Tag Archives: Adrian Nastase

Discurs Crin Antonescu ocazia lansării candidaţilor USL Hunedoara la alegerile locale 19 mai 2012

20 Mai

“Bună seara!

Bună seara Deva! Bună seara Hunedoara!

Aș vrea să încep prin a vă spune celor de pe scenă și celor din fața scenei un foarte, foarte sincer mulțumesc!

Vă mulțumesc, dragele mele și vă mulțumesc, dragii mei prieteni pentru că dumneavoastră ați făcut ca Uniunea Social Liberală, Uniunea Speranței și a Libertății, cum atât de frumos îi spunea Bogdan Țâmpău, să nu rămână o idee în capul meu, al lui Victor Ponta sau al lui Daniel Constantin, ci să fie o realitate de care astăzi se leagă speranța celor mai mulți români, o realitate care a început să împlinească din așteptările acestor români. Voi sunteți Uniunea Social Liberală și vă mulțumesc!

Foarte puțini au crezut că este posibil. Cei mai mulți dintre adversarii noștri ne cântau prohodul înainte de a ne naște și spuneau: Nu va fi niciodată posibil ca liberalii să stea alături de pesediști. Nu va fi niciodată posibil ca Antonescu și Ponta să încapă în aceeași teacă. Nu va fi niciodată posibil să construiți ceva durabil, fără să vă certați, fără să vă dezbinați. Și atunci, împreună cu mulți dintre dumneavoastră, am înțeles un lucru: Da, nu e deloc ușor să pui laolaltă partide care au fost în competiție aproape 20 de ani. Nu e ușor să pui laolaltă orgolii, ambiții, personalități, dar am înțeles că, înainte de a vedea ce se poate și ce nu se poate, ce ne convine nouă și ce nu ne convine, există un trebuie pentru România și pentru români. Am înțeles că pentru România și pentru români trebuie să putem fi împreună și, după aceea, dacă am înțeles că trebuie, am văzut că se poate. Iată că se poate și vă mulțumesc pentru asta!

Am spus, în 5 februarie 2011, împreună cu Victor Ponta, cu Daniel Constantin, cu partidele noastre alături, am spus că Uniunea Social Liberală va salva România. Că Uniunea Social Liberală va dărâma guvernele lui Băsescu. Că Victor Ponta va fi prim-ministru și, iată, azi e adevărat. Știe toată România. Noi am spus adevărul! Noi ne-am ținut de cuvânt!

Uniunea Social Liberală s-a format Va câștiga toate alegerile și va lucra pentru România pentru că e timpul să se facă dreptate! E timpul să se facă dreptate celor care au fost pur și simplu jefuiți din munca lor de Băsescu și clica lui. E timpul să se facă dreptate tuturor oamenilor care vor să muncească în România și vor să câștige decent. E timpul să se facă dreptate tuturor oamenilor cinstiți din această țară, de la studenți până la pensionari, de la profesori până la militari, de la medici și personal sanitar până la polițiști și oameni de ordine. E timpul să se facă dreptate întreprinzătorului cinstit care creează locuri de muncă și plătește taxe și are dreptul să nu mai dea șpagă la nesfârșit. E timpul să se facă dreptate tuturor românilor care nu fură! E timpul să se facă dreptate pentru tot ce înseamnă istoria, tradiția și speranțele acestei țări. E timpul să se facă dreptate pentru cei cinstiți, pentru cei care muncesc, pentru cei ce dau ceva acestei țări și e timpul ca hoții să meargă la pușcărie.

Noi vom face cu răbdare, dar cu hotărâre aceste lucruri la Palatul Victoria, la Guvern, în Parlamentul României, la Palatul Cotroceni, când va fi cazul, la Deva, la Hunedoara. Vom face aceste lucruri pentru că știm câte speranțe aveți, știm câte așteptări aveți, știm câte exigențe aveți. Știm că aveți dreptul pentru taxele pe care le plătiți acestui stat. Pentru votul pe care-l dați acestor oameni care vă conduc, aveți dreptul să fiți respectați, să fiți tratați cu dreptate, să fiți într-adevăr oamenii care să se simtă stăpâni și liberi în țara lor.

Avem aceste alegeri locale și noi venim și vă spunem cine suntem, cum ne cheamă, ce vrem să facem, ce sunt partidele noastre, ce este Uniunea noastră și am să vă spun un lucru la care, poate, nu v-ați gândit.

În 1996, Ion Iliescu și PDSR, cum se numea atunci, au candidat în alegeri, după ce conduseseră țara șase ani, și au pierdut și au trecut în opoziție. În anul 2000, Partidul Național Liberal, Partidul Național Țărănesc, care guvernaseră, au venit în alegeri și au pierdut. Țărăniștii nici n-au mai intrat în Parlament. Liberalii abia au mai intrat. În anul 2004, Adrian Năstase și PSD-ul, după patru ani de guvernare, au venit în alegeri și au pierdut alegerile și au trecut în opoziție. În 2008, Partidul Național Liberal, care guvernase, a venit în alegeri, a pierdut alegerile, a trecut în opoziție.

Ce se întâmplă astăzi? Partidul care a guvernat România, adică partidul lui Băsescu, PDL portocaliu a fugit. Nu are curaj să dea piept cu alegătorii. Unde este culoarea portocaliu? Unde sunt pedeliștii? De ce ascund astăzi după verde, după nume închipuite, după nume copiate, doar doar cineva o face confuzie între Uniunea Social Liberală și Uniunea lor, a trădătorilor, nu știu exact cum se cheamă. De ce nu au curajul oamenii lui Băsescu, pedeliștii, uneperiștii, de ce nu au curajul să vină la judecata electoratului. Nici un partid n-a fost atât de lipsit de demnitate. Nici un partid n-a fost atât de lipsit de respect față de români încât să-și schimbe numele și culoarea înainte de alegeri, după guvernare. Pentru această lașitate, pentru această escrocherie, pentru această ultimă încercare de a vă fura și de a vă minți, faceți-le și lor dreptate, scoateți-i, prin vot, din politica românească.

Sunt, dacă e să iau în serios, și nu-mi permit să nu iau în serios, evaluările domnului Nistor, la 70% cât voi lua în județul Hunedoara la prezidențiale sunt viitorul președinte al României. Și ca viitor președinte al României, vreau să știți că îl stimez, îl prețuiesc, îl admir pe actualul președinte, pe președintele în funcție, care îmi este prieten și pe care vă îndemn să-l votați încă o dată, pe președintele Mircea Moloț.

Este un om care are mereu și mereu ceva surprinzător pentru mine care-l cunosc de ani și ani de zile. Știam despre Mircea Moloț că este un coleg, tovarăș, camarad, cum vreți să-i spuneți, de nădejde. Că-i un om alături de care am dat bătălii și pierdute și câștigate, dar în care nu ne-am abandonat niciodată unul pe altul. Știam că-i un om care poate să-și dedice timpul, energia celor din jurul său. Știam că e un om care are vocația serviciului public. Darul, chemarea, dorința de a-i servi și de a-i reprezenta pe cei din jurul său, dar nu știam ce extraordinar orator este Mircea Moloț. L-am auzit astăzi pe el, ca și pe domnul Mărginean, ținând discursuri extraordinare aici, discursuri puternice, discursuri expresive și trag o concluzie, vreau s-o tragem împreună: Nu sunt nici actor de profesie, nu sunt nici orator de profesie. Ca să poți vorbi așa de clar, așa de convingător, așa de expresiv, înseamnă că tu, cel care vorbești, crezi în vorbele tale și m-am convins, încă o dată, în această seară, împreună cu dumneavoastră, că veți avea în frunte oameni credincioși, credincioși în Dumnezeu, credincioși în obligația lor față de dumneavoastră, credincioși în ceea ce înseamnă funcția publică, în ceea ce înseamnă comunitatea și devotamentul lor.

Votați-i, fără nici un fel de îndoială, pe Mircea Moloț, pe Petru Mărginean, pe doctorul Bende, pe toți acești oameni extraordinari alături de care am onoarea să fiu. Votați-i pentru că, în fond, alegerea dumneavoastră e simplă, între cei care se arată, între cei care vă spun cinstit cine sunt și cei care se ascund sub alte culori, sub alte nume, sub alte minciuni. Alegerea dumneavoastră este simplă, între oameni pe care-i cunoașteți, între oameni care de ani sau zeci de ani, cu sau fără funcții politice, lucrează în comunitate și pentru comunitate. Alegerea între oameni, iată, toți de aici, care nu v-au mințit și nu v-au furat niciodată, și impostorii, hoții, demagogii, care au chinuit, au jefuit și au umilit România în ultimii ani de zile. Alegerea dumneavoastră e simplă. Aveți dreptul să faceți alegerea pentru care conștiința dumneavoastră vă înarmează.

În fiecare dimineață, devenii aveți privilegiul de a vedea acea înălțime și acea Cetate și, poate, mai mult decât altora dintre noi, asta vă poate aminti, așa cum e acolo, înaltă, dreaptă, neclintită, din vremuri vechi și pentru multe vremuri înainte, că dincolo de toate întâmplările vieții noastre trebuie să existe ceva pe care-l primim de la părinți și pe care-l dăm copiilor noștri și asta este demnitatea, onoarea, puterea de a ne face singuri soarta.

Vă doresc din inimă să puteți face asta. Veniți la 10 iunie la vot. Victorie Uniunea Social Liberală, până la capăt!”

MEDIAFAX – Chiliman: Trebuie să extindem investiţiile în reabilitarea termică şi la case

5 Mai

Primarul Sectorului 1, Andrei Chiliman, şi-a lansat, sâmbătă, candidatura pentru al treilea mandat de edil, el susţinând, în discursul său, că trebuie să se extindă investiţiile în reabilitarea termică şi la case, având în vedere că şi propietarii de case contribuie la bugetul local.
“Vom continua să investim în domeniile care sunt în competenţa noastră. În primul rând, în programele de eficientizare energetică a imobilelor. Trebuie să extindem investiţiile în reabilitarea termică şi la case. Pentru că aşa este corect! Şi proprietarii de case contribuie la bugetul local, şi ei trebuie să aibă dreptul să beneficieze de investiţiile noastre”, a spus Chiliman.

El şi-a exprimat speranţa că, o dată cu schimbarea puterii, va primi sprijinul pentru modificarea legislaţiei, astfel încât discriminarea dintre proprietari să fie eliminată, iar primăriei să i se permită implicarea financiară în reabilitarea termică a caselor.
“De asemenea, îmi propun – şi vă propun – să elaborăm şi să aplicăm un program de utilizare a energiilor alternative, pentru toate imobilele din Sectorul 1, cu finanţare parţială sau, în măsura posibilităţilor, chiar integrală din partea primăriei”, a spus Chiliman.
El a mai spus că bucureştenii le cer politicienilor viziune şi precizie în stabilirea direcţiei în care se va dezvolta oraşul.”Bucureştenii ne cer viziune. Ne cer să gândim pe termen lung direcţia în care merge oraşul nostru şi să stabilim cu precizie paşii pe care-i avem de urmat. Fiindcă, dacă în politică se mai joacă şi poker, în administraţie nu se poate juca decât şah! Vă asigur că rămân primarul faptelor, nu al vorbelor!”, a adăugat Chiliman. El a mai spus că îşi propune să continue şi să dezvolte relaţia de parteneriat administrativ special pe care o are cu actualul primar general, Sorin Oprescu.
Chiliman a prezentat, totodată, noul său site, precum şi sloganul său: “Rămân la datorie!”.


La evenimentul de lansare a candidaturii au fost prezenţi, în calitate de invitaţi, susţinând şi discursuri, foştii premieri Călin Popescu Tăriceanu şi Adrian Năstase, precum şi social-democraţii Ecaterina Andronescu şi Titus Corlăţean, dar şi liberalii Radu Câmpeanu şi Ludovic Orban.

B. Mateescu: Bistriţa-Năsăud – forţa irezistibilă vs. obiectul imposibil de clintit

20 Apr

22 de rezervaţii naturale. Coşbuc şi Rebreanu au făcut liceul la Bistriţa. Dacă nu puteţi găsi mental pe hartă judeţul: el este la graniţa de nord a Moldovei cu Transilvania, aparţinând celei din urmă (Bistritz în nemţeşte). Iar în turul doi al alegerilor prezidenţiale din 2000, Bistriţa-Năsăud a fost singurul judeţ în care Corneliu Vadim-Tudor a câştigat în turul doi. Vom ajunge şi acolo.

În primul rând, o clarificare: “Bistriţa” este oraşul, “Bistriţa-Năsăud” este judeţul – exact invers decât la “Cluj (Napoca)”. În această postare voi scrie despre judeţ, şi nu doar despre oraş.

Bistriţa-Năsăud a avut mai multe momente de comportament electoral atipic. În 1992 Gheorghe Funar obţinea locul unu în judeţ, cu 34% din voturi. În 1996, Petre Roman obţinea locul 2 în Bistriţa-Năsăud, iar Gheorghe Funar cobora până pe locul patru. În turul doi, Bistriţa-Năsăud a votat precum ţara: Iliescu în 1992, Constantinescu în 1996.

La localele din 2000, votul pentru consiliul judeţean era divizat până peste putinţă: PD 16% din voturi, PDSR 12%, PNL 9%, CDR 7%, APR 6,7%, etc.

Între locale şi generale PRM a săltat de la 6531 de voturi (locul şapte) la 37 312 (locul unu). Scorul PDSR la alegerile pentru Camera Deputaţilor a fost de două ori sub media pe ţară (17%), iar scorul PD a fost de două ori peste media pe ţară (16,9%). Corneliu Vadim Tudor a ocupat locul întâi în ambele tururi de scrutin (62, respectiv 69 de mii de voturi). Motivul principal pentru fenomenul din turul doi a fost demobilizarea: 22 de mii de votanţi, o şeptime din electoratul din turul unu, n-au mai venit la vot. Nota bene: Corneliu Vadim Tudor a obţinut locul unu în primul tur în aproape toate localităţile din judeţ (!). Reşedinţa de judeţ – Bistriţa – a votat în majoritate pentru Ion Iliescu în turul doi, dar n-a fost de ajuns.

