Emisiunea “Sub semnul intrebarii” (B1TV), invitat presedintele PNL Crin Antonescu

Robert Turcescu: Bună seara, doamnelor şi domnilor, bun găsit la o nouă ediţie a emisiunii “Sub semnul întrebării”. În ediţia din această seară, două părţi distincte: în prima parte ne întâlnim cu domnul Crin Antonescu, preşedintele Partidului Naţional Liberal. Bună seara, domnule Antonescu, bine aţi venit.

Crin Antonescu: Bună seara, bine v-am găsit.

Robert Turcescu: Şi să vă spun La mulţi ani! – că cheamă şi George, şi am înţeles că vă place să vă serbaţi această…

Crin Antonescu: Da, e prima mea onomastică, să … pe care o ţin. Mulţumesc foarte mult.

Robert Turcescu: Peste câţiva ani, cred că o să vă văd … o să vin la dumneavoastră, cum veneau la Ion Iliescu, de Sfântul Ion, vă aduceţi aminte? Se făcea coadă, aşa. Veneau, la un moment dat, tot soiul de doamne, când cântau La mulţi ani! Era plăcut.

Crin Antonescu: Vă aştept.

Robert Turcescu: O să vin, dacă mă invitaţi. De ce nu? Depinde unde o să fiţi, la momenul respectiv, în care sediu.

Crin Antonescu: E adevărat.

Robert Turcescu: Vreau să intrăm, rapid, în subiecte, că sunt destul de multe şi, având doar o oră la dispoziţie, vă propun să nu pierdem timpul. Am o curiozitate legată de o perioadă pe care dumneavoastră aţi trăit-o în sânul PNL şi, evident, o puteţi compara cu situaţia în care vă aflaţi astăzi, ca preşedinte al PNL – este vorba de perioada în care eraţi în Alianţa D.A. cu PNL. Există vreo asemănare între alianţa de-atunci, Alianţa D.A. şi alianţa în care vă aflaţi astăzi, în USL? Vă simţiţi mai confortabil, astăzi, în USL, sau vă simţeaţi mai confortabil, atunci, în Alianţa D.A.

Crin Antonescu: Foarte confortabil nu eşti niciodată într-o alianţă…

Robert Turcescu: … de ce?

Crin Antonescu: Pentru că, în general, un partid, dincolo de lucrurile care-i asociază pe oamenii din partidul respectiv, este un spaţiu de competiţii, mărturiste sau nu, e un ghem de tensiuni, iar atunci când se construieşte ceva cu două sau mai multe partide, evident că lucrurile acestea cresc. E mai complicată alianţa de-acum, e mai complicată decât oricare alta. Eu am şi experienţa Convenţiei Democratice.

Robert Turcescu: …da.

Crin Antonescu: … care a fost, la rândul ei, mă rog, a fost prima …

Robert Turcescu:… încărcată de frământări…

Crin Antonescu:.. alianţă mare… Anumite momente din toate discuţiile şi negocierile care au avut loc în această perioadă, mai ales pentru alegerile locale, care sunt mai complicate, din punctul ăsta de vedere, chiar mi-au adus aminte de vremurile Convenţiei Democratice şi perioadei premergătoare venirii la putere. Sigur că …

Robert Turcescu:… să înţeleg că e mai complicat acum, în USL, în această alinaţă, decât în Alianţa D.A? Spuneaţi că e chiar mai complicat, în momentul de … De ce?

Crin Antonescu: Cred că da, cu precizarea următoare: nu ai aceeaşi optică atunci când eşti şeful unui partid, cu atunci când nu eşti. În Alianţa D.A, nu eu eram liderul PNL, nu purtam, atunci, sigur, responsabilitatea acelei construcţii. Acum, sunt şi o port. E o diferenţă de percepţie. Păi, cred că e mai complicată acum, pe de o parte pentru că sunt două partide care trebuie să echilibreze discursul între stânga şi dreapta. Puţină lume mai ţine minte că şi Partidul Democrat era un partid de stânga, atunci.

Robert Turcescu: Ţine minte, sigur. PD-ul…

Crin Antonescu: … numai că nu exista acest, mă rog, ataşament sau această culoare de stânga, nu era atât de pronunţată, parcă nu făcea parte din identitatea PD-ului şi, pentru că se construia opoziţia la un partid, la rându-i, de stânga, respectiv PSD-ul de atunci, PSD-ul lui Adrian Năstase, sigur că lucrul ăsta se estompa.

Robert Turcescu: Domnule Antonescu, dar, la acea vreme, apropo de Alianţa D.A., PNL-ul era, să spunem, partidul care era remorca Alianţei respective, PD-ul era un partid mic, avea un lider puternic, pe Traian Băsescu. Era un partid mic. Astăzi, dacă ar fi să comparaţi situaţia de atunci cu ceea ce se întâmplă acum, PNL-ul este la remorca PSD-ului, în acest USL?

Crin Antonescu: Eu nu văd niciun element pentru care această afirmaţie s-ar putea face.

Robert Turcescu: Aveţi mult mai puţine procente în sondajele de opinie decât PSD-ul.

Crin Antonescu: Care este ultimul sondaj pe care-l cunoaşteţi dumneavoastră, în care cele două partide sunt măsurate?

Robert Turcescu: Cred că PSD-ul e, undeva, pe la peste 30%, PDL-ul atinge, cu greu, 20%, în cele mai optimiste sondaje, prin urmare, e o diferenţă de vreo 10 procente.

Crin Antonescu: PDL-ul, nu PNL-ul.

Robert Turcescu: Nu, PNL-ul.

Crin Antonescu: Nu, PNL-ul, la ultimele sondaje pe care le cunosc eu, PNL-ul avea 25% şi mai bine şi poate că PSD-ul se poate îndrepta, sau se îndrepta atunci, chiar spre 35. Numai că această alianţă…

Robert Turcescu: Staţi puţin, şi cu PC-ul, dacă mai puneţi în toată chestiunea asta, cât are, de fapt, USL-ul, în momentul de faţă?

Crin Antonescu: În funcţie de sondaje, USL are undeva între 55 şi 60%, dar suma partidelor depăşea; se putea duce undeva la 65.

Robert Turcescu: Bun, Oricum, sunt zece procente…

Crin Antonescu: Nu cred în niciun fel că se poate vorbi altfel decât de o alianţă paritară, aşa cum e făcută ea, pe picior de egalitate, pentru că nu avem, nici pentru PSD, nici pentru PNL, vreun element, ca să spunem că este motorul alianţei sau partidul dominant al alianţei. Sigur că PSD are mai mulţi parlamentari, în acest moment, sigur că PSD are vreo 1.400, aproape, de primari sau 1.100 şi noi vreo 700 şi ceva, doar; sigur că are 16 consilii judeţene şi noi doar cinci, dar alianţa este construiţă pe principii paritare, programul ei şi discursul ei este unul echilibrat, între cele două identităţi doctrinare…

Robert Turcescu: Chiar credeţi asta?

Crin Antonescu: Cred că este evident. Nu e vorba de crezut; sunt fapte. Şi, de asemenea, ea are doi copreşedinţi la nivel central şi la nivel judeţean, care sunt în perfectă poziţie de egalitate.

Robert Turcescu: Domnul Sorin Frunzăverde, proaspăt liberal – şi cazul a fost intens discutat la vremea respectivă, nu revenim asupra lui – spunea, însă, că alianţa PNL-PSD este o alianţă conjuncturală. Îi împărtăşiţi punctul de vedere?

Crin Antonescu: Sigur, nu a spus nimeni că e o altfel de alianţă. Este o alianţă conjuncturală; ştim foarte bine conjunctura în care ea s-a creat. Important este dacă îşi va putea îndeplini angajamentele politice, pe care şi le asumă, pe durata, pentru care şi le asumă, respectiv, cel puţin un ciclu electoral, cred, un ciclu electoral.

Robert Turcescu: Deci, la asta se referă expresia “alianţă conjuncturală”, spuneţi – pentru un ciclu electoral.

Crin Antonescu: Evident, în momentul în care un partid, în mod clar de dreapat, cum e PNL, şi un partid clar de stânga, cum e PSD, se aliază, asta nu poate fi decât de conjunctură şi nu poate fi decât temporar, e limpede. E ca un soi de… Eu cred că viitorul guvern, guvernul USL, va fi, practic, un guvern de uniune naţională.

Robert Turcescu: Asta ar însemna să fie reprezentat de toate partidele, nu neapărat…

Crin Antonescu: Păi, cred că nici nu vor fi multe alte partide, în afară de cele două din această alianţ în parlamentul viitor.

Robert Turcescu: UDMR, PDL-ul nu mai intră în parlamentul viitor?

Crin Antonescu: Ştiu şi eu? Nu ştiu dacă se mai prezintă la alegeri, dacă … Poate să intre. Nu mai putem, nu mai putem ştii nimic.

Robert Turcescu: A, poate într-o altă formulă, poate se contopeşte într-o altă mişcare politică. Greu de crezut că o să dispară, totuşi.

Crin Antonescu: Greu de crezut, totuşi, s-a mai întâmplat acest lucru şi cu alte partide, cu PNŢCD-ul. Poate să intre cu o pondere foarte mică în Parlament. Am spus aproape uniune naţională, în sensul în care, dacă avem, depinde de sistemul electoral, pe care îl vom avea, dar dacă avem 80% din Parlament, USL, atunci putem vorbi aproape de un guvern de uniune naţională.

Robert Turcescu: Dumneavoastă nu simţiţi… sigur suntem în an electoral, domnule Antonescu, dar va trece acest an electoral, mai sunt câteva luni şi ne lămurim, cel puţin, în privinţa alegerilor generale. Nu simţiţi nevoia, după noiembrie, încolo – presupunând că alegerile vor avea loc, totuşi, în noiembrie – să avem în România parte de o limpezire a spectrului politic: să ştim care sunt partidele de stânga şi unde se află ele, la puterea sau în opoziţie, care-s partidele sau partidele de dreapat şi unde se află ele, la putere sau în opoziţie.

Crin Antonescu: Eu nu simt nevoia unei limpeziri, pentru că mie, de multă vreme, mi-s limpezi aceste lucruri. Avem un partid de dreapta, care este PNL, unul şi numai unul şi, sigur, PC, care se declară şi el de centru-dreapta, dar un partid mai mic, şi un partid de stânga, care este PSD. Faptul că ele vor convieţui într-o guvernare comună, sigur, e o situaţie conjuncturală, cum spunea şi domnul Frunzăverde şi spunem şi noi, care, însă, nu e o premieră şi care nu confuzează lucrurile deloc. Un partid de dreapta cu un partid de stânga, care, împreună, pentru patru ani, guvernează.

Robert Turcescu: Confuzii există în continuare. Cei de la PDL ce sunt? Din ce zonă sunt, din punctul dumneavoastră de vedere?

Crin Antonescu: Cei de la PDL nu prea mai sunt. După părerea mea, PDL a fost în permanenţă un partid fără o identitate doctrinară pronunţată; politiceşte, cu sex incert, ca să spun aşa.

Robert Turcescu: Hermafrodit.

Crin Antonescu: Incert, că… Sigur, ei au fost, de la naştere …

Robert Turcescu: Domnul Frunzăverde ce sex politic are?

Crin Antonescu: Păi, domnul Frunzăverde e, totuşi, un om recunoscut pentru opţiunea sa de dreapta şi care a şi jucat…

Robert Turcescu: De ce?

Crin Antonescu: Pentru că a şi jucat un rol, de altfel, foarte pregnant în mutarea Partidului Democrat de la stânga la dreapta, numai că – asta spuneam şi înainte – şi când erau în Internaţionala Socialistă, al cărei trandafir încă îl mai poartă la rever cei din PD, n-aş spune că identitatea şi pregnanţa doctrinară era prima lor preocupare. A fost un partid oportunist, în toate sensurile, un partid foarte bine organizat chiar înainte ca Traian Băsescu să devină preşedinte şi să aibă, mă rog, hălci mari de putere, chiar şi când era în opoziţie, dar din punct de vedere al stângii şi al dreptei, n-aş putea să găsesc vreun element cert, pentru care să-l situez cu fermitate la dreapta sau la stânga, aşa încât, din punctul acesta de vedere, dispariţia lui sau topirea lui în altceva nu va dezechilibra raporturile stânga-dreapta pe scena politcă românească.

Robert Turcescu: Nu, mă gândescă dacă PDL-iştii, în momentul de faţă, nu au o identitate doctrinară, cum spuneţi dumneavoastră, sau e una incertă, greu de măsurat, să spunem, sau de numit, mă întreb, de ce luaţi, în momentul de faţă, PDL-iştii care bat la poarta PNL-ului, PNL-iştii care bat la poarta PSD-ului, cum se întâmplă, ba poate şi cei care bat la poarta PC-ului, înţeleg, mai nou?

Crin Antonescu: Nu vorbesc decât de cei care bat la poarta PNL-ului. O dată, pentru că nu-i luăm pe toţi…

Robert Turcescu: Bat mulţi?

Crin Antonescu: Poftiţi?

Robert Turcescu: Bat mulţi, acum?

Crin Antonescu: Bat foarte mulţi, dar noi am deschis porţile pentru oameni despre care credem două lucruri, – am să fiu foarte cinstit. Primul, că pot să aducă un beneficiu electoral imediat, pentru că suntem, totuşi, într-o…

Robert Turcescu: E un calcul, aici este povestea pragmatică, da?

Crin Antonescu: Da şi am spus-o foarte deschis, chiar nu agreez ipocriziile, în privinţa asta, oricum, nu. Doi, oameni cu care credem că, pe mai departe putem fi colegi, în sensul că suntem, să spunem aşa, compatibili şi din punct de vedere doctrinar. În sensul acesta, n-am nicio îndoială că Sorin Frunzăverde sau domnul Dugulescu, de la Timişoara, sunt nişte oameni de dreapta.

Robert Turcescu: Şi doamna Popa?

Crin Antonescu: Şi doamna Popa. Doamna Popa n-a fost membru al Partidului Comunist. Prima sa intrare în politică a fost în Partidul Naţional Liberal. A plecat din Partidul Naţional Liberal, la PD, din nişte chestiuni de natură locală, să spunem, şi înainte ca PD-ul să aibă foarte multă putere. Din punctul acesta de vedere nu…

Robert Turcescu: Venirea în PNL a doamnei Popa a cântărit prin valoarea persoanei respective sau prin faptul că doamna Poapa are o relaţie specială cu domnul Sorin Frunzăverde?

Crin Antonescu: Probabil că, în decizia dumneaei, relaţia…

Robert Turcescu: Personală chiar…

Crin Antonescu: Şi, să spunem aşa, solidaritatea politică cu Sorin Frunzăverde a contat, dar, din punctul nostru de vedere, faptul că domnia sa ni s-a alăturat a fost unul, după părerea noastră, normal, natural. Aici n-au intrat în calcul considerente de natură electorală şi, de altfel, n-am făcut nicun soi de învoială electorală, cu domnia sa.

Robert Turcescu: Insist pe acest subiect, pentru că mă gândescă că, poate, pentru unii dintre cei care sunt fie membri ai PNL, fie simpatizanţi, votanţi ai PNL şi poate chiar ai USL-ului, discursurile dumneavoastră din ultimii ani, aş putea spune, îndreptate împotriva celor de la PDL, se bat cap în cap în momentul de faţă, cu această, haideţi să o luăm din politică de racolare, ci cu această primire, cu această deschidere a uşilor în USL, către oameni provenind din Parditul Democrat Liberal. Calculul pragmatic l-am înţeles. Cum se împacă, însă, cu, poate, semnele de întrebare pe care le ridică unii dintre cei care privesc aceste primiri?

Crin Antonescu: Membrii PNL, cu siguranţă, şi pe semne şi mulţi simpatizanţi îşi aduc aminte că în anul 2010, la ultimul congres al PNL, am candidat cu o moţiune, care se numea “Prin noi înşine, acum” şi care vorbea explicit, poate cam dur, chiar, despre obiectivul nostru, al PNL, de a scoate din scena politică Partiul Democrat. Ori, ceea ce se întâmplă astăzi, inclusiv deschiderea uşilor partidului, pentru aceşti oameni, care vor să vină spre noi, contribuie la atingerea acestui obiectiv.

