B. Mateescu (Sociollogica): Sectoarele Capitalei: 5 non-bătălii, 2 lupte pe muchie

Conform CURS:

Primăria Generală: Oprescu 65, Prigoană 17.

Observaţie: Cine mai poartă încă sigla PDL, e luat cu lopata. Ar fi fost interesant dacă Sorin Oprescu candida din partea PDL. Dar aşa, vorbim de forţa irezistibilă la pătrat (primar popular, USL puternic) contra candidatului unui partid erodat grav într-un oraş cu mulţi, mulţi bugetari şi nu numai.

 Sectorul 1: Chiliman (USL) 75, Paleologu (PDL) 14.

Observaţie: Paleologu, după veţi vedea, e mai simpatic şi mai potrivit profilului de primar de la el din sector decât alţi candidaţi PDL, aparent mai puternici şi capabili. Dar… este totuşi un candidat al PDL, cu siglă portocalie, etc. împotriva unui primar popular şi în funcţie.

Sectorul 2: Onţanu (UNPR) 58, Frumosu (USL) 27, Lucian Iliescu (PDL) 7

Observaţie: USL va lua 65% din voturile pentru consilierii locali. Onţanu a scăpat de valul furiei anti-PDL. Poate pentru că este un primar apreciat, poate pentru că UNPR nu este PDL şi susţine guvernul Ponta. PDL se uită la cazul Onţanu şi speră că este un fenomen uşor de reprodus şi în alte părţi, dar cu candidaţi PDL.

Sectorul 3: Liviu Negoiţă (PDL) 47, Robert Negoiţă (USL) 44

Observaţie: 24% dintre locuitorii sectorului ar vota PDL, iar 17% (!) PRM. Robert Negoiţă are mai multe opţiuni: atacul pe politic (Liviu Negoiţă = PDL = tăierea de sălarii şi mărirea de TVA), cooptarea votanţilor PRM (mutând discuţia pe acuzaţii de corupţie – adevărate sau nu, probate sau nu – la adresa lui Liviu Negoiţă, etc etc). Impactul unui eventual eşec al lui Liviu Negoiţă este greu de supraestimat, el fiind unul dintre simbolurile partidului său.

Sectorul 4: Piedone (USL) 78, Sulfina Barbu (PDL) 8, Richard Ghiţă (PPDD) 8

Observaţie: “Bună ziua. De la ce partid candidaţi? Ce-aţi spus? PDL? Minus douăzeci şi cinci de procente. Următorul!!!”

Sectorul 5: Vanghelie (USL) 60, Atănăsoaie (PDL) 12

Observaţie: Primar USL în funcţie. Game over.

Sectorul 6: Poteraş (PDL) 38, Mănescu (USL) 38, Florescu (independent) 20

Observaţie: La consiliul local: USL 67, PDL 27. Iată ce se întâmplă când susţinătorii USL se rup între două candidaturi. Poteraş ar putea să aibă noroc şi să câştige pentru că votul este într-un singur tur.

Concluzii: 1. Primarii în funcţie ai USL vor fi realeşi cu uşurinţă. Situaţia este pe muchie în două sectoare (3 şi 6), adică exact cele în care PDL are primar.

2. După alegeri PDL va avea un congres extraordinar. Ca să parafrazez un faimos proverb chinezesc, să te ferească soarta de congrese de partid interesante.

3. Dacă congresul nu aduce o modificare majoră, PDL se va prezenta la alegerile din toamnă denudat de primari, lipsit de lideri credibili, blocat în procesul de explicare a ce s-a întâmplat în 2010, fără un proiect de viitor în afară de “Jos USL!” şi vulnerabil datorită asocierii cu un preşedinte de ţară extrem de nepopular. Prin comparaţie, USL trebuie doar să nu gafeze prea mult.

sursa: Socliollogica

B. Mateescu (Sociollogica): 7 întrebări importante şi 2 intrebări irelevante despre locale. Noutăţi despre bătălia pentru Primăria Capitalei.

În legătură cu campania electorală pentru alegerile locale, iată câteva aspecte importante în legătură cu care vom primi răspuns peste mai puţin de o lună:

1. Cât de mult va reuşi USL să-şi mobilizeze electoratul, acum că deja a câştigat puterea?

2. Cât de grav va suferi PDL din cauza uzurii guvernării? Este pentru prima dată când la nivel naţional PDL este pus în faţa consecinţelor politice ale acţiunilor şi inacţiunilor sale.

Atenţie deci la următoarele oraşe cu primari PDL, primari dintre care mulţi ar putea fi “măturaţi de val”: Alba Iulia, Arad, Botoşani, Braşov, Cluj, Drobeta-Turnu Severin, Mediaş, Petroşani, Piatra Neamţ, Ploieşti, Roman, Suceava, Târgovişte, Tg. Mureş, Tulcea, Turda… şi la următoarele sectoare ale Bucureştiului: 3 şi 6.

Am marcat cu bold comunităţile aflate printre primele 15 din România ca mărime şi în care PDL are primari (este vorba de 5 dintre ele).

3. Care vor fi procentele obţinute de fiecare partid la votul pentru consiliile judeţene? (acesta fiind cel mai “politic” şi de-personalizat vot dintre toate).