În 2004 avem o poveste clasică pentru România:

Vot CJ la locale: PSD 30,6%, PD 19,6%, PNL 15,5% (ADA adunat teoretic 35%)
Vot parlamentare: PSD 35%, ADA 31%
Vot turul 1 prezidenţiale: Adrian Năstase 41,4%, Traian Băsescu 33,4%
(… între cele două tururi Adrian Năstase nu mai ia voturi de la practic nimeni, spre Traian Băsescu se duc votanţii lui Vadim şi nu numai…)
Vot turul 2 prezidenţiale: Traian Băsescu 52,6%, Adrian Năstase 47,3%.

În 2008, PDL obţine un pic peste scorul pe ţară, PSD şi PNL sunt în parametrii naţionali. La primul tur al prezidenţialelor din 2009, Traian Băsescu obţine un rezultat mult peste media pe ţară (43,9%), Crin Antonescu sub media pe ţară (15,4%). În turul doi, ca aproape peste tot în România apar 15 000 de votanţi care nu votaseră în turul doi. Diferenţa de voturi dintre Traian Băsescu şi Mircea Geoană creşte de la 23 de mii de voturi la 29 de mii de voturi.

În judeţ există o bătălie a sondajelor – fie USL câştigă lejer, fie PDL şi USL sunt la egalitate. Discuţiile sunt inutile, vom vedea peste câteva săptămâni ce şi cum.

În iunie dar şi în toamnă vom testa delocalizarea politicii româneşti – un termen pe care îl împrumut de la unul dintre cele mai capabile creiere din analiza politică românescă. PD sau PDL a avut întotdeauna o performanţă bună în Bistriţa-Năsăud, în timp ce PSD şi PNL nu au obţinut scoruri senzaţionale. Forţa irezistibilă (trend-ul naţional din ultimii trei ani) se va lovi de obiectul-imposibil-de-clintit (organizaţia locală PDL). Bătălia în toamnă se va duce în locuri precum Bistriţa-Năsăud, acolo unde PDL poate obţine rezultate bune, şi nu în alte zeci de judeţe în care puterea a fost deja măcinată de pierderea încrederii populaţiei. Din această perspectivă vă rog să priviţi şi plecările lui Frunzăverde sau Vâlcov: lăsând la o parte aspectul simbolic-organizaţional sau de PR, Caraş-Severin şi oraşul Slatina erau locuri unde PDL avea o situaţie bună faţă de media naţională, iar pierderea potenţială în procente este cu atât mai dureroasă (chit că transferul de voturi prin transfugi nu este atât de eficient pe cât se crede în politica românească).

sursa: Sociollogica

I Lecca (VoxPublica): Cum a ajuns Traian Basescu sa fie mai urat si detestat decat Adrian Nastase

3 Apr

Pentru Preda. Cheia de bolta a strategiei de campanie a PDL ar fi trebuit sa fie condamnarea (condamnarile) lui Adrian Nastase. Omul din spatele lui Ponta, constiinta manipulatoare a PSD si celalalt ochi stirb al USL, de langa ciclopul turnator Felix Voiculescu, ar fi trebuit sa sparie multimile si sa le impinga, fie si din disperare, in bratele singurilor reformatori adevarati ai neamului – democrat liberalii lui Traian Basescu. (Doar si numai in treacat fie spus: in tara asta se face reforma de la Revolutia din 1821, incontinuu, mereu in sistem de urgenta, dar niciodata nu se reformeaza decat formele. Fondul pare sa fi ramas intepenit undeva in contemporaneitatea lui Maiorescu.)

Revenind la constructia arhitecturala a reformatorilor de dreapta, ceva nu a mers. Fie bolovanii au fost prea grei, fie calculele au fost paralele cu realitatea, cupola s-a prabusit peste constructori. Nu in capul adversarilor. Nu a pulverizat monstruozitatea uselista, ci i-a ingropat chiar pe inginerii care puneau ultima temelie sistemului. Cum a fost posibil, unde au gresit ei? Cum de au scapat printre degete edificiul noului stat roman? Raspunsul e circular, oarecum, dar nu mai putin valid. Au ajuns la performanta de a se face mai urati in ochii multimii decat reusise pe vremuri Nastase.

Poate si pentru ca inca nu l-am vazut cu mainile in catuse, aruncat in fundul unei celule, poate si pentru ca deciziile instantelor inca par mult prea blande (tradand ori incompetenta, ori ticalosie). Cert e ca imaginea de condamnat a lui Adrian Nastase nu enerveaza, nu scandalizeaza si nu isterizeaza, fie si daca e lipita de fruntea USL si bagata in creierul PSD. Pe cine mai intereseaza daca lui Ponta ii dicteaza sau nu Nastase, urgentele sunt altele. Alegerile din 2008 si 2009 au fost castigate de PDL si Traian Basescu exact pe sentimentul, inca mult pera viu atunci, cvasi-general de ura (poate si ceva spaima) a majoritatii fata de aroganta si hotiile din timpul guvernarii pesediste. Poate ca aici au gresit calculele – sentimentul s-a stins inainte de termen.

Si mai bine spus – a fost inecat de altele, mai puternice si mai adanci. Intre timp, ura din ochii umezi si tot mai plangareti ai presedintelui a zgandarit sufletele, si asa epuizate de mizeria cotidiana, mai profund decat au facut-o aroganta si “mafia personala” din epoca lui Nastase. Traian Basescu stie ca aici se poarta lupta. Se castiga sau se pierde in functie de cat de bine intuiesti ce simte, vrea si spera sufletul multimii. Din pictogramele extrase din bataile de inima ale poporului si-a construit Traian Basescu fetele si chipul de-a-lungul timpului.

Cumva pasii au fost decalati. Incercand mereu sa rascoleasca etosul romanilor, in cautarea unor motive de unde sa isi extraga noi sustinatori, care sa contrabalanseze infrangerile in lupte mult mai vizibile si concrete (cu economia, reforma educatiei si sanatatii, ori esecul modernizarii statului si sistemului politic), Basescu nu a reusit decat sa raneasca fara sa puna nimic in loc. Jignind fara vina, reformand doar prin reevaluari, a ajuns la fundul sacului – slabiciunile au luat fata intuitiilor politice.

Asa a ajuns Elena Udrea sa il bata si in final sa-l execute pe Cristian Preda. Culmea, ambii protejati de-ai presedintelui. Amandoi promotori ai reformei statului, partidului si politicii. Slabiciunea pentru Elena Udrea a dus la inmormantarea unei imagini cu care PDL a facut parada – un partid de intelectuali care va pune Romania pe drumul modernitatii. Cand si-au dat seama ca eticheta de intelectual nu mai face doua parale, iar ei sunt obligati sa joace si sa se bata pe publicul tinta al OTV, s-au descotorosit de Preda ca de un produs de lux pe care nu ti-l mai permiti in vremuri de criza. In fond, asta a si fost Cristian Preda pentru PDL – o fita, o toana de moment, exact ceea ce este si domnul profesor in fond: un mic profitor citit care beneficiaza de puterea partidului pentru a-si promova imaginea de intelectual onest. Cand te afunzi in sistem pana la gura, nu mai poti striga ca te ineaca valurile!

De asta e si injurat astazi de toata lumea. Nu poti sa-l faci pe Boc penibil, pe Udrea goala de fond si pe restul o gasca de interese, dar sa continui sa ramai langa ei. Asta dovada de ticalosie. Iar cand mai si spui ca PDL se dezintegreaza pentru ca “spiritul lui Traian Basescu” nu mai pluteste in partid, faci si dovada de amator intr-ale politicii (reale, nu de manual). PDL a explodat tocmai si numai din cauza faptului ca s-a imbibat de spiritul lui Traian Basescu. A refulat. Iar odata cu decaderea lui, a facut si partidul implozie. E atat de simplu ca si un student la Conservator ar intelege.

Iar liantul tuturor acestor mecanisme este – ori, pana si asta a ratat Preda – insasi Elena Udrea. Chiar mai mult decat automatul Boc (care inca vorbeste despre cum o sa castige PDL alegerile si o sa guverneze mai departe), Elena Udrea a ramas pariul lui Traian Basescu cu PDL. Pe langa si dincolo de toate celelalte erori, poate ca de asta tentativa de decapitarea a lui Adrian Nastase a ajuns sa nu mai multumeasca pe nimeni.

Imaginea acestei slabiciuni exhibata public atat de agresiv si dezastruos (cel putin la Bucuresti, unde nu uitati de cocolosirea parintesca “Udrea nu este o grea”, “Capitala e pierduta”) sterge pur si simplu orice urma de resentiment din cealalta parte. Si, pentru ca un Nastase condamnat nu mai atinge pe cine stie cine, greii au de acum liber la “bagat” ce vor ei in intelectualii din PDL. Si sa te tii reforma de acum!

Antonescu despre candidaţii USL cu probleme în justiţie: Nu putem tăia cariera politică a unor oameni performanţi (Agerpres)

22 Mar

Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a explicat susţinerea pe care Uniunea Social Liberală o acordă unor candidaţi la locale care apar ca având probleme cu justiţia prin faptul că “nu se poate tăia cariera politică a unor oameni performanţi”.

“De şapte – opt ani, Traian Băsescu are în mână toate pârghiile justiţiei din această ţară. (…) De şapte – opt ani de zile, aceşti oameni, începând cu Adrian Năstase care este şef de promoţie al acestor anchetaţi, şi până la cei care au avut sau au vreun dosar deschis au stat la dispoziţia justiţiei. Din ţară fug numai PD-iştii, după cum vedeţi. Nicolescu (n.r. Constantin) este la Argeş, alţi oameni din PSD că mai mult acolo sunt, din PNL nu prea ştiu, sunt aici. (…) Noi nu putem să tăiem cariera politică a unor oameni care sunt performanţi pentru că pe o listă a cuiva ei au apărut”, a răspuns Antonescu, miercuri seară, la TVR Info, întrebat de ce USL susţine candidaţi care au probleme cu justiţia.

El a subliniat că pe aceste liste figurează şi Theodor Atanasiu, care însă nu are nicio problemă cu justiţia şi este “victima unei mizerii orchestrate de la Cotroceni”.  Antonescu a arătat că “justiţia nu este împiedicată cu nimic”. “În cele mai multe cazuri nu avem dosare în instanţă. Nu putem să-i scoatem pe oamenii ăştia din viaţa politică pentru că uneori se duc şi candidează independenţi şi câştigă. (…) În continuare aceşti oameni se bucură de susţinerea populară. Asta este o premisă de la care trebuie să plecăm”, a mai spus el.

Zoe Petre (CriticAtac): Unde sînt liberalii?

18 Feb

Propunerea de dezbatere pe care echipa CriticAtac o lansează suscită deopotrivă interes și o oarecare nedumerire. Interes – fiindcă actuala confuzie între liberalism și neoliberalism este pernicioasă și riscantă pentru evoluția politică ulterioară a societății. Nedumerire – pentru că textul de pornire nu doar că nu definește clar termenii în care își propune să desfășoare discuția, ci lasă chiar de cîteva ori impresia că ar schimba pe parcurs sensul acestor termeni,  fără preaviz, ca să spun așa.

Despre cine vorbim? 

Există o pletoră de definiții ale liberalilor și liberalismului, nu prea clare nici măcar în ultimii ani ai sec. XVIII, cum o dovedește o epigramă a lui Écouchard Lebrun: Qu’est-ce que ce mot libéral, / Que des gens d’un certain calibre/ Placent toujours tant bien que mal ?/ – C’est le diminutif de libre. Totuși, în deceniul imediat următor, sensul generic de promotor al libertăților cetățenești, începe să se coloreze politic, deschizînd calea constituirii partidelor liberale în întreaga Europă. În Principatele Unite, devenite apoi Regatul României, liberalii și partidul care îi reunea devin principalii continuatori ai temelor revoluțiilor de la 1848 și joacă un rol esențial în construcția statului român modern, fiind autorii reformelor agrare, al refontelor constituționale tot mai democratice, ai votului universal.

Din această foarte sumară evocare, putem conchide că liberal definește azi fie, în sens restrîns, pe membrii și simpatizanții Partidului Național Liberal reînființat în decembrie 1989, fie, în sens larg, pe cei care susțin activ respectarea și sporirea drepturilor și libertăților cetățenești.

Acest sens larg pare a fi punctul de pornire al textului supus aici dezbaterii noastre, cîtă vreme acesta evocă în primele rînduri ca exponenți ai liberalismului nu pe exponenții PNL, ci pe intelectualii dizidenți care s-ar fi legitimat prin invocarea tradiției liberale. Dar acesta este doar punctul de pornire, fiindcă, imediat după asta, cînd constată eșecul coagulării unor voci și mișcări liberale în spațiul public autohton,  textul alunecă în zona politicului, unde nu mai are acoperire. Și asta pentru bunul motiv că ideile liberale și-au găsit foarte repede un vehicol politic important, PNL, partid care a participat foarte activ la primele mișcări de contestare a FSN și a obținut în alegerile din 1990 un scor mult mai consistent decît a reținut ulterior memoria colectivă, de peste 10%.

În primăvara lui 1990, ideile generic liberale reprezentau subtextul Proclamației de la Timișoara, pentru ca în toamnă să definească, pe de altă parte, principala vocație a Alianței Civice, și să capete o înfățișare politică odată cu constituirea, în primăvara anului următor, a Partidului Alianței Civice. Fluctuațiile și sciziunile dintre diferite partide de orientare liberală le-au știrbit acestora din eficacitate, nu din identitatea lor de esență.

