Discurs Crin Antonescu, susţinut cu ocazia mitingului electoral de la Târgoviște, județul Dâmbovița 2 iunie 2012

“Bună ziua!

Bună ziua, dragi prieteni! Vă îmbrățișez pe toți și vă spun, din capul locului, în această campanie electorală, este cea mai frumoasă adunare la care am participat. Am văzut și-n alte părți oameni mulți, susținători, simpatizanți, oameni normali care doresc schimbare.

Mulțumesc, dar astăzi și până în 10 iunie nu strigăm decât Grozavu și Țuțuianu!

Am mai văzut, spuneam, mulți oameni peste tot, în toate colțurile țării unde mergem, oamenii vin alături de noi. Oamenii ne cer să mergem până la capăt, să redresăm această țară, să facem dreptate, dar aici, mai mult ca oricând, pe voi vă văd cei mai hotărâți, cei mai deciși să eliberați Dâmbovița și Târgoviștea.

Au încercat și azi să facă, așa cum fac de ani de zile, să ne fie frică, să ezităm, să nu avem curajul să ne întâlnim și vă spunem clar: Jos mafia portocalie, vopsită-n verde! Jos Florin Popescu! Jos Boriga! Jos Băsescu! Jos mafia lor!

Voi sunteți cei mai hotărâți pentru că voi în Dâmbovița ați suferit cel mai mult. Ați suferit cel mai mult de pe urma aroganței, lăcomiei, sfidării acestor oameni. Astăzi avem o singură șansă și o singură cale: USL victorie!

Cei care au stăpânit această țară, cu firman de la Traian Băsescu și Elena Udrea, și-au bătut joc de milioane de oameni. Le-au tăiat salariile, le-au micșorat, de fapt, pensiile, au falimentat firme, au lăsat oameni pe drumuri, au închis școli, au închis spitale, au mărit TVA-ul. Au făcut tot ceea ce nu s-a făcut niciodată în rău în această țară, dar vă spun convingerea mea: Niciunul dintre baronii pediști n-a fost mai arogant, mai nerușinat, mai agresiv decât Florin Popescu. Dați-l afară prin vot!

Până și astăzi la Dâmbovița am văzut un lucru pe care nu l-am mai văzut în altă parte. Florin Popescu și clica lui își închipuie în continuare că asta e moșia lor și au întâmpinat cu Interzis USL. Iar eu îi spun: Nu, Florin Popescu. După 10 iunie, în Dâmbovița, va fi Interzis hoție! Interzis teroare! Interzis teroare! Adică va fi Interzis Florin Popescu! Interzis Boriga! Interzis PDL!

Sunt alături de fiecare dintre dumneavoastră. Am dovedit că știm să ne ținem cuvântul, că știm să fim parteneri. Am încheiat o înțelegere și am spus: Vom dărâma acest guvern și Victor Ponta va fi prim-ministru. Ne-am ținut de cuvânt: Victor Ponta este prim-ministru și va fi.

Am spus că vom face o alianță politică între partide diferite, între personalități diferite. Am spus că vom fi capabili să trecem peste tot și să fim împreună și am rezistat. Noi am rezistat, iar ei au dat bir cu fugiții. Unde mai vedeți azi culoarea portocaliu și literele PDL? Nicăieri. Acești oameni, care ne-au furat, care ne-au mințit, care ne-au batjocorit, n-au curaj să dea piept cu alegătorii. Dar noi știm cine sunt și votul dumneavoastră îi va găsi și îi va pedepsi.

Sunt alături de fiecare dintre dumneavoastră și sunt alături cu deosebire de doi oameni care sunt șansa Târgoviștei și a Dâmboviței de a scăpa de mafia lui Florin Popescu.

Sunt prieten cu Gabi Grozavu de 20 de ani și sunt prieten cu el de 20 de ani pentru că niciodată nu s-a gândit să fure, pentru că niciodată nu s-a gândit să mintă, pentru că a spus ceea ce crede, și când asta îi aducea voturi și când nu îi aducea voturi, pentru că niciodată nu a fost oportunist, nu a trădat, ci a rămas alături de convingerile lui. Gabi Grozavu va fi un primar cinstit, corect și care va face din Târgoviște ceea ce acest oraș cu istorie extraordinară merită. Votați-l pe Gabi Grozavu, dați-i încrederea lui Gabi Grovazu!

Îl cunosc, de asemenea, îl cunosc, îl respect, îl admir pe colegul meu .

Și am să vă spun, în fine, despre acești doi oameni ceva ce au în comun și pentru care merită să ne batem alături de ei și să avem încredere în ei. Și Adrian Țuțuianu și Gabi Grozavu sunt printre puținii oameni care atunci când Florin Popescu avea toată puterea, când îi amenința pe toți, când îi cumpăra pe toți, când îi șantaja pe toți, sunt printre puținii oameni care au rezistat.

Florin Popescu și gașca lui spuneau: Grozavu e slab, Grozavu nu are putere. Țuțuianu nu contează! Ei bine, puterea lor morală, curajul lor de a  se bate aici, ani de zile, când Băsescu și Popescu tăiau și spânzurau în România, merită azi încrederea noastră. Să fim alături de ei, de acești oameni curajoși, să îi ducem la victorie pentru ei și mai ales pentru dumneavoastră. Adrian Țuțuianu, Gabi Grozavu!

În fine, mă despart deocamdată de dumneavoastră, mulțumindu-vă. Uniunea Social Liberală a fost leacul României și este leacul României împotriva bolii pedeliste, dar Uniunea Social Liberală ar fi rămas o idee în capul a doi-trei  oameni fără dumneavoastră. Dumneavoastră sunteți Uniunea Social Liberală. Rămâneți împreună, Roșu –Galben –Albastru!

Avem de eliberat o țară și avem de lucrat împreună pentru țara asta.

Adrian Țuțuianu, Gabi Grozavu, Târgoviște, Dâmbovița, USL, România!”

JN: Udrea a a aflat în instanţă ce-i libertatea de exprimare

  Foto: Christian Silva / Intact Images

Elena Udrea a rămas cu onoarea nereperată. Iritată de faptul că Jurnalul Naţional a scris despre bugetul alocat lansării celebrei frunze şi brandului turistic într-un eveniment la Shanghai, Udrea ne-a dat în judecată. Prin acest proces, fostul ministru al Turismului a cerut despăgubiri în valoare de 100.000 de lei reprezentând daune morale menite ai îi repara reputaţia, prestigiul şi credibilitatea care ar fi fost afectate. Articolul care a atras mânia ministerială a fost publicat în data de 21.09.2010 cu titlul „Udrea, spectacol de 190.000 de euro“ . Secţia Civilă de la Judecătoria Sectorului 1, Tribunalul Bucureşti a respins plângerea Elenei Udrea ca neîntemeiată, subliniind faptul că presa are libertate de exprimare, poate emite judecăţi de valoare şi nu trebuie să fie transformată în purtător de cuvânt al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului.

Udrea s-a simţit atacată

Elena Gabriela Udrea a reclamat faptul că în cuprinsul articolului din ziar se fac afirmaţii defăimătoare la adresa sa în legătură cu evenimentul de lansare la Shanghai a brandului turistic de ţară, precum şi în legătură cu atribuirea unor contracte de prestări servicii în vederea organizării acestui eveniment de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT). În plus, Udrea susţinea că „prin intermediul articolului se realizează un real atac la persoană pentru că nu sunt suficiente simplele afirmaţii tendenţioase care nu au niciun suport, în realitate jurnalista tranşând foarte clar situaţia prin producerea de scenarii SF, menite să inducă cititorilor suspiciunea de corupţie, iresponsabilitate şi abuz în utilizarea/cheltuirea banilor publici“.

Udrea a susţinut că „articolul în cauză i-a lezat dreptul personal nepatrimonial la onoare şi reputaţie, iar prin acuzaţiile aduse a suferit un prejudiciu de imagine constând în atingerea adusă reputaţiei, prestigiului şi credibilităţii sale, precum şi relaţiile cu partenerii interni şi externi“, se arată în motivarea depusă la dosar.

Udrea a mai arătăt că „articolul calomniator a fost publicat într-un cotidian naţional cu un tiraj de aproximativ 3,5 milioane de exemplare/lună şi cu vânzări ce se apropie mult de această cifră. Articolele apărute în Jurnalul Naţional sunt preluate de alte publicaţii scrise şi online precum şi de posturi TV cu citarea sursei“.

Jurnalist nu înseamnă purtător de cuvânt

În urma întâmpinării formulate de Editura Intact şi a înscrisurilor depuse la dosar, instanţa a decis că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru atragerea răspunderii civile delictuale, respectiv existenţa faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii cauzale şi a vinovăţiei pârâţilor.

Astfel, instanţa s-a convins că „la baza articolului s-au avut în vedere informaţiile publicate în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice, pe site-ul MDRT, precum şi declaraţiile unor specialişti în astfel de evenimente şi chiar a celor implicaţi în acestea, afirmaţiile plecând de la fapte reale, scrise în stil gazetăresc şi au caracterul unor judecăţi de valoare în cazul cărora CEDO exceptează obligaţia autorului de a face dovada veridicităţii“.

Instanţa a mai reţinut că „libertatea de opinie, fără de care libertatea de exprimare nu poate fi concepută presupune posibilitatea de a elabora în toate domeniile o gândire personală sau de a formula o opinie liber aleasă, dreptul de a exprima orice opinie cu excepţia celor incompatibile unei societăţi democratice“.

CEDO face distincţie între fapte şi judecăţi de valoare arătând că „existenţa faptelor poate fi demonstrată în tip ce adevărul judecăţilor de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit“. De asemenea, Curtea a decis printr-o jurisprudenţă constantă că în timp ce materialitatea faptelor poate fi probată, judecăţile de valoare „nu se pretează la demonstrarea exactităţii lor, mai mult a pretinde o asemenea demonstraţie aduce atingere însăşi libertăţii de opinie, element fundamental al dreptului garantat de art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului“. În plus, Instanţa a reţinut că „a impune unui jurnalist să aducă dovezi pentru judecăţile de valoare nu numai că ar leza libertatea de opinie, dar ar lipsi de conţinut noţiunea. S-ar ajunge la situaţia în care un jurnalist nu ar face altceva decât să întocmească un rezumat mecanic al faptelor la care a fost martor, fără alte afirmaţii personale sau s-ar transforma într-un simplu purtător de cuvânt. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că este inadmisibil ca un ziarist să nu poată formula judecăţi critice de valoare decât sub condiţia demonstrării veridicităţii lor.

Luând în calcul aceste aspecte, Judecătoria Sectorului 1, Secţia Civilă a concluzionat că articolul din Jurnalul Naţional este „în limitele legitime ale libertăţii de exprimare, scopul fiind unul singur şi anume de a supune atenţiei publice o problemă de interes general“, motiv pentru care a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

C. Teodorescu: Preoteasa monstrului sacru

Nici nu s-a uscat bine vopseaua verde în care s-a travestit PDL-ul la Bucureşti, că Elena Udrea a intrat într-o transă politică. L-a văzut pe Traian Băsescu în chip de monstru sacru şi a început să profeţească în numele lui. Fosta preoteasă a turismului şi dezvoltării face planuri de viitor de un optimism chior, care n-are nici o legătură cu fugile din PDL şi cu înfrîngerea coloristică a partidului camuflat înainte de alegeri. Cum nu va desemna monstrul sacru un premier de la USL după alegeri şi cum vor fugi, atunci dar şi mai devreme, din USL cei care nu se simt bine acolo.

După ce şi-a făcut curaj rostind formula magică, cea cu monstrul şi reperul, care seamănă a umilă prosternare, Elena Udrea a avut o viziune: dacă PDL-ul pierde alegerile, Emil Boc ar trebui să plece din fruntea partidului, subînţelegînd că ea ar trebui să rămînă şefă peste pedeliştii de Bucureşti.

Dar dacă după alegeri monstrul sacru îşi schimbă preoteasa? Sau se întoarce PDL-ul împotriva monstrului? Între două transe Elena Udrea o fi început să aibă şi coşmaruri?

C.P. Tariceanu (“22″): PNL nu-şi va pierde identitatea

Traseismul este iar în vogă. Puterea, care s-a bazat pe traseiştii UNPR, îl critică acum, iar opoziţia îi primeşte cu braţele deschise. E vreo soluţie?
Eu am fost unul dintre cei care am condamnat traseismul politic, dar aş face o remarcă: plecarea lui Sorin Frunzăverde nu reprezintă nici pe departe o culme a traseismului. Ea a fost atinsă odată cu migraţia masivă a parlamentarilor din opoziţie către putere şi formarea unei noi majorităţi, apariţia UNPR ca partid parlamentar, cu ghilimele de rigoare. Intervenţia nefericită a CCR a dat girul şi a consacrat migraţia parlamentară ca un fenomen la care trebuie să privim neputincioşi. Sigur că acest lucru este cu atât mai grav, cu cât vine să deformeze şi să arunce în derizoriu votul popular. Prin urmare, când vorbim de acest gen de migraţie, trebuie obligatoriu să mai vorbim de un lucru care este la fel de grav, şi anume corupţia politică a parlamentarilor care au obţinut funcţii politice, în administraţie, ei, soţiile, copiii, rudele lor. Sorin Frunzăverde este unul dintre puţinele cazuri în care un politician pleacă de la putere ca să meargă în opoziţie. Deci aici îmi pare foarte rău că nu pot să îl pun în aceeaşi categorie cu ceilalţi.

Faptul că USL se transformă acum în aspirator de traseişti nu ridică totuşi exact problemele de moralitate pe care le acuzaţi la PDL?
Sunt foarte bucuros că există cel puţin la nivelul PNL un consens exprimat public cu privire la refuzul de a-i primi înapoi în partid pe cei care au plecat în anul 2007, mă refer aici la echipa formată din Pinalti, Florin Popescu, Flutur, Stoica, Stolojan etc. Şi care nu mai au ce să caute la noi. Prin această atitudine cred că spunem foarte clar care este poziţia noastră în raport cu acest fenomen politic. Este un fenomen absolut reprobabil şi regretabil. Sunt unul dintre cei care nu sunt în favoarea împământenirii acestei practici sau a asimilării ei de către PNL.

Sunt voci în PNL care au cerut stoparea acestei practici mai mult în ideea că şi aşa nu sunt locuri pentru toată lumea. Credeţi că, dacă se continuă primirea traseiştilor, ar putea să apară probleme în USL?
Aşa cum am spus, noi nu am luat oameni pentru anumite funcţii, aşa cum a făcut PDL, care avea nevoie de deputaţi şi de senatori pentru a trece peste votul dat de electorat. Din contră, oamenii care au venit acum la noi şi-au pierdut funcţiile publice deţinute la nivel judeţean sau local, iar cazul cel mai clar este cel al domnului Frunzăverde, care nu mai este preşedinte de consiliu judeţean. Insist asupra faptului că o persoană care îşi dă demisia dintr-o funcţie publică împortantă tocmai pentru a pleca de la putere spre opoziţie nu este un traseist politic de felul celor „colecţionaţi“ de PDL în ultimii ani. În plus, liderii partidelor membre USL au decis să existe o selecţie riguroasă a celor care vor fi primiţi în partidele noastre. Numărul celor refuzaţi este mult mai mare decât al celor acceptaţi. Din aceste motive nu vor fi probleme de felul celor la care vă referiţi

Ar fi dispus USL să promoveze, împingând astfel de la spate şi PDL, o lege antitraseism pentru parlamentare?
Eu cred că mai mult decât o lege va trebui un fel de consens, de înţelegere, neapărat scrisă. Este necesar un angajament al tuturor partidelor mari, serioase că nu vor mai recurge la aceste practici şi aş fi foarte bucuros dacă PDL ar răspunde pozitiv la un astfel de demers.