Robert Turcescu: Vă doriţi să dispară Partiul Democrat Liberal?

Crin Antonescu: Sigur. Da. Consider că este o chestiune de igienă politică. Consider că este o chestiune de bun augur pentru scena politică românească.

Robert Turcescu: E revanşa pe care PNL-ul încearcă să şi-o ia pentru momentul în care, înţeleg, într-o şedinţă de demult a Partidului Democrat Liberal se vorbea despre absorbirea PNL-ului în interiorul PDL? Sau despre dispariţia PDL?

Crin Antonescu: Nu, nu este, neapărat, o revanşă. Sigur că, la un moment dat, puţin a lipsit ca Partidul Naţional Liberal să nu îşi piardă fie şi numele, într-o combinaţie foarte periculoasă – şi vorbim despre anul 2005.

Robert Turcescu: Plecarea lui Stolojan şi a celorlalţi.

Crin Antonescu: Nu, nu. Chiar mai înainte. Ştiţi că, în anul 2005 – domnul Tăriceanu evoca de curând, într-un interviu, acest moment – s-a pus problema chiar a fuziunii, între cele două partide.

Robert Turcescu: Da.

Crin Antonescu: Ei bine, eu pot să mă întreb astăzi ce s-ar fi întâmplat, şi nu cred că s-ar fi întâmplat un lucru bun pentru PNL, dacă atunci se petrecea această fuziune, după cum pot să-mi pun problema – şi discutam de curând cu nişte colegi – oare ce se întâmpla dacă în 2009, după victoria, in extremis, spectaculoasă, decepţionantă, pentru adversari, a lui Traian Băsescu, în alegerile prezidenţiale, PNL-ul intra la guvernare. Eu cred că acum, împreună cu Partidul Democrat, aveam vreo 15% şi PSD avea vreo 65. Dar, în fine, astea sunt doar…

Robert Turcescu: Nu vi se pare, uneori… Vă urmăresc de foarte multă vreme declaraţiile politice şi unele dintre ele, mărturisesc, sigur, dincolo de faptul că sunt surprinzătoare, prin retorica folosită, dar par, uneori, extrem de riscante, domnule Antonescu. Dumneavoastră prognozaţi, să spunem, un viitor politic, inclusiv, pentru PNL, dar şi pentru întreaga scenă politică din România, în termeni extrem de categorici sau, uneori, chiar şocanţi, cum spuneaţi mai devreme, apropo de dispariţia Partidului Democrat Liberal. Istoria politică e destul de… ne arată, chiar în urmă că toţi cei care au avut… PSD-ul, vă aduceţi aminte, voia să dispară PD-ul, PDL-ul ar fi vrut să absoarbă PNL-ul. Nu s-a întâmplat. E complicat de eliminat de pe scena politică un partid.

Crin Antonescu: Sigur că este complicat, dar, încă o dată, eu aş vrea să ne înţelegem bine asupra faptului că afirmaţiile mele sunt categorice dar nu’s cu nimic nedemocratice. Deci, eu nu vorbesc aici despre punerea în afara legii a vreunui partid, despre interzicerea vreunui partid, ci vorbesc, pur şi simplu, ceea ce e legitim în jocul politic democratic, despre o competiţie politică cu mijloace democratice. Cu alte cuvinte, eu cred că în România trebuie să existe un partid de dreapta puternic, legitim, autentic…

Robert Turcescu: Care să fie PNL-ul…

Crin Antonescu: …şi despre care eu cred că trebuie să fie şi că este Partidul Naţional Liberal şi că, în aceste condiţii, nu mai avem loc pe scena politică şi pentru un al doilea astfel de partid. Asta a încercat şi Partidul Democrat, în perioada de după 2005, şi a încercat în mod natural, la rândul său. Sigur, mai sunt nişte lucruri de clarificat, dar asta nu mai e nici vina şi nici problema Partidului Democrat. Probabil că Partidul Naţional Liberal va trebui să răspundă destul de curând la câteva întrebări clarificatoare privitoare la natura dreptei sale şi, probabil, să răspundă şi la nişte întrebări legate de afilierea sa internaţională în peisajul politic european, da’ astea sunt deja lucruri pentru o altă perioadă.

Robert Turcescu: Păi, ele au apărut, deja, în spaţiul public. Îl invoc din nou pe domnul Sorin Frunzăverde, care spunea că se vede construind o dreaptă modernă alături de dumneavoastră. Ce înseamnă ‘o dreaptă modernă’, că bănuiesc că şi dumneavoastră visaţi la o astfel de proiecţie?

Crin Antonescu: Noi şi încercăm să construim o dreaptă modernă.

Robert Turcescu: Într-o alianţă cu PSD-ul, iertaţi-mă, asta nu reuşesc să pricep.

Crin Antonescu: Da, într-o alianţă cu PSD-ul. Nu alianţa cu PSD-ul este mijlocul sau condiţia prin care construim o dreaptă modernă, dar asta nu ne împiedică. Suntem două partide care nu şi-au pierdut deloc identitatea. Eu am subliniat de fiecare dată acest lucru. Sigur că…

Robert Turcescu: Dar poate şi-a pierdut credibilitatea, identitatea – nu.

Crin Antonescu: Păi, prima condiţie este să nu-ţi pierzi identitatea. Credibilitatea o judecă alegătorii şi nu văd ce anume idee, obiectiv, valoare de dreapta a trădat sau a încălcat Partidul Naţional Liberal, chiar de când este în această alianţă cu Partidul Social Democrat.

Robert Turcescu: Valoare de dreapta – nu, dar pot să vă spun că pentru mine, un om de dreapta, eu aşa consider că…

Crin Antonescu: Sigur, de asta şi duc discuţia în direcţia asta.

Robert Turcescu: Da. Exact. Este, într-adevăr, o stare destul de… aş numi-o chiar de disconfort, să văd la un moment dat, să văd, să zicem, aşezat, nu alături de Victor Ponta, care e un lider din noua generaţie şi care are în faţă un altfel de viitor politic, dar să vă văd aşezat la masă, să spunem, împărtăşind idei pentru viitoarea guvernare, alături de Ion Iliescu, să spunem, alături de Dan Voiculescu, alături de Adrian Năstase. Mi-aduc aminte că… Eu cred că şi pentru dumneavoastră, nu mai reţin discursurile din acea perioadă, dar erau nişte oameni cu care purtaţi nişte dialoguri, fie ele şi de la distanţă, în perioadele campaniilor electorale, destul de contondente.

Crin Antonescu: Le-am purtat ani de zile şi nu le-am retractat niciodată. Dacă aş fi din nou în situaţia respectivă, dacă aş fi din nou în 1990 sau în ’92, sau în ’95, principalul adversar politic ar fi Ioni Iliescu. Dacă aş fi în 2003 sau în 2002, sau în 2004, principalul adversar politic ar fi Adrian Năstase; dar sunt în 2012, şi principalul adversar politic, aproape din aceleaşi motive, este Traian Băsescu şi este PD.

Robert Turcescu: Da, dar asta nu exclude ceea ce vă întrebam mai devreme. Adversar politic înţeleg că este Traian Băsescu, şi raţiunile mi le-aţi explicat mai devreme. În acelaşi timp, omiterea acestei etape sau, să spunem, ignorarea acelei perioade, în care dumneavoastră purtaţi un război, cel puţin la nivel declarativ, cu oamenii cu care staţi astăzi şi formaţi o alianţă, nu poate fi ştearsă cu buretele. Ea rămâne. E întipărită.

Crin Antonescu: Dar nu doreşte nimeni să şteargă cu buretele. Asta este ca istoria, pur şi simplu. Este istorie. Mai mare sau mai mică, nu o neagă nimeni. PNL – că nu e vorba de mine – PNL, indiferent de cine a fost condus, aavut, totuşi, această caracteristică, de a participa la diverse coaliţii – cu ţărăniştii, cu pediştii; iată, acum, cu pesediştii – atunci când a considerat că se produce un dezechilibru de putere şi că există riscul ca un partid care guvernează să se transfororme într-un partid-stat. PDSR-ul sau FDSN-ul, cum se numea în ’96, PSD-ul, în 2004, iată, PD-ul, din 2009, încoace. Asta se întâmplă şi, în sensul acesta, sigur, personajele politice se pot dispune, se pot aşeza şi reaşeza în diferite feluri. Important este, însă, dacă masa la care stau eu acum, atât cât stau, cu Ion Iliescu sau Adrian Năstase, este…

Robert Turcescu: Sau cu Dan Voiculescu.

Crin Antonescu: Sau cu Dan Voiculescu, este aceeaşi masă la care stăteam şi cu Traian Băsescum, atunci când ne opuneam, să spunem, regimului Năstase, şi eu cred că e aceeaşi. Pe masa aia sunt scrise aceleaşi lucruri.

Robert Turcescu: Bun, nu insist aici, dar, să ştiţi, în continuare, poate mai avem ocazia…

Crin Antonescu: În ce-l priveşte pe Dan Voiculescu, nu înţeleg de ce dumneavoastră îl consideraţi neapărat un personaj foarte negativ al politicii româneşti.

Robert Turcescu: Cred că nu înţelegeţi că nu am considerat pe nimeni personaje negative în această chestiune.

Crin Antonescu: Înţeleg de ce, ca om de dreapta…

Robert Turcescu: Nu, dacă vreţi, pot să vă întorc întrebarea: Nu înţeleg de ce sunteţi într-o alianţă cu PC… Mărculescu, partid care, la un moment dat, a fost declarat ca partid de stânga, apoi a adoptat o doctrină umanistă, pe care n-am înţeles-o, a trecut la dreapta, a avut o alianţă cu PSD-ul…

Crin Antonescu: Domnule Turcescu, unele partide…

Robert Turcescu: Eu nu fac politică, e adevărat.

Crin Antonescu: …cum ar fi PC sau PDL au peripeţii ideologice, doctrinare. Sunt ba la stanga, ba la dreapta. Este problema lor. Nu despre asta discut. Eu sunt în alianţă cu acest partid, din motive binecunoscute şi pentru că avem acelaşi ţel politic, pentru o anumită durată.

Robert Turcescu: Care e “cel mai bine cunoscut” – iertaţi-mă, dar asta e expresia – motiv, pentru care sunteţi, cu PC, într-o alianţă?

Crin Antonescu: Şi cu PC şi cu PSD.

Robert Turcescu: Nu, nu. Cu PC; să ne oprim asupra lui, dacă sunteţi de acord.

Crin Antonescu: Cu PC? Cu PC, pentru apărarea statului de drept din România.

Robert Turcescu: N-a contat, în această alianţă, sprijinul media pe care vi-l poate acorda?

Crin Antonescu: Ba da.

Robert Turcescu: Bun, asta vroiam să ştiu.

Crin Antonescu: Este foarte important că grupul media, de care este indirect legat PC, este un grup media, care, într-o perioadă destul de dificilă, pentru… nu libertatea de exprimare, ci piaţa exprimării, a continuat să joace rolul de critic al puterii; şi nu au făcut-o mulţi. Bun, e important.

Robert Turcescu: În regulă. E important să spunem lucrurilor pe nume, într-un astfel de context.

Crin Antonescu: Da, da.

Robert Turcescu: Bănuiesc că dacă n-ar fi existat acest sprijin, suportul media, să spunem, sau “zestrea” media cu care venea PC, v-aţi mai fi gândit – nu? – la o alianţă cu PC-ul.

Crin Antonescu: Nu ştiu. E greu de spus. Să ştiţi că şi un partid ecologist, cel condus de Remus Cernea, care nu are un trust de presă, şi alte grupuri mai mici au fost binevenite, dar evident că nimeni nu neagă rolul important, pe care trustul de presă l-a jucat.

Robert Turcescu: Domnule Antonescu, există un electorat, care aşteaptă de la domnu Mihai Răzvan Ungureanu, actualul premier, să declanşeze un proces de reconstrucţie a dreptei. Văd că zâmbiţi…

Crin Antonescu: Da.

Robert Turcescu: …ironic.

Crin Antonescu: Nu, nu, nu ironic. Zâmbesc prietenos, chiar. Mă gândeam că dumneavoastră, aşa, pe cât am putut să urmăresc emisiunea, sunteţi un exponent al acestei… Aşteptaţi cu nerăbdare lucrul acesta.

Robert Turcescu: Ce anume? Să facă Ungureanu un proiect de dreapta?

Crin Antonescu: Da. O mişcare, ceva nou, ceva… politic, formaţiune.

Robert Turcescu: Mărturisesc că îmi doresc să apară în România o variantă, dacă vreţi, interesantă, pe scena politică. Poate să fie şi de stânga, dacă lucrul acesta ar însemna o primenire a stângii.

Crin Antonescu: Dar, la dreapta, măcar, cu PD-ul, am încheiat capitolul. Daţi-mi şi mie o satisfacţie.

Robert Turcescu: Nu, vă dau o satisfacţi. Nu ştiu dacă e mort capitolul PDL, dar… e o discuţie de purtat în legătură cu acest aspect, categoric. Numai că PNL-ul, în momentul de faţă, cel puţin pentru mine, atâta vreme câte este în această alianţă, conjuncturală, am înţeles, cu PSD, e greu de privit ca o alternativă valabilă, viabilă, pentru ceea ce înseamnă dreapta politică.

Crin Antonescu: Domnule Turcescu, iertaţi-mă.

Robert Turcescu: Vă rog!

Crin Antonescu: În anul 2010 nu exista USL, şi noi nu eram, deci, aliaţi cu PSD-ul, deşi, sigur, fiind în opoziţie, şi unii, şi alţii, aveam unele atitudini comune.

Robert Turcescu: Şi au făcut mizeria aceea de alianţă la guvernare- PSD-ul cu…

Crin Antonescu: Aia s-a întâmplat înainte, în 2009.

Robert Turcescu: În 2009, da.

Crin Antonescu: Şi în 2009, când ei erau aliaţi, şi noi eram singuri în opoziţie, şi în 2010, când noi eram aliaţi cu PSD-ul, n-am avut sentimentul că vă suntem foarte simpatici, noi PNL-ul, dumneavoastră şi celor care gândesc ca dumneavoastră, pentru că…

Robert Turcescu: Nu, nu mă băgaţi într-o oală comună, că nici eu nu vă bag în aceeaşi oală, să spunem, cu alte personaje politice – dumneavoastră sunteţi dumneavoastră, eu sunt eu. Mi-am exprimat public stupefacţia, aproape, în legătură cu această alianţă la guvernare, dintre PSD şi PDL. Sunt înregistrări care sunt martor pentru… Nu simt nevoia să mă justific, vă spuneam numai.

Crin Antonescu: Nu, nu, nu. Asta ţin şi eu minte. Eu, însă, nu… Am avut sentimentul că sunteţi contrariat, ani de zile, sau nemulţumit în legătură cu PNL, că măsuraţi dreapta şi dreptatea PNL, doar prin prisma faptului că este sau nu alături de Traian Băsescu. Ăsta a fost sentimentul meu şi vi-l spun…

Robert Turcescu: Vă înşelaţi.

Crin Antonescu: Dacă mă înşel…

Robert Turcescu: N-am cântărit niciodată în felul acesta lucrurile.

Crin Antonescu: …ăsta e un motiv de bucurie, pentru că, într-adevăr, nu e suficient ca să judeci.

Robert Turcescu: Vă pot spune un secret.

Crin Antonescu: Vă rog!

Robert Turcescu: Pentru mine, PNL-ul nu înseamnă Crin Antonescu.

Crin Antonescu: Dar asta ar fi culmea, să însemne Crin Antonescu.

Robert Turcescu: Şi nu a însemnat PNL-ul, la vremea respectivă, nici Călin Popescu Tăriceanu,

Crin Antonescu: Păi, da’ e un partid prea mare, ca să însemne doar liderul său.

Robert Turcescu: Şi nici măcar Câmpeanu, să ştiţi, da? Lecturile mele despre dreapta românească merg un pic în urmă, în timp. Am crescut într-o casă cu astfel de valori, dar asta are mai puţină importanţă. Luăm puţină publicitate, dacă sunteţi de acord, şi ne întoarcem la chestiunea legată de Mihai Răzvan Ungureanu, dacă sunteţi de acord.

Crin Antonescu: Absolut.

Robert Turcescu: Da? Că am văzut că zâmbeaţi; vă place subiectul.