Disidență, rezistență, liberalism

Ceea ce cred că textul dvs. voia de fapt să exprime este mirarea că tocmai  acele personalități intelectuale pe care ne-am obișnuit să le identificăm cu o anume rezistență față de ceaușism se dovedesc azi seduse de un model anti-liberal. Așa e, și ne putem chiar întreba, retrospectiv, dacă au protestat illo tempore – cît au protestat – în numele unei viziuni liberale sau a altor opțiuni ori din pulsiuni emoționale, poate mai puțin definite în plan conceptual.

Aș atrage atenția, colateral, că un fenomen similar s-a petrecut și în Rusia, unde – spre stupoarea sponsorilor occidentali, și mai ales americani – cele mai răsunătoare nume din conducerea ONG-urilor moscovite și petersburgheze de inspirație liberală, în frunte cu Fundația Soros și cu National Endowment for Democracy, au devenit principalii ideologi ai regimului Putin, teoreticieni subtili ai așa-zisei managed democracy, și, evident, beneficiari fericiți ai noii prosperități generate și redistribuite de la Kremlin.

Neoconservatorismul fraudulos

Textul dvs. inaugural observă, cît se poate de corect, că un neoconservatorism dintre cele mai schematice a devenit pentru puterea politică actuală principala ipostază a tranziției post-integrare, și – cum bine spuneți – a făcut posibilă articularea unui program neoconservator și populist din ce în ce mai autoritar și agresiv.

O guvernare votată pe temeiul lozincii “Să trăiți bine”, și care declară apoi cu cinism că statul nu are mijloace pentru a se achita de obligațiile asumate în schimbul impozitelor pe care le-a incasat deja, este altceva chiar decît cea mai brutală guvernare neoliberală. O asemenea guvernare și-ar fi anunțat intențiile – așa cum au făcut-o Margaret Thatcher sau Ronald Reagan încă din campaniile care i-au adus la putere, sau cum face acum Tea Party în SUA -  și, dacă reușește ca, pe această bază, să cîștige alegerile – așa cum au cîștigat Reagan sau Margaret Thatcher -  diminuează mai întîi dramatic contribuțiile cetățenilor, pe care îi lasă astfel să-și gestioneze singuri banii și să-și asume individual răspunderea pentru organizarea propriei existențe. Că se întîmplă ca, de pe urma acestei opțiuni explicite, să rămînă cam 45 de milioane de persoane fără asigurare medicală, e altă poveste, dar măcar asta e consecința clară a unei alegeri pe care o majoritate a cetățenilor SUA au făcut-o cîndva.

La noi, secvența este inversă : decizia politică de amputare a serviciilor sociale datorate de stat către cetățeni este mai întîi pusă în operă, transformînd pe nepusă-masă în program post hoc de guvernare un pretins model care se revendică de la un neoconservatorism  simplificat și rudimentar. Un program pe care nimeni nu l-a enunțat în campania electorală, dimpotrivă, un program pe care în consecință nimeni nu l-a validat prin vreun vot, și care a devenit operant exclusiv prin prestidigitație și prin fraudă.

PDL și-a  făcut campaniile electorale succesive cu angajamentele unei stîngi populiste, dar a guvernat apoi ca un fel de dreaptă extremă, în “parteneriat” cu ortodoxia, o oligarhie destructivă și disprețuitoare față de firava clasă de mijloc pe umerii căreia ajunsese la putere. Perspectiva unei societăți de mîna a doua, unde o forță de muncă slab calificată se investește doar în infrastructură și dotări de care nimeni nu are nevoie, va prăbuși curînd România, în plină epocă a dezvoltării pe baza cunoașterii, într-un ghetou intelectual și politic încă și mai prielnic derivelor anti-democratice.

Unde au fost/sînt liberalii?

Întrebarea Unde au fost liberalii când milioane de oameni râmâneau fără slujbă în urma privatizărilor din ultimii 20 de ani? nu e cea mai pertinentă dintre întrebările posibile în acest context. Ar fi mai potrivit să ne întrebăm unde a fost stînga în aceste împrejurări, și răspunsul este “ în guvernul Văcăroiu”, dacă dăm credit pretenției FSN/FDSN/PDSR/PSD că ar reprezenta stînga în România postdecembristă, fie singur, fie în compania selectă care s-a numit “patrulaterul roșu”, și care includea un partid “social” și un altul zis socialist.

Liberalii, fie ei în sens restrîns, fie în sens larg, nu puteau fi absenți din teoria sau practica privatizării, cel puțin începînd din 1997, cînd reforma economică s-a realizat cu adevărat. Au fost prezenți și activi, alături de ceilalți membri ai coaliției de guvernare CDR – USD – UDMR, și au privatizat asumîndu-și consecințele acestui proces, precum și o parte – la drept vorbind modestă – a beneficiilor. Dar atrag atenția că tot liberalii – prin dl. Călin Popescu Tăriceanu, atunci Ministru al Industriilor, au inițiat și programul de compensări, și pe cel de reconversie a forței de muncă, ambele finanțate de guvern. Dimpotrivă, reformatorii din actuala coaliție condusă de PDL reformează pe socoteala exclusivă a celor reformați.

Dacă vi se pare însă că liberalii ar fi fost absenți din lupta contra derivelor autoritare postdecembriste, cred că vă înșelați de două ori. Liberalii în sens politic restrîns au fost cît se poate de prezenți încă din primii ani de după revoluție în confruntările cu tentațiile autoritariste: vă amintescă doar episodul de la 29 ianuarie 1990, cînd PNL a vădit o forță de mobilizare exemplară, și cînd tot PNL a impus guvernării Iliescu-Roman o măsură de  o mare importanță pentru blocarea restaurării partidului-stat, și anume desființarea organizațiilor FSN din întreprinderi și instituții. Este un episod prea adesea uitat, dar care a avut de fapt efecte de durată în întreaga evoluție politică ulterioară. Liberalii în sens larg, pe de altă parte, au rămas statornic în CDR chiar cînd o parte a PNL a părăsit opoziția unită. Tot ei au obligat de fapt partidul să revină în CDR și au contribuit la prima alternativă democratică, cea din 1996; mai mult, electoratul urban de orientare liberală a contribuit în mod esențial și în 2004 la victoria contra lui Adrian Năstase, devenit epitomă a oligarhiei moștenitoare a nomenclaturii.

Ce e adevărat în interogația citată este însă referirea la dezertarea societății civile de coloratură generic liberală de la datoria de onoare care îi revenea după alegerile din 2004: aceea de a asuma opoziția față de instalarea derivei autoritare a regimului actual, însoţită de abuzuri grave împotriva unei nesfîrşite serii de drepturi individuale. Doar că tocmai aici s-a văzut că, acolo unde societatea civilă a dezertat, societatea politică a înțeles mult mai repede pericolul și a găsit forța de a i se opune. PNL și simpatizanții săi au putut rezista, chiar dacă această derivă își avea originea într-un partid politic aliat: amintiți-vă, ca să dau un singur exemplu, de rezistența PNL împotriva proiecelor de legi ale siguranței statului, susținute cu atîta fervoare de președintele Băsescu încît a și nesocotit atunci pînă și faptul că funcția sa nu îi dădea dreptul constituțional de inițiativă legislativă.

 Să vorbim clar

Reiau ideea din introducerea textului meu: dacă nu ne clarificăm termenii, nu avem cum ieși din ambiguitate. E evident că un număr îngrijorător de voci cu autoritate în spațiul public, multe aparținînd unor personalități care se distanțaseră vizibil de regimul național-comunist înainte de prăbușirea acestuia, au decis în 2004 că ascensiunea lui Adrian Năstase trebuie să fie oprită, tocmai fiindcă tindea să alunece spre un regim oligarhic și autoritar. În acest context, acești intelectuali – mai mult sau mai puțin liberali – s-au încrezut în promisiunile electorale ale lui Traian Băsescu de stîrpire a corupției și l-au susținut, contribuind masiv la victoria lui. Ulterior, numărul lor a sporit exponențial datorită campaniei de imagine care denunța caracterul criminal al regimului comunist.

În ambele împrejurări însă, susținerea pentru Traian Băsescu a avut un preț greu: acela de a mima încrederea în virtuțile justițiare ale unui personaj – și ale unei echipe – vinovate din plin, direct și personal, de fapte cunoscute de corupție la nivel înalt și de colaborare activă și profitabilă cu Securitatea. Amnezia colectivă cu privire la fuziunea PD-Băsescu cu partidul lui Virgil Măgureanu nu a încetat să mă stupefieze. Nici măcar unul dintre susținătorii vocali ai lui Traian Băsescu nu poate să pretindă că nu știa nimic nici despre scandalul “Flota”, nici despre acel perpetuu hocus-pocus cu casele, nici despre adevărata natură a misiunii de la Anvers. Unde nu știau, puteau afla, adesea chiar din povestirile auto-elogioase ale protagonistului. De ce Doina Cornea sau Vasile Paraschiv au știut cu cine au de-a face, și MIrcea Cărtărescu – nu?

Odată acceptat acest compromis fondator, a devenit foarte greu ca aceleași personalități să-și păstreze distanța critică față de noul regim neoconservator și față de totala lui lipsă de compasiune. Astfel încît acum cei ce-și exprimă dezamăgirea au dreptate, cîtă vreme, cu titlu personal, chiar s-au lăsat amăgiți. Problema e că amăgirea lor a avut consecințe dintre cele mai grave și continuă să pună în pericol structura socială de profunzime a României.

 Statul responsabil vs statul predator

Românii, incluzînd aici și România politică, au optat într-o majoritate zdrobitoare pentru modelul propus de Uniunea Europeană, al unui stat care își asumă responsabilitatea nu doar pentru tradiționalul “domeniu regalian” – fiscalitate, apărare, justiție – ci și pentru sănătate, educație, cercetare, cultură și chiar loisir. Altfel n-am avea de ce să avem ministere ale Educației, Sănătății, Turismului sau Culturii. Nu cred că această stare de fapt, care corespunde și tradiției noastre, și tipului de societate în care ne-am integrat, poate fi în mod legitim înlocuită fără dezbatere și fără consultarea cetățenilor săi  cu un tip fundamental diferit de stat cvasi-absent și de “capitalism de frontieră” care înhamă un Leviathan edentat și precar la căruța fiecărui oligarh in re sau in potentia. Or, amăgirile și dezamăgirile succesive ale distinșilor intelectuali sînt folosite de guvernarea actuală exact pentru a distrage atenția publicului spectator de la numărul de prestidigitație pe care îl execută reprezentanții puterii.

În această împrejurare, consider că ideea, obsesiv repetată, după care toate partidele sînt la fel, întreaga sferă a politicului este compromisă, nu există soluții politice la criza de încredere actuală, este în același timp inexactă, nedreaptă și păguboasă. Este inexactă, fiindcă există, desigur, în toate partidele politice politicieni corupți, incompetenți, cu tendințe dictatoriale, dar în PDL sînt mult prea mulți politicienii care cumulează cu un brio inegalabil toate aceste cusururi. Este nedreaptă, fiindcă, în ultimă instanță, tot politicienii demni de acest nume au preluat mandatul pe care societatea civilă li l-a încredințat și au corectat, din timp în timp, diferitele derive anti-democratice ale ultimelor două decenii: de la “democrația originală” a lui Ion Iliescu la tentația oligarhică a regimului Iliescu/Năstase. Și în prezent, forțele liberale din societate își află expresia politică în acțiunea PNL. Un exemplu extrem de actual pe care îl putem analiza chiar în zilele astea este acțiunea contra ACTA din România, unde – spre deosebire de multe alte țări – se întîlnesc în mod fericit tinerii internauți și tinerii liberali, parlamentarii europeni ai USL și studenții iubltori de Internet. Este păguboasă, fiindcă acest nou avatar al compromiterii partidelor democratice în mass-media și în imaginarul colectiv al românilor blochează singura cale de acțiune eficace a societății, care trebuie să-și găsească un vehicol politic dacâ vrea să evite și anomia, și dictatura. Încercării de îngrădire a libertății politice a cetățenilor zadarnic le-am opune doar un protest apolitic.

Mediafax – Ponta: Nu am atitudine ostila fata de maghiari, nici sovina sau extremista

11 Feb

Presedintele PSD, Victor Ponta, sustine ca nu are si nu va avea “niciun fel de atitudine ostila” fata de comunitatea maghiara, nici una “sovina sau extremista” si ca îi considera pe “cetatenii români de etnie maghiara cetateni egali în drepturi cu toti ceilalti”, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Victor Ponta a declarat, sâmbata, într-o conferinta de presa la Sfântu Gheorghe, întrebat fiind care este oferta partidului catre comunitatea maghiara, ca în perioada Guvernului Nastase maghiarii au obtinut mai multe drepturi si ca el nu a avut niciodata o atitudine ostila fata de aceasta comunitate. “Eu îmi aduc aminte ca, în perioada 2000-2004, cu Guvernul Adrian Nastase, s-au întâmplat foarte multe lucruri pentru comunitatea maghiara. La fel, îmi aduc aminte ca si în perioada Guvernului Tariceanu, când UDMR a fost la guvernare, s-au luat decizii, s-au adoptat legi, cum ar fi tablitele bilingve… Deci nu cred ca cineva din comunitatea maghiara si nici UDMR nu poate sa reproseze Guvernului PSD sau Guvernului Tariceanu ca ar fi avut o atitudine ostila fata de comunitatea maghiara”, a spus Victor Ponta.

De asemenea, liderul PSD a mentionat ca el nu are niciun fel de atitudine ostila si îi considera pe maghiari egali în drepturi cu ceilalti cetateni ai tarii.  “Nici eu nu am o atitudine si n-o sa am niciun fel de atitudine ostila, sovina sau extremista. Eu îi consider pe cetatenii români de etnie maghiara cetateni egali în drepturi cu toti ceilalti”, a afirmat Ponta.