Este posibilă refacerea dreptei, aşa cum susţine Sorin Frunzăverde?
Mă bucură că dânsul are acest obiectiv politic. Vă spun însă că eu nu consider că PDL ar face parte din zona de dreapta. Nu găsesc nicio acţiune a PDL care să-l definească ca un partid de dreapta. PDL este un partid fără ideologie, un partid oportunist, un partid făcut cu traseişti politici, este un partid care s-a agregat în jurul lui Traian Băsescu şi odată cu dispariţia lui Traian Băsescu partidul se va duce către extincţie. Deci PDL nu este o forţă reprezentativă pentru ceea ce s-ar numi o mişcare de dreapta sau de centru dreapta autentică. După cum ştim, era membru în Internaţionala Socialistă şi de la o zi la alta s-a declarat popular. Nu şi-a schimbat nimic în profilul ideologic, mai puţin discursul public. Aşa încât eu sunt absolut deschis ideii de a face în România dreapta şi mai puternică, dar am mari îndoieli că în acest proiect PD are vreo şansă.

Cum vedeţi intenţia declarată a premierului Ungureanu de a coagula electoratul de dreapta? Credeţi că s-ar putea ca oameni din PNL, parte a electoratului PNL să prefere să meargă în această direcţie, decât să rămână alături de PSD, deci la stânga? Vi se pare fezabil un astfel de proiect şi în ce condiţii ar putea participa PNL la el?
Aceste declaraţii despre „coagularea dreptei“ îmi par doar vorbe lipsite de acoperire. Domnul Ungureanu, dacă dorea cu adevărat să realizeze o construcţie politică nouă, nu trebuia să accepte postul de prim-ministru. Acum, că a ajuns în această poziţie, este clar că nu poate face nimic altceva decât să încerce să colaboreze cu PDL, pentru că acesta este partidul care îi furnizează majoritatea guvernamentală. Dar în acest moment nici un proiect politic care să încerce salvarea PDL sub formula „aceeaşi Mărie cu altă pălărie“ nu mai poate avea succes. Am ajuns în punctul în care nu mai există nici un argument care să susţină ideea că liderii PDL care fac şi agenda politică a guvernului, cum a fost în cazul celebrelor alocări de fonduri guvernamentale pentru primarii coaliţiei de guvernământ, au vreo legătură cu politica democratică, de dreapta sau de stânga. Grupul care conduce acum PDL are o singură preocupare: accesul la banii publici, împărţirea sferelor de influenţă în ramurile economice controlate încă de stat şi crearea premiselor pentru fraudarea procesului electoral, prin utilizarea pârghiilor instituţiilor publice. În rest, declaraţiile domnului Ungureanu nu fac decât să reia unele vorbe goale pe care le arunca uneori şi Emil Boc. În acest moment văd cu regret că domnul Ungureanu este în plin proces de „coagulare“ cu diferite grupuri din PDL, cu Silviu Prigoană, cu Elena Udrea, cu Roberta Anastase, cu Ioan Oltean şi cu alţii. Mă întreb şi eu şi se întreabă multă lume ce fel de „coagulare“ a dreptei poate face un partid în care Silviu Prigoană şi Elena Udrea decid în doi timpi şi trei mişcări excluderea lui Cristian Preda? Sunt convins că nimeni nu i se va alătura din afara PDL, din contră, e de crezut că vor mai pleca şi alţi oameni de acolo, pentru că nu cred că sunt mulţi cei care ar vrea să aibă de-a face cu o astfel de „dreaptă“.

PNL i-a fost adusă acuza că şi-a pierdut sau şi-a diluat ideologia prin alianţa cu Dan Voiculescu şi mai departe pe linia PSD. Ce credeţi?
O astfel de apreciere trebuie să se bazeze pe lucruri concrete. Eu aş spune aşa: fie sunt elemente de ordin programatic care să certifice renunţarea la valorile liberale şi o alunecare spre altceva, fie acţiuni politice concrete care, la fel, să demonstreze că partidul renunţă la valorile lui tradiţionale liberale. Şi atunci sigur că, în condiţiile astea, eu aş fi obligat să recunosc o realitate. Dar niciunul dintre aceste două elemente nu se regăsesc. Din punct de vedere programatic, în toate programele pe care USL le-a prezentat nu este nici cea mai mică renunţare la ceea ce ar defini orientarea noastră şi linia pe care am mers în ultimii ani. Orice partid liberal modern din Europa nu poate să desconsidere problema responsabilităţii sociale. Într-o Europă construită pe modelul social european, responsabilitatea socială este o componentă vitală a oricărui partid. Sigur că este o chestiune de nuanţă şi de punere în ecuaţie. Pe ce punem accentul? Noi continuăm să spunem că creşterea economică este factorul care generează locuri de muncă şi mai departe tot ceea ce înseamnă politici sociale derivă din articularea şi creşterea economică. Apoi, în ceea ce priveşte acţiunea concretă politică din ultima perioadă, nu am văzut să existe derapaje de acest fel. Dacă luaţi programele politice pe care noi le-am lansat de la constituirea USL, nu există niciun fel de promisiune demagogică fără acoperire cu privire la majorări de salarii, majorări de pensii, acordări de ajutoare etc. Dacă dvs. aveţi percepţia asta…

Dar trebuie să admiteţi, totuşi, că după alianţa cu PC şi PSD există într-o anumită categorie a publicului exact această percepţie, că PNL îşi pierde identitatea şi a făcut un compromis greu de înţeles.
Eu nu am un instrument de măsură a acestui lucru. Dar în orice caz cred că tema nu este de neglijat. Eu însumi susţin că este necesar ca PNL să-şi afirme identitatea. Şi există nişte riscuri care decurg dintr-o alianţă între un partid de dreapta şi unul de stânga. Cum va fi percepută această alianţă? Până în momentul de faţă nu cred ca PNL a fost tot timpul vioara a doua. Nu vreau nici să spun că joacă numai rolul de vioara întâi, pentru că într-o alianţă cu două partide cu ponderi sensibil egale acest lucru ar dezechilibra construcţia politică. În toată perioada anului 2009, a fost o coaliţie guvernamentală între PD şi PSD. Nici nu am avut impresia că PSD se duce către dreapta, nici ceilalţi la stânga.

Deci nu aveţi temerea că PNL, în această alianţă, ar ajunge în timp să-şi piardă semnificativ identitatea?
Nu-şi va pierde identitatea. Şi vă pot da un exemplu concret pentru a vă arăta că împreună cu partenerii noştri am găsit formulele care să permită fiecăruia dintre partide să-şi păstreze zestrea şi conturul politic. Când s-a negociat programul economic, foarte multe voci s-au ridicat şi se aşteptau să se renunţe la cota unică de impozitare pe care am introdus-o la finele lui 2004 şi să trecem la un sistem progresiv de impozitare. Programul economic prevede menţinerea cotei unice cu un amendament care uşurează într-un fel impozitarea pentru categoriile de salariaţi cu venituri reduse. Deci pentru marea masă salarială nu se schimbă nimic în rău, eventual există o uşurare a poverii fiscale pentru cei cu venituri mai modeste. Ceea ce înseamnă o politică liberală în domeniul fiscal.

Dacă aţi fi fost preşedintele partidului, aţi fi făcut alianţa cu Dan Voiculescu?
Să ştiţi că e o chestiune care nu mi se pare importantă. Nu m-am gândt la acest lucru şi nu ştiu să vă răspund. Nu m-am gândit pentru că nu sunt preşedintele partidului şi astfel de problemă nu intră în prima linie a preocupărilor mele. Dar nu am impresia că PNL a avut de suferit în vreun fel de pe urma alianţei cu PC.

Cum analizaţi situaţia PDL din perspectiva a ceea ce se întâmplă acum şi din aceea a alegerilor care bat la uşă?
Perspectiva care se conturează este a unui dezastru electoral. Nu ştiu dacă va fi de aşa natură şi aşa amploare încât să-i ducă chiar la ieşirea din parlament. Poate că astăzi este exagerat de spus acest lucru. Şi, prin urmare, ceea ce văd este o încercare aproape disperată de a redresa situaţia şi de a obţine un scor care să le permită o supravieţuire şi o existenţă la un nivel de avarie în viitorul parlament. Ca urmare a politicii pe care au dus-o, sunt într-o situaţie de izolare majoră.
Sigur că şi măsurile pe care le-au luat, au gestionat criza economică, reprezintă sau au o pondere mare în situaţia prezentă, dar nu numai. Cred că modul de a face politică pe care l-au practicat, inspirat de Băsescu, în momentul de faţă începe să se întoarcă împotriva lor. În ceea ce priveşte chestiunea economică, o să spuneţi: da, dar s-au sacrificat. Chiar ieri am citit raportul FMI care spune foarte clar că politica de conduită economică care s-a adoptat în România a fost greşită.

A fost o politică impusă chiar de FMI.
A fost o politică acceptată de Guvernul Boc, care avea posibilitatea să negocieze altfel, o altă formulă. Ei au urmat orbeşte aceste reţete… acum, raportul boardului FMI recunoaşte că politica de austeritate aplicată în cazul României a dat rezultate proaste şi România nu a putut să fie scoasă din criză după trei ani jumătate de aplicare de măsuri de austeritate.

Înseamnă atunci că FMI trebuie să-şi facă autocritica.
Eu n-am o problemă cu FMI, Emil Boc trage acum ponoasele acestei atitudini umile, obediente, care este rezultatul incompetenţei, pentru că, dacă ar fi avut oameni competenţi, ar fi putut să aibă analize care să-i ducă într-o altă situaţie cu FMI. Pe scurt, e un faliment grav în ceea ce înseamnă politicile economice şi sigur că acest lucru îi costă.

Totuşi, admiteţi că politica europeană, iată, parafată prin acest Pact fiscal, a fost una a austerităţii. Greşită sau nu, asta a fost politica europeană. Avea în mod realist România posibilitatea să iasă din acest mare pluton al austerităţii?
Sigur că în Europa această politică poartă amprenta Germaniei, care este adepta acestei politici de austeritate. În ce priveşte România, trebuie să ne uităm dacă politica de austeritate se potrivea sau nu. Părerea mea e că nu se potrivea şi raportul FMI de care vorbeam spune excact acest lucru, că măsurile de austeritate aplicate au fost excesive, ţinând cont de faptul că România avea un nivel de datorie publică foarte scăzut. Ceea ce nu este cazul multora dintre ţările europene, inclusiv al Germaniei. Prin urmare, dacă vrem să discutăm situaţia României, cred că aceste măsuri de austeritate, în parte, se justificau, pentru că era o criză economică, dar ce a lipsit în cazul României au fost măsurile de stimulare a creşterii economice, care nici până astăzi nu sunt aplicate.

Asta e cu totul altceva. Deci nu negaţi utilitatea măsurilor de austeritate.
Nu, eu neg măsurile de austeritate excesivă care au fost luate. Excesive din punctul de vedere al ponderii şi al duratei în care au fost aplicate şi, doi, că nu au fost aplicate şi măsuri de creştere economică. În privinţa Europei, Pactul de guvernanţă fiscală nu rezolvă criza fiscală cu care se confruntă Europa şi încearcă să prevină o degradare mai accentuată pe viitor, ceea ce este foarte bine. Să nu uităm, spun mereu, că toate ţările europene, în anii ’50, ’60, ’70, şi-au bazat creşterea economică şi refacerea infrastructurii afectate de război, în prima fază, ulterior dezvoltarea ei la nivelul la care este azi, pe funcţionarea cu nişte deficite bugetare imense, care i-au dus la aceste datorii publice. Acum europenii spun că acest lucru nu se mai poate, că s-a exagerat, ceea ce este în regulă, luăm măsuri de prevenire pe viitor, este în regulă, dar ceea ce nu este în regulă este că se spune României: voi nu aveţi dreptul să faceţi ceea ce am făcut noi, nu în partea proastă a lucrurilor, ci în partea bună. Şi atunci, concluzia şi consecinţa este că România, în loc să poată vedea acest decalaj faţă de ţările europene micşorându-se într-un ritm rezonabil, va rămâne în continuare să funcţioneze ca o ţară de rang secund în Europa.

Să înţeleg că dvs. nu susţineţi semnarea Pactului fiscal?
Nu susţin semnarea Pactului fiscal pentru că trebuiau negociate anumite condiţii în ceea ce priveşte România. Există nişte mici derogări, dar nu sunt specificate. România, teoretic, ar putea să funcţioneze în cadrul Pactului de guvernanţă fiscală cu un deficit de 0,5, de până la 1, dar cine stabileşte acest lucru? Acest lucru urmează să se facă în cadrul unor negocieri cu Comisia, unde probabil un rol important îl va juca primul ministru, dacă va avea forţa să impună poziţia României, ministrul de Finanţe, dacă va avea contactele necesare şi argumentele necesare. Dacă vine un guvern slab, cu oameni care nu au aceste competenţe, România va trebui să se mulţumească numai cu 0,5 deficit, ceea ce este foarte puţin faţă de nevoile ei de investiţii şi de dezvoltare.

Care sunt aşteptările pentru locale ale USL?
Vă spun un lucru care e evident în acest moment. Alegerile locale vor fi deja mult mai politizate decât au fost în trecut. Adică subiectul câţi pomi s-au plantat, câte părculeţe s-au făcut, câte străzi s-au asfaltat va începe să treacă în planul doi, iar subiectele politice importante vor deveni predominante. Aşteptările pentru locale sunt legate de obţinerea unui scor care să confirme poziţia de primă forţă politică în România în momentul de faţă. Există însă nişte mici şmecherii făcute de PDL prin modificările pe care le-a adus Legii electorale, în aşa fel încât să poată să-şi conserve probabil mai multe poziţii. E vorba de aceste alegeri care se fac într-un singur tur şi care desigur dau avantaj celor care sunt în funcţie şi care, de bine, de rău, au gestionat pe plan local comunitatea. Există această abordare, pe care mi-aduc aminte foarte bine că am întâlnit-o prin 2003-2004, mergând, de exemplu, la Băcau, unde era primar Sechelariu, şi unde, discutând cu cetăţenii şi spunându-le că primarul este corupt şi cheltuie în nepăsare banii publici, am primit răspunsul siderant: e adevărat că fură, dar a mai şi făcut ceva pentru oraş. Şi lucrul acesta îl aud acum, din păcate, din nou, pentru unii dintre primarii PDL, că e vorba de Scripcaru de la Braşov, de Falcă de la Arad, aud exact acelaşi laitmotiv care pe mine mă îngrozeşte. Este cea mai pură dovadă a lipsei de simţ civic a cetăţenilor, care tolerează comportamentul unora dintre aleşii locali, motivând că au şi rezultate.