4. Poate PPDD să îşi mobilizeze electoratul? Alegerile locale reprezintă primul test important pentru partidul lui Dan Diaconescu. După cum au arătat însă şi rezultatele PRM din 2000, un scor slab la locale nu înseamnă un scor slab la parlamentare.

Avertisment: dacă susţinătorii PPDD nu vin să voteze, procentele USL şi PDL vor creşte simţitor faţă de cele din sondajele de opinie. USL 60% şi/sau PDL 30% la votul pentru consiliile judeţene nu ar fi imposibil.

5. Cât de mult va reuşi Nicuşor Dan să obţină în lupta pentru primăria Bucureştiului? Într-un moment de dezamăgire profundă faţă de partidele politice deja existente, vom avea în faţă un test cu privire la capacitatea outsider-ilor de a pune presiune asupra acestora.

6. Care va fi performanţa PDL în Transilvania? Tradiţional unul din punctele forte ale partidului, PDL-Transilvania a fost lovit năpraznic în ultimul an de traseism şi de arestări/puneri sub acuzare ale liderilor săi din aproape toate judeţele. Alegerea primarilor într-un singur tur favorizează UDMR şi defavorizează candidaţii/primarii PDL, în jurul cărora (în al doilea tur) s-ar fi grupat întreaga populaţie de etnie română din comună/oraş.

7. Vom avea un nou val de migrări în vară? Cât de mare va fi acesta? Va afecta “inima” PDL (Arad-Neamţ-Suceava)?

Trecem la întrebările irelevante…

1. Va pierde sau nu Emil Boc la Cluj?

Parantetic: Emil Boc nu va mai conduce partidul. Dacă pierde la Cluj, el nu va mai putea fi preşedintele PDL pentru că lipsa sa de credibilitate a devenit atât de gravă încât nu mai poate nici măcar să câştige alegeri pe care cu ani în urmă le domina. Dacă câştigă la Cluj, Emil Boc nu va mai putea fi preşedintele PDL pentru că are un oraş important de condus.

2. Cine va câştiga alegerile?

Sub-întrebări la fel de intense şi inutile: Dacă USL va avea mai mulţi primari, iar PDL mai mulţi primari decât în 2008, PDL a pierdut alegerile sau votanţii şi-au arătat susţinerea faţă de guvernarea din ultimii ani? Dacă candidaţi ai USL sau candidaţi susţinuţi de USL câştigă în Bucureşti, Iaşi şi Constanţa dar pierd în toate celelalte oraşe mari, USL a căştigat alegerile? Dacă USL obţine 49,5% din voturile pentru consiliile judeţene iar PDL ocupă locul doi cu 25%, le-a câştigat USL pentru că a ocupat locul unu sau le-a pierdut pentru că PDL este partidul de pe locul unu?

Sunt sigur că în primele ore de după anunţarea rezultatelor, fiecare dintre organizaţiile politice implicate în luptă va anunţa că a câştigat alegerile, că rezultatele indică susţinerea masivă a electoratului pentru oamenii săi politici, că rezultatele indică în mod evident o performanţă superioară la toamnă, etc. Şi fiecare dintre organizaţiile politice implicate va avea argumente corecte şi valide pentru a demonstra justeţea afirmaţiilor sale.

PS: pentru cei interesaţi de bătălia pentru Primăria Capitalei, conform unui sondaj realizat de CURS: Oprescu 65, Prigoană 17, Horia Mocanu (PPDD) 6%, Gigi Becali 4%, Nicuşor Dan 3%. La votul politic USL 60, PDL 18, PPDD 10.

Prigoană este în mod interesant sub partid, Oprescu ia votanţi de la PPDD. Este de aşteptat ca diferenţa dintre primii doi clasaţi să fie un pic mai mică la momentul votului, dar chiar dacă această ipoteză se dovedeşte falsă numele câştigătorului va rămâne acelaşi ca şi acum. Evenimente radicale pot, bineînţeles, interveni.

sursa: Sociollogica

Cotidianul – Sondaj CURS: Câtă încredere au bucureştenii în liderii USL

Premierul Victor Ponta se bucură de încrederea a 55% dintre locuitorii Capitalei, arată datele sondajului CURS realizat la comanda GeoPol pentru Realitatea TV în perioada 1-8 mai. Pe locul doi se află preşedintele PNL, Crin Antonescu, cotat cu 48%, urmat de preşedintele interimar al PSD Bucureşti, Ecaterina Andronescu. Pe locurile următoare sunt Cristian Ţopescu (PNL), Silviu Prigoană (PDL) şi fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu (30%).

“În februarie 2012, sondajul GeoPOL-CURS măsura încrederea în parlamentarii de Bucureşti, personalităţile în cauză fiind la un nivel de încredere sub 50%; În mai 2012 Victor Ponta apare cu o încredere de 55% – capitalizând pe fondul succesul moţiunii de cenzură de la finele lui aprilie şi al desemnării ca prim-ministru – Crin Antonescu secondându-l în ierarhie cu 48% (depăşindu-l de data aceasta semnificativ pe Cristian Ţopescu, tot pe fondul succeselor mediatice şi politice din ultima vreme) ; Silviu Prigoană şi MRU sunt la un nivel de 30% fiind prognozabil un trend descendent in cazul lor (primul nu a ştiut să reediteze scenariul de independent al lui Sorin Oprescu din 2008 , cel de-al doilea a încheiat „in genunchi” o guvernare de 78 de zile)”, se arată în analiza GeoPol, la sondajul CURS.