În ceea ce priveste faptul ca USL nu mai vrea sa guverneze cu UDMR, Ponta a subliniat ca aceasta decizie este una politica, una care nu are legatura cu faptul ca Uniunea reprezinta comunitatea maghiara. “Eu tratez UDMR ca un partid politic, chiar daca, desigur, ei au un alt mod de organizare”, a conchis el.

La începutul lunii ianuarie, Victor Ponta declara ca USL îsi doreste sa guverneze singura, fara UDMR, si ca obiectivul Uniunii ramâne neschimbat, respectiv obtinerea majoritatii absolute în Parlament.

Transcrierea interventiilor presedintelui PNL, Crin Antonescu, in cadrul conferintei de presa USL, 30 ianuarie 2012

30 Ian

Bună ziua!
Uniunea Social Liberală a ajuns, după discuțiile cu parlamentarii fiecărui partid component al acestei Uniuni, după discuțiile dintre noi, conducătorii acestor partide, a ajuns, așa cum anunțasem de săptămâna trecută, la o soluție comună privitoare la formula de protest la nivel parlamentar.  Astfel, parlamentarii Uniunii Social Liberale, fără excepție, se retrag din activitatea uzuală a Parlamentului, în toate formele ei, păstrându-și în același timp mandatul și dreptul de vot pe care să-l activeze în situații de maximă importanță, cum ar fi: decizii sau hotărâri, legi privitoare la alegeri anticipate, moțiune de cenzură, suspendarea președintelui sau modificarea legislației electorale. Deci, chestiuni care sunt de maxim interes general și chestiuni care pot să vină și să ofere soluție crizei politice în care deja de bună vreme România se află.
Parlamentarii Uniunii Social Liberale își întemeiază pe protestul lor, pe atitudinea de până acum și mai ales din aceste zile a puterii, care nu dorește să ia act, în fond, de caracterul masiv, major al nemulțumirii publice. Nu dorește să dialogheze în realitate în căutarea unei soluții politice. Încearcă să tragă de timp. Încearcă, așa cum am văzut din ultimii săi pași, să păcălească încă o dată alegătorii români, să promită, să mituiască în ultimă instanță, pe ultimii metri, încă o dată, alegătorii români.
Ne păstrăm mandatele din motivele politice de care vorbeam și anume acelea de a putea fi capabili, în funcție de evoluția unei situații politice schimbătoare, să servim interesele electoratului nostru printr-un vot decisiv și, de asemenea, pentru că legătura noastră în teritoriu, în București, în toată activitatea noastră, legătura noastră cu cei care ne-au trimis în Parlament și de la care avem acest mandat nu încetează.
Este o decizie care are valabilitate, cum spuneam, și va fi aplicată pentru toate partidele din USL și va fi aplicată de toți parlamentarii Uniunii Social Liberale și durata ei, ca să preîntâmpin o întrebare, este până la alegeri, anticipate, sperăm noi, sau până la momentul în care, în urma unui acord oficial încheiat în vederea unor schimbări majore, în vederea alegerilor anticipate, ar trebui transpus în Parlament printr-un vot.
Aceasta este o decizie, repet, pe care nu am luat-o doi oameni sau trei oameni, pe care nu am luat-o un singur partid sau altul, este o decizie care, până la urmă, a fost numitorul comun, acceptat de toate partidele și de toți parlamentarii din Uniunea Social Liberală și ceea ce cred că era mai important și anume ca în aceste împrejurări coeziunea și coerența, soliditatea acestei construcții, inclusiv la nivel parlamentar, să fie dovedită, s-a dovedit. Asta despre chestiunea cu Parlamentul.
(…)
Perfect de acord cu declarațiile domnului Constantin. Aș sublinia, în completare, o nuanță. Din mai 2010 și până astăzi, am spus mereu acestor guvernanți și opiniei publice că se putea și altfel, că se putea ca România să nu ia niște măsuri care nu se regăsesc nicăieri, în ciuda minciunilor repetate ale puterii, nicăieri în Europa. Că aveam posibilitatea și aveau posibilitatea să nu producă dramatice scăderi de venituri, sub limita acceptabilă, sub masca austerității. Au spus mereu că nu se poate altfel. Au spus mereu că este exact ceea ce trebuia să facă și nu se putea o centimă mai mult. Astăzi, nu știu dacă se vor ține de cuvânt sau nu. Știm cam cum se țin ei de cuvânt, dar fie și prin această discuție azi când se află la strâmtoare, se dovedește faptul că noi am avut dreptate. Se dovedește faptul că un guvern, un președinte cărora le-ar fi păsat cât de cât de suferința oamenilor, de nevoile oamenilor și din sectorul bugetar și din sectorul privat, s-ar fi străduit să câștige sau să păstreze fiecare leu în plus pentru veniturile acestor oameni. Și astăzi se dovedește că n-au făcut-o și astăzi se dovedește că și-au bătut joc de acești oameni pe care nu-i credeau capabili niciodată să reacționeze.”

Întrebări din partea mass-media:

Jurnalist: Dacă împermiteți o întrebare de la care aș dori un răspuns de la fiecare dintre dumneavoastră, care este poziția dumneavoastră în legătură cu faptul că domnul Adrian Năstase a fost condamnat astăzi la închisoare într-unul dintre dosare?

Crin Antonescu: Noi avem fiecare dintre partidele noastre, în orice caz Partidul Național Liberal – dacă ne-ați întrebat pe rând atunci o să vorbesc și în numele partidului, o serie de valori, de principii și de criterii foarte clare, pe care le-am susținut și le-am aplicat întotdeauna în activitatea noastră politică, inclusiv la raporturile între politic și Justiție. Și aceste valori de la care nu ne-am abătut și nu ne abatem, aceste principii sunt deopotrivă prezumția de nevinovăție cu respectarea tuturor sentințelor judecătorești, indiferent de conținutul lor, sunt deopotrivă hotărârea de a nu obstrucționa niciodată și cu nimic mersul corect, normal al Justiției, ca și apărarea drepturilor și libertăților cetățenești de care oricine, inclusiv un politician, se bucură. În sensul acesta, noi nu comentăm în acest moment cele petrecute, suntem convinși că atât domnul Adrian Năstase, cât și Partidul Social Democrat vor lua deciziile nimerite și conforme cu aceste principii, care consider că ne unesc și pentru care sau pe baza cărora suntem și vom rămâne aliați.

Jurnalist: Acum câteva zile ați spus la TVR că în cazul lui Adrian Năstase dacă se dovedește că are o problemă cu Justiția, iar astăzi se dovedește acest lucru, ar trebui să facă un foarte mare pas în spate de pe scena politică, chiar și în cazul unei condamnări care nu este definitivă. Discutăm de doi ani de închiseoare nu cu suspendare, ci cu executare. Vă mențineți același punct de vedere?

Crin Antonescu: Afirmația exactă pe care eu am făcut-o în cursul acelei discuții are valabilitate generală și am spus că: în cazul oricui, că îl cheamă Adrian Năstase, că îl cheamă Antonescu, că îl cheamă Turturică, dacă aș știi exact cum vă cheamă, v-aș pune și pe dumneavoastră în exemplul acesta, eu cred că se impun în anumite situații anumite gesturi. Asta cred, asta am spus, și asta cred în continuare. Îmi schimb greu genul acesta de convingeri. Deocamdată însă noi discutăm despre o chestiune care ne interesează pe toți și e important ce atitudine avem pentru toți. Dar atitudinea este o problemă acum a domnului Adrian Năstase și a PSD-ului și așteptăm poziția domniilor lor. Nu are nici un rost, nu am nicio calitate și nicio dorință să spun eu PSD-ului sau altcuiva ce trebuie să facă, atâta vreme cât sunt convins că știu ce trebuie să facă.

Jurnalist: Despre creșteri sănătoase, nu doar de 5%, aveți în vedere într-o guvernare viitoare creșteri sănătoase?

Crin Antonescu: Avem în vedere într-o guvernare viitoare creșteri sănătoase și avem în vedere într-o guvernare viitoare să vedem și ce creșteri nesănătoase au fost în asta de acum, inclusiv la nivelul unor trusturi. Deci suntem pentru sănătate domnule, acum și totdeauna.

Jurnalist: Legat de protestul dumneavoastră, că am văzut că vă deranjează termenul de grevă parlamentară…

Crin Antonescu: Nu, nu am spus că ne deranjează, dar ca să fie foarte limpede pentru opinia publică faptul că nu este o manifestare de o zi, două, trei, limitată la o anumită lege, la o anumită dezbatere sau la o durată foarte scurtă – pentru că am mai avut o asemenea episoade de grevă parlamentară am preferat să folosim alt termen.

Jurnalist: Ce se întâmplă cu cei care trăiesc totuși doar din indemnizație? Înțeleg că sunteți totuși de acrod la nivelul USL că, dacă tot faceți un protest, acei oameni care nu se duc totuși la muncă să nu primească indemnizație, ce faceți cu suma forfetară, ce faceți cu toți consilierii?

Crin Antonescu: Doamnă parlamentarii noștri nu vor încasa personal drepturile bănești care se cuvin lor. Să deosebim între cabinetul parlamentar care funcționează repet pentru legătura lor cu alegătorii, și care nu înseamnă bani pe care îi ia sub nicio formă parlamentarul, pentru că sunt pe acte, și drepturile sale bănești. La asta renunțăm. Ce vor face cei care, și există astfel de colegi – eu sunt unul dintre ei, nu au altă sursă de venit decât asta, păi vor face ce fac atâția șomeri din România care temporar nu au de muncă: se ajută cu familia, se ajută cu prietenii. Asta vom face.

Jurnalist: Ați decis ceva legat de ieșirea în stradă a USL?

Crin Antonescu: Noi vorbim despre decizii politice. Când am organizat un miting al opoziției l-am anunțat, l-am organizat  în condițiile cât se poate de legale și transparente și dacă o să mai organizăm o să vă anunțăm.

Jurnalist: Ați discutat în USL o asemenea variantă să organizați un miting al parlamentarilor opoziției în fața Parlamentului?

Crin Antonescu: Doamnă eu v-am comunicat tot ceea ce am decis. Mai mult ar fi un număr infinit de întrebări cu lucruri pe care nu le-am decis și dumneavoastră să mă întrebați dacă le-a, decis sau nu. E mai simplu.

Jurnalist: Domnul Flutur de la PDL a afirmat că acest protest al opoziției în Parlament nu înseamnă decât ”o omologare a chiulului în Parlament”. Cum comentați această afirmație a domnului Flutur?

Crin Antonescu: Eu nu îi replic domnului Flutur. Nu am nicio treabă cu tovarășul Flutur. Eu am spus aici și vorbesc pentru dumneavoastră și prin intermediul dumneavoastră pentru cetățenii care sunt interesați ce și de ce face opoziția. Tovarășul Flutur să îl aibă în grijă bunul Dumnezeu și statistica, vorba cuiva.

Jurnalist: Moțiune de cenzură pentru când?

Crin Antonescu: Stați ușor că vă interesa de împrumut. S-ar putea să mă și împrumut, dar nu cu milioane la bănci pentru care după aia să fac reclamă. Dacă înțelegeți ce vreau să spun?

Transcrierea emisiunii ”Punct de întâlnire”, invitat Crin Antonescu (8.01.2011)

9 Ian

Radu Tudor: Noi, aici, la “Punctul de întâlnire” dezbatem politica românească. Am intrat în cel mai important an politic al României prezente. Confruntarea dintre opoziţia unită în USL şi actuala putere intră pe ultima sută de metri. Peste 80% dintre români spun că mergem într-o direcţie greşită şi vor o schimbare. Dar Traian Băsescu şi echipa lui fac tot ce le stă în putinţă pentru a influenţa dorinţa covârşitoare a populaţiei şi a menţine, prin manevre nedemocratice PDL la guvernare. Sunt lansate diversiuni, vor fi întocmite dosare liderilor opoziţiei. Baronii locali ai PDL se pregătesc de asalt prin racolări şi trafic de influenţă. Cu toate astea, nimic nu pare să determine o răsturnare spectaculoasă. USL va câştiga alegerile de anul acesta pe fondul avansului uriaş de peste 40% în raport cu PDL. Sunt însă foarte multe lucruri de analizat şi discutat. Cel mai potrivit interlocutor este astăzi la “Punctul de întâlnire”, liderul liberal Crin Antonescu. Bună seara, domnule preşedinte!

Crin Antonescu: Bună seara şi La mulţi ani!

Radu Tudor: La mulţi ani! Sperăm ca să aveţi un an bun, anul 2012, pentru că este aşa cum l-am numit eu, anul bătăliei finale. Aţi acumulat un an de zile popularitate, procente în sondaje, încredere – sunteţi politicianul cu cea mai mare încredere dintre cei care activează pe scena politică românească şi am spus în felul următor: obiectivul principal al USL îl constituie câştigarea alegerilor. Cum vor fi câştigate aceste alegeri, domnule Crin Antonescu, în calitate de lider cu cea mai mare cotă de încredere?