Dar şi listele USL sunt pline de astfel de oameni, presa a publicat cel puţin 10 exemple de candidaţi la consiliile judeţene şi mult mai multe de primari de tipul acesta. Partidele continuă să-i pună pe listă, dar învinovăţesc electoratul.
Nu învinovăţesc electoratul, spun că electoratul trebuie să sancţioneze acest comportament. Şi mai spun un lucru, că de când s-a inventat lumea politică şi sistemele democratice de tip parlamentar, n-am prea auzit sa fie corupţia la opoziţie, am auzit de corupţie la putere.

Consilierii judeţeni, indiferent de partid, sunt la putere pe plan local. Dar eu vorbesc de selecţia pe care o fac partidele.
Selecţia din partide, dacă ea se bazează numai pe o percepţie, indiferent că e vorba de un jurnalist sau un ONG, dar nu se bazează pe nimic concret, sigur că partidul şi oricine poate să spună că funcţionează totuşi prezumţia de nevinovăţie. Nu putem să-l umplem pe unul de noroi şi să-i spunem: „pentru că te-a criticat presa sau că te bănuieşte, trebuie să fii eliminat“.

Vorbeam de oamenii urmăriţi penal şi trimişi în judecată, nu de percepţii. În sfârşit, dvs. credeţi că urmăriţii penal şi trimişii în judecată n-ar fi nici o problemă să apară pe listele oricărui partid?
De principiu, vă spun că nu e normal, mai ales că aceste lucruri ridică semne de întrebare serioase şi e necesar să te duci cu oameni care să aibă credibilitate şi să poată da o garanţie morală cetăţenilor în legătură cu modul lor de acţiune politică. Dar sigur că, la un moment dat, există cazuri în care sunt oameni acuzaţi pe nedrept şi poate că, până ce instanţa nu se pronunţă asupra acestor dosare, e prematur să sancţionăm noi ceea ce poate n-o să facă instanţa. Trebuie să ne punem şi această problemă.
Vă dau exemplul care-mi vine la îndemână, celebrul dosar Sterling, în care l-am şi dat în judecată pe fostul premier Boc pentru afirmaţiile calomnioase la adresa mea. Ca să aflu că, înainte de a-şi da demisia, d-l premier Boc a promovat o hotărâre de guvern similară cu cea pe care o incrimina în ceea ce mă priveşte, pentru alocarea unei suprafeţe de 1.000 km pătraţi într-unul din perimetrele din Marea Neagră uneia dintre societăţile petroliere şi inclusiv societăţii Sterling, de care era vorba în povestea cu cântec din 2009. Eu, de exemplu, n-am prea multe şanse în instanţă să câştig procesul de calomnie pentru că se consideră că d-l Boc are libertatea expresiei politice, a declaraţiilor politice, în virtutea practicii curente. În schimb, cred că, din punct de vedere moral, un astfel de personaj n-ar mai avea ce să caute în viaţa publică, pentru că se descalifică. E mai grav decât unul care face o găinărie, pentru că d-l Boc a fost totuşi prim-ministrul acestei ţări.

Există disensiuni în momentul de faţă în ce priveşte candidaţii USL? Un exemplu ar putea fi sectorele 6 si 2 din Bucureşti. Acesta este motivul pentru care s-a amânat lansarea candidaţilor?
Momentul anunţării candidaţilor este decis de USL, şi nu de adversarii politici. E cumva ironic, am văzut că mulţi comentatori legaţi de PDL manifestă această „teamă“ legată de întârzierea anunţării unor candidaţi USL, şi nu mă refer aici numai la Bucureşti. Le transmit că nu trebuie să fie „îngrijoraţi“. USL va avea peste tot candidaţi foarte puternici. Cât priveşte situaţia din Bucureşti, cred că victoria USL va fi categorică. Nu am nici o îndoială în acest sens.

Aveţi certitudinea că USL, după congresele de sâmbătă, va rezista până la parlamentare şi după?
Misiunea USL este aceea de a rezista mult timp de acum înainte, eu o văd ca pe un proiect politic care trebuie să asigure conducerea României în mod coerent pentru cel puţin 8 ani, adică pentru două legislaturi. Cred că PDL se va dezintegra după trecerea în opoziţie, prin urmare, există premise pentru ca România să plece pe un drum sigur, stabil şi coerent. Ar fi foarte important ca România să experimenteze o conducere stabilă de două legislaturi, pentru că nu am avut aşa ceva de 20 de ani.

Chiar şi în situaţia în care la alegerile locale USL nu ar obţine scorul scontat? În PSD există o serie de nemulţumiri legate de paritatea pe liste.
Obiectivul politic al USL pentru alegerile locale nu se va număra neapărat sub forma unui procent electoral, ci sub forma numărului de preşedinţi de consilii judeţene, sub forma numărului de primari care vor câştiga alegerile candidând din partea USL. Este clar că acest sistem de candidaturi comune este mai bun pentru noi, în condiţiile în care alegerea primarilor se va face dintr-un singur tur de scrutin.

Va fi Mihai Răzvan Ungureanu, în situaţia în care va candida pe prezidenţiale, un candidat periculos pentru Crin Antonescu?
Este greu să facem speculaţii asupra unui viitor atât de îndepărtat. Ceea este clar este că în acest an vom avea alegeri parlamentare, iar candidatul USL pentru funcţia de prim-ministru este d-l Victor Ponta. Pe de altă parte, din ceea ce am înţeles, din partea PDL, sau ce nume va avea atunci, va fi propus d-l Ungureanu. Deci electoratul va putea să cântărească chiar de anul acesta atât oferta electorală a USL, cât şi bilanţul PDL, reprezentat de ceea ce au făcut Emil Boc şi Mihai Răzvan Ungureanu.

Emisiunea “Prim Plan” de la TVR, invitat Crin Antonescu

INVITAŢI: CRIN ANTONESCU,  DAN CRISTIAN TURTURICĂ

 TALK-SHOW

Alina Stancu: Doamnelor şi domnilor, bună seara, bine v-am regăsit la “Prim-plan”. Invitatul acestei ediţii este preşedintele PNL, domnul Crin Antonescu, şi copreşedinte al USL. Bună seara, bine aţi revenit la TVR, domnule preşedinte.

Crin Antonescu: Sărut mâinile, bună seara.

Alina Stancu: Alături de noi, ca de obicei, jurnalistul Dan Cristian Turturică, redactor-şef la “România liberă”. Bună seara, bine aţi venit vă spun şi dumneavoastră, iar celor de acasă sau de unde ne urmăriţi adresa: alina.stancu@tvr.ro vă stă la dispoziţie, ca de obicei, stimaţi telespectatori, pentru întrebări şi comentarii adresate – aş zice – omului zilei, domnule Antonescu, cu permisiunea dumneavoastră. Andrei Chiliman a fost demis astăzi de la conducerea PNL Bucureşti. De la ce a plecat propunerea dumneavoastră de demitere a domnului Andrei Chiliman şi de ce acum, cu nici două luni înainte de alegerile locale?

Crin Antonescu: Tocmai pentru că vin alegerile locale; pentru că, înainte de asemenea momente foarte importante, fiecare dintre armatele electorale îşi aşează sau îşi reaşează dispozitivul de luptă şi pentru că, pe de o parte, Andrei Chiliman este, va fi, foarte probabil, candidat la Primăria Sectorului 1, fiind, care vasăzică, într-o anumită măsură stânjenit să coordoneze şi să conducă activitatea politică pe toată organizaţia; în al doilea rând, pentru că această candidatură sau prezentarea acestor candidaturi pe Bucureşti la nivelul USL presupune încă nişte negocieri între noi şi partenerii de coaliţie, negocieri care trebuie duse şi cu conducerile organizaţiilor de Bucureşti…

Alina Stancu: Şi care decurg prost în acest moment?

Crin Antonescu: Nu decurg prost, nu vă faceţi foarte multe iluzii, se vor termina, oricum, bine, dar…

Alina Stancu: Dar nu cu ajutorul domnului Chiliman.

Crin Antonescu: Nu cu ajutorul domnului Chiliman mai mult de Sectorul 1. În plus, este vorba de angrenarea unor figuri, puternice le considerăm noi, oameni care au şi experienţă politică, şi experienţă comunicaţională. Şi Eugen Nicolăescu, şi Mariana Câmpeanu sunt doi foşti miniştri, sunt doi oameni – considerăm noi şi consideră analizele pe care le-am făcut – cu imagine destul de bună.

Alina Stancu: Cei care au preluat în acest moment Organizaţia PNL Bucureşti.

Crin Antonescu: Cei care au preluat conducerea Organizaţiei PNL Bucureşti.

Alina Stancu: Bun, dar de reproşat direct ceva domnului Chiliman aveţi să-i reproşaţi în acest moment, pentru că propunerea a plecat de la dumneavoastră, de demitere a domnului Chiliman, şi mă gândesc că stânjeneala aceea de care vorbeaţi puţin mai devreme era o chestie care putea să intre pe agenda dumneavoastră mai demult, nu acum, cu două luni înainte de alegerile locale, şi puteaţi să stabiliţi acest lucru mai devreme.

Crin Antonescu: Este o mişcare făcută în timp util, nu trebuie să-şi facă nimeni griji. Campania începe pe 10 mai. În prima săptămână după Paşti vor fi încheiate toate negocierile care mai sunt de făcut la Bucureşti şi toate pregătirile pentru campanie sunt la data la care trebuia să fie…

Alina Stancu: Dar la întrebare nu mi-aţi răspuns: dacă aveţi să-i reproşaţi ceva domnului Andrei Chiliman pentru modul în care a condus până la acest moment Organizaţia PNL Bucureşti?

Crin Antonescu: Doamna Stancu, da, Organizaţia PNL Bucureşti da. Numai că la fel de bine şi domnul Chiliman poate are să-mi reproşeze mie multe lucruri…

Alina Stancu: V-a şi reproşat. O să revenim imediat şi la declaraţiile pe care le-a făcut Andrei Chiliman la ora şase.

Crin Antonescu: Revenim. Sunt puţini oameni în politică, inclusiv în interiorul aceluiaşi partid, care să nu-şi poată reproşa, fie şi colegial, câte ceva.

Alina Stancu: Ce aveţi să-i reproşaţi domnului Andrei Chiliman?

Crin Antonescu: Nu, ăsta nu e un subiect public; ăsta, cel mult, poate face obiectul discuţiilor dintre noi. Importantă este această decizie pe care, încă o dată, aş vrea, totuşi, să precizăm că n-am luat-o eu; am propus-o, am susţinut-o…

Alina Stancu: De acord, de aceea întrebarea mea a fost de unde a plecat propunerea dumneavoastră, nu de ce…?

Crin Antonescu: În general, dumneavoastră ştiţi cum e simplificarea comunicaţională dinspre dumneavoastră spre alegători: Antonescu l-a dat afară pe Chiliman. Nu e vorba de dat afară şi nu e vorba de o decizie a lui Antonescu; e o decizie pe care eu am propus-o, mi-o asum, nu pot să spun că eram pe-acolo şi nu am auzit despre asta.

Alina Stancu: Asta era întrebarea: de ce, de unde a plecat această propunere?

Crin Antonescu: Am propus-o dar decizia…V-am spus de unde. Şi această decizie a fost votată secret, cu un scor destul de covârşitor şi în Biroul Politic Central, şi în Comitetul Naţional Executiv.

Alina Stancu: Domnule Turturică…

Dan Cristian Turturică: În primul… a surprins foarte tare reacţia lui Andrei Chiliman. Aţi avut o discuţie cu dânsul înainte de această şedinţă?

Crin Antonescu: Nu, n-am avut nici înainte de această şedinţă, astăzi, pe acest subiect…

Alina Stancu: Nici după?

Crin Antonescu: … şi nici după. Am văzut, de asemenea, curgând ştiri – sigur, aşa se întâmplă în momentele acestea de suspans – privitoare la încercări ale unor oameni, ale conducerii PNL, aşa impersonal, de a-l determina pe Andrei Chiliman să nu demisioneze, despre care se auzise că a demisionat. Nu, n-a existat niciun fel de discuţii…

Alina Stancu: Dar se gândeşte serios la a demisiona din PNL, pentru prima dată, după cum mărturisea domnia sa în conferinţa de presă pe care a făcut-o puţin devreme.

Crin Antonescu: Este foarte bine că se gândeşte serios, toţi trebuie să ne gândim serios. În contextul în care ne aflăm e bine să se gândească, şi repede, pentru că suntem, totuşi, într-un calendar pe care l-aţi descris drept accelerat.

Alina Stancu: Ar fi o pierdere dacă Andrei Chiliman şi-ar da demisia din PNL?

Crin Antonescu: Eu cred că da, pentru că e vorba de un primar cu o cotă bună, e vorba de un om care are vechime cât PNL de la reluarea activităţii. Suntem, până la urmă, câţiva supravieţuitori, să spun aşa, ai anului 1990. E un om de ale cărui convingeri, şi liberale… şi devotament faţă de partid, ani de zile, eu nu m-am îndoit şi nu mă îndoiesc.

Alina Stancu: Veţi încerca să-l convingeţi în contextul declaraţiei de mai devreme, domnule Antonescu, să rămână în PNL în contextul actual sau…?

Crin Antonescu: Să ştiţi că declaraţia de mai devreme şi atacurile pe care domnia sa le-a practicat, mă rog, aşa cum a găsit de cuviinţă, pe mine nu mă tulbură foarte mult. Sigur că-s mâhnit – e omeneşte -, dar nu mă tulbură foarte mult, pentru că sunt obişnuit.

Alina Stancu: Şi nu sunteţi într-atât de mâhnit încât să-i daţi un telefon, să vedeţi exact ce intenţii are vizavi de această demisie din PNL?

Crin Antonescu: Nu, asta vom afla. Presupun că şi domnia sa îşi dă seama că este vorba de o chestiune importantă, publică, nu e între noi doi; trebuie să ştie, până la urmă, cetăţenii din Sectorul 1: mai candidează, nu mai candidează, candidează la liberali, candidează independent, candidează în altă parte? Sunt chestiuni între domnul Chiliman şi opinia publică din Sectorul 1 cel puţin, nu între domnia sa şi mine. Spuneam că nu sunt foarte mâhnit, pentru că sunt obişnuit. Nu este primul atac pe care chiar colegi îl practică în public şi probabil că PNL, în ciuda faptului că e descris de mulţi “prieteni” de-ai noştri ca un fel de partid aflat sub dictatură, e singurul partid unde vezi aproape în fiecare zi câte un coleg spunând că nu e de acord cu decizia cutare, că nu s-a făcut bine. Asta este cultura noastră, ţinem la ea. Nu mi-a plăcut modul în care Andrei Chiliman a răstălmăcit nişte lucruri, dar, până la urmă, repet, este libertatea de exprimare. Eu nu am spus public niciunul din lucrurile care mă nemulţumesc, pentru că am şi eu nemulţumirile mele…

Alina Stancu: Şi nu e momentul să faceţi şi acest lucru în aşa fel încât lumea să înţeleagă despre ce este vorba?

Crin Antonescu: Nu, pentru că eu…

Alina Stancu: Pentru că ştiţi cum pare acum? Poate părea, domnule preşedinte, faptul că este vorba de o luptă internă în PNL şi că este vorba despre o răfuială pe care liderul PNL, Crin Antonescu, o are cu Andrei Chiliman.

Crin Antonescu: Răfuială, pentru ce?

Alina Stancu: Nu ştiu, asta rămâne de lămurit.