Crin Antonescu: Sigur că da.

Robert Turcescu: Cu domnul Crin Antonescu, preşedintele PNL, în emisiunea “Sub semnul întrebării”. Vă întrebam de Mihai Răzvan Ungureanu şi de proiectul politic pe care vrea să-l… sau se vorbeşte, nu a confirmat domnul Ungureanu, a fost destul de evaziv apropo de o mişcare de dreapta. Ar fi incompatibile proiectele lui Crin Antonescu şi ale lui Mihai Răzvan Ungureanu? Vă despart lucruri de netrecut?

Crin Antonescu: Acum, cum chiar dumneavoastră evocaţi, aţi văzut că nici de la însuşi Mihai Răzvan Ungureanu nu aţi putut scoate prea multe despre proiectul domniei sale deocamdată, deci nu am cum să vă spun eu mai mult dacă este compatibil sau nu un proiect despre care încă nu ştiu nimic.

Robert Turcescu: Corect. Da. Este vag. E o idee.

Crin Antonescu: Ce vă pot spune este că, mă credeţi sau nu, şi eu am părerea că apariţia unei forţe politice noi şi cu oarecare şanse de succes ar fi făcut bine scenei româneşti, numai că suntem într-un fel de cerc vicios. Este foarte greu ca o asemenea mişcare să apară de la firul ierbii, deci să fie autentică. Cu alte cuvinte, eu sunt de acord, există un tronson de electorat semnificativ, care este profund nemulţumit de actuala putere şi care nu este foarte, foarte încântat de alternativă, din varii motive. Unora nu le plac pesediştii, unora nu le plac liberalii, altora nu pe place, precum dumneavoastră, combinaţia dintre ei şi care ar vrea altceva. Numai că mişcări şi personaje politice de felul domnului Ungureanu, în ipostaza sa actuală, nu vorbesc în absolut, nu ştiu ce se poate întâmpla peste un timp de…, nu au şanse în opinia mea, de credibilitate şi de succes semnificativ, pentru că ele nu vin ca o a treia cale, drept ceva nou. Este evident de unde vin ele: vin din una dintre părţi, vin de la Cotroceni, vin de la Traian Băsescu şi de la structurile care l-au susţinut şi încă îl mai susţin pe Traian Băsescu şi pe Mihai Răzvan Ungureanu la putere.

Robert Turcescu: Bun. Vă pot supune unui exerciţiu de autoevaluare?

Crin Antonescu: Da.

Robert Turcescu: Credeţi că sunteţi un lider politic mai credibil decât Mihai Răzvan Ungureanu în momentul de faţă?

Crin Antonescu: Cred că, în momentul de faţă, da. Sigur că pot să mă înşel, dar vă răspund cu sinceritate, cred că da.

Robert Turcescu: De ce?

Crin Antonescu: Pentru că eu, deocamdată, în acest moment, conduc un partid, un partid care există, nu un partid imaginar, un partid care are un electorat al său bine stabilit, pentru că am nişte proiecte politice pe care mi le-am susţinut, pentru că m-am confruntat cu electoratul în diferite ipostaze, inclusiv într-o candidatură prezidenţială, şi pentru că de o bună bucată de vreme, de câţiva ani cel puţin, cei care sunt interesaţi de politică ştiu cine sunt şi unde mă pot găsi, indiferent dacă agrează sau nu ceea ce fac eu în politică, în sensul acesta. Sigur, şi Mihai Răzvan Ungureanu şi oricare alt posibil lider s-ar putea naşte – şi poate ar fi bine să se nască, din punct de vedere politic vorbesc – însă, în acest moment, Mihai Răzvan Ungureanu nu este un lider politic, pentru că nu are datele pe care o asemenea condiţie le presupune. Mihai Răzvan Ungureanu este într-o postură de administrator, în care a fost numit de către preşedintele României, s-a încropit o majoritate, pe care o vom verifica la moţiunea de cenzură, peste câteva zile. Niciun partid sau o grupare politică nu-l asumă, nu-l reclamă şi, în consecinţă, nici domnia sa nu prea are mult spaţiu de acţiune, fie şi ca prim-ministru, asupra partidului respectiv şi oamenilor săi şi suntem într-o situaţie în care da, avem un personaj foarte bine plasat mediatic, un personaj care are resurse care s-ar putea dezvolta în sensul acesta, dar nu avem celelalte elemente pentru a vorbi, în acest moment, despre un personaj politic conturat.

Robert Turcescu: Apropo de această chestiune …

Crin Antonescu: Un fel de ‘avem tot timpul’.

Robert Turcescu: … mă rog, de neapartenenţă sau plutirea aşa, a domnului Ungureanu deasupra spectrului politic…

Crin Antonescu: Nu ştiu dacă deasupra, poate că dedesubt, sub spectrul politic, nu neapărat deasupra.

Robert Turcescu: Da. Bun. Nu recurgeam neapărat la o metaforă.

Crin Antonescu: Să fim atenţi.

Robert Turcescu: Sigur că da, totdeauna suntem foarte atenţi.

Crin Antonescu: Eu sunt, da.

Robert Turcescu: Domnule Antonescu, de ce nu-l daţi afară din PNL? Am văzut că s-a întâmplat …

Crin Antonescu: Pentru că nu este în PNL, domnule Turcescu.

Robert Turcescu: Păi el spune că este. Sigur, autosuspendat, statutul acela, am văzut şi o declaraţie a domnului Ludovic Orban, care spune că nu ştie când s-a înscris sau dacă s-a înscris, dar dacă s-a autosuspendat înseamnă că, la un moment dat, a fost în PNL. Deci dacă are acest statut …. ca să o lămurim aşa, de asta spun …

Crin Antonescu: Nu, ea este foarte lămurită.

Robert Turcescu: Adică?

Crin Antonescu: Sigur că acum oamenii pot susţine diferite lucruri…

Robert Turcescu: A avut vreodată legitimaţie de membru PNL?

Crin Antonescu: A fost membru al PNL, de vreme ce, într-adevăr, s-a autosuspendat, în momentul în care a fost numit la SIE.

Robert Turcescu: Am înţeles.

Crin Antonescu: Numai că, în statutul PNL-ului aceste autouspendări sunt prevăzute pentru îndeplinirea unor funcţii publice incompatibile cu calitatea de membru de partid ….

Robert Turcescu: Da…

Crin Antonescu: Prefect, director la SIE…

Robert Turcescu: Bun, da…

Crin Antonescu: Şi autosuspendarea este pe durata exercitării acelei funcţii.

Robert Turcescu: După care?

Crin Antonescu: După care, omul respectiv trebuie să completeze nişte formalităţi de reînscriere, de reactivare a condiţiei sale, de reconfirmare a condiţiei sale de membru de partid. Mihai Răzvan Ungureanu n-a făcut-o şi…

Robert Turcescu: Aşa scrie la statut?

Crin Antonescu: Da.

Robert Turcescu: Că trebuie să zică…?

Crin Antonescu: Sigur că da. În momentul în care încetează pricina, motivul pentru care te-ai autosuspendat. Mihai Răzvan Ungureanu n-a făcut-o şi, pentru Dumnezeu…

Robert Turcescu: Are un termen-limită? Că e de câteva luni de zile premier?

Crin Antonescu: Trebuie să o facă imediat. Pentru Dumnezeu, noi să nu discutăm despre forme. Dumneavoastră credeţi că este normal ca acest premier, din condiţia de premier, să pretindă calitatea de membru al unui partid care este în mod clar în opoziţie? Eu cred că nu e normal. Eu cred că domnul Mihai Răzvan Ungureanu, dacă dorea să fie membru sau dacă doreşte să fie membru al Partidului Naţional Liberal, poate să o facă oricând, aşa cum puteţi să o faceţi şi dumneavoastră…

Robert Turcescu: Dar dumneavoastră credeţi că este normal, ca personaje, nu ştiu, care, până deunăzi, au fost membre ale Partidului Democrat Liberal, de la Frunzăverde, începând, până la doamna Popa şi continând cu Dugulescu, sau cum îl cheamă…

Crin Antonescu: Da…

Robert Turcescu: Aşa, să pretindă brusc că au devenit, s-au îndrăgostit de Partidul Naţional Liberal şi să treacă la Partidul Naţional Liberal?

Crin Antonescu: Nu ştiu cât este de normal. Ştiu cât este de real. Şi noi discutăm aici despre nişte realităţi. Eu nu înţeleg, în acelaşi timp, din punct de vedere logic, pretenţia domnului Ungureanu, de a fi, în acelaşi timp, independent, pentru că o repetă de fiecare dată; deci, în acelaşi timp, şi independent şi membru fie şi…

Robert Turcescu: Autosuspendat…

Crin Antonescu: Amorţit, autosuspendat, cum doriţi, a unui partid politic. Şi, până la urmă, eu cred că asta este aşa, o anecdotică, pe care e normal ca dumneavoastră să o dezvoltaţi. Aţi văzut că şi eu…

Robert Turcescu: Nu, am încercat să o lămuresc. Asta am încercat să fac.

Crin Antonescu: Şi eu mă complac aşa, în tot felul de jocuri, şi am spus că poate chiar îl voi invita o dată pe domnul Ungureanu, la…

Robert Turcescu: Ba, mai mult, înţeleg că colegii mei, în momentul în care eram în emisiune cu domnul Ungureanu v-au contactat la vremea respectivă şi au spus că aţi dori chiar o confruntare în direct cu domnul Mihai Răzvan Ungureanu.

Crin Antonescu: Nu, nu am spus confruntare, am spus altceva. Îi putem spune şi confruntare, pentru că nu înseamnă neapărat scandal.

Robert Turcescu: Mă rog, jurnalistic, în termeni jurnalistici. Da?

Crin Antonescu: Sigur. Eu am spus, când am fost contactat de către…

Robert Turcescu: Da. Colegii mei…

Crin Antonescu: Colegii dumneavoastră, am fost, sigur, de acord…

Robert Turcescu: Aţi fi de acord să purtaţi un dialog?

Crin Antonescu: Da… Bineînţeles! Nu, şi am spus atunci chiar: “Bine ar fi dacă am putea o dată, nu ştiu, eu sau Victor Ponta, să apucăm să discutăm cu domnul Ungureanu, pentru că este prim-ministru”. Aşa cum am încercat cu domnul Boc sau dacă nu cu domnul Ungureanu, ştiu eu, cu domnul Boc, care e preşedintele partidului principal de guvernământ, atât cât mai e. Am vorbit, deci, nu despre confruntare în sensul de a veni să facem un meci, să facem un scandal.

Robert Turcescu: Nu, nu, nu.

Crin Antonescu: Nimeni nu vrea asta.

Robert Turcescu: Aţi participa, de exemplu, la o emisiune în care să discutăm despre dreapta românească? Despre proiectul dreptei româneşti, cu domnul Ungureanu?

Crin Antonescu: Categoric, aş participa cu foarte mare plăcere. Cred că ar fi o discuţie interesantă.

Robert Turcescu: Prefect, şi domnul Ungureanu şi-a manifestat disponifilitatea. Mă oblig să fac demersurile necesare.

Crin Antonescu: Şi cred că în media românească, sigur, nu din vina dumneavoastră, dar se realizează mult prea rar astfel de discuţii, dacă se poate, la vârf, să spunem, cu ambele părţi.

Robert Turcescu: Noi suntem absolut de acord cu acest punct de vedere şi, repet, mă voi obliga să fac şi de partea cealaltă – deşi domnul Ungureanu şi-a dat acceptul, la emisiunea respectivă – invitaţia, pentru a participa la o astfel de discuţie. Deci, da.

Crin Antonescu: Da, deci, proiectul, ca să concluzionăm, un eventual proiect, atunci când el va apărea şi va prinde realitate cu domnul Mihai Răzvan Ungureanu sau altui domn care doreşte să facă politică, de dreapta, cum spuneţi, dacă el va fi de dreapta, este compatibil, sigur, cu câteva condiţii – noi avem, dincolo de proiecte frumoase şi de vorbe frumoase, nişte realităţi, în România. În acest moment, cine-i cu Traian Băsescu nu poate să fie şi cu Partidul Naţional Liberal, acesta, pe care … poate să facă un alt partid, pe care să-l intituleze, sub o formă sau alta, liberal sau de dreapta. Dar lucrurile sunt foarte clare: adică, nu putem fi şi prim-minştri la Traian Băsescu şi membri în Partidul Naţional Liberal, de opoziţie.

Robert Turcescu: Îl urâţi pe Traian Băsescu.

Crin Antonescu: Nu, nu-l urăsc pe Traian Băsescu. Consider, şi am spus-o de foarte multe ori, că e dramatic pentru România că un om cu atâtea calităţi de jucător politic a putut face atât de puţin bine şi atât de mult rău României, şi cred că este un om de care trebuie să ne despărţim cât mai repede, din punct de vedere politic. Un om căruia trebuie să-i rezistăm, din punct de vedere politic, ceea ce am şi făcut; şi ,dacă am, cum să vă spun, un motiv să fiu mulţumit de ceea ce am făcut în ultimii ani, din punct de vedere politic, este acela că am rezistat în faţa, nu doar a tentaţiilor, nu vorbesc acum de mine, vorbesc de Partidul Naţional Liberal, nu doar a tentaţiilor repetate sau a ameninţărilor repetate, în faţa presiunii pe care acest om şi sistemul său de putere au pus-o asupra societăţii româneşti. Cred că am făcut un lucru bun rezistând, un lucru bun, pentru toată democraţia românească, aşa cum este ea.

Robert Turcescu: Proiectul dumneavoastră politic major, în aceşti ani – şi aici vorbesc chiar de Alianţă, de PSD – PNL – a fost: “Jos Traian Băsescu!”. Sau împotriva lui Traian Băsescu.

Crin Antonescu: “Jost Traian Băsescu” nu e un scop şi n-am spus niciodată acest lucru. Sigur că una din liniile de propagandă, în ceea ce mă priveşte, este aceea că n-am în cap altceva decât ‘jos Băsescu’. Nu. Am spus foarte des ‘jos Băsescu’, pentru că despre asta vorbeam. Nu puteam să vorbim despre Vasile Lupu, despre Matei Basarab. Vorbeam despre Traian Băsescu, care conducea şi conduce România, care a făcut şi face ceea ce ştim că face în România – despre asta vorbeam. Dar e doar un mijloc. Eu nu-mi doresc decât o Românie, aşa cum probabil şi dumneavoastră v-o doriţi, şi cum Traian Băsescu a declarat, în repetate rânduri, că şi-o doreşte, o Românie normală, o Românie democratică, o Românie în care valorile să fie aşezate la locul lor. Nu e scopul vieţii mele să nu mai fie Traian Băsescu preşedinte. Dar nu putem face nimic în ţara asta câtă vreme el este încă.

Robert Turcescu: Dar, dincolo de, să spunem, proiectul, din opoziţie, e adevărat, îndreptat împotriva lui Traian Băsescu, care este proiectul major al opoziţiei, din ultimii ani? – realizat de opoziţie, sigur, dincolo de cel al alianţei USL.

Crin Antonescu: Domnule Turcescu, eu am construit câteva proiecte…

Robert Turcescu: … cel cu care vă mândriţi cel mai mult.

Crin Antonescu: A, nu. Eu evit cuvântul ăsta… Mă ruşinez mai des decât mă mândresc. Chiar nu-mi place. Nu mă mândresc, nu mă mândresc cu nimic.

Robert Turcescu: Zău?

Crin Antonescu: Da, nu mă mândresc.

Robert Turcescu: Cu copilul, cu familia.

Crin Antonescu: Mi-e foarte drag, îl iubesc, dar nu mă mândresc. E un copil ca toţi copiii. … să mă mândresc în mod special…

Robert Turcescu: Copilul meu … cel mai frumos, cel mai deştept e al meu.

Crin Antonescu: Şi al meu. Dar nu înseamnă că trebuie să mă mândresc cu asta.

Robert Turcescu: Bun, să n-o facem în spaţiul public. Am înţeles.

Crin Antonescu: Da, sigur, în sensul acesta.

Robert Turcescu: Asta apreciez. E o zonă de decenţă pe care, într-adevăr, o respect.