Crin Antonescu: În primul rând, permiteţi-mi să spun că avem nevoie toţi de un an bun şi asta nu exclude din capul locului ideea că va fi un an foarte greu. Pentru opoziţia actuală tema este, sigur, cum câştigă aceste alegeri şi mai ales cât este de pregătită din momentul câştigării alegerilor, câştigare care e, totuşi un mijloc, să-şi îndeplinească scopul, adică să realizeze ceea ce actuala guvernare nu numai că nu a realizat, dar valorile de care s-a îndepărtat periculos de mult; trebuie să le transmit tuturor celor care ne urmăresc şi întâi şi întâi celor care au nevoie de noi, celor care şi-au pus speranţa şi încrederea în noi, că suntem pregătiţi, nu numai liderii formaţiunilor din USL, ci şi corpul de comandă al acestei armate până la nivel local, suntem pregătiţi pentru această bătălie, avem o strategie, ştim foarte bine cu cine ne confruntăm şi ce avem de făcut pe parcursul acestui an. Avem nişte obiective, avem chiar un calendar. Vom vorbi, începând chiar de mâine, în zilele următoare foarte clar, foarte transparent despre acest calendar, pentru că în fond sunt trei direcţii mari pe care ofensiva din 2012 a USL va trebui să se desfăşoare. Pe de-o parte definitivarea programului şi programelor de guvernare şi de acţiune politică în momentul în care vom veni la putere. Noi va trebui să spunem încă o dată şi mult mai pe larg pe fiecare domeniu şi în fiecare privinţă ce vom face, nu doar că ceea ce se face astăzi este greşit. Noi am dat şi în cursul anului trecut elemente esenţiale de natură programatică. Avem în acest moment datele şi este momentul să dezvoltăm toate aceste lucruri, în aşa fel încât practic în fiecare domeniu de activitate oamenii să ştie cel puţin patru, cinci lucruri majore pe care USL, guvernul acesteia le vor face. În al doilea rând, e vorba de efortul nostru continuu, organizatoric de tot ceea ce înseamnă bucătăria internă a unei asemenea construcţii politice în scopul de a definitiva şi de a pregăti candidaţii – mai ales în condiţiile acestei aberaţii non-democratice a alegerilor comasate, dar trebuie să ne adaptăm la terenul şi condiţiile de joc – definitivarea candidaţilor şi pregătirea lor pentru alegeri. Noi nu vrem în nici un fel să desemnăm candidaţii în ultimul moment şi mai ales nu vrem să desemnăm candidaţii doar noi, conducătorii acestei formaţiuni politice. Intenţionăm – şi probabil asta va fi chiar o noutate în politica românească, sper să şi reuşim, pentru că nu-i uşor – intenţionăm să contactăm societatea, societatea civilă în procesul de selectare, de pregătire a acestor candidaţi. S-au mai făcut astfel de lucruri, în sensul în care societatea civilă sau anumite segmente ale ei au alcătuit dosare de curăţenie ale unor candidaţi sau ale altora. Nu e vorba doar de atât. S-au mai făcut un fel de alegeri preliminare. Îmi aduc aminte că PSD, condus de Adrian Năstase, prin 2004 a făcut un asemenea exerciţiu cu o anumită doză de reuşită.

Radu Tudor: Cine ar putea să fie partenerul USL în această provocare?

Crin Antonescu: Noi vrem să facem mai mult şi nu o să intru în detalii acum, încercăm, dacă tot puterea actuală ne-a privat pe toţi, în primul rând pe alegători, de ceea ce ar fi trebuit să fie alegeri normale în vară pentru alegerile locale, încercăm să facem un exerciţiu prin care să, simplu spus, să cerem şi părerea oamenilor în legătură cu diferite variante cu oameni în care ei au încredere, oameni dintre noi, evident, pe care partidul să-i asume, dar despre care să avem certitudinea că sunt agreaţi de oameni şi că se străduiesc să îi întâlnească pe oameni în realitate, să le preia aşteptările, nemulţumirile, dorinţele.

Radu Tudor: Veţi face un soi de sondaj? Care va fi…?

Crin Antonescu: Este mai mult decât un sondaj. Repet, nu doresc să intru acum în detalii, pentru că nici nu este fair faţă de colegii cu care am lucrat şi care au avut iniţiativa aceasta. Vom căuta să obţinem un răspuns de la societate prin care să ne ajute să ne găsim cei mai buni candidaţi.

Radu Tudor: Faceţi în fiecare localitate acest lucru?

Crin Antonescu: Da, pentru că o să încercăm să facem acest lucru la o scară naţională şi dacă se poate, şi o să se poată, până în fiecare localitate, pentru că una din acuzaţiile mai mult sau mai puţin rostite legate de USL este că nu suntem nici noi mai breji, că până la urmă şi partidele noastre au mai guvernat, chiar dacă nu împreună, şi aşa mai departe. Or, noi vrem, nu ca să combatem propagandiştii inamici, ci ca să convingem oamenii, vrem ca să întindem această mână – nu ştiu care va fi răspunsul, tocmai de aceea vorbesc la început de an – să întindem această mână prin care împreună, noi cu electoratul, cel puţin cu electoratul nostru, să găsim cele mai bune variante. În fine, o a treia direcţie de ofensivă este cea care ţine de relaţiile internaţionale, pentru că trebuie admis că nu reproşurile caraghioase care ni se fac sunt valabile, dar există zone în care activitatea noastră politică, a noastră ca partide, ca formaţiuni, până acum nu a fost suficient de consistentă şi zona aceasta a relaţiilor internaţionale, sigur mai dificilă când eşti în opoziţie, trebuie explorată mai adânc şi dezvoltată. În sensul acesta şi eu, şi Victor Ponta avem în agendă, urmează să fie fixate datele, întâlniri la un nivel politic cât mai înalt cu responsabili politici europeni şi poate nu numai, nu doar pentru că ne pregătim să guvernăm şi avem nevoie de aceste contacte, dar şi pentru că una din problemele care se pun, şi eu nu am niciun fel de jenă să o pun foarte-foarte deschis, este că Europa, SUA trebuie să ştie exact ce se întâmplă în România. Actuala putere, între alte dibăcii, a avut şi dibăcia de a comunica şi de a intoxica, inclusiv foruri europene, prin diverse manevre, intrăm şi în detalii, printr-un soi de monopol asupra acestei comunicări, a indus acolo o falsă idee despre aşa-zisa reformă din România, despre aşa-zisa combatere a corupţiei din România, despre modul în care actuala opoziţie ar fi o forţă reacţionară, retrogradă, care se opune, mă rog, marilor reforme şi trendului european. Ori eu nu am nicio jenă, nu am mers niciodată cu jalba în proţap, nici măcar în anii ’90, dar cred că acum trebuie foarte bine să ştie toată lumea că nu doar în Ungaria sunt probleme cu statul de drept, şi în România cel puţin la fel de tare. Trebuie să ştie că în Europa civilizată şi în UE, într-o ţară membră a UE se petrec lucruri întru-totul îngrijorătoare pentru nişte oameni care au intrat şi în UE şi în NATO, nu din considerente militare în primul rând, ci din considerente care ţin de valorile democraţiei şi statului de drept.

Radu Tudor: Apropo de ceea ce se întâmplă în Ungaria. Fac o scurtă pauză. Sinteza grafică a intenţiei populare de schimbare este mai mult decât sugestivă: 75% votează pentru ceea ce numim îndeobşte opoziţie; 25% pentru actuala putere. O să mă întrebaţi de unde 25%, că PDL are 15-17, unde mai este restul? Trecem şi UDMR la actuala putere.

Crin Antonescu: Sigur.

Radu Tudor: Restul formaţiunilor nu apar, din păcate, în sondaje şi în ceea ce priveşte opoziţia, USL acumulează cele mai multe procente din aceste 75. Întrebarea firească este următoarea: nu ar fi corect, nu ar fi, să spunem, dezirabil ca USL să cumuleze toate cele 75% din intenţiile şi dorinţele de schimbare din România? Mai lasă încă loc pentru, să zicem, apariţia unor formaţiuni mai mici sau mai mari, mai greu de luat în serios sau mai legitime, precum ar fi formaţiunea lui Dan Diaconescu şi aşa mai departe? Ştim că actuala putere se bazează exact pe această strategie şi pe această diversiune incredibilă. Inoculează, prin mesajele pe care le subliniaţi şi dumneavoastră, în rândul opiniei publice acest fals obiectiv, acest fals mesaj: USL va fi sub 50%. Dorinţa de schimbare este de 75%. Vă propuneţi din punctul acesta de vedere să maximizaţi în anul electoral 2012 scorul USL? Pentru că zilele acestea, ştiţi, este o dezbatere. Sunt câteva institute de sondare apropiate actualei puteri, sunt câţiva prieteni, pe ici, pe colo, prin unele instituţii de presă şi sunt şi câţiva, să spunem, aranjori din spatele ecranului, care spun în felul următor: “USL are deja patruzeci şi, nu ştiu, 49%, deşi toate sondajele merg undeva, clar, 55%, numai că inocularea asta cu 49% are darul, să spunem, de a intoxica, iar cei necredincioşi, cei mai slabi de înger – şi din păcate, nu, sunt mulţi în vremuri de criză, îşi pun semnul acesta de întrebare, au această îndoială: oare USL nu este cumva sub 50%? Spun unii că opoziţia ar fi cam slabă.

Crin Antonescu: Domnule Tudor, puterea actuală nu are câţiva prieteni, ici şi colo, prin presă, puterea actuală are într-o majoritate covârşitoare – dacă luăm cantitativ cel puţin – trompetişti, propagandişti, cum doriţi să le spunem – eu jurnalişti nu le mai pot spune şi unora nici analişti – care seară de seară, nu s-au odihnit nici măcar până la Sfântul Ion, în scris şi vorbit, cu asta se ocupă. Sigur că pe anul 2012, încercând, aşa, să-l recapitulăm, avem de a face cu câteva minciuni majore ale actualei puteri. Cea mai mare dintre ele nu este că USL scade sau că USL este la 40 sau la 30 sau la 70, cea mai mare este cea legată de reforma statului. Asta este minciuna majoră şi gravă pe care ei o fac, pentru că într-un stat care are nevoie de reforme reale, într-o economie care are nevoie de politici reale, ei fac exact opusul a ceea ce vorbesc. Dar, revenind la cazul acesta, suntem într-o situaţie în care cred că se poate vedea cu ochiul liber, şi s-a văzut de către oricine, indiferent de opţiunea şi simpatiile sale politice, indiferent de gradul său de instrucţie, de informare în materie de politică şi gradul de interes pentru politică, s-a putut observa un lucru ieşit din comun, şi anume că actuala putere un an de zile nu a încercat să se legitimeze, să-şi sporească numărul de adepţi, explicând ce face, că face bine, că nu face bine, ci pur şi simplu, inoculând ideea că opoziţia este rea, iar după o vreme, nu atât că opoziţia este rea ci că opoziţia nu are şansa să câştige. Suntem în domeniul absurdului, dar lucrurile se repetă şi dvs. semnalaţi pe bună dreptate această temă. Sigur că noi am vrea să luăm 75%. În legătură cu formaţiunile terţe, pentru este clar, totuşi, scena politică românească este bipolară în acest moment. Avem un PD în jurul căruia anexele – că sunt UNPR, că e vorba de UDMR, care s-a transformat, s-a transformat definitiv într-o anexă a PD, şi în partea cealaltă avem USL. Formaţiunile terţe pot fi de două categorii. Eu nu am contestat nicio secundă – am şi fost întrebat la apariţia unor noi partide sau la anunţarea intenţiilor – am spus întotdeauna că nu am cum ca democrat, ca liberal, să contest dreptul cuiva sau să învinuiesc pe cineva că doreşte să întemeieze o nouă formaţiune politică. Oricine are dreptul ca nemulţumit, nereprezentat de actorii politici existenţi să se transforme într-unul sau să ia o astfel de iniţiativă, dar e foarte clar că aici putem avea, teoretic şi practic, de a face cu două situaţii. Una, şi avem deja exemple aici, partide construite sau mişcări sau cum doriţi construite de către actuala putere, aceeaşi putere. Când cineva vine şi spune cu energie tinerească că e rău totul în România, că e jale cu clasa politică, că până la urmă opoziţia e nenorocită, nici puterea nu e bună, şi numai domnul Traian Băsescu e un om care se luptă să facă reforme şi aşa, atunci ne-am lămurit. Şi avem un astfel de caz. Există şi probabil vor mai apărea tot felul de mici formaţiuni; nu este PD primul care face asta, este instinctul fiecărei puteri care nu mai are legitimitate şi nu mai are forţă la vedere să se bată să nască astfel de diversiuni. Pot însă exista şi formaţiuni sincere, să spun aşa, numai că, în ceea ce priveşte aceste formaţiuni, eu spun următorul lucru: dacă ele există, dacă ele se vor înfiinţa, vine un moment al adevărului în care, în mod normal, ar trebui să existe un dialog între aceste formaţiuni şi USL. De ce? Poate nici mie nu îmi este foarte, foarte drag şi nici altor liberali să ne unim într-o asemenea construcţie cu PSD.

Crin Antonescu: Cu siguranţă că multor pesedişti nu le e cel mai drag lucru din lume să se unească cu noi. Am avut fricţiuni, animozităţi, nu încăpem întotdeauna nici cu Partidul Conservator, chiar dacă nu e un partid foarte mare, totuşi am făcut această Uniune Social Liberală şi cred că, după un an, înţelegem toţi că e bine că am făcut-o şi că trebuia neapărat făcută din energia cu care suntem atacaţi în fiecare zi de ceilalţi, pentru că nu există o altă soluţie politică. Şi atunci, o formaţiune care a apărut sau care apare ajunge automat la aceeaşi concluzie. Porţile USL sunt deschise pe principii foarte corecte şi o astfel de formaţiune poate să vină în USL cu drepturi depline, cu şanse depline, pentru a activa în viaţa politică, ba chiar, spun eu, sporite. Vom purta astfel de discuţii, nu reclamăm un monopol, dar repet, să fie vorba de oameni care cu adevărat vor o schimbare şi înţeleg practic ce trebuie făcut pentru această schimbare. Că aşa, să-i înjurăm pe unii şi pe alţii că sunt răi, şi puterea, şi opoziţia, asta e simplu, poate fi şi adevărat până la un punct, numai că nu ne foloseşte la nimic în practică acest adevăr. Eu cred, în legătură cu sondajele, şi cu asta închei intervenţia mea, cred că vede toată lumea cât de fals sună toate aceste solfegii ale puterii şi susţinătorilor ei, care de la nicio lună de la constituirea USL au tot strigat că USL fie se dizolvă, nu va rezista, fie scade. Ea, săraca, scădea în sondaje din februarie 2011, ea tot scade. Cu chiu cu vai, s-a comandat, în fine, un sondaj – ca la chelner, ce comanzi la chelner, dacă ai banii, îţi aduce omul ce comanzi – în sfârşit, un sondaj în care are 40 şi ceva. Este foarte caraghios pentru oricine ştie politică să deplângi soarta unui competitor politic pentru faptul că are doar 40 şi ceva la sută.