 

Sondajul CURS a fost realizat pe un eşantion de 1700 de persoane şi are o marjă de eroare de +/-2.4% la un nivel de incredere de 95%.

Sondaj CSCI – Daca duminica viitoare ar avea loc alegeri, USL ar castiga alegerile cu peste 60%

B. Mateescu (Sociollogica): Bătălia pentru viitorul PDL – dramă în 0 acte şi un epilog

Varianta Blaga: timidă, eficientă, curăţică. 20% la parlamentare pe baza unei organizări bune. Nici cu 15% nu e grav. De la 10% ajungi la 13-14% prin redistribuire. Un partid-balama. Cel puţin temporar. Un partid care să se afle în toate guvernele din perioada 2013-2016, căci fără el nu se va putea. Un partid care să decidă viitorul câştigător în lupta PNL-PSD care va începe în 2013. Asta dacă nu cumva va decide acest lucru prin august-septembrie. Un partid care să vină cu Blaga candidat la prezidenţiale, pentru a negocia ulterior destinaţia voturilor acestuia în turul doi al prezidenţialelor în confruntarea dintre Crin Antonescu şi PSD. “Am încercat să mâncăm tot tortul şi ne-am îngrăşat, acum mâncăm un pic de tort, e mai bine oricum decât zero tort.” Suspendarea lui Traian Băsescu sau punerea sa sub acuzare conform articolului 96 din Constituţie ar fi, conform variantei Blaga, o idee bună: separarea definitivă în conştientul colectiv de un preşedinte nepopular. Alături de oameni, aproape de ei.

Ce zic conţii şi ducii din teritoriu: “Mda”.
Ce zice dăscălimea: “Cum? Abandonăm reforma statului? Aşteptaţi-ne o secundă să dăm de pământ cu <<Fenomenologia ontologică a lui Schopenhauer>>, ediţia princeps.”
Ce zice electoratul PDL: “Îl daţi jos pe Băsescu? Hai, pa.”
Ce-ar zice Winston (pufăind încet din trabuc): “Această variantă are toate calităţile care-mi displac şi n-are nici unul dintre viciile care îmi plac.”

Varianta “istoria se repetă”: de ce e nevoie în România ca să obţii puterea? De poziţia de preşedinte. De acolo se nominalizează primul-ministru. Parlamentarilor le e frică de alegeri anticipate. Deci vor vota guvernul propus de primul-ministru propus de preşedinte. A mers în 2004 (cu “soluţia imorală” PC). A mers în 2009 (cu “soluţia imorală” UNPR şi cu racolări directe). De ce să nu meargă în 2014? De ce să nu meargă în 2019? Deci: prezidenţialele din 2014. Şi după aia vedem noi. Dacă ajungi la Cotroceni, munţii se vor muta din loc şi râurile vor curge de la aval la amonte.

Ce zic conţii şi ducii din teritoriu: “Riscant. Tu zici ceva de râuri dar de fapt e drum greu, prin deşert”.
Ce zice dăscălimea: “MRU este garanţia unui stat de drept modern, orientat către nevoile…”
Ce zice electoratul PDL: “Da. Să sperăm că o să fie înghesuială mare la noi în electorat, dar ne descurcăm noi.”
Ce ar zice Winston (turnând whisky într-un pahar): “Cei capabili să câştige războaie nu sunt capabili să încheie pacea, iar cei capabili să încheie o pace n-ar fi fost niciodată capabili să câştige războiul.”

Varianta “doi pentru România”: se aşteaptă prima înfrângere majoră a lui Crin Antonescu. Se realizează unificarea cu PNL. Simultan, mai devreme sau mai târziu: vot uninominal într-un singur tur. Ceea ce duce la o simplificare a scenei politice româneşti şi la majorităţi clare. Unificarea cu PNL n-a mers în 2006 – pentru că atât PD cât şi PNL erau la putere. În opoziţie lucrurile sunt mai uşor de realizat.

Ce zic conţii şi ducii din teritoriu: “Riscant. Drum greu, prin mlaştini sulfuroase. Împărţire de funcţii cu PNL-iştii în interiorul structurilor.. să zicem că mai adăugăm 40 de funcţii de vicepreşedinţi, 8 funcţii de prim-vicepreşedinţi şi 3 funcţii de prim-viceprim-vicepreşedinţi şi se rezolvă. Hmm. Ce zicea Blaga de tortul ăla?”
Ce zice dăscălimea: “Unificarea dreptei este garanţia unui stat de drept modern, orientat către nevoile…”
Ce zice electoratul PDL: “Okidoki.”
Ce ar zice Winston (sorbind încet din paharul cu whisky): “A câştiga nu contează. A pierde nu contează. Contează ambiţia de a continua.”