Crin Antonescu: Staţi puţin, aşa putem să credem orice despre orice. N-am avut vreodată vreo competiţie, vreo rivalitate cu domnul Andrei Chiliman, nici la Sectorul 1, nici la vârful partidului, nici în altă parte. Poate că vedem şi cu siguranţă vedem anumite dezvoltări, anumite poziţionări în mod diferit, dar asta nu înseamnă în niciun fel răfuială. N-am spus niciun cuvânt rău despre Andrei Chiliman nici mai devreme, nici vreodată, cred, şi nici în seara asta şi asta e tot.

Alina Stancu: Bun. Aşteptaţi felicitările de la Elena Udrea, domnule preşedinte…?

Crin Antonescu: Nu.

Alina Stancu: După cum a declarat Andrei Chiliman, puţin mai devreme: sunteţi omul Elenei Udrea? Pentru că asta a lăsat să se înţeleagă, voalat, Andrei Chiliman în declaraţia de presă pe care a făcut-o puţin mai devreme. Sunt acuzaţii, zic eu, destul de grave, la care o poziţie din partea preşedintelui PNL ar fi oportună.

Crin Antonescu: Ele sunt grave, dar sunt penibile; şi la acuzaţii grave, dar serioase, răspunzi, la acuzaţii de felul acesta cred că n-am nevoie să răspund. Cred că toată lumea poate să aprecieze cine se compromite dând o asemenea declaraţie. Eu n-am nimic de răspuns.

Alina Stancu: Domnule Turturică?

Dan Cristian Turturică: Să mergem puţin la fond. Dumneavoastră spuneţi că toată această decizie sau că aţi făcut această propunere pentru că Andrei Chiliman se ocupă mai mult timp de campania electorală.

Crin Antonescu: Şi pentru că doream o conducere mai bună pentru întreaga Organizaţie de Bucureşti – am spus şi asta. Deci, nu o duceţi numai în prima parte, că prima parte, ca să fiu foarte deschis, e mai degrabă diplomatică.

Dan Cristian Turturică: Deci sunteţi nemulţumit de cum a condus Andrei Chiliman Organizaţia Sectorului 1. Pe de altă parte, Andrei Chiliman…

Crin Antonescu: Nu, vă rog să nu faceţi confuzii, măcar dumneavoastră să nu faceţi confuzii. Am vorbit de Organizaţia de Bucureşti. Organizaţia Sectorului 1 nici nu e condusă de Andrei Chiliman, ci de Vlad Moisescu.

Dan Cristian Turturică: Am înţeles. Aveţi o problemă şi cu Vlad Moisescu? Era în atenţia dumneavoastră?

Crin Antonescu: Toţi colegii mei sunt în atenţia mea.

Dan Cristian Turturică: Nu, în sensul înlăturării lui de la conducerea filialei Sectorului I.

Crin Antonescu: Da, foarte simplu spus. Eu nu am de ce să evit acest lucru, l-am spus astăzi în Consiliul Naţional Executiv. Până la urmă, şi Andrei Chiliman şi Vlad Moisescu au ajuns să considere că tot Bucureştiul este condus de către dânşii. Şi nu-i aşa, pentru că Bucureştiul nu poate fi condus doar de oameni într-un sector, Bucureştiul este, într-un fel, al întregului partid, toţi suntem interesaţi la ce se întâmplă în Bucureşti, toţi suntem interesaţi de rezultate, de imagine, şi asta-i tot.

Dan Cristian Turturică: Dar ce anume din modul în care conduc cei doi, fiecare, felia lui de organizaţie, vă nemulţumeşte? Este vorba de colaborarea cu USL? Este vorba de rezultate în alegeri, pentru că domnul Chiliman, în conferinţa de presă pe care a ţinut-o, dădea ca exemplu rezultatele bune pe care domnia sa le-a avut. Îi contestaţi aceste rezultate?

Crin Antonescu: Care rezultate? Şi asta e, cu voia dumneavoastră, ultima întrebare legată de acest subiect, pentru că restul sunt chestiuni interne şi cred că nu-i interesează foarte mult pe telespectatori.

Dan Cristian Turturică: Având în vedere că erau câţiva oameni care protestau în favoarea domnului Chiliman, eu zic că… un interes real.

Crin Antonescu: Aţi început să deveniţi sensibil la proteste, ceea ce este un progres.

Dan Cristian Turturică: Întotdeauna, întotdeauna am fost.

Crin Antonescu: Protestau altădată mult mai mulţi contra lui Traian Băsescu şi parcă vă raportaţi altfel. Dar în fine, eu mă bucur.

Dan Cristian Turturică: Da?… criticându-l?

Crin Antonescu: Da.

Dan Cristian Turturică: Da? Interesant.

Alina Stancu: …întotdeauna imaginile şi le-am şi comentat aici, domnule Antonescu, domnule Turturică…

Dan Cristian Turturică: Deci, ce-i reproşaţi domnului Chiliman şi domnului Moisescu concret, în modul în care-şi conduc fiecare organizaţia?

Crin Antonescu: Este o discuţie pe care am purtat-o în prezenţa domniilor lor, în organismele noastre de partid, şi nu doresc şi nu consider că e normal să o port în public. Şi nu o port. Pentru că e vorba…

Dan Cristian Turturică: Alţi membri PNL au făcut-o. Domnul Sorin Roşca Stănescu, mai devreme, la un alt post de televiziune, spunea că, de fapt adevăratul motiv pentru care domnul Chiliman a fost înlăturat ţine de afaceri de corupţie şi spunea că există foarte multe dovezi de corupţie care au ajuns recent pe masa conducerii PNL şi că acestea de fapt ar fi marea problemă.

Crin Antonescu: Am văzut şi eu ceea ce a declarat…

Dan Cristian Turturică: Sunteţi de acord cu domnul Roşca Stănescu?

Crin Antonescu: Daţi-mi voie să vă spun. Am văzut ce a declarat domnul Sorin Roşca Stănescu şi o parte din acuzaţii formulate. Pe masa conducerii PNL niciodată nu au existat asemenea acuzaţii formulate concret. Dacă ele ar fi existat, dacă eu aş fi fost convins de întemeierea lor, o măsură împotriva lui Andrei Chiliman sau a lui Vlad Moisescu ar fi fost luată şi justificată aşa, nu pe ocolite. Am luat act de aceste informaţii pe care sau în posesia cărora domnul Sorin Roşca Stănescu a intrat, mă voi interesa cât de curând, chiar mâine despre acestea, le voi verifica pe cât pot eu să o fac veridicitatea şi atunci sigur că, dacă e vorba de ceva foarte serios, vom avea o discuţie pe acest subiect cu domnul Chiliman, cu domnul Moisescu sau cu oricine. Dar, în acest moment, vă spun foarte limpede, nu am avut indicii eu, nu l-am acuzat eu niciodată pe vreun coleg de-al meu de corupţie, pentru că atunci, repet, nu am fi putut sta liniştiţi la aceeaşi masă a conducerii unui partid.

Dan Cristian Turturică: Dar domnul Roşca Stănescu dădea un exemplu foarte concret şi anume că, după arestarea secretarului general al primăriei Sectorului I, DNA, respectiv alte organe de cercetare, au intrat în posesia unei informaţii din care reieşea că reţeaua de corupţie din Primăria Sectorului 1 nu se opreşte la acel nivel. Dumneavoastră, de exemplu, aţi avut vreo discuţie cu domnul primar Andrei Chiliman după acea arestare? Pentru că totuşi ridica un semn de întrebare asupra a ceea ce se întâmplă în Primăria Sectorului 1.

Crin Antonescu: Am avut o discuţie în care, mă rog, m-am interesat, pentru că sunt evenimente, am avut toate asigurările că nu are nicio legătură activitatea sau, mă rog, cauza pentru care respectivul om era în cercetare nici cu Andrei Chiliman, nici cu alţi oameni din partid care, eventual, sunt acolo. Îl rechemăm, că-i primar. Nu am avut, încă o dată spun, nici cu Sorin Roşca Stănescu pe astfel de informaţii vreo discuţie, n-au parvenit la mine informaţii de la DNA, vă închipuiţi, dacă n-au parvenit la dumneavoastră, şi, repet, până în seara asta, când vorbea Sorin Roşca Stănescu de apariţia pe net, sau pe unde le găsise domnia sa.

Dan Cristian Turturică: Da, de fapt cita nişte surse publice, nu a spus că, nu a spus că a obţinut acele informaţii el personal.

Crin Antonescu: Nu am cunoştinţe de ele. Mă voi informa şi vom vedea despre ce este vorba. Dar repet, n-are nicio legătură asta cu ceea ce s-a întâmplat azi.

Alina Stancu: Bun, apropo de ce s-a întâmplat astăzi, mi-aş permite să vă contrazic puţin vizavi de interesul public, domnule Antonescu, pentru că…

Crin Antonescu: De-asta sunt aici.

Alina Stancu: Nu de alta, dar telespectatorii noştri au ţinut cont de invitaţia pe care am făcut-o la începutul emisiunii, aşa cum o fac de fiecare dată, de a adresa întrebări şi comentarii pe marginea subiectelor dezbătute invitaţilor noştri şi unul dintre telespectatori vă întreabă legat de ceea ce s-a întâmplat astăzi următoarele lucruri.

Crin Antonescu: Vă rog.

Alina Stancu: Demiterea preşedintelui PNL Bucureşti, Andrei Chiliman, şi a preşedintelui sectorului 2 al capitalei, Dan Cristian Popescu, au o miză comună, Rareş Mănescu, actualul trezorier al PNL şi preşedintele PNL al sectorului 6, care, potrivit unor surse, ar fi susţinut de către Crin Antonescu? Există o astfel de legătură, pe care, iată, telespectatorul nostru o face prin această întrebare?

Crin Antonescu: Este adevărat că Rareş Mănescu este preşedintele Sectorului 6, organizaţiei liberale din Sectorul 6. Este adevărat că e trezorierul partidului, dar n-are niciun fel de legătură cu decizia de azi, este adevărat că îl susţin pe Rareş Mănescu, aşa cum susţin toţi preşedinţii de organizaţii judeţene sau de sector ai partidului meu. Domnul preşedinte Popescu de la 2 şi domnul Chiliman au fost schimbaţi din funcţie nu într-o legătură de vreun fel cu domnul Rareş Mănescu. Absolut niciuna.

Alina Stancu: Deci nu Rareş Mănescu este omul care a determinat propunerea dumneavoastră, printre alte motive pe care le-aţi fi avut…

Crin Antonescu: Absolut deloc.

Alina Stancu: … de demiterea lui Andrei Chiliman.

Crin Antonescu: Absolut deloc. Propunerea aceasta a mi-o asum şi în punerea ei în practică şi în ideea ei. Propunerea lui Eugen Nicolaescu ca preşedinte iarăşi îmi aparţine. Am avut o discuţie cu Eugen Nicolaescu în care l-am întrebat dacă e gata să preia organizaţia. Rareş Mănescu chiar n-are niciun amestec în chestiunea asta. E preşedinte la 6, este unul din oamenii pe care îl susţine tot partidul să fie chiar candidat USL sperăm la sectorul 6, dar n-are legătură cu 2. Eu nu l-am pus pe Rareş Mănescu la 2 sau la Bucureşti.

Alina Stancu: Şi o altă întrebare pusă tot de telespectatorii noştri. Pe un alt post de televiziune s-a spus că domnul Antonescu i-a cerut domnului Chiliman să renunţe la relaţia cu vicepreşedintele PNL, Vlad Moisescu.

Crin Antonescu: Da, am văzut şi eu.

Alina Stancu: Aşa este şi cine este Vlad Moisescu pentru cei care poate nu ştiu…?

Crin Antonescu: Am văzut şi eu aceeaşi informaţie. Trebuie să o dezmint, nu mi-a fost atribuită. Un coleg de-al dumneavoastră vehicula pe acest lucru…. din auzite.

Dan Cristian Turturică: A spus-o şi domnul… A, ba da, corect, aşa este, nu Roşca Stănescu.

Crin Antonescu: Nu. Eu dezmint acest lucru, deci eu nu i-am cerut niciodată domnului Andrei Chiliman să… ce să facă? Să se despartă de domnul Moisescu? Şi domnul Chiliman şi domnul Moisescu sunt vicepreşedinţi ai PNL.

Alina Stancu: Să renunţe, se exprimă telespectatorul nostru, la relaţia cu vicepreşedintele PNL.

Crin Antonescu: Sigur că între ei există o relaţie care este firească, sper că asta e, şi anume Moisescu este preşedinte al organizaţiei Sectorului 1, Chiliman este primar în Sectorul 1. Sunt vechi colegi, niciodată nu i-am cerut să se despartă sau să, mă rog, să aibă relaţii proaste.

Dan Cristian Turturică: Dar totuşi aţi luat în calcul şi varianta în care domnul Chiliman se hotărăşte să candideze ca independent la Primăria Sectorului 1?

Crin Antonescu: Da, nu-mi doresc acest lucru, dar trebuie să iau în calcul şi asta.

Dan Cristian Turturică: Ar avea şanse mari să câştige, pentru că, în general, el a câştigat cu scoruri bune.

Crin Antonescu: Sunt şansele pe care le are orice primar în funcţie, care candidează independent. Nu cred că PNL se va opri din mers pe chestiunea asta, nu cred că Uniunea Socială se va opri din mers şi cred că un candidat al USL în Sectorul 1 ar avea totuşi prima şansă să câştige chiar în faţa domnului Chiliman. Dar încă o dată spun, poate că se hotărăşte destul de repede şi nu avem această dilemă.

Dan Cristian Turturică: Dânsul a spus că se va consulta cu câţiva membri importanţi ai…

Alina Stancu: Radu Câmpeanu, Mircea Ionescu-Quintus, oameni de la care a învăţat politica, după cum spunea domnul Chiliman, şi Călin Popescu Tăriceanu, alături de care s-a înscris în PNL.

Crin Antonescu: Se poate consulta cu oricine, e dreptul fiecăruia dintre noi şi din partid şi din afară şi din familie…

Alina Stancu: Dar vă deranjează că nu se consultă şi cu preşedintele în funcţie al PNL? În mod normal…

Crin Antonescu: Nu, nu, nu.

Alina Stancu: … lucrurile ar trebui să funcţioneze în felul acesta dacă…

Crin Antonescu: Să nu fim comici! Domnul Chiliman este, şi înţeleg omeneşte, supărat pe mine. Ce să se consulte cu mine?

Dan Cristian Turturică: Dar n-ar fi fost mai simplu pentru a evita acest…

Crin Antonescu: Staţi să vă răspund la întrebare, domnul Turturică. Fiţi răbdător! Că şi noi răbdăm de atâţia ani cu Băsescu! Se poate consulta cu oricine, dar să o facă repede! E absolut normal.

Alina Stancu: Ce înseamnă repede? Îi daţi un deadline?

Crin Antonescu: Păi, ştiu şi eu, chit că e Săptămâna Mare, cred că în două-trei zile ar trebui să ştim.

Dan Cristian Turturică: Aveţi un contracandidat pentru Andrei Chiliman în cazul în care va candida ca independent sau pentru alt partid?

Crin Antonescu: Sigur că da. PNL poate în orice sector să găsească un candidat.

Dan Cristian Turturică: Îl aveţi deja? Aveţi un nume care e luat în calcul?

Crin Antonescu: Eu nu am luat în calcul în niciun fel discuţia despre vreo demisie a lui Andrei Chiliman. Câtă vreme nimeni nu i-a pus la îndoială sau în discuţie calitatea sa de primar al partidului şi de candidat al partidului.

