune ca ‘da’. Ca alegerile nu se castiga cu principii si nici cu editoriale indignate. Nu cu Monica Macovei, ci cu Lavinia Sandru, primarii UNPR si Dan Diaconescu. Ca, uite, pana si Weber asta, zice ca etica responsabilitatii trebuie sa primeze in fata unei etici a convingerilor, adicatelea, mai pe romaneste, ca trebuie sa te faci frate cu dracu’ pana treci puntea, nu ?

Nu. Weber era ceva mai sofisticat decat fratia populara pe punte si nu intelegea etica responsabilitatii ca pe-un permis de libera trecere prin conundrumurile moralitatii. Pentru orice politician responsabil vine o vreme cand trebuie sa traga o linie si, aidoma lui Luther, sa spuna : « Mai departe de atat nu pot merge ». Dincolo de aceasta limita compromisurile nu mai sunt acceptabile. Altminteri, in absenta unei etici a convingerilor care s-o informeze, o etica a responsabilitatii se goleste de sens. Dar chiar si asa, politicianul responsabil trebuie sa inteleaga ca se joaca – in formularea lui Webber – cu forte demonice si ca risca, in fiece clipa, sa-si piarda sufletul. Ba mai mult, ca poate pierde si sufletele altora.

Mai pe romaneste, sa-nteleaga si presedintele, cand te faci frate cu dracu’, trebuie sa-ti fie clare riscurile la care te expui : (1) s-ar putea ca puntea sa se dovedeasca mai lunga decat ai crezut ; sau (2) sa nu-ti mai dai seama cand s-a terminat puntea ; si (3) chiar daca iti dai seama ca s-a terminat puntea, dracu’ se poate incapatana sa-ti ramana frate.

Si tie, si Romaniei. Si-atunci vei intra cu siguranta in istorie, insa pe-o alta usa decat ti-ai imaginat. Si s-ar putea sa nu-ti placa tovarasia in care te vei gasi.

PS Despre cum se aplica etica responsabilitatii in cazul alegatorului « din vocatie », intr-un episod viitor.

Ziare.com – Golgotele din fata PDL si USL

2 Ian

Ca sa aiba sansa de a se prezenta onorabil la startul celei mai inversunate confruntari electorale de dupa revolutie – cu fiecare asemenea episod, cantitatea de venin creste, iar mintea omeneasca descopera noi culmi ale dementei politice -, partidele trebuie sa treaca printr-o purificare.

Termenul nu este cel mai fericit, avand in vedere premisele jocului de-a alegerile, care in Romania presupune nu un exercitiu de optiune in cunostinta de cauza (program), ci o decizie bazata pe sentimente iscate de simboluri caracteristice tarilor bananiere. Dar folosim conventiile, iar in materie de partide politice, reforma inseamna debarasari, prin cutite lungi sau compromisuri, de balastul care face vaporul sa nu poata iesi dintre stanci odata cu fluxul.

Deocamdata, singurul partid care a incercat sa lase la vatra potentialul distructiv din punct de vedere electoral este PDL. A reusit sa adopte un cod al eticii interne care nu reprezinta cea mai buna dintre lumile imaginate de Monica Macovei, dar este un inceput demn de salutat. Pe urma, are tapi ispasitori in materie de spagi. Aici, varful este Sorin Apostu, care s-a calificat prin forte proprii in finala. Activitatile sale l-au adus in situatia de a se autodevora exact in momentul cand lupta impotriva coruptiei trebuia relansata pentru a observa partenerii intru UE ca in Romania se face curat nu numai pe hartie. In spatele sau vin primari mai mici, deputatei, directorasi, dar categoria exista. A, ca independenta justitiei ar trebui sa umble mai vartos in miezul guvernarii, e adevarat. Dar anul abia a inceput. Este exact locul unde PDL avea de retusat, si taria de a le transmite procurorilor ca sunt lasati sa lucreze este o premiera constructiva.

Sa vedem cum stau ceilalti. In ceea ce priveste PSD, punctele sensibile sunt la fel de dureroase, dar pe langa bagajul negativ reprezentat de inventatorii coruptiei institutionale exista si un conflict al generatiilor. Si daca cu spagile, romanii se simt mai in largul lor, nu acelasi lucru il simt in privinta unor simboluri ale inapoierii tarii. Ce are de facut PSD este sa renunte la legitimarea alaturi de Ion Iliescu. Nu e simplu, dar e vital.

Suspiciunile legate de revolutie, mineriade si desavarsirea categoriei “o mana spala pe alta” vor tine mereu departe de social-democratie romani care inclina spre aceasta doctrina, dar au un mort in stomac de cate ori il vad pe fostul presedinte. Sunt convins ca Victor Ponta are ceva planuri in materie. Din cauza teribilismului, nu si o sustinere coagulata in partid.

La liberali, lucrurile sunt ceva mai imputite. Partidul nu are rau famati de talia celor de la PSD, si nici un conflict intre generatii. Dimpotriva, exista o dorinta mare de unitate, nesatisfacuta din cauza unor factori externi, ca Dan Voiculescu.  Daca Ponta a avut inteligenta sa se tina la distanta, Crin Antonescu l-a numit “prieten”, facandu-i sa se intoarca in mormant pe toti cei care au facut puscarie politica. In plus, ambitia prosteasca a liderului de a nu suporta alte opinii decat pe ale sale a demobilizat personalitati importante si a atras din partea societatii civile critici care l-au ridiculizat.

Asa ca pentru Opozitie, pentru maximizarea sanselor acesteia, 2012 sta sub semnul indoielii. Revolutie si renastere, sau batista pe tambal si risc maxim. Inca mai este timp.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 111 other followers