Varianta “CDR”: alianţă mare în toamnă şi 9,9% din voturi. Se porneşte de la zero locuri în parlament, mai curat, mai frumos, de la firul ierbii. Romantic şi democratic.

Ce zic conţii şi ducii din teritoriu: … ei nu zic nimic. Ochii le-au ieşit din orbite, feţele li s-au albit, mâinile caută prin buzunare pastile pentru dureri de inimă.
Ce zice dăscălimea (după un lung moment de tăcere contemplativă) (cu ochii sclipind de emoţie): “Conţii şi ducii au îngropat partidul. Trebuie să ne întoarcem la populaţie, la valorile dreptei care au fost mânjite pe nedrept de politicianism. Trebuie să acţionăm…”
Electoratul PDL (întrerupând dăscălimea): “Ca URR-ul?”
Winston Churchill tuşeşte scurt.

[Cortina].

sursa: Sociollogica

 

B. Mateescu: Două sondaje de opinie, 11% diferenţă. De fapt, ele spun acelaşi lucru.

Care să fie scorul potenţial al USL? “48%” ne spune IMAS, “59%” ne spune CCSB. Voi lăsa la o parte faptul că cele două sondaje au fost efectuate la câteva zile distanţă (IMAS 7-13 martie, CCSB 15-20 martie), situaţia nu s-a schimbat radical. 11 procente pare totuşi cam mult pentru o singură lună… şi dacă totuşi există o explicaţie logică?

Sondajele IMAS iau în calcul pe cei care spun că au o opţiune politică şi că ar veni la vot (aproximativ 65% din populaţie, conform cifrelor din decembrie. De atunci şi până acum IMAS nu a făcut public % românilor care au o opţiune politică. Păcat. Voi porni de la prezumţia că acest procent a rămas oarecum stabil de atunci şi până acum).

Sondajele CCSB iau în calcul pe cei de mai sus, dar reduc discuţia la cei care sunt interesaţi sau foarte interesaţi de politică (54%). Motivul este prezenţa scăzută de la ultimele alegeri parlamentare (39%) şi experienţa – întotdeauna numărul celor care spun că vin este mai mare decât al celor care o şi fac.

Avem deci trei bucăţi de Românie:
54% care spun că vin la vot şi declară că sunt interesaţi sau foarte interesaţi de politică (votanţi hotărâţi)
11% care spun că vin la vot deşi nu îi prea interesează politica (votanţi nu foarte interesaţi)
35% care nu sunt interesaţi de politică şi care spun că nu vor vota (non-votanţi) sau care nu sunt în ţară.

Implicit, fiecare partid/alianţă are două scoruri în funcţie de cum facem sondajul: un scor calculat prin referinţă la cei 54% (votanţii hotărâţi) şi un alt scor prin referinţă la toţi cei care spun că vin la vot (votanţi hotărâţi + votanţi nu foarte decişi).

Deşi nu e foarte intuitiv, poţi să ai un scor mai mare în primul tip de sondaj şi mai mic în al doilea sau invers, în funcţie de câţi dintre votanţii tăi sunt hotărâţi sau nu foarte. Întotdeauna scorurile se obţin prin referire la un întreg. Dacă schimbi proprietăţile întregului – scoţi sau adaugi votanţi – scorul tău se schimbă.

Concret:

Scorul USL, conform CCSB: 59% din 54%, adică 31,9% din totalul populaţiei cu drept de vot.
Scorul USL, conform IMAS: 48,4% din 65%, adică 31,5% din totalul populaţiei cu drept de vot.

Scorul PDL, conform CCSB: 13% din 54%, adică 7,0% din totalul populaţiei cu drept de vot.
Scorul PDL, conform IMAS: 18,6% din 65%, adică 12,1% din totalul populaţiei cu drept de vot.

Scorul PPDD, conform CCSB: 15% din 54%, adică 8,1% din totalul populaţiei cu drept de vot.
Scorul PPDD, conform IMAS: 16,6% din 65%, adică 10,8% din totalul populaţiei cu drept de vot.

Ce înseamnă toate aceste cifre? Voi explica rotunjind puţin.

Imaginează-ţi că în România există doar 100 de persoane cu drept de vot (demografic, ne cam îndreptăm în direcţia asta…)

15 nu sunt în ţară. Ştim puţine despre ei întrucât nu sunt cuprinşi în sondaje. Unul a votat la alegerile prezidenţiale din 2009. Votul lui a fost cel decisiv.

20 nu vor să voteze şi nu-i interesează.

32 ar vota USL. Toţi, poate cu o excepţie – maxim două, sunt interesaţi de politică.
7 sunt interesaţi de politică şi ar vota PDL. Alţi 5 nu sunt foarte interesaţi de politică, dar şi ei ar vota PDL.
8 sunt interesaţi de politică şi ar vota PPDD. Alţi 3 nu sunt foarte interesaţi de politică, dar şi ei ar vota PPDD.
2 sunt interesaţi de politică şi ar vota PRM. Încă o persoană – nu foarte interesată de politică – ar vota PRM.
Unul este interesat de politică şi ar vota PNG. Încă o persoană – nu foarte interesată de politică – ar vota PNG.
În rândul celor care ar vota se află şi 4 români de etnie maghiară (atenţie! aceştia nu sunt toţi etnicii maghiari – unii se află în rândul celor 35 neinteresaţi total de politică sau de vot).
Încă un român, poate doi, ar vota alte partide (UNPR, ecologişti, etc).