Dan Cristian Turturică: Domnul Chiliman a invocat şi sprijinul pe care vi l-a acordat când aţi candidat dumneavoastră la parlamentare. Aţi primit un sprijin din partea domnului Chiliman, sau mai degrabă nu?

Crin Antonescu: Da, sigur că da, toată… A fost un sprijin în limitele sprijinului firesc pe care toţi primarii diferitelor partide l-au dat candidaţilor pe care îi aveau colegi de partid în colegiul respectiv, sigur că da, nici mai mult nici mai puţin. A fost o colaborare normală.

Dan Cristian Turturică: Şi ca reciprocitate la acel sprijin, nu credeţi totuşi că ar fi fost mai bine să discutaţi cu Andrei Chiliman despre această decizie şi eventual să încercaţi să rezolvaţi problemele?

Crin Antonescu: Nu încercaţi dumneavoastră să rezolvaţi probleme pe care le rezolvăm noi.

Dan Cristian Turturică: Nu, n-aş putea; sunt mult prea mari.

Crin Antonescu: Ce cred eu că e bine de făcut, am făcut. Dumneavoastră puteţi să comentaţi că e convenabil sau nu din punctul dumneavoastră de vedere.

Alina Stancu: Bun, domnule preşedinte, spuneaţi puţin mai devreme că ar trebui să se hotărască în două, trei zile.

Crin Antonescu: Maximum.

Alina Stancu: Maximum două, trei zile, spuneţi dumneavoastră. Ce se întâmplă…

Crin Antonescu: Şi sigur ar trebui, după momentul de furie, să răspundă şi la întrebarea dacă afirmaţii pe care le-a făcut astăzi, privitoare la mine şi la conducerea partidului, rămân în picioare.

Alina Stancu: Cum ar fi?

Crin Antonescu: Pentru că, dacă rămân în picioare, iar avem o problemă. Cum ar fi cele pe care cu voluptate le citaţi.

Alina Stancu: E de datoria noastră, domnule preşedinte, să preluăm ceea ce spuneţi dumneavoastră, ceea ce spun colegii dumneavoastră de partid…

Crin Antonescu: Şi eu dacă aş fi jurnalist, n-aş rata un asemenea subiect.

Alina Stancu: Ce se întâmplă însă dacă domnul Chiliman are nevoie de mai mult timp de gândire şi nu două, trei zile. Dacă în două, trei zile nu se hotărăşte din punctul ăsta de vedere, dacă-şi dă sau nu demisia, din PNL, ce se întâmplă?

Crin Antonescu: Domnul Chiliman vorbea astăzi, în pasaj am auzit eu, înainte de… n-am apucat să urmăresc chiar toată conferinţa domniei sale de presă, dar o bucată am prins, că eram curios, vorbea despre şah şi despre poker. Şi la şah există un ceas, ştiţi, ştie domnul Chiliman; te gândeşti, e un joc la care nu te mişti foarte repede, dar la care totuşi ai un timp de gândire…

Alina Stancu: Bun, ce se întâmplă?

Crin Antonescu: Eu nu vorbesc despre un alt timp de gândire decât cel pe care îl impune calendarul pe care-l avem. Noi totuşi trebuie să ieşim săptămâna viitoare, împreună cu partenerii noştri din USL şi să spunem: candidatul USL la Sectorul 1 e cutare, la Sectorul 2 e cutare… Despre asta vorbesc, nu despre vreo…

Alina Stancu: Dacă în două, trei zile nu se hotărăşte din punctul ăsta de vedere, domnul Chiliman, puteţi face ceva sau intenţionaţi să faceţi ceva?

Crin Antonescu: Dacă nu se hotărăşte trebuie să facem ceva şi anume să desemnăm un alt candidat. Ceea ce, încă o dată spun, sper să nu se întâmple.

Dan Cristian Turturică: V-aţi consultat cu partenerii din USL asupra acestei măsuri? Totuşi, vizează un candidat posibil comun al alianţei!

Crin Antonescu: Încă nu, pentru că, în principiu, Sectoarele 1 şi 5, fuseseră, cel puţin tacit, oficial nu anunţate, dar convenite ca fiind deţinute actualmente de un primar liberal, respectiv PSD-ist, domnul Vanghelie, să continue aşa. Ca atare, câtă vreme nu avem o demisie a domnului Chiliman, n-avem un subiect de discuţie cu PSD. De-asta, şi de-asta, e bine să ştim într-un fel sau altul.

Dan Cristian Turturică: De ce credeţi că a făcut referire domnul Chiliman atunci când v-a acuzat la traseism? Are legătură cu faptul că v-aţi înconjurat de oameni care nu au o vechime foarte mare în PNL? Credeţi că domnul Chiliman vă reproşează asta? Şi au mai fost astfel de acuzaţii în trecut de la alţi…

Crin Antonescu: Eu nu cred că e adevărată afirmaţia pe care o faceţi dumneavoastră, şi nu domnul Chiliman, că m-am înconjurat de oameni care nu au prea mare vechime în PNL.

Dan Cristian Turturică: Atunci ce vrea să spună cu această afirmaţie, că domnul preşedinte Crin Antonescu pune mai mult preţ pe traseism? La ce s-a referit?

Crin Antonescu: Nu ştiu. Nu sunt un traseist, n-am preţuit vreodată traseismul, cred că trebuie să-l întrebaţi pe domnul Chiliman. Oamenii care sunt în jurul meu, sunt oameni pe care-i cunoaşte tot partidul, care au fost, sunt preşedinţi ai unor organizaţii, sunt vechi liberali, mulţi dintre ei, sunt şi unii mai nou veniţi, dar eu îmi aduc aminte că ăsta e un partid care totdeauna a fost foarte primitor.

Alina Stancu: Poate se referă la Sorin Frunzăverde, domnule preşedinte.

Crin Antonescu: De pildă, domnul Mihai Răzvan Ungureanu, când a fost adus de Călin Popescu Tăriceanu ca ministru de externe, atunci s-a înscris în partid. Nu putem vorbi aici de faptul că s-a înconjurat Călin Popescu Tăriceanu de oameni, mă rog, care nu erau vechi în PNL. E un partid deschis. Cu domnul Frunzăverde cred că am lămurit ce era de lămurit şi cred că domnul Frunzăverde totuşi e frunză verde, nu sunt frunze verzi, adică e la singular. Folosiţi pluralul cu poftă, dar e vorba totuşi de un om, am explicat care este chestiunea asta, situaţia asta şi public şi într-o conferinţă de presă şi în congresul care a avut loc. Alaltăieri, nu mai departe…

Alina Stancu: O să discutăm imediat şi despre congres.

Crin Antonescu:… am supus unui vot decizia privitoare la primirea lui Frunzăverde şi la funcţia care i-a fost acordată… Deci, cred că lucrurile astea sunt foarte clare.

Alina Stancu: Jucaţi poker, domnule preşedinte?

Crin Antonescu: Nu, dar ştiu jocul.

Alina Stancu: Ştiţi jocul, dar nu îl jucaţi…

Crin Antonescu: Da. Nu joc poker cum nu pot să fac multe alte lucruri din lipsă de timp.

Alina Stancu: Vă-ntreb asta din două considerente: una este declaraţia pe care a făcut-o astăzi Andrei Chiliman la aceeaşi conferinţă…

Crin Antonescu: Cred că nu s-a referit la propriu? Că nu-l ştiu nici pe domnul Chiliman mare şahist şi nici eu nu joc poker!

Alina Stancu: “În politică, în viaţă în general, câştigă cei care joacă şah, nu poker!” De aici s-ar putea deduce că dumneavoastră sunteţi un împătimit al unui astfel de joc şi de aceea vroiam să lămurim, pentru cei care ne privesc…

Crin Antonescu: Nu, nu cred că-l puteţi incrimina pe domnul Chiliman de chestiunea asta. Eu cred că e destul de evident că avem de-a face cu un fel de metaforă şi că domnul Chiliman contează în viaţa politică şi în viaţă pe ştiinţă, pe înţelepciune, pe raţionalitate împotriva norocului, să spunem – da? – pokerul fiind un joc de noroc. Cred că la asta s-a referit. Aşa cred eu.

Alina Stancu: Şi am să vă spun celălalt considerent pentru care v-am întrebat acest lucru…

Crin Antonescu: Dacă s-a referit la forma proprie, n-a nimerit.

Alina Stancu:… pentru că senatorul independent Mircea Geoană a calificat drept “poker politic” gestul preşedintelui Traian Băsescu de a garanta că demisionează în schimbul modificării constituţiei…

Crin Antonescu: Parcă văd că nici preşedintele, dacă-l întrebaţi, nu joacă poker nici dânsul, tot din lipsă de timp. Deşi cred că ştie jocul şi dumnealui.

Alina Stancu:… şi că reprezentanţii USL ar trebui să accepte şi să plătească “cu sec”. Mă gândeam că puteţi să-mi explicaţi ce ar fi însemnat plătitul ăsta “cu sec!”

Crin Antonescu: Domnul Mircea Geoană pare un cunoscător al termenilor. Doamnă, sunt metafore! Cum se foloseşte şi termenul de bluf sau cacealma. Probabil că domnul Geoană crede despre preşedinte că a făcut un astfel de gambling şi că, mă rog, zice domnul Geoană, cum ar fi jucat domnul Geoană dacă era în locul nostru. N-am de comentat. Noi am răspuns cum am răspuns, nu în termeni de joc, ci în termen foarte serios iniţiativei preşedintelui, despre care, eu unul, nu cred că a fost un joc.

Dan Cristian Turturică: A rupe scrisoarea în faţa membrilor Congresului USL o interpretaţi ca pe un răspuns serios?

Alina Stancu: Domnul Ponta a făcut gestul acesta.

Dan Cristian Turturică: Domnul Ponta, evident.

Crin Antonescu: Scrisoarea a fost ruptă în faţa membrilor Congresului PSD.

Dan Cristian Turturică: Vi se pare un răspuns serios?

Crin Antonescu: E un răspuns cât se poate de expresiv.

Alina Stancu: Dar gest pe care n-aţi considerat necesar să-l faceţi şi dumneavoastră la Congresul PNL…

Crin Antonescu: Nu, pentru că eu am considerat – bun, tot acolo ajungem -, dar eu am considerat că nu avem de discutat despre acest subiect acolo, în congresul nostru, ca atare n-aveam ce să rup.

Alina Stancu: Preşedintele Traian Băsescu este dispus să demisioneze în cazul în care s-ar modifica actul fundamental în sensul celor exprimate de referendumul organizat în 2009. V-a trimis o scrisoare în acest sens în care a spus explicit: acceptaţi modificarea Constituţiei şi voi demisiona în anul de graţie 2012.

Crin Antonescu: A trimis-o.

Alina Stancu: A şi trimis această scrisoare…

Crin Antonescu: Chiar o scrisoare frumoasă, civilizată.

Alina Stancu: Dacă tot vă doriţi să scăpaţi de Traian Băsescu, că aţi spus-o în repetate rânduri, asta pare cea mai simplă variantă. De ce nu o luaţi în serios?

Crin Antonescu: Uite că e cineva care ar fi luat-o în serios, domnul Geoană, dar din păcate nu i-a fost adresată scrisoarea. Să vă spun de ce şi e foarte simplu. Sigur că noi dorim să scăpăm de domnul Traian Băsescu. Considerăm că domnul Traian Băsescu a avut două mandate fără niciun fel de realizare majoră şi, practic, numai cu rele pentru România. Am spus-o de foarte multe ori, nu mai revin. Nu considerăm însă că se poate purta o discuţie în felul acesta: “facem ce Constituţie vrei, nu ne interesează ce scrie în ea, dă-ne constituţia cum o vrei, numai pleacă”. Constituţia e totuşi mai importantă decât persoana fizică, fie şi a unui preşedinte. Din punctul nostru de vedere, constituţia este, cum ştie toată lumea, chiar un act fundamental, e o temelie, în fond, a statului de drept şi a regimului democratic şi nu putem să modificăm noi sau să facem o constituţie cum vrea cineva, pentru a obţine de la domnia sa o demisie.

Alina Stancu: Cineva-ul acela are în spate nişte voturi populare date de referendumul din 2009.

Crin Antonescu: Perfect.

Alina Stancu: Sunt importante voturile alea, domnule preşedinte?

Crin Antonescu: Sigur că sunt importante. Voturile acelea au exprimat opţiunea într-o anumită proporţie a unor oameni. Noi n-am făcut niciodată niciun secret din opţiunea noastră pentru bicameralism. Am spus că, din punctul acesta de vedere, niciodată cu votul nostru nu se va vota o constituţie cu o singură Cameră. O împuţinare a numărului de parlamentari – avem chiar proiect de lege – o putem rezolva fără modificarea constituţiei, putea fi rezolvată de pe acum, dacă parlamentarii PD-ului, să zicem, sau alţii de la putere ar fi votat-o, şi în niciun caz, repet, nu cred că preşedintele ar trebui să-şi pună propriul mandat într-un asemenea joc. Pentru că, la fel ca în spatele referendumului şi în spatele acelui mandat stau tot voturile a milioane de români şi cred că preşedintele n-are dreptul să se joace cu el. Dacă, din motive, mă rog, foarte serioase, nu-şi mai poate continua mandatul sau nu mai doreşte, îşi dă demisia.

Dan Cristian Turturică: Sau este demis, cum s-a întâmplat acum câţiva ani.

Crin Antonescu: Sau este demis, asta-i altceva!

Dan Cristian Turturică: Deci, există moduri de a întrerupe mai devreme un mandat până la capăt. Nu doar încheierea la termen, potrivit constituţiei.

Crin Antonescu: Deci, nu acceptăm un asemenea troc pe conţinutul constituţiei cu un subiect precum este constituţia.

Alina Stancu: Aţi redactat un răspuns scrisorii trimise de preşedintele Traian Băsescu

Crin Antonescu: Am rugat colegii din secretariat să trimită un răspuns. Sigur, e un răspuns formal…

Alina Stancu: În sensul celor exprimate puţin mai devreme.

Crin Antonescu:… la fel de politicos şi civilizat, pentru că scrisoarea era una civilizată.

Alina Stancu: Domnule Antonescu, dacă nu luaţi în serios această scrisoare, aşa cum precizaţi puţin mai devreme…

Crin Antonescu: Nu, am luat-o în serios, dar ăsta-i răspunsul!

Alina Stancu:… nici prea multe alte şanse de demitere a preşedintelui nu mai aveţi. Asta pentru că, după cum bine ştiţi, legea privind demiterea preşedintelui cu votul majorităţii celor înscrişi pe liste a fost promulgată astăzi de către şeful statului. Aşadar, o demitere în momentul acesta devine imposibilă.

Crin Antonescu: N-aş zice.

Alina Stancu: Aproape imposibilă, domnule preşedinte. Sunteţi de acord cu mine?

Crin Antonescu: Aproape, da.

Alina Stancu: Bun, înţeleg că veţi renunţa la această variantă de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu în contextul luat?

Crin Antonescu: Încercarea, demersul de suspendare a preşedintelui nu se opreşte dacă este să fie declanşat, dacă este ca asta să fie voinţa noastră politică de existenţa acestei legi, pentru că este o lege care, aşa cum a fost modificată foarte repede şi aproape pe nebăgare de seamă, ea poate fi modificată şi într-un sens contrar. Nu cred că asta este problema, nu cred, încă o dată o spun, că ar trebui să vă îngrijoraţi foarte tare de faptul că nu mai putem să-l demitem pe preşedinte.