Radu Tudor: Dar ştiţi care e miza, nu…?

Crin Antonescu: Ştiu, ştiu care e miza.

Radu Tudor: Să se pună că nu puteţi să faceţi 50+1 şi nu puteţi câştiga alegerile şi rămâne Băsescu cu echipa lui la putere.

Crin Antonescu: Chestiunea, pentru noi, este următoarea: noi avem de-a face cu o putere disperată, dar nu mai puţin redutabilă, tocmai de aceea, care va fi pe zi ce trece mai disperată şi va recurge la mijloace, repet, la care nu s-a mai recurs; deci ceea ce vom vedea în 2012 şi ceea ce deja am văzut în 2011 sunt lucruri fără precedent în lupta politică din România.

Radu Tudor: Sunteţi pregătiţi să le faceţi faţă, să le combateţi?

Crin Antonescu: Suntem pregătiţi şi vă spun, vă dau trei elemente esenţiale pentru care afirm acest lucru şi dau un mesaj cât se poate de sincer, de optimist. Eu cred că am analizat totdeauna cu realism, nu m-am bătut niciodată cu cărămida în piept, nu am spus că adversarul e dinainte bătut şi nu o spun nici acum. Dar există trei elemente esenţiale pentru care eu cred că dacă ne vom face datoria, noi, cei din opoziţie, pe parcursul acestui an şi în calendarul şi cu obiectivele despre care am vorbit, nu e niciun dubiu asupra victoriei politice. Avem, în primul rând, şi îmi pare rău că trebuie să vorbesc cumva şi despre persoana mea, dar vremea timidităţilor şi sfielilor a trecut…

Radu Tudor: Sunteţi co-preşedinte USL.

Crin Antonescu: Avem de-a face cu…

Radu Tudor: Sunt câteva milioane de români care vă spun nişte lucruri în fiecare zi.

Crin Antonescu: Da. Avem de-a face cu oameni care nu umblă cu fineţuri, avem de-a face cu nişte oameni pe care nu mai vreau să-i calific şi ar trebui spus destul de clar. Nu are niciun rost să nu spunem chiar noi următorul adevăr: USL are lideri care sunt şi puternici, şi consecvenţi, şi capabili. Vorbesc aici şi de Victor Ponta, şi de Daniel Constantin, şi de mine în primă instanţă, dar şi de oamenii care sunt alături de noi, de secretarii generali ai acestor formaţiuni, de Liviu Dragnea, de Eduard Hellvig. Suntem oameni care avem curaj, care avem capacitatea de a construi şi am dovedit-o pe parcursul anului, suntem oameni cărora nu ne e frică, nu le e frică să se bată cu Traian Băsescu, cu sistemul lui, cu tentaţiile şi cu ameninţările lui. Ăsta e lucrul esenţial. Suntem oameni în care atât partidele noastre, cât şi o bună parte din publicul românesc au încredere. În momentul în care aceşti comentatori şi analişti de sondaje vin şi spun, “E jale la USL”, chiar pe sondajele lor, 50%…

Radu Tudor: “Se vor despărţi, o să fie sub 40%”…

Crin Antonescu: 50% este enorm. Sau cifra de încredere a politicienilor români este scăzută. Da, cifra de încredere, în general, a politicienilor, în momentul ăsta, în Europa, este scăzută, în România nu a fost grozavă niciodată, dar faptul, de pildă, că eu sau Victor Ponta avem cifre de încredere care sunt comparabile, uneori superioare cu ale unei personalităţi publice ca Mugur Isărescu, care, nota bene, nu e afectat de toate relele din imaginea publică proiectate asupra politicienilor, arată că există lideri ai opoziţiei care au încrederea publică. Şi încrederea publică vine tocmai din faptul că oamenii s-au convins că suntem hotărâţi, că suntem cinstiţi, că nu trişăm în această bătălie împotriva actualei puteri. În al treilea rând, e vorba de faptul că oamenii pe care noi îi conducem în această luptă sunt mulţi şi sunt buni. Noi, atunci când vorbim despre valoare în politică, sigur că judecăm atât personalităţi, cât şi partide pe două dimensiuni. Unu – capacitatea unui om sau unui partid de a câştiga puterea, în regim democratic. Doi – ce face el cu puterea după ce o câştigă. Or, cu tot respectul şi simpatia chiar pentru sceptici, pentru critici…

Radu Tudor: Pentru cei care vor o opoziţie mai dură…

Crin Antonescu: …nu este adevărat că România, România actuală, cu toate neajunsurile ei, este lipsită de politicieni şi de partide performante. Faptul că partidele noastre au reuşit să construiască o structură politică de asemenea anvergură, cum nu a mai existat în România, este un indiciu de performanţă. Faptul că liderii acestor două partide sunt în toate sondajele primii la încredere, primii la intenţie de vot – ca preşedinte, ca prim-ministru – este un indiciu de performanţă.

Radu Tudor: Corect.

Crin Antonescu: Faptul că în toate aceste mişcări deloc uşoare noi am fost urmaţi de partidele noastre, fără să se petreacă vreo convulsie majoră, este un indiciu de performanţă pentru partidele noastre, care au înţeles că această construcţie e necesară. Faptul că am dus, cum poate nu s-a mai întâmplat niciodată, nişte negocieri foarte dificile, le-am dus la capăt, până în etapa actuală, fără scandaluri şi fără lucruri de genul acesta, şi negocierile au fost acceptate în interiorul acestei construcţii este un indiciu de performanţă.

Radu Tudor: Numai că oamenii vă cer să mergeţi mai departe.

Crin Antonescu: Vorbeam despre faptul că există aceste premise. Şi în momentul în care aceste armate, ca să spunem aşa, că sunt nişte armate care luptă, de fapt, pentru democraţie în România şi pentru un mers normal al României, au rezistat în aceşti ultimi trei ani, ca să nu spun că la unii rezistenţa e mai veche. În fond, bătălia cu regimul Băsescu este mai veche. În fond, la putere, în ţara asta, de şapte ani, este Traian Băsescu. Călin Popescu Tăriceanu era prim-ministru al acestei ţări şi, în anumite privinţe, nu era de fapt la putere. Era prim-ministru în această ţară…

Radu Tudor: A fost şuntat, a fost, să spunem…

Crin Antonescu: …şi era monitorizat, urmărit…

Radu Tudor: Marginalizat.

Crin Antonescu: …marginalizat, contestat şi stânjenit în acţiunile sale de instituţii care ar fi trebuit să-l…

Radu Tudor: Sprijine.

Crin Antonescu: …să-l sprijine, ca prim-ministru, şi să-l asculte.

Radu Tudor: …într-o democraţie, corect.

Crin Antonescu: Deci, noi suntem într-o situaţie pe care trebuie s-o privim în faţă. Există toate aceste lucruri şi aceste partide, aceşti oameni care sunt, repet, mulţi şi performanţi, pentru că am vorbit de lideri centrali, dar vorbim de lideri locali, care, sigur, pot fi mai puţin simpatici pentru unii. Chiar pentru mine. Există aşa-numiţi baroni care au, unii dintre ei, nişte apucături sau un trecut care nu îmi era foarte simpatic nici mie. Dar nu se poate contesta faptul că ei sunt, în regim democratic, nişte performeri politici. Pentru că ei câştigă alegeri, au în continuare susţinere şi, atunci, cred că demersul politic corect nu este să conteşti un asemenea om, ci să te întrebi de ce un asemenea om câştigă alegeri şi cu autoritatea ta, ca om care faci politică la nivel naţional, ca om care vei guverna, să faci ca manifestări baroniale, să spunem aşa, să dispară. Orice om îşi poate folosi calităţile mai bine dacă este ajutat. Toate lucrurile astea nu se pot pierde. Se poate întâmpla ceva cu unul sau cu altul dintre noi, dar tot acest angrenaj, care s-a construit în timp, este, după părerea mea, imparabil şi puterea actuală ştie asta.

Radu Tudor: Solo spot, 20 de secunde, şi revenim cu preşedintele liberal Crin Antonescu, despre alegerile comasate şi puterea USL. Am revenit la “Punctul de întâlnire”. Vă spuneam, domnule preşedinte Crin Antonescu, comasarea alegerilor reprezintă un grav atentat la democraţie, în opinia mea, în opinia jurnaliştilor care lucrează la Antena 3, atentat la democraţie condamnat de toată societatea civilă şi de opoziţie. Şapte buletine de vot vor îngreuna serios procesul de votare, amestecarea temelor locale cu cele naţionale e premeditată pentru eludarea bilanţului catastrofal pe care îl are PDL, prin premier şi miniştrii săi. Aceste alegeri comasate, din punctul meu de vedere, ţinând cont de această diferenţă uriaşă între USL şi PDL, pe această garanţie pe care o dau sociologii şi toţi oamenii pricepuţi din ţara asta, care au trecut prin campanii electorale mult mai dure decât asta care urmează, spun, domnule, USL-ul câştigă, nu este niciun fel de îndoială. Dar modul în care se va vota la aceste alegeri comasate e cu un mare semn de întrebare. Nu vă temeţi că ceea ce face actuala putere şi că acest proces de comasare este premeditat, tocmai pentru a modifica, influenţa dorinţa de schimbare de populaţiei? Câţi oameni credeţi că vor reuşi să voteze şapte buletine de vot într-o cabină, mă rog, luând în calcul şi pensionari, şi oameni care, să zic aşa, au sau nu au chef vin la vot, pentru că vor să schimbe actuala putere. Sunt multe date care trebuie discutate. Comasarea alegerilor, din punctul meu de vedere, e ameninţarea principală. Şi mai este încă una: am spus, dintre abuzurile puterii în 2012, două vor fi cap de afiş: dosare întocmite unor lideri ai opoziţiei pentru schimbarea agendei publice şi racolarea prin mituire şi trafic de influenţă a oamenilor opoziţiei la centru şi în teritoriu. Cu asta vă luptaţi.

Crin Antonescu: Exact. Domnule Tudor, comasarea alegerilor, în sine, este un lucru de neacceptat, e un lucru scandalos şi aici, din fericire, parcă văd, aşa, primele semne ale unui protest la nivelul unor personalităţi civile, altele decât oamenii deja bine cunoscuţi, din Antena 3 şi cei care sunt socotiţi partizani ai schimbării. Am văzut, ca să dau un exemplu, cum doamna Alina Mungiu, personaj deloc apropiat de actuala opoziţie, ba chiar o bună vreme susţinător…

Radu Tudor: Un critic deschis, da.

Crin Antonescu: …susţinător în termeni rezonabili, dar susţinător al actualei puteri şi al actualului preşedinte, a protestat cu energie şi cu argumente extrem de solide, vehement a protestat, public, împotriva comasării alegerilor şi chiar a formulat, unora poate să li se pară comic, dar nu e, în ce hal am ajuns dacă nu se găsesc 100.000 de oameni să iasă în stradă în semn de protest faţă de aşa ceva. Dincolo de asta, convingerea mea e următoare sau interpretarea mea e următoarea: lucrurile se leagă. Eu cred că la povestea cu regionalizarea s-a renunţat, cel puţin până la noi ordine, nu atât datorită rezistenţei UDMR-ului, pe lângă care cred că se mai putea insista, ca să fiu delicat, ci datorită calculului pe care actuala putere l-a făcut – că regionalizarea nu salvează nimic din dezastrul electoral care îi aşteaptă. Sigur, regionalizarea ar fi creat nişte probleme şi partidelor noastre – redistribuirea candidaţilor, reorganizarea forţelor în teritoriu etc.

Radu Tudor: Dar vedeţi că personajul insistă, Traian Băsescu spune că vrea până la sfârşitul anului.

Crin Antonescu: Dar… Nu sunt foarte convins că insistă sincer. Cred că doreşte să se arate doar, eventual, în faţa studenţilor din diaspora, nu, consecvent, cu nişte idei de-ale sale reformatoare, chipurile. Dar revenind, ar fi provocat un haos instituţional şi mai mare, cu repercusiuni la electorat, direct, şi, în plus, ar fi politizat şi mai mult votul. Pentru că, pe spaţii mai mari, votul devine mai politic. Personalităţi de anvergură regională PDL-ul nu are, nu are, în niciun caz, în mai mare măsură decât Uniunea Social Liberală. Oricând, ca să dau un exemplu, noi puteam, pe orice regiune o împărţeau din Transilvania, să venim cu cineva ca Andrei Marga şi nu ştiu ce personaj de asemenea talie, fie şi regională avea PDL-ul, şi, atunci, combinaţia care să le dea ceva şanse este comasare plus racolare. Pentru că nu întâmplător, în finalul anului trecut, consacrarea comasării, în ciuda tuturor protestelor sau măcar rezervelor opiniei publice din România, s-a conjugat cu operaţiuni spectaculoase de transferare cu forţa sau cum să-i spun, de transfugi politici, din nou. Asta se va întâmpla…

Radu Tudor: Transfer contra cost.