Crin Antonescu: Eu am încercat, din poziţia în care ne-am aflat – proiectul Johannis a fost un proiect şi el a avut un anumit răspuns. Sigur, nu a reuşit din punct de vedere electoral, pentru puţin şi în condiţiile date, nu le mai reiau. Proiectul USL e un proiect riscant – chiar rezerverele dumneavoastră o arată. Un proiect curajos …

Robert Turcescu: Am impresia că şi rezervele dumneavoastră o arată.

Crin Antonescu: Sigur că şi eu au avut rezerve şi sunt, în continuare, foarte atent cu propriul meu proiect care, sigur, nu-i numai al meu, dar e şi al meu. Ca om politic, am investit foarte mult… Mi-am asumat nişte riscuri. Totuşi, cred că lucrurile acestea trebuiau făcute, pentru că, până la urmă, fiecare vedem într-un fel sau altul şansele de a ieşi dintr-un impas şi cred că România, viaţa politică din România, România, în ansamblu, sunt într-un impas de bună vreme şi nu mai putem continua aşa. Dacă proiectul meu, sau proiectul la care sunt şi eu parte, e cel bun, vom vedea. Ne vor spune mai întâi alegătorii şi, de fapt, alegătorii ne vor da sau nu şansa să-l aplicăm, dacă-i bun sau nu vom putea…

Robert Turcescu: Poate nu m-am exprimat corect. Haideţi să reformulez: presupunând că, iată, după moţiunea de cenzură de vineri, USL, să spunem, ajunge la putere. Să spunem că domnul Victor Ponta va fi premier, prin urmare, veţi accede la putere. Care e acel proiect, la asta mă refeream, când spuneam la proiectul cu care vă mândriţi – retrag exprimarea – care e acel proiect care consideraţi că reprezintă o promisiune majoră făcută electoratului, pentru momentul în care va ajunge USL la putere, şi care ar trebui pus în aplicare, imediat, în cea mai scurtă perioadă de timp.

Crin Antonescu: Sigur, din diverse… din diverse proiecte, programe, măsuri şi aşa mai departe, nu poţi face una … Din punctul meu de vedere, însă, ca să vă răspund direct, esenţial este ceea ce numim cu un cuvânt, poate banal, ca şi reformă, depolitizare. Eu am susţinut şi susţin, de mai multă vreme, că principala boală politică a societăţii româneşti este faptul că mult mai mult decât ar fi necesar şi permis – administraţia românească, economia românească, mass media românească, dacă vreţi, sunt infiltrate de partizanat politic, de clientelă politică şi de o politizare absolut nefirească, mergând, cum s-a vorbit de-atâtea ori, până foarte-foarte departe. Nu a început-o Partidul Democrat.

Robert Turcescu: Cum puteţi vorbi asta, domnule Antonescu? Vă dau un exemplu recent.

Crin Antonescu: Vă rog.

Robert Turcescu: Personajul ăsta, absolut necunoscut pentru publicul larg, Ştefan Florescu îl cheamă, un personaj asumat – este finul domnului Piedone, îl ştiţi, candidează la Primăria Sectorului 6.

Crin Antonescu: Eu l-am văzut o dată sau de două ori la televizor.

Robert Turcescu: Nici eu, nu ştiam cine e, habar nu aveam. M-am interesat după aceea. Deci, este finul domnului Piedone, fostul şef de la sectorul 4. Ca să se întoarcă de pe calea UNPR-ului…

Crin Antonescu: E o lume de naşi şi fini.

Robert Turcescu: Da, ca să se întoarcă de pe calea UNPR-ului, să spunem, domnul Piedone şi să revină la sentimente mai bune faţă de USL, a pus condiţia să vină şi domnul ăsta, Florescu, la pachet cu dânsul.

Crin Antonescu: Cui i-a pus această condiţie? Nu ştiu. Nu ştiu nimic despre asta.

Robert Turcescu: Poate nu dumneavoastră, da…

Crin Antonescu: Cu siguranţă, nu mie.

Robert Turcescu: … dar personajul, haideţi să spunem aşa: Piedone este de la PC, din câte ştiu. Florescu, finul lui, în momentul de faţă a fost anunţat candidat al sectorul 6 de către domnul Victor Ponta, deşi înţeleg că nu este membru al PSD. Deci, despre ce fel de depolitizare vorbim, când, iată, cumetriile de genul acesta au început înainte de a se declanşa campania electorală?

Crin Antonescu: În primul rând că, aşa cum se ştie, pentru că e un subiect de multă vreme, candidaturile la Bucureşti nu s-au stabilit, nu s-au definit.

Robert Turcescu: Nu, dar scandalurile au început.

Crin Antonescu: Şi discutăm şi le vom defini. În al doilea rând, aici este vorba de opţiunea domnului Ponta sau a altcuiva pentru un candidat sau altul, dar e un candidat, ăla este sau nu este ales. Eu vorbesc de numiri, eu vorbesc de ocuparea unei scheme, care merge de la ministru şi, uneori, până la portarul unei şcoli din provincie, care se face pe criterii politice. Despre asta vorbesc. Cred că ăsta e primul lucru care trebuie făcut cu toată hotărârea şi el atrage după sine …

Robert Turcescu: Dar vreau să vă întreb concret… Am înţeles.

Crin Antonescu:… o sumedenie de consecinţe foarte…

Robert Turcescu: Iertaţi-mă, sper să mai trăiesc ca ziarist să prind şi un ciclu electoral cu PNL şi cu PSD la putere şi să ştiţi că voi ţine minte povestea asta legată de depolitizare. Îmi aduc aminte că în campania din 2004, de exemplu, un proiect concret, spun, al Alianţei D.A – era cel legat de taxarea unică, de cota unică, de 16%. Puteţi să-mi daţi un exemplu de acest gen, cum să spun, pe care să pun mână şi să spun”există”, pentru ce ar urma să facă guvernul Ponta, iată, începând poate de săptămâna viitoare încolo?

Crin Antonescu: Am vorbit de multe ori.

Robert Turcescu: Bun. Cel mai important.

Crin Antonescu: Am vorbit de multe ori. În primul rând, dacă e vorba de fiscalitate, pornind de la …

Robert Turcescu: Nu, nu. Ce vreţi dumneavoastră? Perla Coroanei, din programul de guvernare al viitoarei alianţe.

Crin Antonescu: Nu sunt aşezate într-o coroană. Din punctul nostru de vedere, asta au spus-o şi colegii mei, a spus-o şi Victor Ponta, cel mai urgent lucru ar fi reducerea CAS-ului, despre care, de altfel, şi actualul prim-ministru a vorbit la început şi după aceea, din motive, pe care nu le ştim, dar pe care ar fi trebuit să le ştim de la un prim-ministru, acest proiect s-a reportat, s-a amânat, s-a abandonat. De asemenea, dacă vorbim despre fiscalitate, cota unică este o promisiune care s-a îndeplinit şi care a avut efecte foarte bune, iar noi vorbim acum despre o cotă progresivă în jos, adică de o scădere a fiscalităţii, în care treapta de 16% rămâne cel mai mare impozit. Dacă, însă, vreţi să vorbim nu despre măsuri, ci despre atitudini, despre schimbări majore, eu revin la această depolitizare şi spun foarte limpede că, dacă USL – ştiu că pare greu de crezut, uneori mă îndoiesc şi eu că vom putea face aceasta….

Robert Turcescu: Eu cred că e imposibil, dar nu încerc să vă retez optimismul. Sunt absolut încrezător în capacitatea dumneavoastă de a impune o astfel de chestiune…

Crin Antonescu: Nu cred că este imposibil, pentru că atunci când pe zona, pe care am avut puterea să fac acest lucru, am făcut nişte paşi, în sensul confruntării cu prejudecata că, atunci când venim la putere, totdeauna miniştrii trebuie să fie oamenii cel mai bine plasaţi în partidul nostru şi am propus un guvern din umbră, în care erau oameni care nici măcar nu erau membri de partid, sigur că mulţi din partid s-au supărat pe mine, sigur că au fost tensiuni, dar am putut să o fac şi o voi putea face şi când vom veni la putere.

Robert Turcescu: Domnule Antonescu, aşa ca exerciţiu, doar de imaginaţie, repet, nu vă cer o proiecţie în viitor…

Crin Antonescu: Au v-am dat nişte exemple concrete.

Robert Turcescu: … credeţi că o să puteţi să-i spuneţi lui Frunzăverde, pe care l-aţi primit în partid, să producă depolitizare în Caraş-Severin, câtă vreme el va rămâne baronul Caraşului, din poziţia de preşedinte al Consilului Judeţean? Vă întreb… Nu, e un exerciţiu, repet, de imaginaţie, de …

Crin Antonescu: Cred că…

Robert Turcescu: Adică, să-l dea jos pe, poate, cumătrul de la “Ape”, pe finul de la …

Crin Antonescu: Are un cumătru la “Ape”?

Robert Turcescu: Nu, zic aşa generic.

Crin Antonescu: A, ziceţi aşa.

Robert Turcescu: Da, da. Cumătrul de la “Ape”, finul de la “gunoi”, băiatul din serviciul

Crin Antonescu: Cred… Vă răspund. Cred că lui Sorin Frunzăverde nu este nevoie să-i spun aşa ceva, pentru că eu nu cred că Sorin Frunzăverde este un ins care şi-a angajat, cumetrii în…

Robert Turcescu: Nu, personalizaţi. Să zicem X, poate nu este Sorin Frunzăverde, este cine vreţi dumneavoastră, Mazăre de la Constanţa.

Crin Antonescu: Da, sigur că da. De ce să nu pot? De ce să nu pot să-i spun aceste lucruri?

Robert Turcescu: A, să i le spuneţi, dar să le şi facă – despre asta era vorba.

Crin Antonescu: Păi, în măsura în care puterea de a impune unor oameni să facă aceste lucruri, o deţii, o şi aplici. Eu o să vă mai spun un lucru în care cred foarte mult, pentru că, parţial şi foarte rar, l-am şi văzut. Nu e nevoie să stai să cicăleşti pe cineva la cap, tu, ca preşedinte de partid sau ca prim-ministru, nu mai vorbesc, sau altceva: ‘fă aşa’ sau ‘nu faci aşa!’. Este foarte important ce faci tu. Este foarte important ce faci tu, cu autoritatea pe care o ai, oamenii cu care te înconjori şi atitudinile pe care mai departe le propagi pe orizontală sau în jos. Baronii există.

Robert Turcescu: Păi, dumneavoastră vă alcătuiţi, în momentul de faţă, propriul grup de baroni.

Crin Antonescu: Vă rog să-mi daţi un exemplu! Ce baroni?…

Robert Turcescu: Poate nu-i expresia cea mai potrivită.

Crin Antonescu: Nu e potrivită de loc.

Robert Turcescu: Da… bun… n-o retrag, pentru că vreau să o explic.

Crin Antonescu: Vă rog!

Robert Turcescu: E vorba de oamenii pe care îi adunaţi în jurul dumneavoastră. Sunteti preşedintele de partid, vă formaţi o echipă, da, în momentul de faţă, din oameni care vă sunt, cel puţin, în acest moment, fideli. Fie că vorbim despre, nu ştiu, să spunem, Rareş Mănescu, fie că vorbim despre schimbările pe care le-aţi produs, să spunem, la Bucureşti, inclusiv prin îndepărtarea lui Chiliman, aducerea fostei… doamnei… aşa… domnului Nicolescu şi doamnei Câmpeanu… Sunt oameni care vă sunt fideli şi de care, în momentul de faţă, vă apropiaţi foarte mult.

Crin Antonescu: Ce înseamnă ‘fidelitatea’ asta? Eu am relaţii absolut normale, cu toţi colegii mei de partid.

Robert Turcescu: Nu, nu vă fac o vină, iertaţi-mă! Era vorba de felul în care, în momentul de faţă…

Crin Antonescu: Domnule Turcescu, Eugen Nicolăescu a fost un fruntaş al acestui partid, a fost ministru, nu pus de mine; în cabinetul Tăriceanu. E un om pe care partidul acesta îl cunoaşte, nu-i un om adus de nu ştiu unde, de mine. Un ‘apropiat’ al meu? N-a fost niciodată un apropiat al meu, după cum nici doamna Mariana Câmpeanu, pe care, repet, nu eu am adus-o în fruntea Ministerului ci, domnul Tăriceanu, când era… Sunt nişte oameni din Partidul Naţional Liberal, cu care lucrez, la fel de bine ca şi cu alţii. Nu sunt ‘fideli’. Rareş Mănescu este, cred, de cel puţin 15 ani, preşedinte al unei organizaţii PNL din Sectorul 6. Este un om care face politică din 1990. Nu sunt invenţiile mele, nu sunt oamenii mei de casă şi nu sunt, nicidecum, baroni, săracii de ei.

Robert Turcescu: Mai avem un singur minut. Vă menţineţi afirmaţia că, dacă moţiunea de cenzură de vineri e votată şi prin urmare cabinetul Ungureanu cade, e nevoie ca Uniunea Social Liberală să-şi asume guvernarea, cu premier Victor Ponta?

Crin Antonescu: Eu cred că este singura soluţie sănătoasă, pentru România, în acest moment. Asta cred. Este încă o părere strict personală; nu e o poziţie oficială a Uniunii Social Liberale.

Robert Turcescu: Aţi exprimat-o înainte de a avea o consultare în acest sens, cu domnul Ponta? Pare uşor bizar, de asta vă întreb. Am auzit-o aseară şi chiar am fost uimit.

Crin Antonescu: Am avut, am avut… am avut discuţii informale, inclusiv, cu domnul Ponta, despre o asemenea ipoteză, dar, repet, ea nu e, deocamdată, decât opinia mea, care poate să prevaleze sau nu, la nivelul deciziei USL. Poate că sunt argumente… Eu nu văd cine ar putea guverna România, fie şi cu un mandat limitat, până în alegeri, fie şi amânând mari proiecte, adr nu văd cine, dacă, şi numai dacă, la moţiunea de cenzură de vineri se va dovedi că nici măcar formula Ungureanu nu mai are o majoritate, aşa, cârpită, cum a fost ea.

Robert Turcescu: Astăzi e luni. Până vineri, când se votează, vor mai exista schimbări? – dacă vreţi. Ştiţi la ce mă refer: toate aceste treceri dintr-o parte în alta.

Crin Antonescu: E greu de spus, domnule Turcescu. E o avalanşă, totuşi, în…

Robert Turcescu: Ba, eu cred că dumneavoastră puteţi s-o spuneţi.

Crin Antonescu: Nu, nu, nu pot. În ultimele zile, e o dinamică ce ne depăşeşte, deja, pe noi, cei care vrem să facem…

Robert Turcescu: Şi, … aveţi carnete de partid, la PNL? – e simplu!

Crin Antonescu: Nu, nu e asta problema, cu carnetele. Oamenii nu vin doar la PNL. N-ar trebui să fiţi întristat, pentru că, în fond, aşa s-a stat la putere…

Robert Turcescu: Nu, nu, nu… M-aţi văzut întristat?

Crin Antonescu: Aşa a stat ,ani de zile, domnul Boc, la putere.

Robert Turcescu: …

Crin Antonescu: Aşa şi-a permis preşedintele Traian Băsescu să sfideze rezultatul unui vot la o moţiune de cenzură, în Parlament, când domnul Boc a căzut şi de fapt n-a căzut. Sigur că nu e foarte normal şi sigur că situaţia asta va trebui să înceteze, să fie stabilizată, la un moment dat, dar eu nu ştiu ce se va întâmpla până vineri. S-ar putea şi puterea să facă o contraofensivă.

Robert Turcescu: Mai daţi-mi un răspuns foarte scurt: astăzi am văzut că domnul Victor Ponta s-a adunat la o masă, împreună cu lideri ai UNPR, în legătură cu acel proiect, privind taxarea marilor averi. Dacă el va ajunge pe ordinea de zi, să fie votat la un moment dat, PNL-ul ar trebui să susţină acest proiect al UNPR?

Crin Antonescu: N-am o decizie a PNL-ului, dar am să vă citez ce a spus, acolo, domnul Victor Ponta. Domnul Gabriel Oprea, organizatorul…

Robert Turcescu: Înţeleg.

Crin Antonescu: …a spus: noi votăm taxarea marilor averi. Domnul Emil Boc a spus: şi noi, PD-ul, votăm taxarea marilor averi…

Robert Turcescu: Şi domnul Ponta a spus: la proiecte bune, ne adunăm, inclusiv, şi cei de la ….