Ca să ne orientăm puţin în liniile exemplului de mai sus:
39 dintre cei 100 de români au votat la alegerile parlamentare din 2008.
Aproximativ 59 dintre cei 100 de români au votat în turul doi al alegerilor prezidenţiale din 2009, cu o împărţire fifty-fifty ruptă de votul din străinătate.

Observaţii:
1. USL pare să nu aibă probleme cu mobilizarea. În România cei “nu foarte interesaţi” nu vin la vot. Din acest punct de vedere situaţia USL este excepţională.

2. Toate planurile politice din jurul lui MRU se axează în jurul celor 15-17 români (ca să folosesc exemplul de mai sus) care nu sunt votanţi PDL, nici hotărâţi nici potenţiali, dar care aveau încredere în el acum o lună – şi poate au şi acum. Speranţa PDL/palatului Cotroceni/lui MRU este că aceşti 15-17 români aparţin USL sau, în cel mai rău caz, altor partide şi că MRU va putea să le modifice susţinerea. Acest lucru pare plauzibil. Dacă însă unii aparţin blocului de 20 de non-votanţi, va fi foarte greu să îi convingă să vină la vot.

sursa: Sociollogica

Ziare.com – Manipularea prin sondaje – sa ne pregatim de alegeri

Partidele au inceput sa tureze motoarele pentru acest an dublu electoral. Din pacate, in staff-urile de campanie ale unor candidati sunt inrolati nu doar diversi jurnalisti sau analisti, ci si reprezentanti ai unor institute de sondare a opiniei publice.

Sigur, nu este o noutate pentru nimeni, dar daca in cazul primelor doua categorii profesionale alegatorul s-a cam obisnuit sa ii identifice pe cei lipsiti de obiectivitate, cei care realizeaza sondaje de opinie se bucura inca de foarte multa credibilitate, mai ales cand se ascund in spatele unor acronime care nu spun nimic alegatorului. De unde sa stie el ca acela care a realizat sondajul are stranse legaturi de rudenie cu liderul unui partid politic sau ca ii coordoneaza campania unuia dintre candidati, sa zicem?

Despre manipularea prin sondaje electorale se vorbeste destul de rar si destul de putin, comparativ cu importanta care li se acorda. De exemplu, sa ne amintim ca USL a sustinut ca isi imparte candidaturile jumi-juma intre PSD si ACD in baza sondajelor de opinie. Cum se face ca ale PSD ii dau ca favoriti pe pesedisti si cele ale PNL ii scot ca favoriti pe liberali? Asta ca sa nu mai vorbim despre diferentele dintre rezultatele sondajelor comandate de USL si cele ale PDL.

USL ar primi 57% din voturi – Sondaj CCSB

USL ramane sub 50%, PDL creste – Sondaj CSOP

I-am adresat cateva intrebari pe aceasta tema sociologului Mircea Kivu, care admite ca, mai ales in perioadele electorale, se recurge uneori la diferite modalitati de manipulare prin intermediul sondajelor, una dintre ele fiind “inventarea” de case de sondaje care apar in campanie si dispar la finalul acestora, dupa ce si-au indeplinit misiunea.

- Cate institute de sondare a opiniei publice exista in prezent in Romania si cum este reglementata aceasta activitate?

Dupa stiinta mea sunt vreo 15, daca nu le socotim pe cele care fac exclusiv studii de piata. Cele mai importante sunt afiliate la SORMA. Activitatea este reglementata de Codul International ICC/ESOMAR de Deontologie a Cercetarii Sociale si de Marketing si celalalte ghiduri de buna practica ale ESOMAR.

- Cam ce sume platesc cei care comanda un sondaj si in functie de ce criterii?

Principalele variabile care afecteaza costul unui sondaj de opinie sunt: modalitatea de intervievare (fata-in-fata, telefonic, prin Internet etc.), lungimea chestionarului, dimensiunea esantionului, complexitatea analizelor solicitate.

In general, costul minim, pentru un sondaj fata-in fata, porneste de la 10 euro/interviu.

Din pacate, exista pe piata firme care practica veritabile preturi de dumping. Acestea nu pot fi obtinute decat facand rabat la calitate (de exemplu, renuntand la a controla operatorii).

In conditiile in care pentru multi beneficiari pretul este principalul criteriu de alegere a furnizorului (mai ales in licitatiile publice), institutele serioase duc o lupta grea pentru pastrarea standardelor de calitate.

- Din cate stiti, se intampla deseori sa existe mari diferente intre rezultatele prezentate celor care comanda sondajul si cele date ulterior publicitatii?

Institutele de cercetare cu renume nu-si permit asemenea diferente.

- In opinia dumneavoastra, cat de mult se manipuleaza prin sondaje si care sunt principalele modalitati? Credeti ca s-au inmultit cazurile de acest gen in ultimii ani?