Crin Antonescu: Ofensiva va fi majoră asupra aleşilor locali cu şanse – şi sunt mulţi şi cei mai mulţi sunt la USL. Aici va fi atacul major în speranţa în care aceşti oameni trec în partea cealaltă sub şantaj, sub alte tipuri de constrângere şi duc cu ei şi voturile pe care le au. Sigur că aici ştim cu toţii că într-o anumită măsură asta se întâmplă, alesul local duce nişte voturi după el. Bătălia în această situaţie cu şapte buletine, dincolo de confuzie, va fi un soi de care pe care, nouă revenindu-ne obligaţia de a-i face pe oameni să înţeleagă că în faţa a şapte buletine trebuie să ai un criteriu determinant. Va fi acela criteriul: domnule, votez cu primarul şi după aia mă duc pe toate cum am votat cu primarul sau votez pentru sau împotriva acestui puteri şi atunci mă duc cu ştampila cum m-am dus după acest criteriu. Sigur că nouă ne este mai greu, pentru că totuşi persoana este mai concretă decât mulţumirea sau nemulţumirea faţă de actuala putere. Dar este o bătălie pe care trebuie să o dăm. Din cauza asta tot la început de an spun în ceea ce mă priveşte, ştiu că este şi hotărârea celorlalţi colegi ai mei, că ne veţi vedea mai rar la televiziune. Sigur că după ce am fost criticaţi că suntem prea des, propaganda va sări şi va spune că, nu ştiu, suntem la Monte Carlo sau nu ştiu unde. Nu vom fi la Monte Carlo, vom fi în teritoriu, în ţară, în judeţe, în localităţi, chiar şi mai mici, şi pentru a ne pregăti oamenii, şi pentru a ne mobiliza şi mai ales pentru a avea acest dialog cu cetăţenii cărora trebuie să le facem foarte clar, împreună sigur, şi alături de presă, câtă luptă în continuare pentru ideea asta, că votul acesta în alegeri comasate este pentru viitorul României, nu este doar pentru primarul respectiv. Ce se va întâmpla şi în ce măsură presiunea pe care o pun în mod vădit deja asupra aleşilor noştri locali va reuşi, nu aş putea să vă spun. Sunt optimist, însă şi în această privinţă. Dacă facem bilanţul anului 2012 să ştiţi că ei nu au dezlănţuit presiunile doar în luna decembrie când au avut ceva recoltă, noiembrie-decembrie, tot anul.

Radu Tudor: 2011, da.

Crin Antonescu: Prin instrumentele bugetare, prin instrumentele cu dosare şi aşa mai departe, presiuni asupra tuturor primarilor noştri au existat. Dacă au rezistat până acum sunt optimist că rezistă încă un an.

Radu Tudor: Aş vrea să mergem la site-ul anterior să vă… Am reuşit să culeg cele mai importante idei, ce i se cere anume USL, în afara faptului că există. Şi am spus aici: USL i se cere mai multă implicare, acţiuni combinate politice şi civice, manifestaţii la Bucureşti şi în teritoriu, o comunicare mai bună şi o reacţie mai dură împotriva regimului Băsescu – Boc. Cu alte cuvinte, domnule preşedinte, nimeni, din punctul meu de vedere, nimeni dintre cei care doresc schimbarea nu pune la îndoială buna intenţie, pregătirea şi calitatea liderilor USL. În schimb, o parte dintre cei care doresc schimbarea, probabil mai apăsaţi de criză, cu probleme ceva mai mari în interiorul familiilor lor din cauza acestui regim nefericit care ne conduce, cu probleme de sănătate, care sunt apăsaţi de ceea ce se întâmplă în momentul de faţă în sistemul medical şi de faptul că regimul Băsescu vrea să-l privatizeze în beneficiul propriu şi să-l transforme într-un SRL care să genereze miliardari în euro peste noapte. Oamenii aceştia, din ce în ce mai mulţi aş putea spune, într-o ţară din ce în ce mai săracă şi cu mai multe probleme, vor o atitudine mai radicală. Vor din partea dumneavoastră spre exemplu, întâlniri, întruniri publice în marile oraşe ale României. Vor să vă vedeţi cu ei. Vor să le daţi într-un fel sau altul siguranţă. Vor, dacă se poate într-o zi, nu ştiu, să înconjuraţi Palatul Cotroceni, că sunteţi mulţi ai opoziţiei, foarte mulţi, câţi membri are PSD, câţi membri are PNL, câţi membri are PC, nu ştiu, acţiuni care din punctul lor de vedere să dea o oarecare satisfacţie a omului foarte-foarte revoltat împotriva acestei puteri. Apariţiile lor la televizor sunt foarte importante. Mulţumim lui Dumnezeu, aici la “Punctul de întâlnire” şi la toate emisiunile Antenei 3 se uită câteva sute de mii de oameni în fiecare zi. Este o audienţă foarte bună. Dar simt asta şi în mesajele care vin, oamenii vor ceva mai mult. Vor mai mult radicalism şi vor, dacă se poate, mâine să-l vadă pe Crin Antonescu la o mare întrunire la Iaşi, poimâine să-l vadă la Timişoara, peste o lună să-l vadă la Braşov şi aşa mai departe. Cred că întrunirile astea publice şi contactul direct contează enorm.

Crin Antonescu: Aşa este.

Radu Tudor: Vor mai mult radicalism şi vor, dacă se poate, mâine să-l vadă pe Crin Antonescu la o mare întrunire la Iaşi, poimâine să-l vadă la Timişoara, peste o lună să-l vadă la Braşov şi aşa mai departe. Cred că întrunirile astea publice…

Crin Antonescu: Aşa este.

Radu Tudor: …şi contactul direct contează enorm.

Crin Antonescu: Şi în anul care a trecut am făcut câteva astfel de întâlniri şi, paradoxal, au fost mai mulţi oameni în localităţi mici.

Radu Tudor: Asta spune ceva.

Crin Antonescu: Spune ceva. Au fost întruniri cu câteva mii de oameni şi acolo nu mai era vorba doar de membri ai noştri. Nu ştiu, dau un exemplu: la Filiaşi. Noi nu avem câteva mii de membri, nici noi, nici PSD, că Filiaşul tot are câteva mii de locuitori. Au fost 3.000-4.000 de oameni acolo, mai mult decât în oraşele mari. Sunt perfect conştient de aceste aşteptări. Vom face din anul 2012 un an de comunicare intensă şi sub acest aspect. Trebuie să spun foarte clar, că nu am niciun motiv să mă dau după deget, noi putem să facem oricând o manifestaţie de 30.000, de 50.000, de 70.000 de oameni. Dar dacă facem această manifestaţie şi strângem aceste zeci de mii de oameni, printr-un efort de organizare prin care noi, PSD, PC ne aducem membrii din ţară, nu am făcut mare lucru. Am făcut ceva şi dacă va fi nevoie vom face şi asta, dar nu am făcut mare lucru. Omul care aşteaptă de la noi, aşteaptă pe bună dreptate, pentru că noi suntem politicieni, noi suntem cei care avem dorinţa şi pretenţia că-l reprezentăm şi atunci e normal ca el să ne ceară, că el este acţionarul care ne investeşte.

Radu Tudor: Că ei vă investesc cu încredere au şi pretenţia mai mare.

Crin Antonescu: Trebuie însă să înţeleagă toată lumea că noi nu putem face tot în numele celorlalţi şi că există o mică părticică pe care fiecare e chemat să o dea şi el. De pildă, la un miting, să spunem, atunci când îl vom face în Bucureşti, vreau să nu-l facem cu membrii noştri de la Suceava, vreau să vină şi nişte mii de oameni, care au aceste probleme, aceste nemulţumiri, aceste aspiraţii până la urmă, din Bucureşti. Le vom face…

Radu Tudor: Oamenii sunt conştienţi că nu puteţi să adunaţi 100.000 de oameni în Piaţa Victoriei mâine dimineaţă, dar exerciţiul comunicării publice…

Crin Antonescu: Sigur, sigur…

Radu Tudor: …azi, la Sala Palatului, poimâine, la Sala Polivalentă şi aşa mai departe s-ar putea, zic eu, să mulţumească o parte dintre cei care spun că USL încă nu e foarte activ.

Crin Antonescu: Sigur că da, o vom face. Eu cred că trebuie să ne asumăm chiar şi riscul unor manifestaţii la care vin mai puţini oameni. Trebuie să conştientizăm foarte bine că România are o lungă tradiţie de neieşit în stradă. Altele sunt formele prin care noi ne manifestăm. Nu dramatizez, nu fac parte dintre cei care spun că nu se poate face nimic în România. Electoratul României a dat de fiecare dată, vă rog să reţineţi, cu excepţia lui 2009, prezidenţialele speciale – le-aş numi aşa – a dat de fiecare dată şansa schimbării. Niciun guvern nu a rămas două mandate întregi la rând, s-a votat schimbare şi în ’96, şi în 2000, şi în 2004, electoratul reacţionează. Nu avem, însă cultura protestului civil masiv, cultura protestului de stradă, pentru că asta ne este istoria şi nu are rost să o mai reiau. Până la urmă, noi vom încerca, chiar cu riscul şi eu îmi asum acest risc, să facem o manifestaţie la care prima dată să nu vină decât câteva sute de oameni, dar câteva sute de oameni nu aduşi de noi, repet, membri de-ai noştri, oameni care aşteaptă de la noi, fără să fie membri, că presupun că nu sunt toţi sau puţini dintre ei sunt membri ai unui partid politic. Sigur că atunci toată armata de propagandă a domnului Băsescu va arăta, “Ia uite care este audienţa opoziţiei…”, nu ştiu ce, cred că trebuie să ne asumăm acest risc. Şi pe de altă parte, cred că trebuie să organizăm foarte bine, încă de azi, ziua votului, pentru că tot ceea ce vorbim noi despre fraudă, despre pomeni, despre manipulări de tot felul, nereguli de un fel sau altul, se combate, cum s-a spus şi se ştie, prin prezenţă cât mai masivă, iar prezenţa cât mai masivă se asigură şi prin efortul de mobilizare. Adică eu trebuie să ştiu până atunci, eu… noi, în sensul acesta, eu – opoziţia, trebuie să ştim până atunci foarte bine o bună parte din cei care doresc să voteze cu noi, să ne îngrijim telefonic, prin contact direct, să-i mobilizăm, să-i batem la cap, ca să mă exprim băbeşte, să vină la vot, să-i convingem că nu e nimic mai important decât asta şi cred că, dacă vom fi capabili să facem acest efort, va fi copleşitor, pentru că, repet, România astăzi are două teme majore pe care simte fiecare pe nivelul său. Noi am crezut că, intrând în Uniunea Europeană, am ajuns la liman, în privinţa statului de drept, în privinţa unui nivel de trai de prosperitate, am crezut că trenul intră pe şine şi oricât de proaste ar fi guvernele României, el va merge. Nu e aşa. Avem nevoie din nou de putere politică onestă şi performantă.

Radu Tudor: Publicitate şi revenim în patru minute cu două concluzii foarte importante, cu liderul liberal Crin Antonescu. “Tiran nou fericit!” este ultima copertă a Caţavencilor, www.catavencii.ro, să spunem o aluzie cât se poate de transparentă la modul în care se guvernează astăzi în România. Este adevărat, avem de-a face cu o revistă de umor, dar ea este făcută de oameni inteligenţi şi care, de fiecare dată ne-au dat, să spunem, mesajul acesta că trebuie să şi râdem, nu este aşa? Domnule Antonescu, mai sunt caricaturi, îi mulţumesc lui Criv, un om care îmi trimite constant astfel de caricaturi foarte reuşite. Vă spun atât: la fel ca bancurile din vremea lui Ceauşescu, miştourile, glumele, poantele făcute pe seama actualei puteri au explodat. Este plin Internetul. Am decis să fac o selecţie, pentru că unele dintre ele sunt foarte reuşite. Este o acţiune populară, este o acţiune care demonstrează o, cum să spun, o atitudine şi o mentalitate a opiniei publice. Combină revolta cu miştocăreala, cu poanta, cu bancul. Oamenii ăştia au devenit eroi de bancuri.

Crin Antonescu: Este un simptom major şi este, apropo de cultura manifestării în raport cu chestiuni politice, ne este proprie şi după părerea mea explozia asta de parabancuri, că în fond sunt exact ce erau bancurile înainte, acum există ….

Radu Tudor: 2012 în viziunea PDL este asta.

Crin Antonescu: Această modalitate este cât se poate de simptomatică, este semnificativă.

Radu Tudor: Nicio altă putere, niciun alt regim politic în ultimii 21 de ani nu s-a mai bucurat de atâta, să spunem, atenţie din partea celor care fac bancuri politice.

Crin Antonescu: Nu.

Radu Tudor: Şi similitudinea cu regimul Ceauşescu este absolut evidentă.

Crin Antonescu: Şi niciun alt regim politic nu a fost în anul, să zicem ultimul an, anul preelectoral, nu a fost abandonat sau nu s-a capitulat în privinţa apărării virtuţilor sale. Nimeni, astăzi, nu mai spune că, premierul sau guvernul sau PDL sunt bune, corecte, performante. Cei care vor să-i facă servicii, şi sunt foarte mulţi, atacă opoziţia, atât.

Radu Tudor: “Nu vrem Kent, nu vrem valută, mai vrem minus 5%. Stima noastră şi mândria, Băsescu şi datoria!” O mostră de umor sănătos, românesc pentru o putere care, mă rog, face zile fripte românilor. Ne simţim ca în anii ’80, urmează să reînfiinţăm Serviciul în limba română al Europei Libere. Am aici în mână şi o să arăt la cameră, domnule Antonescu, scrisoarea pe care secretarul de stat american, Hillary Clinton, şeful diplomaţiei americane, fosta primă doamnă, a adresat-o primului-ministru al Ungariei, Viktor Orban, un om acuzat în mod deschis că duce Ungaria spre dictatură. Conţinutul acestei scrisori, din punctul meu de vedere, este important, demersul la fel. Vă întreb în felul următor: aveţi de gând să solicitaţi liderilor importanţi ai lumii, aşa cum este şi doamna Hillary Clinton, să tragă un semnal de alarmă în legătură cu acelaşi gen de abuzuri care se petrec şi în România?