Crin Antonescu: Şi domnul Ponta a spus: nu pot vorbi, decât în numele PSD, pentru că PNL-ul, un adevărat partid de dreapta, nu cred că va vota aşa ceva.

Robert Turcescu: Păi, de ce îl citaţi pe domnul Ponta? Spuneţi-mi dacă dumneavoastră l-aţi vota?

Crin Antonescu: Pentru că, deocamdată, este important de ştiut cine votează asta. Partidul Naţional Liberal are, vă pot spune, de pe acum, ceea ce ştiu: … decizie, în acest sens. O vom avea, în momentul în care va…

Robert Turcescu: Dar dumneavoastră l-aţi vota, acest proiect?

Crin Antonescu: Eu am mari reticenţe împotriva unui asemenea proiect, vădit populist. Nu pentru că n-aş agrea forme de solidaritate socială, chiar şi sub acest aspect, dar pentru că nu găsim rezolvarea unei crize economice, în taxarea marilor averi. Ar fi bine ca, în România, să nu mai permitem acumularea, pe căi necinstite, a marilor averi. Asta e cu totul altceva.

Robert Turcescu: Vă mulţumesc foarte mult, pentru participarea în emisiunea din această seară! Vă mai aştept. Veniţi cam rar, la noi şi, de asta, sper să veniţi mai des, mai ales că se anunţă vremuri interesante.

Crin Antonescu: Ce-i mult nu-i bun.

Robert Turcescu: N-aş zice, după frecvenţa pe care o aveţi la Antena 3.

Crin Antonescu: Nici acolo nu mai merg aşa de des.

Robert Turcescu: Asta nu-i rău. Vă felicit! E un exerciţiu igienic. Vă doresc o seară bună!

Inpolitics – Cazul Andrei Plesu ot falsul GDS

Regizorul Sorin Iliesiu il ataca la baioneta, printr-o scrisoare deschisa, pe Andrei Plesu. Si, implicit, deconspira Grupul pentru Dialog Social. Drept oficina a Presedintelui Traian Basescu. Imi voi permite sa merg ceva mai departe. Pot sa-mi permit, pentru ca, incepand din momentul in care Stelian Tanase a fost ejectat din GDS, pe la inceputul anilor 1990, am devenit din ce in ce mai circumspect in raport cu GDS. Iar ulterior am aflat, la randul meu, lucruri uluitoare. Care s-au confirmat. In sensul ca, inainte de a fi devenit o oficina a Presedintelui Traian Basescu, GDS a fost o oficina a Securitatii. Si, ca orice firma acoperita care se respecta, GDS a reusit sa atraga in jurul agentilor de influenta si de diversiune si multi inocenti. Care au cautionat fara sa stie porcaria.

La inceputul lui decembrie 1990, a fost ratata rasturnarea, pe cale pasnica, printr-o veritabila revolutie, a regimului Ion Iliescu. Care era de sorginte comunista. Si care il avea drept unul dintre exponenti pe asa – zisul “filozof al ingerilor”, Andrei Plesu. Aceasta actiune a fost ratata pentru ca o cartita a subminat-o. Ea se numeste GDS. Si reusise sa se plaseze chiar in epicentrul unui conglomerat de organizatii ale societatii civile, intre care cele mai importante erau Liga Studentilor si sindicatele, altele decat UGSR.

Cine este GDS si cine este Andrei Plesu? In ordine inversa. Andrei Plesu a fost liderul Asociatiei Studentilor Comunisti de la Institutul de Arte Plastice, membru PCR de la 19 ani. Organizator de grupa de partid. In 1968, ii “prelucra” pe studentii care nu participasera la demonstratia anticomunista si ii infiera pe participanti. Apoi a devenit agent al Securitatii, plasat in asa – numita Miscare Transcedentala, una dintre cele mai abile operatiuni ale politiei politice romane. Care a avut drept dubla tinta identificarea intelectualilor predispusi la disidenta si infiltrarea unor agenti acoperiti in Vest, dupa ce acestia fusesera credibilizati prin miscarea numita “Meditatia Transcedentala”. Exista documente autentice chiar in arhiva CNSAS, prin care Andrei Plesu insusi recunoaste, sub semnatura, ca a colaborat cu Securitatea. Acelasi Andrei Plesu devine membru CNSAS, incalcand legea, intrucat fusese membru PCR si nu unul oarecare. Dupa care, se dovedeste ca sotia sa a fost, la randul ei, colaboratoare a Securitatii. Plesu, un fel de lup, pus sa deconspire oile.

Si ce este astazi Grupul pentru Dialog Social? Pur si simplu un instrument de manipulare politica. Care nu are nimic de-a face cu societatea civila. De ce? Raspunsul este simplu. Nucleul dur al Grupului ocupa demnitati in statul roman. Si, ca atare, nu ar avea ce sa caute in organizatie. Iata-i pe cativa dintre ei: Catalin Avramescu, Teodor Baconschi, Rodica Culcer, Alexandru Lazescu, Monica Macovei, Horia – Roman Patapievici, Vladimir Tismaneanu, Sever Voinescu, Cristian Preda. Si, cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista si boss GDS, Andrei Plesu.

Acestia transpira pentru a reprezenta societatea civila. Politia politica i-a folosit pana cand a stors untul din ei. Iar Traian Basescu si-a asigurat, si cu ajutorul acestora, un al doilea mandat. Cand unii dintre ei au lasat impresia ca se distanteaza, cum este Andrei Plesu, au facut-o numai si numai pentru a salva aparentele. Agonia GDS nu mai poate fi prelungita.

(Antena3) Un important apropiat al PDL vorbeşte despre cine va fi următorul preşedinte al României

Psiholog de profesie, apropiat al PDL şi al contractelor de la Ministerul Transporturilor, Doru Dima, a oferit un interviu pentru o publicaţie de peste hotare, în care a fost întrebat cine este cel mai carismatic lider din România. Dima a opinat că cel mai carismatic lider este fostul preşedinte Ion Iliescu. „Cel mai carismatic lider, este, a fost, nu ştiu cum să spun, este Ion Iliescu. Primul lider al PSD, i-a urmat lui Ceauşescu, după revoluţia din 1989”.

Însă Dima nu s-a oprit aici şi a arătat că imediat după Ion Iliescu este „unul dintre primarii noştri”, Gheorghe Falcă. De altfel, Dima a arătat că Falcă are toate şansele să ajungă chiar următorul preşedinte. Materialul a fost prezentat în emisiunea Exces de Putere, la Antena 3. „Altul, în perspectivă, este unul dintre primarii noştri – Gheorghe Falcă este numele lui şi cred că va fi următorul preşedinte al României. Este foarte carismatic, toată lumea este alături de el, ştie cum să vorbească cu oamenii, în special cu mulţimile, este foarte bun. Însă, din punctul de vedere al oamenilor care-i sunt apropiaţi, are nevoie să mai facă progrese. Este important, lucrează pentru noi, pentru a-şi îmbunătăţi tehnicile de relaţionare cu mulţimile”, a arătat Dima.

Doru Dima a coordonat campania electorală din 2004 a primarului PDL, George Scripcaru.

Crin Antonescu la emisiunea ”Subiectiv” – Antena 3, 10.02.2012

Răzvan Dumitrescu: Bună seara, doamnelor şi domnilor, bine v-am găsit la „Subiectiv”! Aţi văzut ce s-a întâmplat ieri, după discursul domnului Victor Ponta în Parlament. Au trecut acum 24 de ore de atunci. Este plin de comentarii, dar şi de declaraţii politice interesante. Cele mai multe laude le primeşte preşedintele PSD dinspre zona puterii şi este interesant de văzut cum a trecut Uniunea Social-Liberală peste episodul acesta de ieri. Aşa că l-am invitat, în această seară, într-o primă parte, la „Subiectiv”, pe domnul Crin Antonescu, preşedintele Partidului Naţional Liberal şi co-preşedintele Uniunii Social-Liberale. Bună seara, bine aţi venit la noi!

            Crin Antonescu: Bună seara, bine v-am regăsit!

            Răzvan Dumitrescu: Aveţi încredere în Victor Ponta?

            Crin Antonescu: Da.

            Răzvan Dumitrescu: În regulă. Ieri aţi făcut, după discursul acela, o conferinţă de presă. De ce aţi ţinut să faceţi acea conferinţă de presă ieri, după discursul domnului Ponta?

            Crin Antonescu: Din două motive. Pentru că, aşa cum a fost perceput discursul, puteau să existe confuzii în legătură cu poziţia politică de fond a Uniunii Social-Liberale şi implicit a Partidului Naţional Liberal şi acest lucru trebuia clarificat. În al doilea rând, pentru ca declaraţii la cald eventual ale unor colegi din Partidul Naţional Liberal să nu se producă, tensionând şi mai mult situaţia. Aşa încât am reunit conducerea Partidului Naţional Liberal, am discutat cu calm această situaţie şi am reacţionat cred că în măsură.

            Răzvan Dumitrescu: Care e poziţia oficială a USL faţă de Guvernul acesta Ungureanu?

            Crin Antonescu: Poziţia oficială a Uniunii Social-Liberale, deci nu doar a PNL-ului, a lui Crin Antonescu, a Uniunii Social-Liberale, este aceeaşi ca înaintea discursului din Parlament al domnului Ponta. Pentru noi, soluţia pe care regimul Traian Băsescu a găsit-o la criza politică din România nu este o soluţie reală. Este o soluţie improvizată şi nedemocratică. Guvernul Ungureanu este ilegitim şi nereprezentativ din punctul nostru de vedere. Greva parlamentarilor Uniunii Social-Liberale, consumată de altfel şi pe timpul dezbaterii de la învestitură, continuă. Aceasta este poziţia Uniunii Social-Liberale şi este şi poziţia lui Victor Ponta, în mod natural, ca preşedinte al PSD şi co-preşedinte al Uniunii Social-Liberale. Problema, în două cuvinte, cu discursul şi cu tensiunile să spunem şi interpretările care au apărut cred că stă în două privinţe. Unu – într-un fel de inadecvare cum a fost, cred eu, bine numită situaţia asta – unu: deşi discursul era un discurs foarte bun, foarte normal, cu toate punctele corect enunţate şi cu care cu toţii putem să fim de acord, problema este că el se producea şi se adresa ca şi când am fi avut de-a face cu un Guvern nu al nostru, al adversarilor politici, dar legitim şi reprezentativ, ceea ce acest Guvern nu e. De asemenea, ca şi cum ar fi fost un Guvern deja învestit, ceea ce nu era la ora discursului. Şi în al treilea rând noi avem o criză politică în România. Poziţia noastră, a Uniunii Social-Liberale, inclusiv foarte răspicat a lui Victor Ponta a fost şi rămâne aceea că singura soluţie sănătoasă sunt alegerile anticipate, că în orice caz actuala putere, pusă în criză sub semnul grav al întrebării de marea parte a societăţii româneşti şi de protestatarii din stradă, din multe oraşe ale României, ar fi trebuit oricum să caute o soluţie de deschidere într-un dialog real cu opoziţia politică, cu protestatarii, cu societatea civilă, cu toţi cei care pot să reprezinte pe cineva într-o societate care se află în criză. Or n-a fost aşa ceva. A fost o soluţie închisă în cercul actualei puteri şi din acest motiv, repet, a existat o inadecvare a discursului în raport cu decizia politică a Uniunii.  

            Răzvan Dumitrescu: Bun. V-a enervat lucrul ăsta?

            Crin Antonescu: În mod normal, m-ar fi enervat. Numai că, aşa cum vă spuneam şi ieri într-o intervenţie telefonică, noi, cei care suntem în exerciţiul politic, care mai avem şi nişte responsabilităţi suplimentare – lideri politici să spunem, de un nivel sau altul – nu ne putem permite să ne enervăm. Trebuie întotdeauna să avem în vedere că peste starea noastră de spirit, peste prima noastră reacţie există interese mai mari, există interese a milioane de oameni şi în sensul acesta este foarte important să spun şi azi, să reconfirm azi, după ce-a făcut-o şi Victor Ponta şi am discutat şi azi îndelung cu Victor Ponta, să îi asigur, să le garantez tuturor membrilor PNL, PSD, PC, tuturor simpatizanţilor sau celor interesaţi de Uniunea Social-Liberală e că ea merge înainte unită, hotărâtă, pe drumul pe care oamenii ne ştiu, nu pe altul. Asta e o certitudine şi cred că asta e important. Nu faptul că ne putem enerva sau nu. Că oamenii suntem.

            Răzvan Dumitrescu: Foarte mulţi telespectatori au curiozităţi şi au întrebări în legătură cu episodul de ieri. De pildă, una dintre ele este – mă rog, sunt rugat să vă întreb dacă vi se pare normal ca unul dintre liderii unei coaliţii să acţioneze fără a se consulta cu celălalt, mai ales că acţiunea unei părţi se răsfrânge şi asupra celeilalte.

            Crin Antonescu: Domnul Victor Ponta, până la urmă, a făcut în discurs un exerciţiu politic, un exerciţiu retoric neobişnuit. A fost o contradicţie între băncile goale ale opoziţiei şi discursul respectiv, între greva parlamentară care continuă şi – repet – structura şi conceptul discursului. Important este însă că ambii lideri ai USL, toate partidele USL, Uniunea Social-Liberală în întregul ei nu are niciun fel de ezitare să meargă pe drumul pe care l-a anunţat şi să se afle acolo unde oamenii ne ştiu şi ne vor, adică într-o opoziţie intransigentă, raţională cum a fost întotdeauna, dar intransigentă în raport cu actuala putere. Foarte scurtă paranteză, dacă îmi îngăduiţi. Apropo de intransigenţă, raţiune, radicalism şi aşa mai departe: propaganda puterii şi oamenii puterii acreditează încercând să creeze o breşă acolo unde de fapt, ea nu există, un divorţ politic, o despărţire politică între un Victor Ponta şi eventual un PSD care sunt mai apropiaţi de actuala putere, care au rupt ritmul, care au deschis o uşă, care au renunţat la opoziţia şi la limbajul radical, violent şi sigur, au trecut la unul echilibrat, european etc. Nu este adevărat deloc, dar deloc în primul rând că poziţia mea sau a lui Victor Ponta până ieri ar fi fost una violentă sau indecentă. Dacă cineva poate să-mi citeze un pasaj sau un cuvânt indecent din discursul politic al meu, al Uniunii Social-Liberale, eu sunt gata să îmi revizuiesc multe lucruri. Nu există aşa ceva. Există însă o opoziţie cu o atitudine intransigentă. Pentru că noi nu ne-am angajat şi nu am constituit Uniunea Social-Liberală ca să coabităm cumva, să ne facem un loc mai bun, să intrăm în sistemul de putere al lui Traian Băsescu. Nu, am făcut-o şi o vom duce până la capăt pentru a înlocui sistemul de putere al lui Traian Băsescu cu un sistem perfect democratic, legitimat de votul cetăţenilor şi de o guvernare, dacă votul cetăţenilor ne-o va da, de o guvernare modernă, pragmatică, democratică, potrivită cu nevoile acestei ţări.

            Răzvan Dumitrescu: Mulţi se întreabă aşa: sigur că puterea încearcă să speculeze, dar ca să poţi să speculezi bine ceva trebuie să ai un pretext.

            Crin Antonescu: Sigur.

            Răzvan Dumitrescu: Vă întreb dacă v-aţi gândit, înţeleg că v-aţi văzut cu domnul Victor Ponta, ne-aţi spus.

            Crin Antonescu: Categoric, da.

            Răzvan Dumitrescu: V-aţi făcut şi un calcul electoral? Ce înseamnă ziua de ieri pentru USL?

            Crin Antonescu: Calcule electorale poţi să faci atunci când măsori. Putem să avem impresii, dar…

            Răzvan Dumitrescu: Adică pierderi sau câştiguri după ziua de ieri?

            Crin Antonescu: Se poate să fie nişte pierderi, se poate să nu fi fost nişte pierderi considerabile. Se poate, teoretic, să fi fost şi câştiguri. Este foarte greu de spus. Chiar nu mă încumet să fac evaluări după ureche. Esenţial însă nu e asta, esenţial este că Uniunea Social-Liberală, o construcţie pe care toate sondajele, chiar în aceste zile, o dau în preajma lui 60%, nu a lui 50%, nu îşi poate permite – liderii ei, responsabilii ei nu îşi pot permite să strice sau să eşueze o construcţie politică spre care se îndreaptă atâţia oameni. Şi nu o vom face.