Din pacate, mai ales in perioadele electorale, se recurge la diferite modalitati de manipulare prin intermediul sondajelor. Cele mai raspandite sunt: nepublicarea intrebarilor care au fost adresate, publicarea selectiva a rezultatelor (doar cele favorabile beneficiarului), scoaterea din context a unor intrebari, publicarea unor sondaje “pe surse”.

O practica des intalnita este “inventarea” de case de sondaje care apar in campanie si dispar dupa.

- Ce credeti despre sondajele pe teme economice, cum ar fi sondajul IRES legat de Rosia Montana, sau sondajul CCSB in care romanii s-au declarat mai preocupati de poluare decat de salarii, in contextul scandalului Cupru Min?

La cazul Rosia Montana – IRES m-am referit pe larg in articolul “Din nou, despre manipularea prin sondaje”. In urma acestui articol, Grupul de Sustinere a Proiectului Rosia Montana a publicat un comunicat prin care recunoaste implicit o parte din suspiciunile mele. Restul semnelor de intrebare au ramas fara raspuns – pentru clarificare, ar fi fost necesara publicarea intregului chestionar.

4 din 5 romani sunt de acord cu proiectul minier de la Rosia Montana – sondaj IRES

Sondajul CCSB trebuie citit cu atentie. Intrebarea era “…considerati ca acestea [problemele] va afecteaza personal?”. Daca tinem cont de faptul ca mai putin de jumatate din populatia adulta (adica din esantion) este salariata, este firesc ca proportia celor care se considera afectati de nivelul salariului sa fie mai mica decat a celor care se considera afectati de poluare.

Romanii, mai preocupati de mediu decat de salarii – Sondaj CCSB

- 2012 este an electoral. Credeti ca vor exista derapaje majore in aceasta zona a sondajelor de opinie? Cat de mult credeti ca se vor folosi partidele politice de sondaje si cum?

Ca de obicei, fiecare va incerca sa “traga spuza pe turta sa” prin metode de genul celor expuse mai sus.

Mass-media are un rol determinant in impiedicarea transformarii acestor incercari in derapaje. O stire despre un sondaj trebuie tratata ca orice stire: verificata autenticitatea, evaluata credibilitatea sursei. Adica, ziaristul sa ceara raportul scris de executantul sondajului (nu de beneficiar), sa contacteze institutul de cercetare atunci cand are neclaritati, sa aiba in vedere veridicitatea rezultatelor publicate anterior de institutul respectiv.

Recomand tuturor ziaristilor care se ocupa de sondajele de opinie sa citeasca si sa aplice Ghidul ESOMAR/WAPOR pentru sondaje de opinie si publicarea acestora.

Ziare.com – Seful CCSB: Mihai Razvan Ungureanu nu l-ar putea depasi la prezidentiale pe Crin Antonescu

Directorul executiv al Companiei de Cercetare Sociologica si Branding (CCSB), Mirel Palada, este de parere ca Mihai Razvan Ungureanu nu l-ar putea depasi la alegerile prezidentiale pe presedintele PNL, Crin Antonescu.  “Cel mai probabil, vom avea o confruntare intre Crin Antonescu si Mihai Razvan Ungureanu. Mai este timp sa-l confrunte, nu stiu daca mai este timp sa-l invinga daca va candida din partea PDL si nu datorita calitatilor, respectiv limitarilor lui Mihai Razvan Ungureanu, ci mai degraba epuizarii potentialului electoral al PDL.

Lumea il va percepe pe Mihai Razvan Ungureanu ca apartinand lui Traian Basescu si PDL, acolo unde rezerva de rabdare s-a cam epuizat. Este destul de putin probabil ca lumea sa mai voteze cu un candidat din partea acelei tabere pentru simplul motiv ca de opt ani de zile, se vor face in curand zece, avem un presedinte din partea acelei tabere”, este opinia lui Palada, director al CCSB.

Aceste crede ca, in randul PDL exista o situatie tensionata, care se va reflecata in randul organizatiei locale, la alegerile din luna iunie.  “Inainte de inceperea crizei cu miscarile politice, PDL avea 18% in sondaje, apoi au scazut la 13%, si-au mai revenit odata cu venirea lui Mihai Razvan Ungureanu, apoi au scazut iar la 13%, fiind in prezent in competitie puternica cu PPDD”, a declarat Palada, pentru Tv Ziare.com.

Referindu-se la posibilitatea ca Adriean Videanu sa participe la alegerile prezidentiale, din partea PDL, directorul CCSB a comparat aceasta candidatura cu cea a lui Petre Roman, din 2000, care se afla “la apusul carierei” si care a obtinut 3% dintre voturi, Videanu urmand “sa fie multumit” daca ia 3%.  Mirel Palada a explicat ca increderea in Crin Antonescu se mentine constanta, la 30-35%, dupa ce in 2010 a avut un varf de 40%, fiind putin probabil sa mai piarda din aceasta popularitate pana la alegerile prezidentiale, daca va candida din partea USL.  “Antonescu sa se astepte la un scor asemanator cu al USL, in cazul in care participa din partea USL, si cu un scor asemanator cu al PNL, in cazul in care lucrurile se modifica intre timp. PNL este acum in zona 25%, procent pe care l-a obtinut si datorita lui Crin Antonescu, sa-i multumeasca din acest punct de vedere”, a mentionat seful CCSB.