Alina Stancu: Domnul Turturică vă rog.

Dan Cristian Turturică: În discuţiile pe care le-aţi avut, bănuiesc, cu domnul Ponta după ce prin aceste scrisori, a luat în calcul şi varianta în care propunerea lui Traian Băsescu este făcută în aşa fel încât, de fapt el să obţină această modificare a constituţiei şi după aceea nu şi-ar mai da demisia? Asta a fost sensul, termenul de propunere otrăvită pe care la folosit Victor Ponta?

Crin Antonescu: Domnul Turturică noi de obicei, sigur mai ales la asemenea, mă rog, întâmplări, semnificative pe scena politică noi ne consultăm. Suntem condamnaţi la această consultare, uneori obositoare. Suntem trei, la rândul nostru trebuie să ne mai consultăm, vorba domnului Chiliman, cu alţi preşedinţi mai vechi, primarul Sectorului 1, cu alţi oameni înţelepţi din partid. E un pic obositor dar trebuie să facem asta pentru că suntem într-o coaliţie şi e foarte important să dăm un mesaj unitar. De această dată nu a mai fost nevoie. Nici nu am vorbit între noi despre asta. Cred că Daniel Constantin a apucat să declare primul că are treabă, în legătură cu subiectul ăsta nu e preocupat, pentru că Traian Băsescu fără a trimite astfel de scrisori a mai vehiculat ipoteza şi ultima oară, chiar după cum aţi putut vedea dacă până la urmă a pus stenogramele, textul lor integral, alea celebre când a fost Ponta prim-ministru, aţi văzut că şi acolo la un moment dat aşa, într-un fel de discuţie spre plecare, preşedintele iar a spus: “domne’ şi eu am vorbit serios că îmi dau demisia dacă şi dacă…” După aceea…

Dan Cristian Turturică: Şi Daniel Constantin a şi consemnat-o ca atare. Da, în stenogramă apare: “Am luat notă de această propunere”.

Crin Antonescu: După aceea am şi avut o discuţie pe acest subiect şi am avut o discuţie scurtă, pentru că toţi aveam aceeaşi convingere, nu putem să discutăm… este caraghios să discutăm constituţia contra unei demisii. Cred că asta nu s-a mai întâmplat, după ştiinţa mea, nicăieri şi nu o să facem noi un început cu asta. Dar dumneavoastră sunteţi nerăbdători să nu mai fie domnul Băsescu preşedinte, sau nu înţeleg?

Alina Stancu: Nu, dar sunt nişte întrebări absolut legitime domnule Antonescu, în funcţie de declaraţiile pe care le-aţi dat.

Dan Cristian Turturică: Nu, suntem foarte nerăbdători să aflăm cum justificaţi în faţa propriului electorat căruia îi spuneţi de atâţia ani că Băsescu este răul cel mai mare al României şi când vă oferă această demisie, dumneavoastră spuneţi: nu, că este o şmecherie, sau că nu că nu-i dreptul lui să-şi ofere mandatul.

Crin Antonescu: Pentru că domnule Turturică, Traian Băsescu, dacă trebuie să plece, va pleca prin voinţa electoratului, pentru că, dacă purtaţi grija explicaţiilor noastre faţă de electorat, ar exista una…

Dan Cristian Turturică: Dialogul este, să ştiţi, cu cei care ne privesc, nu cu noi cu adevărat. Ăsta este sensul cuvântului mediator, până nu devine mass-media.

Crin Antonescu: Foarte simplă, că nu mai e nimeni atât de naiv încât să aibă încredere în Traian Băsescu, dar…

Dan Cristian Turturică: Dar de ce credeţi că ar fi făcut, adică …

Crin Antonescu: Domnul Turturică, dar nu mă interesează că nu fac psihologia personajului. Răspunsul meu la această chestiune este: nu se negociază, din punctul de vedere al partidului pe care în conduc conţinutul unei constituţii după care trăieşte o ţară întreagă ani de zile, sau zeci de ani de zile, în funcţie de buna-voinţă unui om de a-şi da demisia sau nu.

Dan Cristian Turturică: Înseamnă că dacă veţi veni la putere dumneavoastră nu veţi pune în aplicare rezultatele referendumului din 2009. Corect?

Crin Antonescu: În ceea ce priveşte unicameralismul, deci Parlament cu o singură Cameră, nu, votul nostru nu va fi pentru aşa ceva.

Dan Cristian Turturică: Şi asta deşi sunt 7 milioane de români care au votat pentru.

Crin Antonescu: Da, am spus-o înainte de referendum, am spus-o în timpul campaniei şi am spus-o după referendum, în ceea ce priveşte reducerea numărului de parlamentari cu siguranţă da.

Alina Stancu: “Dacă Ponta şi Antonescu ar accepta dealul propus de Traian Băsescu, alegeri prezidenţiale şi parlamentare în acelaşi timp contra modificarea Constituţiei atunci şansele lor de a atinge obiectivele ar creşte considerabil. Şi mai e nevoie de ceva: să pună condiţia ca prezidenţialele să aibă loc într-un singur tur, aşa cum toţi aleşii direct parlamentari, primari, preşedinte de consilii judeţene sunt aleşi dintr-un tur, aşa şi preşedintele României să fie ales dintr-un singur tur” – declaraţia îi aparţine unui fost consilier prezidenţial.

Crin Antonescu: Cine, doamnă?

Alina Stancu: Sebastian Lăzăroiu, fost ministru. Nu are nici o importanţă, ideea este de bază şi mi-ar fi plăcut să văd ce v-ar costa dacă aţi face ceea ce…

Crin Antonescu: Păi dacă nu are nici o importanţă… deci dumneavoastră scrieţi o carte despre Lăzăroiu, vă pasionează subiectul, este un hobby?

Alina Stancu: Nu are importanţă cine a făcut… e doar un principiu, e doar o întrebare legată de această declaraţie. Ce v-ar costa dacă aţi face asta?

Crin Antonescu: Nu înţeleg, sincer, de ce de fiecare dată noi trebuie să comentăm ce notează domnul Lăzăroiu, pe undeva…

Alina Stancu: Ce spune domnul Chiliman…

Crin Antonescu: Ce spune domnul Chiliman am comentat pe larg, o jumătate de emisiune. Chiliman e primarul Sectorului 1, totuşi, da, un vicepreşedinte în partid, cu mine da. Cu domnul Lăzăroiu, pe cuvânt, mi se pare o chestiune aşa de hobby al dumneavoastră. În fine, însă, fiind oaspetele dumneavoastră sunt prietenos…

Alina Stancu: Mulţumesc domnule preşedinte…

Crin Antonescu:… şi dau curs dorinţelor dumneavoastră  aproape toate. Nu putem să discutăm o asemenea trăsnaie, pentru că ne ajunge cred, avem o aberaţie nedemocratică şi anume votul într-un tur la primar şi la preşedinte de consiliu judeţean, aberaţie de care se fac vinovate următoarele partide, PNL, PSD, PD-L. Spun de PNL şi de PSD pentru forma legii la preşedinţii de consiliu judeţean, adoptată pe vremea când aveam o majoritate legiuitoare – PD-L acum, când a votat împreună, bun, nu i-am mai pomenit pe ceilalţi, şi UDMR – nu e normal, nu e democratic, nu e corect. Dacă ajungem să alegem şi preşedintele ţării şi să avem, să zicem, în principiu, aşa vreo 45 de candidaţi care să aliniază la startul acestei competiţii cu un singur tur şi teoretic poate să câştige 8% din voturi şi să fie preşedintele României. Ei, chiar asta, dacă domnul Lăzăroiu vrea să joace de aşa ceva, noi nu.

Alina Stancu: Ne mai întreabă ceva unul dintre telespectatorii noştri. Cum trebuie interpretată primirea unor membri ai actualei puteri, precum Sorin Frunzăverde, Dragoş Vâlcov, Vasile Pruteanu? USL trebuie să rămână o formaţiune deschisă, o uniune deschisă din punctul ăsta de vedere? Pentru că, este convins telespectatorul nostru, şi îşi exprimă această convingere în mesaje, că sunt mulţi suporteri ai USL care nu sunt neapărat favorabili acestei migraţii politice înainte de alegeri.

Crin Antonescu: Da. Eu sunt convins şi înţeleg şi accept toate îndoielile sau chiar reproşurile pe care unii oameni radicali, aşa cum îmi plac şi mie, cum îmi place şi mie să fiu, atât cât îmi permit din postura de om politic. Un cetăţean care nu face politică îşi permite în această privinţă mult mai multe lucruri şi aşa trebuie să fie, înţeleg foarte bine aceste reproşuri. Noi încercăm să păstrăm cu un discernământ a cărui doză noi o stabilim. Greşim, ne judecă oamenii. Facem bine, ne premiază oamenii. Între faptul că nu putem lua pe oricine, asta e limpede, luăm oameni în legătură cu care să avem puţine reproşuri de făcut, chiar în anii în care ei au fost în cealaltă tabără politică. Pe de altă parte, o spun, repet, nu cu cinism, cu sinceritate, jocul politic este şi un joc de forţă. Când foarte mulţi oameni, primari, preşedinţi de consilii judeţene şi aşa mai departe, miniştrii, preşedinţi de partid, în cazul PNL-ului, au fost luaţi de actuala putere, nu se auzeau moralişti. Moraliştii erau în concediu, sau moraliştii nu erau atenţi sau, în fine, moraliştii aveau un moment de pierderea auzului raţiunii. După aceea în ultimele luni, în jumătatea anului trecut am auzit întruna cum Uniunea Social-Liberală nu va câştiga. Nu mai existau argumente că se guvernează bine, că PD-ul e bun, că domnul Băsescu face lucruri minunate şi ca atare trebuie să câştige. Nu, se auzea doar că USL-ul nu va câştiga din cauză că fac ăştia ceva şi până la urmă nu o să reuşiţi. Alegerile locale sunt un prag, un examen foarte serios, rezultatul lor contează foarte mult psihologic şi după aceea se converteşte în voturi la alegerile parlamentare. Venirea unor oameni de fapt, cred eu, în primul rând a unui om şi anume a lui Sorin Frunzăverde, a avut semnificaţia unei ruperi de front, a avut un impact din acesta psihologic cu urmări electorale important şi după aceea există în această luptă a localelor unde speranţa puterii era ca având mulţi primari să ia nu un vot politic ci pe spinarea acestor indivizi, primari cu succes electoral, să ia nişte voturi pe care după aceea să ne prezinte pachet, asta este o speranţă care este atacată, asta este o speranţă care este năruită şi de aceea şi pe aceea îi luăm.

Alina Stancu: Bun, dar spuneţi-mi un lucru. Până una-alta dezertările rămân la ordinea zilei domnule preşedinte şi vor fi poate tot mai multe.

Crin Antonescu: Astea sunt….

Alina Stancu: Aşa se întâmplă, de regulă înaintea alegerilor de tipul acesta.

Crin Antonescu: Da. Astea sunt.

Alina Stancu: Acuma, tot mai mulţi democrat-liberali îşi anunţă demisiile din partid şi se reorientează către PNL şi către PSD.

Crin Antonescu: Dar de ce, nu au făcut ei o politică foarte bună, nu au făcut ei reformă? Nu au salvat România?

Alina Stancu: Asta nu este treaba noastră… De ce încurajează însă…

Dan Cristian Turturică: E un compliment în primul rând pentru dumneavoastră, pentru USL.

Crin Antonescu: Sigur. Oamenii sunt corecţi, dumneavoastră văd că nu vă bucuraţi.

Alina Stancu: De ce încurajează USL, domnule preşedinte, mai departe migraţia politică? Dacă tot vă doriţi şi clamaţi un altfel de politică una dintre întrebările puse de “suporterii” ai USL şi ai PNL este de ce încurajează această uniune mai departe migraţia politică?

Crin Antonescu: Nu vă spune că încurajează migraţia politică, pentru că, deocamdată, ceea ce s-a întâmplat înseamnă foarte puţin, deci sunt puţine cazuri. Vreţi să le numărăm? Frunzăverde, Darius Vâlcov, Vasile Pruteanu la Neamţ, cam pe acolo.

Alina Stancu: 38 de primari din Caraş-Severin care-l urmează pe Sorin Frunzăverde.

Crin Antonescu: Până la urmă, aici suntem aproape de sfârşitul…

Alina Stancu: La Iaşi cred că se mai întâmplă acelaşi lucru.

Crin Antonescu: A, e nenorocire mare la PD.

Alina Stancu: Nu ştiu, dumneavoastră să-mi spuneţi.

Crin Antonescu: Ne apropiem de sfârşitul ciclului electoral şi până la urmă şi aceşti primari şi domnul Frunzăverde însuşi sau domnul Vâlcov – care sunt candidaţi într-o comunitate, unul într-un judeţ, altul într-un municipiu – au dreptul să facă această opţiune, cu care se vor duce în faţa alegătorilor. Dacă alegătorii sunt într-atât de deranjaţi de acest lucru o vor amenda. Nu încurajăm însă traseismul. Avem un proiect de lege care e discutabil sub aspect constituţional, pentru care suntem gata să ne batem, el este şi înaintat, care să amendeze traseismul şi la parlamentari cu pierderea mandatului, ca la aleşii locali şi în orice caz până la urmă nu cred că acesta este un reproş care ni se poate face nouă. Nu există pericolul, asta le spun suporterilor noştri, cum spuneţi, ca oamenii determinanţi pentru actuala guvernare, oamenii care au încarnat regimul Băsescu să se salveze sau să se regăsească din nou la putere în rândurile noastre.

Dan Cristian Turturică: Recent, domnul Titus Corlăţean declara că, după alegerile locale, vor avea loc nişte discuţii legate de modul în care vor fi împărţite locurile eligibile între PSD şi PNL. Să înţelegem că principiul parităţii pe locurile eligibile nu va mai funcţiona la alegerile generale?

Crin Antonescu: Ba da. Principiul parităţii e un principiu de care …

Dan Cristian Turturică: E trecut în protocol, din câte ştiu.

Crin Antonescu: E trecut în protocol, dar dincolo de asta a intrat în inimile noastre, ne-am îndrăgostit aproape, şi noi şi PSD-iştii.

Dan Cristian Turturică: Sunteţi convinşi că şi PSD-iştii?

Crin Antonescu: Sigur. Viaţa noastră ar fi greu de conceput fără principiul parităţii pentru următorii ani. Domnul Titus Corlăţean, de altfel a şi explicat pe larg într-o emisiune, la una dintre colege dumneavoastră această chestiune, sigur că va fi o discuţie pentru alocarea locurilor eligibile, dar nu în sensul parităţii lor de ansamblu, ci cum se concretizează această paritate. Cine are mai multe locuri la Iaşi, cine mai multe la Teleorman.

Dan Cristian Turturică: Dar, la nivel naţional va fi paritate.

Crin Antonescu: Sigur, este o prevedere a protocolului şi nimeni n-a pus-o în discuţie. Toţi suntem convinşi că aşa e normal să fie.

Dan Cristian Turturică: Dar ştiţi că există totuşi voci în PSD care susţin că PSD este un partid mai mare decât PNL şi că acest principiu al parităţii îi dezavantajează.