            Răzvan Dumitrescu: Astăzi suntem astăzi, ieri am fost ieri, ca să spun aşa.

            Crin Antonescu: Şi mâine suntem mâine.

            Răzvan Dumitrescu: Da. După declaraţia asta a domnului Ion Iliescu, preşedinte de onoare al PSD, cred că o să o avem şi pe ecran: „Eu am apreciat evoluţia lui Ponta. Ştiţi că i-am reproşat că e nărăvaş ca un cârlan. Văd că acum ăl mai bătrân e mai cârlan. Altfel ar fi o obrăznicie din partea lui Antonescu dacă încearcă să sugereze că în spatele lui Ponta aş fi eu sau Năstase”. Păi întrebarea e dacă s-a stins sau nu s-a stins văpaia din USL.

            Crin Antonescu: Domnul Dumitrescu, subiectul discursului de ieri e mult mai important decât această declaraţie a domnului Iliescu. Foarte pe scurt, eu m-am purtat şi mă port cuviincios cu orice om, cu oamenii în vârstă cu precădere. Deci, şi cu domnul Iliescu. Nu am sau nu aş răspunde. Eu sunt obişnuit de pe când am venit eu în fruntea Partidului Naţional Liberal şi le-am spus să nu se bucure, pentru că acest partid niciodată nu va fi la căruţa lui Traian Băsescu, deci de prin martie 2009 şi până azi nu e zi să nu fiu împroşcat, din diferite direcţii, cu tot felul de insulte. Se adaugă şi astea ale domnului Iliescu. Chiar nu e o problemă. Trebuie spus foarte clar că nu ştiu câţi oameni l-au tras de mânecă pe domnul Iliescu, de când s-a făcut USL-ul şi i-au reproşat: cum, dom’ne? Ai ajuns să te asociezi cu Antonescu? Pe mine m-au tras de mânecă mii de oameni, la propriu sau la figurat. Şi m-au întrebat: cum, dom’ne? Cu Iliescu? Şi a trebuit să le explic tuturor şi o voi face până când această Uniune Social-Liberală îşi va atinge obiectivul, de ce da, chiar şi cu Ion Iliescu în poziţia în care se află domnia sa. Doi: dacă în PSD există o tradiţie a epitetului zoologic, o cultură mai veche în a se califica membrii mai bătrâni cu membrii mai tineri cu nume de animale, este problema domniilor lor. Îl rog cuviincios pe domnul Iliescu să facă aceste exerciţii în ferma proprie, adică la PSD. Mai important, mai e ceva de spus. Nu am sugerat niciodată că în spatele lui Ponta s-ar afla domnul Iliescu sau domnul Năstase. Ci dimpotrivă, cred că am fost omul care am spus cel mai răspicat că, din punctul meu de vedere, PSD are un lider, un preşedinte şi numai unul, care e Victor Ponta, cu care am făcut această alianţă, care va fi prim-ministru al României dacă noi vom câştiga alegerile şi cu care mă voi duce până la capăt. Eu am susţinut acest lucru şi poate că acest lucru l-o fi supărat pe domnul Iliescu, nicidecum invers. Şi în fine, a mai vorbit, nu aveţi în citatul ăsta, asta e chiar mai important decât jocurile de animale, că ar trebui să repunem în discuţie cota unică şi aşa mai departe. Apelez respectuos la cineva mai tânăr din PSD să-i aducă la cunoştinţă domnului Iliescu, pe linie de partid, că nu mai avem în programul USL cotă unică. Avem o cotă diferenţiată, 16% cea mai mare şi după aceea cu două trepte, 12 şi 8. Asta e semnificativ pentru că nu vreau să tulburăm din nou electoratul care să nu înţeleagă unul din lucrurile foarte clare din programul nostru. Deci avem un impozit diferenţiat, dar într-adevăr, cea mai mare cotă de impozitare este 16%.

            Răzvan Dumitrescu: Deci aia era deja stabilit când domnul Ion Iliescu a făcut declaraţi asta.

            Crin Antonescu: Este stabilit de multă vreme. Şi în rest, eu chiar unor asemenea declaraţii nu am de ce să mai răspund. Pentru că vă repet: se fac zeci pe zi la adresa mea. Până acum vreo săptămână şi la adresa lui Victor Ponta. Probabil, peste o săptămână din nou şi la adresa domniei sale. Nu asta e problema noastră. Altă treabă avem.

            Răzvan Dumitrescu: Da. Domnule Antonescu, dumneavoastră de ce nu mergeţi în Statele Unite împreună cu Victor Ponta, săptămâna viitoare? Sau mergeţi?

            Crin Antonescu: Asta este ultima pleaşcă – vorba cuiva – pe propaganda băsistă. Cum nu mai mergem noi amândoi, de parcă era o tradiţie a vieţilor şi familiilor noastre, ca din când eu cu domnul Ponta să mergem împreună şi în Statele Unite, cum mergem în atâtea locuri. Domnul Victor Ponta, cu ceva vreme în urmă, a anunţat – cred că prin toamnă – a anunţat intenţia noastră de a face o serie de acţiuni, de întâlniri în străinătate, în medii politice. Şi între timp, într-adevăr a existat o vizită a mea la Londra, la vice-premierul britanic, o vizită a domniei sale la Copenhaga, vizita împreună la Bruxelles. A evocat atunci şi Statele Unite. Cu, cred două săptămâni în urmă, eu am avut o discuţie cu Victor Ponta în care am căzut de acord, la sugestia mea – nu căzuse Guvernul Boc, criza politică se deschisese – că nu are rost să mergem amândoi. Dacă în calendar se perfectează anumite întâlniri în Statele Unite, nu are rost să mergem amândoi, că unul dintre noi măcar trebuie să rămână aici, în ţară, dată fiind situaţia politică. Am convenit să meargă domnul Ponta. Va merge în fruntea unei delegaţii a USL din care, pe cât ştiu, fac parte senatorul Titus Corlăţean, preşedintele Comisiei de Politică Externă a Senatului şi generalul în rezervă Cornel Dobriţoiu, membru al Partidului Naţional Liberal. Vor merge în Statele Unite în numele USL. Eu voi rămâne, tot în numele USL, să vedem ce se mai întâmplă în România.

            Răzvan Dumitrescu: Deci era stabilit să se întâmple aşa.

            Crin Antonescu: Era stabilit între mine şi Victor Ponta cred, cu cel puţin două săptămâni în urmă.

            Răzvan Dumitrescu: Da. Domnule Antonescu, noi ne-am uitat foarte atent pe declaraţiile domnului Mihai Răzvan Ungureanu, noul premier.

            Crin Antonescu: Da.

            Răzvan Dumitrescu: Deja nu mai e desemnat, e învestit. Oricum, faptul că dânsul vine de la un serviciu secret – nu ştiu dacă aţi identificat vreo ţară din Uniunea Europeană unde să se întâmple lucrul ăsta – poate ne spuneţi, între timp. Haideţi să vedem o declaraţie foarte interesantă în legătură cu cine şi cum trebuie să se concentreze pe alegeri.

            Mihai Răzvan Ungureanu: Ştiţi foarte bine de fapt ce se întâmplă anul acesta. Nu-i un an uşor deloc. Alegerile pentru care Guvernul îşi pune la bătaie credibilitatea. Probabil că aţi văzut ieri cât de important a fost acest mesaj nu doar în clasa politică, ci în general pentru buna întemeiere a acestei ţări. Şi avem nevoie de alegeri corecte, avem nevoie de alegeri organizate în cadrele legii. Dumneavoastră, aici, vă veţi implica fără discuţie, total.

            Răzvan Dumitrescu: Acest mesaj: „Dumneavoastră vă veţi implica fără discuţie, total”, într-o ţară în care i s-a reproşat acestei puteri că încearcă cumva, prin toate mecanismele, să fraudeze alegerile, dumneavoastră cum decriptaţi mesajul ăsta?

            Crin Antonescu: Eu sunt un om bun şi care operez – în pagubă uneori, admit – cu prezumţia de nevinovăţie sau de bună-credinţă. Înţeleg că declaraţia e făcută de premier la MAI şi că această implicare totală şi acest apel are în vedere responsabilităţile legale pe care structuri ale acestui minister le au într-un proces electoral. Ceea ce aş remarca însă, păstrându-mi bunătatea şi prezumţia de nevinovăţie şi bună-credinţă e că ne aflăm într-o situaţie în care prima zi a unui proaspăt prim-ministru ar fi trebuit să găsească loc şi cred să facă prioritate inclusiv la MAI situaţiei dramatice dintr-o bună parte a ţării, din sud şi din est, despre care s-a discutat destul: oameni sub zăpezi, localităţi izolate, 50 şi ceva de morţi deja.

            Răzvan Dumitrescu: 57 de morţi.

            Crin Antonescu: Precum şi – poate nu la nivelul declaraţiilor – dar mai e o chestiune care ar putea din nou să ia o altă turnură, chestiune aparent nu foarte importantă, dar care iată, s-ar părea, după unele declaraţii, că riscă să genereze şi asta nişte mişcări de protest privitoare la chestiunea ACTA. Şi aici cred că e foarte important ca un premier proaspăt să ne clarifice în ce măsură semnătura ministrului Vreme cred, angajează România cu cine a făcut-o, dacă vom avea o discuţie publică până la eventuala ratificare a acestui tratat pentru că din punctul nostru de vedere – e şi poziţia USL, am dat şi un comunicat – a noastră ca liberali, în particular este una foarte fermă în apărarea drepturilor şi libertăţilor individuale. Noi acţionăm şi la Bruxelles. Avem, pe linia grupului nostru, demersuri pe lângă doamnele comisari Vivien Reding şi Nelly Cruz, care trebuie să găsească o soluţie şi în orice caz în România trebuie să discutăm o soluţie aşa încât, ca să ne înţeleagă oricine, să nu ajungem la o idee prostească de felul următor: trebuie să combatem terorismul, trebuie să găsim teroişti. Dar pentru că un terorist a scris o scrisoare, nu înseamnă că poşta trebuie să citească toate scrisorile pe care şi le scriu oamenii între ei.

            Răzvan Dumitrescu: Da. Eu ştiu pe cineva care ar dori ca poşta să citească toate scrisorile.

            Crin Antonescu: Nu. E o chestiune care nu-i priveşte doar pe utilizatorii de net. E o chestiune care priveşte un număr mare de oameni şi drepturi şi libertăţi individuale, civile, foarte importante.

            Răzvan Dumitrescu: Vreau să vă arăt nişte imagini de astăzi. Se întâmplă în colegiul doamnei Roberta Anastase ceea ce veţi vedea. Se împart pungi. Ia priviţi aici, domnule Crin Antonescu, în peretele ăsta video! Pungi împărţite de doamna Roberta Anastase, cabinet audienţe, Andrei Voloşevici, deputatul Roberta Anastase, pungi din sediul PD-L. Cum interpretaţi lucrul ăsta? Ia uitaţi!

            Crin Antonescu: Cum interpretez eu, ştiţi. Pentru că lucrurile nu sunt noi. Cred că trebuie întrebat deja premierul şi trebuie întrebat premierul pentru că – şi asta e încă una din diferenţele de abordare faţă de discursul de ieri – premierul nu conduce un cabinet independent. Premierul nu este el însuşi un premier independent decât formal, în sensul că nu are carnet de partid. Este un premier pus de PD-L, pus de coaliţia majoritară, aceeaşi ca şi înainte, de către oamenii care fac aceste lucruri de ani de zile, fără ca cineva să se sesizeze. Şi deşi e în prima zi de mandat, lucrurile se întâmplă, exact cum ninge. Şi o să mai treacă o zi, două, trei, o săptămână. Va trebui, la un moment dat, să vedem dacă există o concordanţă între declaraţiile generoase de principiu ale premierului şi faptele sale, însă nu aş vrea – o spun de pe acum – aş fi mâhnit, ca membru al opoziţiei, să aud vreo poveste de felul următor: nu ştiu. Este chestiunea Partidului Democrat, nu mă interesează. Eu guvernez aici. Nu, dumneata guvernezi acolo, pus de Partidul Democrat, cu oameni care reprezintă Partidul Democrat Liberal, ba chiar sunt apropiaţi şi beizadele ai fruntaşilor democrat-liberali şi toate lucrurile acestea te privesc, în măsura în care, ca prim-ministru, indiferent de culoarea politică, trebuie să respecţi legalitatea şi regulile jocului democratic.

            Răzvan Dumitrescu: Cred că mai avem cam un minut, un minut şi ceva. De ce credeţi că a fost numit premier tocmai din zona unui serviciu secret? De ce nu din altă parte?

            Crin Antonescu: Am să vă răspund foarte sincer. Nu e o acuzaţie. A fost numit din acea zonă pentru că acea zonă, nu acel serviciu anume, acea zonă a serviciilor, a unor astfel de structuri este de fapt ultima structură de rezistenţă în acest moment a regimului Băsescu şi a preşedintelui Traian Băsescu. Nu mai are încredere în altcineva, nu mai are resurse la altcineva. Se încearcă probabil şi o trecere lejeră şi nedemocratică de ştafetă. Nu ştiu. Astea sunt ipoteze, nu doresc să le lansez. Le lansează alţii, chiar cu multă bucurie. Continui să cred că e normal ca un om care a condus un serviciu de informaţii să poată face cândva carieră politică. Nu e normal ca un şef de serviciu în exerciţiu să poarte negocieri şi să formeze cabinet şi să devină prim-ministru la două ore după ce era şef al unui serviciu de informaţii.

            Răzvan Dumitrescu: Bun. Îi mulţumesc domnului Crin Antonescu, preşedinte PNL şi co-preşedinte USL, pentru clarificările pe care ni le-a adus, în această seară, după ziua aceea de ieri. Rămâneţi cu noi!

(Prin Monitoring Media: Antena 3 – Subiectiv, Ora: 20:30)

Mediafax – Antonescu, în replică la declaraţiile lui Iliescu: Nu vrem să reluăm o negociere care s-a încheiat

Liderul PNL Crin Antonescu a declarat, pentru “Gândul”, că liberalii nu sunt de acord cu renegocierea candidaturilor pentru primării şi Consilii Judeţene, el replicând astfel unor declaraţii ale preşedintelui de onoare al PSD, Ion Iliescu, potrivit cărora “pretenţiile PNL la Buzău sunt aberante”.

Liberalul a spus că situaţia de la Buzău nu se poate schimba şi că “poziţia de candidat la Consiliul Judeţean în numele USL revine PNL”. Antonescu a adăugat că problema candidaturilor la primării şi Consilii Judeţene a fost discutată şi parafată de toate cele trei părţi din USL şi că nu există niciun motiv pentru a se reveni asupra negocierii.

Ion Iliescu a declarat, pentru “Gândul”, la finalul Comitetului Executiv al PSD de miercuri, că “pretenţiile PNL la Buzău sunt aberante” şi că se va implica în negocieri pentru ca social-democraţii să dea candidatul pentru Consiliul Judeţean. Mai mult, în cadrul CEX el i-a transmis lui Victor Ponta că dacă “nu se descurcă cu Crin Antonescu, va veni el” să discute cu acesta, potrivit unor surse din partid citate de gandul.info.

“Domnul Iliescu este binevenit la orice negociere viitoare, dar PSD îşi stabileşte delegaţia. Eu pot sta de vorbă cu domnul Iliescu, dar nu se poate reveni asupra negocierii”, a subliniat preşedintele PNL, Crin Antonescu.

Inpolitics – Dan Pavel: ” Reforma morală a PDL este imposibilă”

Reforma morală a PDL este imposibilă deoarece este vorba de un partid total imoral condus de un șef de stat care și-a trimis odrasla la Bruxelles și i-a dat o imunitate totală Elenei Udrea, afirmă analistul politic Dan Pavel, pentru Inpolitics.