PPDD din 2012, echivalentul PRM din 2000

Vorbind despre o posibila manipulare a PPDD, care castiga din ce in ce mai mult in sondaje, in ultima perioada, Palada a comparat aceasta situatie cu cea din 2000, cand in rolul partidului lui Dan Diaconescu era cel al lui Corneliu Vadim Tudor, PRM.  “Situatia este asemanatoare ca cea din 2000 – combinatie de nemultumire la adresa partidelor mainstream si problemele de criza economica. Ponderea care voteaza anti-sistem, care atunci votau cu PRM, creste de la 7%, la 20%. Se intampla si in alte tari, precum in Franta, cu partidul lui Nicolas Sarkozy”, a declarat Mirel Palada, potrivit caruia cresterea PPDD se explica prin ridicarea fluxului anti-sistem spre 15-20%, singura intrebare fiind in ce masura aceste voturi se concretizeaza la alegerile locale.

USL nu se sparge

Totodata, directorul executiv al CCSB a mentionat ca, daca pana in alegerile parlamentare, USL este putin probabil sa se rupa, dupa acest moment nu se stie ce se va intampla.  “Suntem intr-o situatie destul de slab definita, cu doi ani inainte de prezidentiale. Daca pana in parlamentare USL nu se sparge, dupa parlamentare nu stim ce se va intampla. Candidatul USL la prezidentiale va fi cel mai probabil Crin Antonescu”, a spus seful companiei de cercetare sociologica, precizand si ca romanii nu sunt foarte interesati de Parlamentul European.

Referindu-se la tipurile de votanti, el crede ca acestia se impart in trei categorii.

“15% dintre romani au plecat in tarile occidentale cu nivel ridicat la calitatii vietii. Restul de 85% se impart in 40-50% cei care isi exprima optinea de vot si care se duc la vot. La alegerile locale, acest procent creste pana spre 60%. Restul, pana la 85% sunt cei care nu participa la vot, insa formal vorbind trebuie sa ii luam in calcul si pe cei 15%, plecati din tara. Ultima oara au participat circa 150.000 de romani din afara, la turul doi al alegerilor prezidentiale, ceea ce inseamna 7% dintre cei din strainatate”, a explicat Mirel Palada, afirmand ca jumatate dintre locuitorii tarii nu voteaza, din mai multe motive, precum cel al dezamagirii de clasa politica.  “Cu cat creste nivelul de bunastare, in Romania, scade participarea la vot”, a completat el, subliniind ca nu crede ca va fi adoptat votul prin corespondenta.

Aratand care sunt diferentele dintre un sondaj si altul, seful CCSB a declarat ca acestea se datoreaza numarului limitat de respondenti – 1.000 – care duce la o marja de eroare de 3,1 – 3,3%, dar si diferitelor momente de culegere a datelor, care permit aparitia unor evenimete, precum declaratii care schimba opiniile alegatorilor.

Nu in ultimul rand, Palada a sustinut ca, in ultimul timp, nu se mai masoara separat partidele care fac parte din USL, ci impreuna.

B. Mateescu: Unde poate duce pronosticul lui Lazaroiu dacă este analizat până la capăt

“Eşecul PDL-ului, care va lua cu 2 în faţă, ceea ce pentru un partid mare nu e neapărat un succes, va fi cu mult umbrit de eşecul USL-ului. Dar eşecul USL-ului şi l-au definit ei singuri, e un eşec care vine din construcţie. Cand ai spus : << facem USL-ul, să luăm 50% plus 1 >> şi la locale iei – nu ştiu – eu zic în jur de 37%, acesta-i un eşec răsunător. Va fi atât de răsunător, încât nici nu mai contează că PDL-ul ia 22%, că UNPR-ul ia 4%.”

Cu creionul în mână:
22% (PDL) + 4% (UNPR) + 37% (USL) = 63%.

Până la 100% mai avem 37%.

6% la UDMR. 5% la partide mici (mai există?).

Refacem:
22% (PDL) + 4% (UNPR) + 37% (USL) +6% (UDMR) + 5% (partide mici) = 74%.

Cred că fenomenul răsunător e că PPDD+Becali/PRM ar obţine, conform lui Sebastian Lăzăroiu, 26% din voturi. Mai mult decât principalul partid de guvernământ. Cât PDL şi UNPR împreună.

Observaţie cu bătaie spre parlamentare: PDL + UNPR + PPDD + Becali&Vadim =  22 + 4 + 26 = 52%.

La fel de adevărat este că: USL + PPDD + Becali&Vadim = 37 + 26 = 63%.

Dacă distribuţia de sus se menţine s-ar menţine şi la parlamentare, de Moş Niculae toată lumea va licita pentru bunăvoinţa PP-DD. Pentru că ei ar decide ce guverne pică şi ce guvern primeşte votul de încredere al Parlamentului.

sursa: Sociollogica

B. Mateescu: Ce spun şi mai ales ce nu spun sondajele de la început de martie

Scriam cu trei săptămâni în urmă:

“O să apară IMAS-ul pe februarie, unde procentul celor care votează va fi peste 58% din populaţie, USL va fi în jurul lui 49%, iar PDL peste 16%. Nu am informaţii din interior, dar e în logica eşantioanelor din şcoala maximalistă“.