Crin Antonescu: Pot exista. Pe mine mă bucură faptul că – şi poate ăsta e un semn al apropierii dintre noi – că aşa cum există în Partidul Naţional voci, două, trei, cam aceleaşi, care au preocupări, în principal, morale acum, care au, cum să spun, tot felul de păreri şi mă bucur de faptul că le exprimă, pot să existe şi în PSD. Deciziile însă, aşa cum vedeţi, merg ceas.

Dan Cristian Turturică: Credeţi totuşi că o să reziste Uniunea după alegerile locale?

Crin Antonescu: Fără niciun fel de îndoială. Greu a fost până acum. Va rezista şi după alegerile locale şi după alegerile parlamentare şi va guverna România un ciclu, cred că atât e normal.

Dan Cristian Turturică: Puteţi prognoza cu certitudine că în 2014, dacă vom avea alegeri prezidenţiale la termen, PSD vă va susţine pentru această poziţie?

Crin Antonescu: Eu n-am niciun motiv să pun la îndoială cuvântul pe care un partid îl angajează printr-un congres. Dacă totuşi am o reţinere şi vă spun “nu pot să fiu în mod absolut sigur” este pentru că suntem pe teritoriul ipotezelor în politică, în istorie. N-am însă – asta trebuie s-o spun – nici un motiv în acest moment să suspectez de gânduri ascunse PSD care, repet, s-a angajat la un anumit nivel. Apoi am spus ceva: dacă eu în 2014, e vorba de mine acum că eu am fost nominalizat, sau când vor avea loc alegerile prezidenţiale voi fi un candidat a cărui soartă să depindă exclusiv de susţinerea PSD sau PNL, cu alte cuvinte să n-am o poziţie în opţiunile electoratului, în susţinerea lui, plec eu singur, adică nu voi fi, ca să spun aşa, la mâna partidelor social-democrat sau liberal în sensul acesta.

Dan Cristian Turturică: Vedeţi în Mihai Răzvan Ungureanu un drept contracandidat pentru prezidenţiale?

Crin Antonescu: Domnule Turturică, oricine poate fi un contracandidat pentru prezidenţiale.

Dan Cristian Turturică: Dă semnale din ce în ce mai dese către PNL…

Crin Antonescu: Oricine are acest drept, cum cu şase luni în urmă nu lua nimeni în discuţie o asemenea ipoteză, domnul Răzvan Ungureanu spiona liniştit acolo la SIE – folosesc termenul acesta pentru că domnia sa însuşi a calificat drept spion omul care lucrează acolo – ceea ce nu e un peiorativ, de ce nu? Este într-o poziţie cu care poate fi mediatizat, în care poate câştiga sau pierde puncte în faţa opiniei publice. E o poziţie ideală, în fond ca să le lansezi în politică. Deocamdată, însă, aşa cum am spus-o şi nu e niciun fel de răutate sau aroganţă din partea mea, domnul Mihai Răzvan Ungureanu în această postură trebuie să se nască. N-am niciun fel de motiv să spun…

Dan Cristian Turturică: În sondaje s-a născut.

Crin Antonescu: Nu, în această postură, de candidat prezidenţial.

Dan Cristian Turturică: A, în postura de candidat, da.

Alina Stancu: În ce relaţie sunteţi cu Mihai Răzvan Ungureanu, domnule preşedinte?

Crin Antonescu: Cam ca în relaţia în care sunt cu dumneavoastră.

Alina Stancu: Adică?

Crin Antonescu: Bună ziua, amabil, vorbit rar. Sigur, am glumit acum un pic. Sper, ca să vă fac plăcere. Am fost colegi de partid vreo doi ani, cât a fost ministru de externe. Nu ne-am întâlnit nici atunci foarte mult. Am avut o relaţie civilizată, amiabilă, cum cred că o avem şi acum.

Alina Stancu: V-a contactat în ultima perioadă de când este premier al României, v-a contactat domnule preşedinte? Aţi vorbit cu Mihai Răzvan Ungureanu la telefon sau altfel în aceste două luni de zile?

Crin Antonescu: Nu, n-am vorbit. A fost discuţia aia celebră cu Ponta, pe care domnia sa a relatat-o şi a zis că doreşte să mă contacteze, nu m-a contactat, dar n-ar fi niciun fel de problemă, adică nu e nimic semnificativ în faptul că vorbim sau că nu vorbim la telefon. Dacă mâine ar exista o problemă pentru care să trebuiască să stau de vorbă cu primul ministru, nu ştiu, fie şi o problemă a unui cetăţean – să presupunem că ieşim de aici, mă întâlnesc cu un cetăţean care are chiar o problemă serioasă şi pe care primul ministru ar putea s-o rezolve – mă duc mâine la primul ministru în audienţă, nu e asta problema.

Alina Stancu: V-am întrebat acest lucru pentru că declaraţi zilele trecute că “este foarte greu de crezut că Mihai Răzvan Ungureanu va putea face vreodată politică de pe principii şi cu mijloace compatibile cu ale mele”.

Crin Antonescu: Asta da, asta cred.

Alina Stancu: În ce constau diferenţele, domnule Antonescu? Asta pentru cei care ne privesc.

Crin Antonescu: Să vă spun foarte repede cum cred eu că stau lucrurile. Dacă nu stau aşa, nu rămâne decât să dovedească şi m-aş bucura. Poate că mă înşel. Dar cum evaluez eu lucrurile acum, cred că sunt câteva mari deosebiri. Unu, eu cred că puterea vine de la cetăţeni şi numai de la cetăţeni.

Alina Stancu: Spre deosebire de Mihai Răzvan Ungureanu care crede…?

Crin Antonescu: Spre deosebire de Mihai Răzvan Ungureanu despre care eu cred că socoteşte, prin prisma experienţei diplomatice, prin prisma experienţei de la SIE, prin prisma venirii sale în postura de prim ministru, că puterea, mă rog, vine de la cetăţeni aşa, în aparenţă. Sunt nişte centri de putere, mai mult sau mai puţin văzuţi, care la un moment dat te sună şi te întreabă: “nu vrei să fii preşedinte, nu vrei să fii prim ministru?” – aşa cred eu. Doi, eu cred că politică mare, solidă, serioasă, mai inspirată sau nu, nu poţi să faci ca prim-ministru, ca preşedinte decât dacă ai în spate susţinerea şi activitatea cel puţin într-un partid politic important. Cred că domnul Răzvan Ungureanu crede că se poate, că partidele sunt şi ele nişte piese pe care cineva le poate aranja ca într-un puzzle ca să iasă o anumită imagine. Nu sunt nişte acuzaţii, sunt nişte aprecieri. În felul acesta nu ne putem întâlni, că nici domnul Mihai Răzvan Ungureanu nu doreşte să facă politică cu nişte amărâţi ca noi, care stăm la mila poporului să ne dea voturi, şi nici noi cu domnul Mihai Răzvan Ungureanu că…

Alina Stancu: Mai am o întrebare, domnule preşedinte. V-am auzit, pe de o parte, declarând chiar şi aici că aşteptaţi ca Mihai Ungureanu să se nască din punct de vedere politic şi că sunteţi pregătit de competiţie…

Dan Cristian Turturică: Ca şi candidat la prezidenţiale.

Alina Stancu: Ca şi candidat la prezidenţiale.

Crin Antonescu: Eu pot să trăiesc şi dacă nu se naşte din punct de vedere politic.

Alina Stancu: Sunt absolut convinsă.

Crin Antonescu: Dar ca să pot discuta chestiunea asta cu domnul Turturică, să zic după aia ce şanse are, ce şanse n-are.

Alina Stancu: Şi aţi mai adăugat ceva: poate vin într-o zi două servicii, Banca Naţională şi mai ştiu eu ce ambasador şi spun “cutare e preşedintele României”. Sunteţi deranjat, domnule preşedinte, de această teză a coagulării care ia în acest moment contur? Vedeţi şi un caracter conspirativ, dacă vreţi?

Crin Antonescu: Nu sunt deranjat, dar mă amuz de termenul şi de speranţa mereu renăscută, deşi din ce în ce mai mică, de coagulare. Haideţi să fim serioşi, ce să se mai coaguleze? Că Mihai Răzvan Ungureanu şi cu nişte flăcăi din politică, mai mult sau mai puţin serioşi, mai mult sau mai puţin politicieni, până la acum, ar putea face un partid, o mişcare, ce vreţi dumneavoastră, da, domnule cu asta sunt de acord. Şi probabil că asta se va şi întâmpla, dacă mă întrebaţi. Dar, ca să vorbim de coagulare ce să mai coagulăm ce să mai coagulăm? Păi, pe scena politică nu mai avem ce coagula. PNL, PSD, PC…

Alina Stancu: Domnul Frunzăverde a vorbit şi el tot de o consolidare şi o coagulare, dacă vreţi, a dreptei moderne.

Crin Antonescu: Da, nu… Dar lăsaţi şi domnul Frunzăverde…

Alina Stancu: I-aţi putea interzice domnului Frunzăverde să…

Crin Antonescu: Doamne fereşte, dar nu-i interzic eu domnului Chiliman să vorbească despre şah.

Alina Stancu: Sau despre poker, că despre poker a vorbit mai degrabă.

Crin Antonescu: Sau despre poker, dar nu interzic…

Dan Cristian Turturică: Dar nici să-l lăsaţi fără o eventuală sancţiune, nu o să-l lăsaţi.

Crin Antonescu: Nu, nu am spus niciodată nimic despre sancţiuni, nici măcar azi nu a fost o sancţiune.

Alina Stancu: Da, în două-trei zile am putea asista şi la o sancţiune a domnului Chiliman.

Crin Antonescu: Nu l-am împiedicat niciodată pe domnul Orban să-şi spună părerile, pe domnul Vosganian, pe oricine şi domnul Frunzăverde la fel. Ce să coagulăm? PNL, PSD, PC sunt coagulate în USL, PD, cât e el, că tocmai dumneavoastră descriaţi faptul că el intră la apă, nu are ce să mai coaguleze, mai rămâne ceva din el, candidează la alegeri, nu mai rămâne, s-a decoagulat, ca să zic aşa, avem tot de coagulat. În momentul în care apar oameni ca Valeriu Stoica…

Alina Stancu: O apropiere între PNL şi PD-L până la alegerile parlamentare, domnule Antonescu, este exclus în acest moment?

Crin Antonescu: Până la Judecata de Apoi este exclusă. Ce, apropiere cu PD-L? V-am spus: avem o decizie foarte serioasă, care e a congresului, deja nu e a mea.

Alina Stancu: O decizie foarte serioasă, care va putea fi luată şi în următoarele trei zile, dacă Andrei Chiliman nu ia o decizie în privinţa demisiei sau nu din PNL.

Crin Antonescu: Da, sigur. Dar luăm numai decizii serioase şi la timp. Vă asigur.

Alina Stancu: Mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte, pentru prezenţa dumneavoastră la TVR.

Crin Antonescu: Cu plăcere.

Alina Stancu: Vă aşteptăm, ca de obicei, cu la fel de multă plăcere.

Crin Antonescu: Mulţumesc frumos.

Alina Stancu: Mulţumesc şi dumneavoastră, domnule Turturică, pentru prezenţă, la fel şi dumneavoastră, stimaţi telespectatori, pentru atenţie. La revedere.

(Prin Monitoring Media: TVR 1 – Prim plan, Ora: 20:00)

–

Inpolitics – MRU ar mai putea avea doar citeva zile in functie

Scriam acum o săptămînă că MRU are mari șanse să plece din guvern în urma moțiunii de cenzură pregătite de opoziție, și asta din cauza evenimentelor greu de imaginat altădată care se petrec azi pe scena politică. Iată că noi elemente vin în sprijinul acestui scenariu, și încă de la Ungureanu însuși. Pe 29 martie avansam ipoteza unei debarcări a premierului prin moțiune de cenzură în condițiile în care pedeliștii sunt tot mai nemulțumiți de prestația sa, vezi și celebra scenă a trîntirii ușii coaliției pe motiv de bani pentru primari.

Un interviu acordat aseară de premier postului Realitatea pare să confirme în mod strălucit, chiar dacă indirect, acest scenariu. Să luăm faptele, pe rînd: MRU este întrebat de moderator dacă e interesat de coagularea unei noi forțe politice în jurul său, în condițiile în care pare să existe un orizont de așteptare în acest sens, iar premierul răspunde afirmativ:  ”Simt această aşteptare, vine spre mine, pe diferite canale, sunt în teritoriu, sunt la Bucureşti, mă întâlnesc cu prietenii, primesc telefoane, am dialoguri, simt această aşteptare. Ea se va structura într-un fel, dar mai are nevoie de un ingredient, care este necesar, şi asta este recunoaşterea succesului în materie de administrare. Ori, succesul în materie de administrare nu se instalează la două luni de la învestirea în funcţie…”.

Dacă fraza s-ar fi oprit aici, fiecare român i-ar fi dat probabil dreptate, gîndindu-se că un termen de bun simț ar fi de cel puțin 7-8 luni dacă nu și mai mult.  Numai că Ungureanu a continuat, senin: ”…mai are nevoie de cel puţin o lună – şi acesta este motivul, pentru care doresc să merg în Parlament, şi sper ca distinşii membri ai corpului legislativ să accepte şi să spun ce am reuşit să fac. Atunci, probabil, apare turnesolul acestei acţiuni.”

Atît de sigur pe sine să fie premierul încît după doar 3 luni e gata să se împăuneze cu realizările sale în fața parlamentarilor, între care cei mai mulți i-ar lua bucuroși gîtul?

Ori, poate, MRU știe că termenul de trei luni de la învestire se împlinește în primele zile ale lui mai, în timp ce moțiunea de cenzură a opoziției va fi votată în ultimele zile ale lui aprilie. Astfel încît discursul său de prezentare a rezultatelor poate coincide cu cel de adio din funcție. În același timp, însă, el poate fi o excelentă tribună de lansare a noii mișcări politice.

Dacă ar rămîne pînă după alegerile din toamnă premier, Ungureanu ar putea dezumfla multe așteptări în ceea ce îl privește, omul pare, oricum, mult supraevaluat în raport cu posibilitățile reale. Demis prin moțiunea votată inclusiv de ”trădătorii” din PDL – și foarte probabil din UDMR, după punerea sub urmărire penală a ministrului Borbely – Ungureanu poate purcede triumfător spre crearea noului partid și cu amintirea cîtorva gesturi notabile, fie ele și umflate cu pompa, mediatic vorbind: sfidarea greilor PDL, în frunte cu Elena Udrea, debarcarea unor figuri jenante din structurile ministerelor, trîntirea ușii în nasul coaliției plus alte manevre 100% de imagine, atent planificate și executate.

Modelul a mai fost folosit cu succes, cu ani în urmă, după cum dezvăluia la un moment dat Emil Constantinescu, și în cazul lui Stolojan, care a petrecut o perioadă scurtă la șefia guvernului, dar suficientă și abil speculată pentru nașterea a ceea ce s-a dorit a fi o veritabilă legendă, un politician care să apară la un moment dat în postura de salvator al nației și să fie ales președinte. Din păcate pentru artizanii din laboaratoarele sistemului, Stolojan a dat chix exact la momentul oportun, în 2004, noroc că s-a găsit la timp planul B, adică Băsescu.