”Inițiativa unor intelectuali de a elabora niște documente privitoare la reforma morală din interiorul PDL era total imorală. Asta pentru simplul motiv că PDL este un partid imoral. Nu ai cum să reformezi un partid aflat sub controlul direct al lui Traian Băsescu care a promovat-o pe Elena Udrea într-o poziție în care se bucură de o imunitate ambiguă dar absolută. Un partid în care Traian Băsescu și-a promovat copilul, pe Eba, în Parlamentul European. Până acum noi nu am mai avut președinți care să țină neaparat să își trimită copiii acolo. Pe de altă parte, PDL este un partid care permite ca achizițiile publice să fie la cheremul clientelei politice. Așadar, toate proiectele astea de reformă morală sunt utopice. De asemenea, reforma morală nu este același lucru cu o reformă instituțională, oamenii ăștia de la putere nu înțeleg deloc asta. Pentru un partid, este imperativ necesar să atragă oameni la urne, nu să publice eseuri despre reforma morală și cea instituțională. Ambele nu sunt posibile când ești la putere, și asta este o regulă de aur. PDL a devenit partidul cel mai indezirabil și mai antipatizat de români. Nici măcar în trecut, FSN nu a reușit niciodată să treacă de cotele astea. Este vorba desigur de un alt moment istoric dar nu cred că un partid a mai fost în halul ăsta disprețuit de populație. La rândul lui, Traian Băsescu a ajuns din cel mai popular președinte cel mai disprețuit politician. A coborât cota de încredere mai mult decât au reușit vreodată Ion Iliescu sau Emil Constantinescu”, explică Dan Pavel.

Romania Libera – Pe cine mizează Băsescu în 2012 şi de ce şi-a oficializat relaţia cu Udrea

Preşedintele se întoarce la vechea gardă, pe care a îngenuncheat-o anul trecut, dar de care are nevoie acum pentru bătălia alegerilor. Traian Băsescu şi-a dat seama că reformiştii pentru care a militat nici nu au adus suficientă plusvaloare, nici nu ştiu cum se câştigă luptele în teritoriu sau la secţiile de vot.

Preşedintele Băsescu şi-a conturat în linii mari preferinţele şi strategia pentru 2012, păstrând-o pe Elena Udrea ca element de continuitate, sărbătorind alături de Vasile Blaga noaptea de Anul Nou şi pregătind terenul pentru scoaterea Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) de pe scena festivă. Revenirea sa în clubul baronilor PDL pare o favoare pe care le-o face veteranilor partidului, pe care i-a sacrificat în 2011 de dragul reformării şi înnoirii formaţiunii sale. În acest fel, Traian Băsescu recunoaşte că a greşit atunci când i-a dat la o parte pe cei care l-au ajutat să câştige prezidenţialele din 2009 şi în acelaşi timp se spală pe mâini de ideile modernizatoare, care puse în practică la PDL nu au dat nici un fel de roade. Cât de mult se vor putea baza însă acum Vasile Blaga sau Adrian Videanu pe Traian Băsescu? Fiindcă, la fel ca în comerţul cu pietre preţioase, încrederea în celălalt este totul atunci când pui la cale operaţiuni prin care fie câştigi totul, fie pierzi totul.

Fidelitatea lor este strict pragmatică, ca şi în cazul negustorilor de diamante, de aceea atunci când unul dintre ei derapează, soluţia este eliminarea lui din joc. Bătălia lor nu este pentru idealuri, ci pentru putere, de aceea vor putea trece peste trădările lor şi vor face front comun împotriva adversarilor din USL.

Traian Băsescu a încercat la Convenţia PDL din mai 2011 să promoveze o echipă de oameni mai tineri, mai titraţi şi mult mai independenţi decât veteranii, care de-a lungul vremii au făcut nu doar compromisuri de toate felurile, ci şi destui bani, cu ajutorul sau prin intermediul partidului, care le-a oferit sprijin şi informaţii. În acest fel, preşedintele a vrut să rupă regula inspirată din legea nescrisă a ocnaşilor, prin care cei mai vechi devin lideri pe viaţă, cum e cazul lui Ion Iliescu în PSD. Numai că noii lideri n-au confirmat, cu excepţia Monicăi Macovei, care şi-a pus în practică obiectivul de a avea un mecanism în PDL prin care cei dovediţi corupţi să fie obligaţi să plece din partid. Pentru alegerile din acest an Traian Băsescu mizează doar secvenţial pe echipa oficială care conduce partidul. Elena Udrea rămâne favorita lui, iar politicienii din PDL cred că ceea ce spune ea vine adesea direct de la Traian Băsescu. De fapt, influenţa Elenei Udrea în opinia publică şi chiar în partid este mai mare decât cea a oricărui prim-vicepreşedinte PDL şi uneori chiar decât a premierului Emil Boc, pe care nu-l mai ascultă nimeni.

Maturizarea politică a Elenei Udrea a avut loc sub privirile răbdătoare ale preşedintelui, care îşi dă seama că nu doar cochetăria ei este cea care o face atrăgătoare pentru mase, ci şi faptul că nu are nici un fel de complexe, că poate vorbi fără să-i fie frică de ridicol despre orice, că superficialitatea şi frivolitatea plac, că oamenii nu sunt interesaţi de ideologii, de programe, ci doar de imagini. Aşa că preşedintele s-a hotărât să-şi oficializeze această preferinţă, iar de Crăciun europarlamentara Elena Băsescu a lansat pe internet fotografii de familie făcute lângă brad. Alături de familia Băsescu apărea în rochie roşie, asortată cu globurile, şi Elena Udrea. Fără soţul Cocoş, care probabil făcea pozele şi oricum n-ar fi dat bine aşezat lângă preşedinte. Elena Udrea devine în acest fel succesoarea dorită de Traian Băsescu, dar încă neasimilată total de PDL, deşi banii pe care îi are de investit de la Ministerul Dezvoltării în teritoriu o vor face din ce în ce mai agreabilă şi pentru activul partidului. Preşedintele mizează pe ea, dar şi pe vechii baroni, singurii care au la îndemână instrumentarul necesar pentru a ridica scorul partidului la alegerile de la sfârşitul acestui an.

Sondaj: 64% dintre bucureşteni spun că ar vota USL la parlamentare, PDL e cotat la 19% (Realitatea TV)

La întrebarea cum ar vota la alegerile pentru Parlament, din procentul de 60% care declară că merge la vot, cei mai mulţi, adică 64% indică USL, în timp ce PDL este preferat de 19%, Partidul Poporului de 8%, PRM de 5%, iar UNPR este cotat cu 3%.

Sondajul a măsurat şi percepţia pe care o au bucureştenii despre unii politicieni. Astfel, despre Traian Băsescu 86% dintre repondenţi declară că au o părere proastă, 8% au o părere bună, iar 6% nu ştiu sau nu răspund.

Cât îl priveşte pe Victor Ponta, 57% dintre repondenţi au o părere proastă despre el,  în timp ce 37% au o părere bună, 6% nu ştiu sau nu răspund. Pe de altă parte, 48% dintre repondenţi au o părere proastă despre Crin Antonescu, în timp ce 46% declară că au o părere bună, iar 6% nu ştiu sau nu răspund.

Cetăţenii Capitalei şi-au exprimat şi părerea pe care le-o face Dan Diaconescu. Astfel, 72% au o părere proastă despre realizatorul OTV, 16% au o părere bună, 11% nu ştiu sau nu răspund, iar un procent declară că nu îl cunosc. 76% dintre bucureşteni au o părere proastă despre Mircea Geoană, 19% au o părere bună, iar 5% nu ştiu sau nu răspund.

De remarcat că dintre toţi politicienii de mai sus, dar şi dintre alte personalităţi precum: Mugur Isărescu, Adrian Năstase, Ion Iliescu, Teodor Meleşcanu, C.P. Tăriceanu, Liviu Dragnea, Crin Antonescu are cel mai mare grad de favorabilitate (46%). Imediat după el se situează Mugur Isărescu, despre care 45% au o părere bună, iar 48% au o părere proastă.

Sondajul a fost realizat de “Avangarde Grupul de Studii Socio-Comportamentale” pe un eşantion de 2004 persoane de “18 ani şi peste”. Eşantionul este probabilist, stratificat, cu selecţia aleatoare a punctelor de eşantionare şi a repondenţilor. Interviurile s-au realizat faţă în faţă, la domiciliul repondenţilor. Au fost verificate 1900 de chestionare aplicate, telefonic şi la domiciuliul respondentului. Cercetarea a fost realizată între 5 şi 15 decembrie.

MEDIAFAX – Scandal la şedinţa Parlamentului pentru Revoluţie, PSD părăseşte sala

Şedinţa solemnă a Parlamentului dedicată Revoluţiei din 1989 s-a transformat, marţi, într-un scandal, după ce reprezentantul Asociaţiei 21 Decembrie, Doru Mărieş, a spus că Ion Iliescu este “un criminal”, ceea ce a determinat vociferări ale opoziţiei şi părăsirea sălii de plen de către PSD.  Reprezentantul Asociaţiei 21 Decembrie, Doru Mărieş, a afirmat, marţi, în şedinţa solemnă dedicată Revoluţiei din 1989, că fostul preşedinte Ion Iliescu este “un criminal notoriu”, fapt care a determinat ieşirea din sală, în semn de protest, a parlamentarilor PSD.

În discursul său, Mărieş a arătat că Ion Iliescu a fost principalul beneficiar al Revoluţiei, fapt care a determinat vociferări în partea stângă a sălii. “Arătaţi-vă în toată spendoarea, pentru că ăştia sunteţi”, le-a Mărieş acestor parlamentari. “Ion Iliescu a beneficiat de crima de după 22 Decembrie şi va instala la putere FSN”, a arătat Mărieş. Afirmaţiile sale au provocat proteste vehemente din sală, reacţia zgomotoasă a parlamentarilor social-democraţi determinând reacţia preşedintelui Senatului, c (PDL), care a spus: “Vă rog, păstraţi liniştea şi când nu vă convine”.

În timp ce parlamentarii PSD părăseau sala, Doru Mărieş a spus că se aştepta ca aceştia să plece pentru că fac parte dintre cei care au tăinuit “crima din Decembrie 1989″.  Şedinţa solemnă a Parlamentului dedicată Revoluţiei din decembrie 1989 a început, marţi, cu ţinerea unui moment de reculegere în memoria victimelor evenimentelor de atunci.

Intervenţia președintelui PNL, Crin Antonescu, în cadrul conferinţei de presă de la Buzău

Bună seara vă spun și eu! Îmi cer și eu scuze de întârziere, nu mi s-a datorat. Soarta dumneavoastră este mult mai bună decât a altor confrați, pentru că totuși ați fost primiți înăuntru, spre deosebire de cei care au așteptat la Cotroceni și care azi au fost ținuți în curte. Li s-au lăsat hainele ce e drept, deci au putut suporta. Mă bucur să vă revăd și trec repede la subiecte în legătură cu care consider că există un interes special pentru dumneavoastră. După aceea sigur stau, împreună cu colegii mei,  la dispoziția dumneavoastră pentru întrebări.

Cum spunea domnul președinte Scutaru, sunt aici și cu prilejul întâlnirii anuale pe care colegii de la Buzău o organizează, dar și în chip special pentru că socotesc această întâlnire anuală un bun prilej ca să îi asigur pe toți că ceea ce s-a discutat la nivelul Uniunii Social Liberale și ceea ce s-a stabilit la nivelul național al Uniunii Social Liberale pentru județul Buzău, nu a fost nicio secundă și nu poate, și nu va fi pus nicio secundă sub semnul întrebării.

Domnul senator Bîgiu este candidatul Uniunii Social Liberale la președinția Consiliului Județean și dacă asupra acestui lucru nu există și n-a mai existat, de fapt, nici un fel de discuție, mai rămâne de lămurit atitudinea pe care din anumite declarații, repetate de altfel, văd că o au partenerii noștri la nivel local din Partidul Social Democrat. Dânșii sunt cei care trebuie să ia o hotărâre și e cazul să o ia, dacă vor să o ia singuri, ceva mai repede, și anume aceea dacă sunt în Partidul Social Democrat și, implicit, în Uniunea Social Liberală, alicând hotărârile acesteia, sau dacă, ceea ce este libertatea oricui, doresc vor să înființeze sau să se transfere la alte formațiuni politice, lucru pe care nici legile nu îl interzic, și după cum vedem în ultimii ani în România, nici practica nu ni-l arată drept excepțional.

Sigur că eu nu îmi doresc așa ceva. Nu și-l dorește nici președintele Partidului Social Democrat, nu își dorește așa ceva niciunul dintre colegii mei de la Buzău. Avem în continuare speranța că maturitatea – tot e un cuvânt la modă, responsabilitatea, sentimentul din care toți am pornit la această construcție politică și anume că oamenii, oamenii cei mulți, care nu sunt nici pesediști, nici penelișiti, nici altceva, au nevoie de această construcție, vor prevala – maturitatea și responsabilitatea aceasta.

Sunt oameni politici la Partidul Social Democrat și domnul Boșcodeală, și domnul Mocanu, cred cu sufiecientă experiență măcar, dar nu numai, încât să înțeleagă acest lucru. Eu am convingerea că, în județul Buzău, Uniunea Social Liberală va câștiga detașat toate alegerile – la Consiliul Județean, la Primărie, la cea mai mare parte dintre comune, în celelalte orașe, fără nici un fel de discuție, cu condiția să acționeze coerent, organizat și solidar. Astea sunt de altfel condițiile valabile pentru întreaga țară, nu doar pentru Buzău, și din punctul acesta de vedere nu ne rămâne ca, odată trecând și sărbătorile de iarnă în preajma cărora ne aflăm, imediat după începerea anului nou, să pornim pas cu pas la aceas tă bătălie foarte grea, care va marca tot anul viitor.

Cert este că, la începutul anului viitor cel târziu, va trebui să știm foarte clar cine cu cine se luptă. Pentru noi, pentru liberali, adversarul politic este clar, partenerii, aliații politici sunt clari, scopul acestei bătălii și scopul pentru care am făcut Uniunea Social Liberală – fără de care altfel puteam toți trăi, am trăit fără ea, scopul acesta este foarte clar și sentimentul pe care îl avem față de, repet, cetățenii, care așteaptă de la noi schimbarea politică din această țară, este acela de repsonsabilitate.

Înțeleg și nemulțumiri și în raport cu negocieri, nemuțumiri există totdeauna și în interiorul aceluiași partid, aceleiași organizații, nu încăpem întotdeauna toți pe posturile de conducere pe care le avem la dispoziție, nu obținem întotdeauna toți atât cât ne dorim, există județe în care liberalii sunt nemulțumiți, de exemplu Prahova. Nu avem altă soluție decât să înțelegem că importantă este victoria acestei alianțe și importantă este măsura în care reușim să răspundem așteptării cetățenilor români, pentru că România este într-o derivă pe care în fiecare zi o vedem, în fiecare zi o descriem, și din care nu poate fi scoasă decât de o forță politică solidă, temeinică, a șa cum este Uniunea Social Liberală.

S-au făcut foarte multe sacrificii pentru a se constitui Uniunea Social Liberală, mai mari decât acela că un om sau altul dintre noi, dintr-un partid sau altul, nu a obținut o candidatură, mult mai mari. E suficient să citiți, și dumneavoastră o faceți și desigur o și consumați, presa ultimului an, ca să vedeți cât de atacat am fost eu sau Partidul Național Liberal pentru isprăvi de ale, măr rog, nu știu, ale lui Ion Iliescu  în 1990, cât de atacați au fost cei din PSD pentru faptul că merg în continuare pe impozite, nu de 40%,  ci de maxim 16%. Am fost atacați din toate direcțiile, și eu, și Victor Ponta, și partidele noastre. Toți facem sacrificii, am făcut și le vom mai face, și nu putem să câștigăm decât da că înțelegem că înaintea fiecăruia dintre noi și a interesului nostru strict, trece victoria acestei construcții. Dacă această construcție va fi victorioasă fiecare dintre noi vom avea și satisfacții politice de ordin personal.

Mă opresc aici cu acest subiect care cred că trebuia să fie și este, probabil, cel mai important la Buzău. Declarațiile președintelui Victor Ponta, cu ceva vreme în urmă, nu s-au schimbat, cred că sunt la fel de clare și ele. Nu am nici un fel de îndoială, am discutat din nou zilele acestea cu domnia sa, nu am nici un fel de îndoială, bănuială sau temere că ele s-ar schimba, pentru că suntem oameni serioși, care am pornit la un drum greu, la o construcție serioasă, și la un război, pe care nu îl putem câștiga decât prin seriozitate și, într-o anumită măsură, prin sacrificiu.