Crin Antonescu: Da, pentru că în convingerea noastră ce se petrece în România nu este cu nimic mai prejos, cu nimic mai periculos, cu nimic mai ameninţător decât ce se întâmplă în Ungaria. Şi doi, da, pentru că nu sunt deloc partizanul ideii că din cauza crizei economice mondiale preocuparea pentru democraţie, pentru statul de drept, pentru valorile elementare ale unui astfel de sistem a scăzut sau că trebuie considerată scăzută. Dacă SUA, să zicem, sunt şi pentru noi categoric principalul partener de perspectivă politic, militar şi de alt ordin, sunt pentru că SUA au fost şi trebuie să rămână bastionul valorilor democratice, nu pentru că SUA sunt cea mai mare putere militară acum şi pe un viitor previzibil.

Radu Tudor: Este o ultimă idee pe care vreau să o supun discuţiei cu dumneavoastră, în această seară. Am zis aşa: majoritatea sociologilor şi analiştilor afirmă că, în ciuda eforturilor disperate de fraudare, PDL va pierde alegerile şi USL va forma viitoarea majoritate parlamentară şi guvernul la finalul anului. Sunteţi optimist că lucrul ăsta se va întâmpla, în ciuda războiului generalizat pe care vi l-a declarat puterea?

Crin Antonescu: Sunt categoric optimist, aşa am început această emisiune, aşa o termin, aşa încep acest an, aşa îl voi termina şi încă o dată spun, suntem oameni noi în fruntea acestor partide, oameni noi la această guvernare şi efortul nostru nu este doar de a câştiga alegerile, ci de a guverna România aşa cum ea nu a mai fost guvernată. Ăsta este un pariu greu, dar este un pariu pentru care ne luptăm şi pentru care avem nevoie de toţi cei care, sincer, în societatea românească, doresc acest lucru. Cum spuneam la Cluj, în preajma zilei de 1 Decembrie, cu cât se vor implica mai mulţi oameni în demersul nostru, cu cât vor fi mai interesaţi şi mai exigenţi, cu atât avem noi înşine şansa de a fi mai buni. Cu cât vor sta mai mulţi de-o parte, cu atât şansa noastră scade, nu doar de a câştiga alegerile, ci de a guverna aşa cum ne dorim şi cum România are nevoie.

Radu Tudor: Cine va fi primul-ministru al USL?

Crin Antonescu: Victor Ponta.

Radu Tudor: Victor Ponta.

Crin Antonescu: Acelaşi Victor Ponta.

Radu Tudor: Nu aveţi rezerve, nu aveţi îndoieli, nu aveţi…?

Crin Antonescu: Nu am nici cea mai mică rezervă. În finalul de an am văzut nişte atacuri speciale dedicate. După ce o bună parte a anului am fost, să zic aşa, victima favorită sau ţinta favorită, am văzut că Victor a fost gratulat cu o atenţie specială. Să fie foarte limpede, nu doar că în PSD poziţia lui Victor Ponta este a unui lider cu deplină autoritate şi un lider care este urmat de tot partidul, în USL el este un partener cu care vom merge, fără niciun fel de dubiu, până la capăt, adică până la capătul guvernării USL, nu doar până la capătul acestei bătălii. Este un om, repet, tânăr, un om care are capacitatea de a conduce un PSD altfel decât ştim vechiul PSD şi un om împreună cu care noi toţi putem să facem ceva cu totul nou din toate partidele noastre şi din această forţă politică.

Radu Tudor: Ce va face Crin Antonescu atunci când Victor Ponta va deveni prim-ministru, va fi un om foarte important? Nu o să prea mai aibă timp de USL, ca să spun aşa. O să aibă activitate guvernamentală. Ştiţi bine, că dacă ajunge acolo, la Palatul Victoria…

Crin Antonescu: Ponta va avea misiunea cea mai dificilă.

Radu Tudor: Ce face Crin Antonescu?

Crin Antonescu: I-am şi spus în telefonul pe care i l-am dat de Anul Nou, i-am zis: bucură-te, bea, mănâncă şi te veseleşte pentru că la anul, pe vremea asta, o să-ţi fie foarte greu. Ce va face Crin Antonescu? Va conduce PNL până la următorul său congres şi va fi la fel ca orice liberal, la fel ca orice social-democrat, angrenat, chiar dacă nu membru în guvern, în ceea ce USL are de făcut în această ţară. Voi fi categoric alături de primul-ministru şi de guvernul său care va fi şi guvernul meu.

Radu Tudor: Vă mulţumesc pentru această discuţie interesantă şi importantă. Primul invitat, lider politic al anului 2012. Să aveţi un an bun, domnule preşedinte!

Crin Antonescu: Mulţumesc foarte mult.

Radu Tudor: Mergem acum la Mihai Gâdea. Bună seara, Mihai. La mulţi ani! Începe “Sinteza zilei”. Am discutat aici cu preşedintele PNL, Crin Antonescu, despre măsurile USL pentru 2012 şi înţeleg că şi tu ai o temă foarte importantă în această seară legat de dosarele pe care actuala putere începe să le întocmească liderilor opoziţiei, chiar una din figurile centrale ale acestor dosare vine în această seară la “Sinteza zilei”.

Mihai Gâdea: Bună seara, Radu Tudor. Bună seara domnului preşedinte Crin Antonescu. Am urmărit emisiunea, discuţia, interviul cu foarte multă atenţie şi recunosc că s-au spus lucruri interesante, poate lucruri aşteptate de cei care îşi doresc schimbarea şi care vor ca anul 2012 să fie anul schimbării în România. Mă gândeam că direcţiile de propagandă din aceste zile ale actualei puteri – şi această propagandă este dusă atât de către liderii politici, cât şi de mijloacele de propagandă, şi aici mă refer la ziarele, televiziunile pe care le deţin, pe care le coordonează practic în acest demers – sunt trei: prima direcţie a acestei propagande sunt atacurile susţinute împotriva presei nesubjugate, neîngenunchiate de actuala putere. A doua direcţie este faptul că USL nu va rezista împreună şi a treia direcţie este că USL nu va câştiga cu pese 50% aceste alegeri. Voiam să vă întreb pe dumneavoastră, domnule preşedinte Crin Antonescu, pe Radu Tudor, cu privire la prima chestiune. Cu câteva excepţii, cu excepţia noastră şi a altor câteva figuri ce au rămas în peisajul media, este limpede ce se întâmplă acum, este limpede care este direcţia şi toată ziua – buna ziua, la aceste posturi de televiziune, în aceste ziare nu există decât aceste teme obsedante pe care, pe scurt, le-am prezentat mai devreme. Care este punctul dumneavoastră de vedere cu privire la aceste două direcţii? Credeţi că vor reuşi să inducă acest sentiment că USL nu este capabil să câştige, pe de o parte, şi pe de altă parte, faptul că USL nu va putea rezista împreună până la alegerile din acest an?

Crin Antonescu: Bună seara, domnule Gâdea. La mulţi ani! Mă bucur să vă revăd.

Mihai Gâdea: La mulţi ani!

Crin Antonescu: Mi-aţi lipsit câteva zile, cred că nu numai mie.

Mihai Gâdea: Mulţumesc.

Crin Antonescu: Vă doresc un an bun, un an bun profesional şi personal! Nu. Sigur, propaganda, orice propagandă, mai ales când este făcută cu mulţi bani în spate, are efect. Este clar însă că noi avem responsabilitatea şi posibilitatea, noi vreau să spun acum, în primul rând politicienii, cei din opoziţie, despre asta am vorbit mai mult cu Radu Tudor mai devreme, să mergem să-i convingem pe oameni să vină la vot şi să voteze ceea ce doresc ei. Restul, sondajele care se fac, se vor mai face, pentru că aţi văzut deja o nouă specialitate, sondaje care nu mai măsoară intenţia de vot, ci măsura în care cred românii că va face USL 50%. Avem de-a face cu specialităţi, cu rafinamente mai complicate chiar decât cele gastronomice de sărbători. Noi trebuie să ne vedem de treabă şi noi avem o singură şansă, pe care însă nu o vom rata. Nu cred că vom rata această şansă, nu cred că românii nu vor veni într-o măsură suficientă la vot şi nu cred, de asemenea, că fie şi asediaţi, aşa cum sunteţi dumneavoastră şi cei care mai fac presă liberă în România, nu veţi rezista. Vom rezista şi veţi rezista pentru că avem în spate milioane de oameni. Avem în spate, nu atât noi, politicienii ca persoane, cât valorile pentru care ne luptăm. Ţara asta are dreptul la ele şi le va apăra.

Radu Tudor: Mihai, eu vreau să spun doar atât, ca având această experienţă la care, mă rog, ţin foarte mult, a anilor ’80, a lui decembrie 1989, o parte la Timişoara, o parte la Constanţa, vreau doar atât să spun: cu cât mai mare oprimarea, cu atât mai sigură schimbarea.

Crin Antonescu: Corect.

Radu Tudor: Îţi dorim o emisiune plăcută.

Mihai Gâdea: Mulţumesc.

Ziare.com – Se pregateste cea mai mare reevaluare? (Opinii)

4 Ian

Cu interviul acordat Ziare.com, Sebastian Lazaroiu nu reuseste decat sa invarta adanc cutitul in rana celor care mai credeau in principii si anticoruptie. Fostul consilier prezidential vesteste “o ampla coalitie intre stanga si dreapta cu maximum trei componente care va avea ca principal obiectiv pentru primul an de guvernare revizuirea Constitutiei cu tot ce presupune asta”.

O ampla coalitie intre stanga si dreapta, majoritatea de vis a presedintelui Traian Basescu, tot cu un obiectiv maret, si anume anticriza, am mai vazut si in 2008. A fost foarte eficienta in drenarea banului public, in blocarea reformelor si chiar in restauratii precum ordonanta de repolitizare a functionarilor publici. A ratat doar anticriza, caci in 2009 guvernul a reusit contraperformanta de a nu lua practic nicio masura de acest fel, iresponsabilitate decontata cu varf indesat anul urmator.

Sigur, in alte tari astfel de coalitii cu obiective foarte stricte sunt posibile. Chiar Angela Merkel a condus una. Nu e cazul Romanei, unde politicianul are un singur dor – banul public. Si cu cat coalitiile sunt mai ample, cu atat gurile de saturat sunt mai multe, iar jaful este mai mare. E drept ca partidele din Romania, neavand practic doctrina si principii, sunt usor de armonizat in orice bulion.

Cat despre povestea cu maximum trei componente, ea nu prea sta in picioare in fata unui calcul politic simplu. Actuala putere are deja trei componente si o structura stanga-dreapta. Asadar Sebastian Lazaroiu se asteapta ca actuala majoritate sa se umfle pana la procentul necesar modificarii Constitutiei. Ma indoiesc ca asa ceva ar fi posibil. Chiar daca sub umbrela USP se reunesc, alaturi de UNPR, si PPDD, si eventualul viitor partid al lui Mircea Geoana, si Marian Vanghelie, de-abia daca se incheaga de o majoritate simpla.

Pentru o constituanta, actuala putere mai are nevoie de un aliat. Iar daca ne uitam ca Sebastian Lazaroiu ia in calcul premieri din zona stangii, daca ne aducem aminte ca in urma cu cateva luni lansa ipoteza unei noi alieri PDL-PSD, este foarte probabil ca Sebastian Lazaroiu sa-i vizeze pe social democrati. Sigur ca acum nu am auzi din directia lor decat refuzuri ofuscate, insa la o adica ma indoiesc ca PSD ar declina tafnos oferta si ar alege inca 4 ani de opozitie. Pana la urma, in coalitia cu PDL nu i-a mers deloc, dar deloc rau si probabil ca ar fi fost si acum impreuna daca nu ar fi intervenit alegerile prezidentiale.

Pe de alta parte, Sebatian Lazroiu vobeste “despre o scena fragmentata cu mai multi actori si centri de influenta”, ceea ce nu rimeaza deloc cu doar trei componente guvernamentale. Mai degraba aceasta estimare poate fi un avertisment voalat adresat celui mai naravas partener din actuala coalitie, UDMR. Avertismentul ca in viitoarea mare coalite ar putea deveni din nou, ca in 2008, dispenabil. N-ar fi o premiera. Chiar inainte de a pleca de la Cotroceni. Sebastian Lazaroiu spunea ca UDMR mai exista pe scena politica doar pentru ca nu s-a gasit pana acum cineva care sa-l conteste la tribunal.

Dar cine sa fie nucleul acestei constructii politice? Ne spune tot Sebastian Lazaroiu: “Nu vad un premier tehnocrat decat daca contextul international se va degrada extrem de tare. Altfel nume precum Tanasescu, chiar un Adrian Nastase reabilitat pot fi plauzibile. Din pacate oferta din zona de dreapta pentru functia de premier e mult mai saraca in acest moment”. Adrian Nastase, ultimul reevaluat? O ipoteza credibila, ma tem. Orice a devenit posibil dupa atacul lui Traian Basescu la DNA. Sebastian Lazaroiu anunta “schimbari in mod sigur. Nu stiu cat pe scena politica, cat in societate. (…) Vom vedea multe pozitionari si re-pozitionari.”

Sigur, exista posibilitatea teoretica, speranta as spune, ca Sebastian Lazaroiu sa fi facut aprecieri pe cont propriu, independent de planurile presedintelui. Raman insa faptele care concorda periculos cu predictiile fostului consilier prezdential. Presedintele are nevoie de aceasta mare majoritate ca sa modifice Constitutia si ca sa se asigure ca nu va fi suspendat. PSD e satul de opozitie, dar social democratii au nevoie de garantii ca un premier PDL nu va face cu ei ce a facut Calin Popescu Tariceanu cu PD. Adrian Nastase are nevoie de o revenire in forta si de un trofeu remarcabil pentru a-l detrona pe Victor Ponta. Traian Basescu a fost mereu laudativ cu performanta premierului Adrian Nastase. Iar singurul obstacol cert in calea revenirii lui Adrian Nastase este DNA. Si daca n-ar mai fi?

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 111 other followers