Rezultatele apărute în ultimele zile în “Adevărul” arată astfel: USL 49,2%, PDL 17,8%. În plus, PDL a pierdut locul doi în încă o provincie istorică, Bucureşti şi Transilvania rămânând singurele spaţii unde este pe locul doi.

O observaţie: scorul UDMR deformează valorile celorlaltor partide în Transilvania. Cifrele acolo sunt aparent următoarele:

1. USL 38,9%. Mult sub scorul la nivel naţional (49%) sau sub performanţa în alte regiuni istorice (cel mai slab USL stă în Moldova – 48%).

2. UDMR 19,4%.

3. PDL 19,2% (un pic peste scorul la nivel naţional de 17,8%).

4. PP-DD 15% (doar în Bucureşti este mai slab).

Analiza de mai sus este însă în cea mai mare parte greşită şi neglijentă. Dacă excludem intenţia de vot pentru UDMR, ca să ajungem într-o situaţie asemănătoare cu cea din celelalte provincii istorice, scorurile devin de fapt:

1. USL 48,2%. În continuare mai slab decât la nivel naţional, dar la acelaşi nivel cu Moldova. UDMR în Transilvania şi PP-DD în Moldova împiedică USL să urce peste 50% la nivel naţional în sondajele IMAS.

2. PDL 23,8%. Cel mai bun scor din orice provincie istorică, chiar şi peste Bucureşti.

3. PP-DD 18,6%. Mai bine decât Bucureşti (14%) sau Muntenia (16,8%). Doar în Moldova stă PP-DD mai bine (24,3%). (!).

În altă dezordine de idei, într-un sondaj CSOP din luna februarie s-au adresat câteva întrebări interesante privind percepţia partidelor politice. PDL ocupă locul 1 doar la “cel care apără cel mai mult interesele firmelor” şi la “politicienii cei mai corupţi”. La apărarea intereselor săracilor, pierde în faţa USL (6-25), la fel şi la “partidul care are oamenii cei mai competenţi” (9-30), “preocuparea faţă de nevoile oamenilor” (7-25) sau “dorinţa de a schimba ceva în bine în ţară” (9-28). Cifrele nu au de ce să surprindă, ele sunt exact procentele din totalul populaţiei pe care le vedem la PDL sau la USL de luni de zile, cu un oarecare spaţiu gol la PDL (“nu-mi place partidul, dar votez forţa politică cea mai apropiată de Traian Băsescu”).

Ce nu se prea vede în sondajele de la început de martie:

1. Putere. MRU – efectele popularităţii sale nu se reflectă în scorul PDL. Iată ce vreau să spun: să zicem că 60% dintre români spun conform sondajelor că vor veni să voteze. Tot conform sondajelor, 20% dintre români au încredere mare sau foarte mare în MRU. Ar fi uşor să presupunem că vor vota PDL. Dar atunci scorul PDL ar fi 20/60 = 33%. Şi asta excluzând pe cei care votează PDL fără să aibă încredere în MRU (există şi astfel de cazuri). Dar scorul PDL nu este 33%. Atunci, una din supoziţii este greşită şi:

a) încrederea în MRU este mult mai mică decât cea indicată de sondaje. Puţin probabil. CCSB: 28%, IMAS 22%, CSOP 20%. Şi am luat scorul cel mai mic.

b) popularitatea lui MRU nu s-a transferat asupra PDL. Joncţiunea nu s-a produs (încă).

c) MRU obţine încrederea multor români care nu se văd votând – ceilalţi 40% din paragraful de mai sus – şi care nu apar în rândul votanţilor PDL (încă).

2. USL. Efectele grevei parlamentare şi mai ales ale răspunsului PDL la greva parlamentară nu se văd în sondajul IMAS şi nici în cel CSOP. Explicaţie:

11-19 februarie, CSOP face sondajul, nu prinde decât impactul grevei şi foarte puţin din al afişelor, USL 48-PDL 20.
17 februarie: PDL anunţă că va pune afişele şi va pune hârtii în cutii poştale.
Se efectuează sondajul IMAS (17-24 februarie), USL 49-PDL 17,8.
??? februarie: Începe trimiterea afişelor,  hârtiile apar în cutii poştale.

În curând – dar nu în zilele următoare – vom putea contoriza efectele grevei şi ale răspunsului puterii la grevă. Va fi un studiu interesant de “proiectil tras încet lovind o ţintă moale”: PDL nu are vectori puternici cu care să comunice cu alt electorat decât cel propriu, iar iniţiativa USL are un potenţial negativ intrinsec. Potrivit manualelor americane, se va mări numărul indecişilor iar determinarea celor care au rămas pe poziţii (votanţi PDL sau USL) va creşte. În confruntarea “manuale americane” vs. “politica românească”, pariez pe RO.

Observaţie de final: până la alegerile generale mai sunt 263 de zile. Cu 263 de zile înainte să câştige Cupa Campionilor Europeni din 1986, Steaua Bucureşti nici măcar nu jucase turul unu. Mai e mult până departe.

sursa: Sociollogica