Despre discuțiile de la Cotroceni am vorbit deja și în presa centrală, dacă există și alte întrebări pe care doriți să le puneți pe acest subiect sau pe altul stăm la dispoziția dumneavoastră.

Întrebări mass-media:

Jurnalist: Nu era mai normal să veniți aici cu domnul Victor Ponta pentru a lămuri, o dată pentru totdeauna, împreună cu cei doi lideri, situația..

Crin Antonescu: Ascultați-mă doamnă. ”Normal” e greu de spus ce e. Omul se naște și moare singur. Omul în principiu, v-o spun ca liberal, este o ființă singură, care se asociază din când în când cu alții. Eu și domnul Ponta nu suntem un personaj colectiv. Eu și domnul Ponta putem umbla separați. Eu și domnul Ponta avem multe lucruri care ne fac diferiți. Nu suntem nici măcar așa de apropiați precum Putin și Medvedev sau Băsescu și Boc, suntem doi oameni cu deplina lor personalitate, conducem două partide foarte, foarte distincte, am construit o alianță și pentru a da semnalul unității de foarte multe ori, am apărut împreună, am mers și în multe județe împreună. Era bine dacă astăzi puteam veni și cu Victor Ponta.

Eu am protestat – nu-mi spuneți că nu e normal să umblu singur, că intru la idei. Pot să umblu și singur și foarte normal. Adică, repet, am autonomie. Și domnul Ponta la fel. Ce să mai zic de domnul Daniel Constantin…Dar sunt chestiuni de agendă, vreau să vă spun că dacă nu era vorba despre această situație, putem să îi spunem într-un fel, dacă nu era vorba de o organizație și de un om la care țin într-un mod cu totul și cu totul special, și care este Cristi Bîgiu, nu era deloc nici în agenda mea astăzi, care, în afara consultărilor ca să le spunem așa de la Cotroceni, este foarte încărcată în aceste zile. Domnul Ponta nu a putut veni astăzi.

Nu am nici un fel de reţinere în a vă spune sau promite, dacă vreţi să o luaţi aşa, că o să ne vedeţi şi împreună cât de curând la Buzău, şi că vom spune acelaşi lucru pe care l-am spus eu astăzi, dacă asta este cumva cu alte cuvinte curiozitatea. Altfel domnul Ponta trăieşte, e sănătos tun ne-am despărţit adineauri, simţiţi-vă în siguranţă!

Jurnalist: Traian Băsescu a decorat astăzi cam mulţi primari USL. Cum vedeţi acest lucru?

Crin Antonescu: Nu ştiu foarte bine, s-a făcut caz de decorarea domnului Vanghelie mai mult am văzut. Unde este decorat Vanghelie, poţi să nu îl decorezi şi pe Johannis? Era să fac alte consideraţii care mă duceau direct în faţa Consiliului de Combatere a Discriminării, ca pe domnul Băsescu. Eu cred, vă spun aşa cu candoare, eu mi-am păstrat ceva candoare în ciuda vârstei, că este vorba de primari care şi-au făcut treaba bine, au avut multe mandate, că altfel nu văd ce i-ar putea uni pe domnul Vanghelie, pe domnul Johannis, pe domnul Boşcodeală, nu mai ştiu care mai sunt acolo. Faptul că domnul Boşcodeală a fost decorat, cred că este un lucru normal, înseamnă că a fost u n primar bun, cred că oricum este un primar apreciat, îl felicit pentru chestiunea asta, nu este de glumă acum. Indiferent de cine este preşedinte, o decoraţie de la preşedinte este o decoraţie de la preşedinte, decoraţie în fond de la statul român şi îl felicit cu această ocazie.

Jurnalist: În ultima vreme, în Buzău, conducerea PSD repetă obsesiv că o eventuală vizită a lui Ponta, ar schimba ceva în candidatura la Consiliul Judeţean Buzău.  Astfel de afirmaţii vor atrage sancţiuni din partea conducerii PSD sau le veţi cere chiar dumneavoastră?

Crin Antonescu: Nu sunt chiar aşa de apropiat de această formaţiune politică. Nu sunt chiar un intim, nu ştiu ce va atrage, este problema lor, chiar nu cunosc. Îmi îngădui un comentariu timid că este o specie de misticism politic să gândeşti că o venire fizică a domnului Ponta sau a mea ar schimba lucrurile deodată. Şi domnul Ponta, ca şi mine, suntem nişte oameni politici care, repet asta obsesiv, ca şi conducerea PSD Buzău, am pornit la o construcţie în temeiul seriozităţii. Vă aduceţi aminte că, recent, în îmbulzeala generată de excluderea lui Mircea Geoană, atunci chiar când oameni cu vechi ştate de serviciu în PSD, domnul Iliescu, domnul Năstase, au venit şi au spus că poate ne răzgândim, că poate mai vedem, în tradiţia răzgândirii, nu imi dau seama. Domnul Ponta a spus foarte clar că: „eu sunt un preşedinte al acestui partid, atâta vreme cât voi fi, care înţeleg că eu ca preşedinte am obligaţia să pun în aplicare ceea ce partidul a hotărât, şi când partidul a hotărât ceva, eu pun în aplicare. Deci, pe unde mă duc eu, pun în aplicare, nu mă duc să schimb.” Aşa a făcut şi în cazul acela şi cred că a câştigat foarte mult, şi eu unul m-am bucurat sincer, nu am nici o îndoială că aşa va face în continuare,  noi pe unde trecem nu schimbăm nişte hotărâri pe care le-am luat, după destulă chibzuinţă, după destule discuţii, după destule negocieri. Desigur că şi domnului Ponta i-ar fi plăcut să aibă şi poziţia de Consiliu Judeţean la Buzău. Şi mie mi-ar fi pl ăcut să am, repet, de exemplu Prahova, exemplele pot continua. Am înţeles şi unii şi alţii, am avut discuţii cu domnul Boşcodeală la Bucureşti, chiar şi eu, fără domnul Ponta, îi acordăm şi îl tratăm cu tot respectul şi toată deferenţa. Nu am hotărât cum s-ar spune, peste capul lor şi nu am hotărât în ultimă instanţă domnul Ponta şi cu mine. Decizia a fost luată de forurile Partidului Social Democrat, respectiv Partidului Naţional Liberal, sigur într-o formă în care a fost propusă, dar care a fost votată acolo. Deci din punctul asta de vedere, nu sunt dubii. Tipul acesta de declaraţii bine nu fac, se întâmplă şi în alte părţi şi acolo le dau colegi de-ai noştrii, deci nu este vorba că numai PSD-ul, deci avem această variantă unde nemulţumirea lor se manifestă. Trebuie însă să existe un capăt şi trebuie să existe înţelegerea ideii următoare că în USL ori eşti, ori nu eşti. Dacă esti, tu PSD-istule, eşti împreună cu liberalii, altfel nu există USL. Dacă eşti în USL tu, liberalule, eşti cu PSD-iştii, îţi place, nu îţi place, altfel nu există USL. Dacă nu vrei tu, liberal, să fii cu PSD-iştii, pleci din PNL, cât există USL-ul şi bătălia asta. Dacă nu vrei tu, PSD-ist, să fi cu liberalii, să faci liste comune cu liberalii, acolo unde este cazul sau să sprijini candidaţii care sunt comuni, atunci pleci din PSD. Este simplu ca bună ziua!

Jurnalist: S-a zvonit că există o rebeliune în PSD pentru spargerea USL, pentru că sunt foarte mulţi membrii ai PSD nemulţumiţi de alianţele astea în teritoriu şi care, ar avea girul domnului Ponta.

Crin Antonescu: Este nu doar un zvon, dar este un zvon caraghios. Partidul Social Democrat este un mare beneficiar al acestei alianţe, ca şi Partidul Naţional Liberal. Eu am spus că am făcut şi trebuie să facem sacrificii dar, dacă această alianţă s-a făcut şi dacă alianţă câştigă, cele două partide câştigă mult mai mult decât ar fi câştigat fiecare separat. Nu în procent sau în număr de voturi. Teoretic, cine ştie, poate că unul dintre cele două partide sau ambele chiar, ar fi luat ceva mai multe voturi decât va fi partea lor din sumă, dar noi vorbim aici politică, nu aritmetica. Este greu de socotit că PSD-ul are motive de nemulţumire, după cum este greu de socotit că Partidul Naţional Liberal are motive de nemulţumire.

Partidul Naţional Liberal poate fi de exemplu mulţumit de faptul că, la nivelul ţării există o paritate cu un partid foarte mare şi care are structuri în administraţia locală mult mai puternice decât noi în acest moment, mult mai mulţi preşedinţi de Consiliu Judeţean, mult mai mulţi primari, e adevărat, dar nu uitaţi că PSD-ul pe această paritate are primul ministru, o poziţie excepţională, cea mai puternică efectiv din punct de vedere politic în statul român, dacă preşedintele respectă Constituţia şi primul ministru nu e maimuţoi. Deci PSD-ul şi PSD-iştii nu au motive, dacă există motive de nemulţumire individuale, astea pot fi oricând şi nu pot duce la rebeliuni şi încă patronate de preşedintele partidului respectiv. Nu este nimic adevărat în aşa ceva. Pot să spun că nu este nimic adevărat, nu numai că nu cred.

Jurnalist: A fost o întâlnire cu scântei la Cotroceni…

Crin Antonescu: N-aș zice.

Jurnalist: N-au existat incidente acolo la întâlnirea cu președintele?

Crin Antonescu: Și noi ne-am gândit că s-ar putea să aibă loc chiar bruscări fizice, când am văzut că nu e presă, nu e nimic, ne uitam îngrijorați. Am văzut că nu e decât domnul Turcan, în fine…și o doamnă care era pașnică și chiar era. (…) N-au fost incidente.

Au existat niște schimburi mai dure, dar dure politic, nu dure la nivelul limbajului. Cu alte cuvinte, în deschiderea discuției pe subiectul pentru care președintele ne invitase, respectiv iminentul Acord – că el nu există, iminentul Acord fiscal, să-i spunem, fiscal-compact, așa îi zic, ăsta era subiectul și aderarea României la un asemenea Acord, în introducere, i-am cerut permisiunea domnului președinte să fac, totuși, în calitate de liberal destul de vechi, altfel de liberal decât domnia sa, care n-am fost 20 de ani în Partidul Comunist și încă 15 în Internaționala Socialistă, câteva considerații și să-i spun că da, împărtășesc ideea că statul social…

Să vorbim puțin de reforma statului că noi ajungem, inclusiv la acest Acord dacă ajungem și am ajuns oricum în a-l discuta ca pe o problemă foarte importantă și este, pe fondul unei reforme de mare amploare a statutului, pe fondul discuției dramatice din Europa și din România a reducerii cheltuielilor publice etc. etc. etc. Și atunci i-am spus, sunt de acord că statul social, așa cum l-a cunoscut Europa și cum l-a cunoscut România, deși în România e o discuție dacă de fapt a fost vreodată stat social cu adevărat, e într-o criză și trebuie căutate noi forme, poate și noi concepte.

Numai că, în România, de trei ani de zile, statul social, care a fost demolat, nimicit, s-a terminat, asta s-a rezolvat, n-a fost înlocuit cu statul performant, decât poate performant la propagandă și filaj, cum am și spus, cu statul despre care vorbește domnul Băsescu, cu cu un stat mai clientelar ca niciodată și mai corupt ca niciodată, și i-am spus că, în sensul acesta, pentru noi, există o realitate la care nu putem să nu ne referim atunci când începem o discuție așa frumoasă despre acorduri europene. Și anume că, sub conducerea domnului Băsescu, conducerea politică a domnului Băsescu, directă, sub protecția domnului Băsescu, această țară este jefuită de un grup de oameni, de o armată de oameni care fură tot, tot, tot. Bani publici, voturi, prim ari, oameni supărați, tot felul de lucruri. Că, în condițiile astea, noi avem austeritatea cea mai puternică din Europa, și probabil domnul Băsescu s-a lăudat la ceilalți 26 de confrați, în care avem o austeritate pentru pensionari, pentru profesori, pentru medici, pentru polițiști, pentru micii funcționari, pentru toată lumea, pentru întreprinzătorii care nu cotizează, pentru salariații lor, pentru toți și l-am întrebat când începe austeritatea pentru clienți, pentru hoți, pentru hoții lor, pentru clienții lor, adică ai actualei puteri.

La chestiunea asta, domnul Băsescu a obiectat și anume a spus că ne consideră și pe noi corupți, pe noi, politicienii. I-am spus că aici n-a fost un schimb de remarci personale sau considerații personale. Dacă ne consideră pe noi personal corupți, eu i-am spus că n-am dovezile despre corupția personală a domniei sale, că nu le am acum, dacă le aveam mă duceam la DNA. Dacă are așa ceva cu noi, cred că știe, face cineva cunoștință cu Daniel Morar, se duce acolo, pârăște, ci am vorbit despre responsabilitatea politică, despre patronajul politic asupra unui asemenea sistem, ceea ce nu poate fi cazul nici la mine, nici la Ponta pentru că n-am condus o țară cum o conduce domnul Băsescu timp de șapte ani.

Domnul Ponta i-a prezentat propunerile noastre și asupra lor s-a discutat serios, președintele a discutat serios de data asta, mai ales asupra celor care presupuneau dispariția Guvernului Boc. Nu știu de ce a fost mai deschis decât altă dată și pentru un guvern de tehnocrați. Dar sigur, nu poate, e un președinte mai slab când e vorba de asta.

N-au fost, să spunem așa, altercații. A fost un gest ciudat, pe mine unul nu m-a deranjat, dar este ieșit din comun și cred că fără precedent, și anume că președintele nu a dat mâna. Eu fac față cu greu acestui moment când trebuie din motive protocolare să ne strângem mâna, noroc că se întâmplă rar. Deci, n-am suferit. Dar, e un pic special. Dar, în rest, s-a discutat.

Noi am spus, mă rog, făcând aceste considerații la început, decupăm toată disputa internă, și să discutăm serios despre chestiunea asta și i-am spus că oricum discutăm, dar să dea ceva, un ordin, să dea ceva, vorba lui Păunescu, Dumnezeu să-l ierte, pe la propagandiști, pe la Emil Boc să înceteze cu hei-rupul ăsta, cu Daciada asta care a început de când s-a întors de acolo: Cine nu semnează Acordul e dușmanul poporului.

Poate Boc nici n-a aflat că nu există încă un Acord. L-am rugat să-l informeze pe Boc, pe Oprea, că ăștia ne calcă în picioare, ne mobilizează pe toți să semnăm acorduri, acordurile neexistând. Discuția despre conținutul Acordului, principiile încep de abia și ea se duce până undeva în martie, ceea ce, în principiu, și președintele era destul de îndoit că se va realiza sau oricum că-i spațiu. Am spus că România trebuie să se ducă să negocieze totuși nuanțe în acest Acord. I-am spus că în PNL sunt îndoieli serioase față de faptul că interesele economice și de dezvoltare ale României sunt servite foarte bine de un asemenea acord, dar se mai poate umbla, sunt oameni care pun clauze. Nu mai insist acum, dar există deja în Cehia, în Ungaria, în Letonia, vorbesc de țări comparabile cu noi, există deja nuanțe, există reacții, oamenii își negociază fiecare, încearcă să-și negocieze, pentru că altfel dacă ne imaginăm noi că rămânem cu mândria că președintele nostru a fost unul din cei 27 de oameni care le-a impus reguli severe francezilor, ne înșelăm. Dacă francezii vor depăși deficitul, știți foarte bine, deja s-a stabilit ce se întâmplă, da? Este o discuție la nivelul șefilor de state din zona euro, care decid dacă pot fi iertați sau nu. Dacă se depășește deficitul în România, tot la nivelul șefilor de state din zona euro care decid dacă România poate fi iertată sau nu, ca să dau un exemplu.

Jurnalist: În ultimele declarații publice, liderii PSD Buzău spun că vor să candideze pe liste separate. E o variantă fantasmagorică?

Crin Antonescu: Depinde ce înțeleg prin liste separate.