Cert este că pentru Ungureanu ar fi foarte greu, spre imposibil, să se dedice, începînd de peste cîteva săptămîni, după cum a anunțat, muncii de construire a unei noi forțe politice atît timp cît va avea pe umeri și greaua povară a administrării țării; acuzele probabil s-ar ține lanț vizavi de neglijarea acesteia din urmă.  După votarea moțiunii de cenzură, se pot întîmpla destule evenimente interesante: Băsescu ar putea propune, public de astă dată, preluarea guvernării de către USL, un refuz al acesteia putînd fi interpretat drept fugă de răspundere. Oricum, pînă la alegeri guvernarea va putea fi și minoritară, cu un premier de la PDL, gen Videanu, că tot l-a chemat președintele la consultări de taină, în deal. Culmea ar fi că MRU, însuși, ar putea rămîne premier pînă la alegeri, după modelul Boc, în 2009, sub același pretext al imposibilității formării unui alt cabinet. (Parlamentul se dizolvă doar dacă vrea președintele). Numai că, de această dată, el nu ar mai putea fi blamat pentru implicarea în crearea unui nou partid, odată ce rămîne pe post de nevoie, ca premier interimar, și nu ca urmare a unei libere opțiuni.

I Lecca (VoxPublica): Cum a ajuns Traian Basescu sa fie mai urat si detestat decat Adrian Nastase

Pentru Preda. Cheia de bolta a strategiei de campanie a PDL ar fi trebuit sa fie condamnarea (condamnarile) lui Adrian Nastase. Omul din spatele lui Ponta, constiinta manipulatoare a PSD si celalalt ochi stirb al USL, de langa ciclopul turnator Felix Voiculescu, ar fi trebuit sa sparie multimile si sa le impinga, fie si din disperare, in bratele singurilor reformatori adevarati ai neamului – democrat liberalii lui Traian Basescu. (Doar si numai in treacat fie spus: in tara asta se face reforma de la Revolutia din 1821, incontinuu, mereu in sistem de urgenta, dar niciodata nu se reformeaza decat formele. Fondul pare sa fi ramas intepenit undeva in contemporaneitatea lui Maiorescu.)

Revenind la constructia arhitecturala a reformatorilor de dreapta, ceva nu a mers. Fie bolovanii au fost prea grei, fie calculele au fost paralele cu realitatea, cupola s-a prabusit peste constructori. Nu in capul adversarilor. Nu a pulverizat monstruozitatea uselista, ci i-a ingropat chiar pe inginerii care puneau ultima temelie sistemului. Cum a fost posibil, unde au gresit ei? Cum de au scapat printre degete edificiul noului stat roman? Raspunsul e circular, oarecum, dar nu mai putin valid. Au ajuns la performanta de a se face mai urati in ochii multimii decat reusise pe vremuri Nastase.

Poate si pentru ca inca nu l-am vazut cu mainile in catuse, aruncat in fundul unei celule, poate si pentru ca deciziile instantelor inca par mult prea blande (tradand ori incompetenta, ori ticalosie). Cert e ca imaginea de condamnat a lui Adrian Nastase nu enerveaza, nu scandalizeaza si nu isterizeaza, fie si daca e lipita de fruntea USL si bagata in creierul PSD. Pe cine mai intereseaza daca lui Ponta ii dicteaza sau nu Nastase, urgentele sunt altele. Alegerile din 2008 si 2009 au fost castigate de PDL si Traian Basescu exact pe sentimentul, inca mult pera viu atunci, cvasi-general de ura (poate si ceva spaima) a majoritatii fata de aroganta si hotiile din timpul guvernarii pesediste. Poate ca aici au gresit calculele – sentimentul s-a stins inainte de termen.

Si mai bine spus – a fost inecat de altele, mai puternice si mai adanci. Intre timp, ura din ochii umezi si tot mai plangareti ai presedintelui a zgandarit sufletele, si asa epuizate de mizeria cotidiana, mai profund decat au facut-o aroganta si “mafia personala” din epoca lui Nastase. Traian Basescu stie ca aici se poarta lupta. Se castiga sau se pierde in functie de cat de bine intuiesti ce simte, vrea si spera sufletul multimii. Din pictogramele extrase din bataile de inima ale poporului si-a construit Traian Basescu fetele si chipul de-a-lungul timpului.

Cumva pasii au fost decalati. Incercand mereu sa rascoleasca etosul romanilor, in cautarea unor motive de unde sa isi extraga noi sustinatori, care sa contrabalanseze infrangerile in lupte mult mai vizibile si concrete (cu economia, reforma educatiei si sanatatii, ori esecul modernizarii statului si sistemului politic), Basescu nu a reusit decat sa raneasca fara sa puna nimic in loc. Jignind fara vina, reformand doar prin reevaluari, a ajuns la fundul sacului – slabiciunile au luat fata intuitiilor politice.

Asa a ajuns Elena Udrea sa il bata si in final sa-l execute pe Cristian Preda. Culmea, ambii protejati de-ai presedintelui. Amandoi promotori ai reformei statului, partidului si politicii. Slabiciunea pentru Elena Udrea a dus la inmormantarea unei imagini cu care PDL a facut parada – un partid de intelectuali care va pune Romania pe drumul modernitatii. Cand si-au dat seama ca eticheta de intelectual nu mai face doua parale, iar ei sunt obligati sa joace si sa se bata pe publicul tinta al OTV, s-au descotorosit de Preda ca de un produs de lux pe care nu ti-l mai permiti in vremuri de criza. In fond, asta a si fost Cristian Preda pentru PDL – o fita, o toana de moment, exact ceea ce este si domnul profesor in fond: un mic profitor citit care beneficiaza de puterea partidului pentru a-si promova imaginea de intelectual onest. Cand te afunzi in sistem pana la gura, nu mai poti striga ca te ineaca valurile!

De asta e si injurat astazi de toata lumea. Nu poti sa-l faci pe Boc penibil, pe Udrea goala de fond si pe restul o gasca de interese, dar sa continui sa ramai langa ei. Asta dovada de ticalosie. Iar cand mai si spui ca PDL se dezintegreaza pentru ca “spiritul lui Traian Basescu” nu mai pluteste in partid, faci si dovada de amator intr-ale politicii (reale, nu de manual). PDL a explodat tocmai si numai din cauza faptului ca s-a imbibat de spiritul lui Traian Basescu. A refulat. Iar odata cu decaderea lui, a facut si partidul implozie. E atat de simplu ca si un student la Conservator ar intelege.

Iar liantul tuturor acestor mecanisme este – ori, pana si asta a ratat Preda – insasi Elena Udrea. Chiar mai mult decat automatul Boc (care inca vorbeste despre cum o sa castige PDL alegerile si o sa guverneze mai departe), Elena Udrea a ramas pariul lui Traian Basescu cu PDL. Pe langa si dincolo de toate celelalte erori, poate ca de asta tentativa de decapitarea a lui Adrian Nastase a ajuns sa nu mai multumeasca pe nimeni.

Imaginea acestei slabiciuni exhibata public atat de agresiv si dezastruos (cel putin la Bucuresti, unde nu uitati de cocolosirea parintesca “Udrea nu este o grea”, “Capitala e pierduta”) sterge pur si simplu orice urma de resentiment din cealalta parte. Si, pentru ca un Nastase condamnat nu mai atinge pe cine stie cine, greii au de acum liber la “bagat” ce vor ei in intelectualii din PDL. Si sa te tii reforma de acum!

C. Teodorescu (VoxPublica): Ăştia sînt tot mai mult ăilalţi

Se aude că se mai pregătesc şi alţii să plece din PDL şi din partidul aspirator al lui Gabriel Oprea. Tot din categoria greilor. Primari. Şi cu funcţii sus în partidele pe care se pregătesc să le părăsească. În vreme ce Cristian Preda, europarlamentar, a devenit Cassandra PDL-ului. Anunţă dezastre în partid, precizînd că (deocamdată) el  nu părăseşte corabia. Normal, lui îi expiră mandatul în 2014, aşa că are timp să chibiţeze de pe margine. PDL-ul seamănă tot mai mult cu un cor în care fiecare cîntă ce are chef.

Ăsta e efectul faptului că Emil Boc e un dirijor pe care nu-l ia nimeni în serios, fiindcă în partid altcineva dă din baghetă în locul lui. Secretarul general pedelist, Ioan Oltean, n-are nici el anvergura trebuincioasă funcţiei, fiindcă suferă de un tic nervos: se uită tot timpul peste umăr cînd vorbeşte, de parcă ar aştepta aprobarea din partea cuiva care lipseşte din cadru.

Cît despre Elena Udrea, în capul căreia se vor sparge multe, ea a descoperit acum că nu face parte dintre greii partidului deşi stă la butoanele celei mai puternice filiale a PDL. Nu merge să te afişezi într-o funcţie super grea, dar să boxezi la categoria cocoş şi să te piteşti în spatele lui Prigoană, după ce ai anunţat un candidat surpriză la primăria Capitalei. Nu ţine să anunţi nu ştiu ce alianţă politică pe Bucureşti şi să te trezeşti că-ţi fuge şeful de campanie cu care te lăudai – Pi-e-doo-ne!

USL, care începuse să piardă viteză în ultimele săptămîni,  s-a trezit în situaţia că face liste cu cei pe care nu vrea să-i primească de la cooperativa PDL şi Aspiratorul. Dar dacă din dorinţa de a le strica celor de la putere şi corabia şi bărcile de salvare useliştii vor primi prea mulţi dintre cei pe care-i acuzau şi-i acuză de toate păcatele politice şi penale posibile, s-ar putea ca alegătorul să se întrebe: De ce să-i votez pe ăştia dacă sînt tot ăilalţi?

Puterea: Alegeri locale 2012. Cine cu cine se bate la sectorul 1

Primăria Sectorului 1 este instituţia administraţiei publice locale din Bucureşti cu cel mai mare buget. De aici şi interesul foarte mare al partidelor politice pentru a câştiga fotoliul de primar sau măcar unul de consilier local. Actualul primar al sectorului 1, Andrei Chiliman (PNL), este în funcţie din anul 2004, ales pe listele Alianţei PNL-PD, care era atunci în competiţie cu PSD. Între timp, Alianţa PNL-PD s-a destrămat, iar liberalii au intrat într-o altă combinaţie politică: Uniunea Social Liberală (PSD-PNL). De unde rezultă că actualul primar, Andrei Chiliman, se va confrunta acum la urne cu reprezentantul fostului său aliat, PDL.

Sondajele de opinie spun în această perioadă că favorit pentru câştigarea alegerilor este primarul în funcţie, care, dacă ar ieşi învingător, ar intra în cel de-al treilea mandat. Potrivit unei cercetări sociologice de uz intern a liberalilor, Andrei Chiliman este cotat cu o intenţie de vot de 65%, el bucurându-se totodată de o favorabilitate de 82%. Desigur, cifrele conţin tot atâta adevăr cât exista în convingerea lui Adrian Năstase (şi a tuturor sondajelor de atunci) că-l va învinge la alegerile prezidenţiale din 2004 pe Traian Băsescu. Altfel spus, surprize pot exista oricând pe scena politică. Cu atât mai mult cu cât PDL, principalul partid de guvernământ, încă nu şi-a anunţat în mod oficial candidatul pentru Primăria Sectorului 1.

Primarul-samurai

PDL se pregăteşte să-l arunce în cursa electorală pe Toader Paleologu, fost ministru al culturii şi personaj amuzant pe scena politică, graţie declaraţiilor sale publice care au făcut deliciul presei. Paleologu s-a prezentat deja în anumite emisiuni tv drept candidatul PDL la Primăria Sectorului 1, iar numele său a fost confirmat parţial de lideri ai partidului său, precum Vasile Gherasim (şeful filialei sector 1 a PDL) sau Elena Udrea (şefa PDL Bucureşti). Iniţial, Toader Paleologu ar fi vrut să candideze la Primăria Capitalei, dar se pare că pălăria i-a fost cam mare. „Mă voi bate ca un samurai ronin pentru Primăria Capitalei”, spunea Paleologu în vara anului trecut. Vasile Gherasim, liderul PDL Sector 1, a admis faptul că Toader Paleologu este candidatul desemnat pentru sectorul 1 al Capitalei, deşi în cărţi mai era şi Cristian Ţugurel, consilier local. „Dacă Paleologu nu avea şanse, nu era propus, vă spun sigur; eu cred că poate să şi câştige. În primul rând, Paleologu este tânăr, faţă de Chiliman care o să îşi încheie mandatul pe la vreo 70 de ani”.

Echipa de rezerve

Autoritatea Electorală Permanentă va înregistra, desigur, multe alte candidaturi pentru Primăria Sectorului 1. UNPR, partidul lui Gabriel Oprea, intenţionează să-l înscrie în cursă pe omul de afaceri Liviu Goncea, fost lider al consilierilor municipali ai PSD şi unul dintre principalii adversari ai fostului primar al Capitalei, Traian Băsescu. UNPR este astăzi în alianţă cu PDL, deci şi cu Traian Băsescu. Partidul lui Dan Diaconescu (PPDD) se pregăteşte să-l arunce în lupta electorală pe Radu Popa, susţin sursele noastre. Fost colaborator apropiat al lui Marian Vanghelie (PSD), Radu Popa a devenit de curând unul dintre liderii cei mai vocali ai Partidului Poporului, cu prezenţe foarte dese în emisiunile OTV. Contactat de noi, Popa a negat că el ar fi candidatul PPDD pentru Primăria Sectorului 1, el sugerând că numele cel mai probabil al acestuia este c, actualul lider al PPDD Sector 1.

Cotidianul – PNL, partidul cu cele mai multe şanse la Capitală (sondaj GSS)

PNL stă mai bine în sondaje faţă de PSD în Capitală, arată un sondaj efectuat de către GSS, pentru România TV. În cursa pentru Primăria Capitalei, edilul în funcţie Sorin Oprescu pare a nu avea nicio problemă în a-şi asigura un al doilea mandat.

La întrebarea “Cu candidaţii cărui partid veţi vota la alegerile parlamentare?”, cei mai mulţi dintre cei intervievaţi, 33,5%, au indicat PNL. Liberalii sunt urmaţi de către PSD – 25,2%, PDL – 18,1%, PP-DD – 12,1%, PRM – 2,1%, PC – 1,9%.

În perspectiva alegerilor locale, Sorin Oprescu are şanse extrem de mari să-şi adjudece un nou mandat de primar general, 75.6% din respondenţi intenţionând să-l voteze în iunie. La mare distanţă urmează Cristian Popescu Piedone – 7.6%, Silviu Prigoană – 4.4%, Andrei Chiliman – 3.6%, Vasile Blaga – 2.3% şi Raed Arafat – 2.2%.

Chiar dacă are un procent minuscul în intenţiile de vot, Raed Arafat este personalitatea publică care adună cele mai multe opinii favorabile din partea bucureştenilor, anume 78%. Mugur Isărescu este al doilea, cu 60% opinii favorabile, iar preşedintele Crin Antonescu prinde ultima treaptă a podiumului, cu 40%.

La capitolul “nepopularitate”, Elena Udrea conduce întrunind 82% opinii nefavorabile în Bucureşti. Însă poziţia sa fruntaşă este ameninţată de către Traian Băsescu şi Adriean Videanu care se “bucură” fiecare de antipatia a 80% din cei intervievaţi. În clasamentul celor mai detestate personalităţi, o poziţie solidă are şi fostul premier Emil Boc, cu 79% din răspunsurile date.