Theophyle (Politeia): Pericolul terorist in Europa

Lichidarea lui bin Laden, ultima tragedie din Franta la Toulouse,   “festivalurile” media care le-au urmat si bineinteles articolele pe care le-am scris in ultimul timp  m-au indemnat sa aprofundez putin si sa cercetez cat de mare pericol a fost bin Laden si cat de priculos este terorismul pe continentul European. Dupa ce am gasit datele, le-am verificat fata de datele americanilor aliati (inca) ai Europei, m-am frecat bine la ochi, am citit de cel putin trei ori materialele si  am hotarat sa va impartasesc si voua aceste date fara nici un comentariu. Va las pe voi sa hotarati asupra pericolului terorist in care se afla Europa si cat de influent a fost primul terorist al lumii libere.

Deci, catastrofa din 11 septembrie 2001 petrecuta in New York si Washington, eveniment terorist care a ucis 3000 de oameni (inclusiv cei 19 teroristi sinucigasi) si a ranit alti 6000 de persoane poate fi considerata ca evenimentul terorist cel mai mare de pana acum.

In acest deceniu au avut loc in Europa doua evenimente teroriste de proportii, primul la data de 11 martie 2004, la Madrid, soldat cu 191 de morti si 205o de raniti si al doilea in Londra anului  2005 in ziua de 7   iulie, soldat cu 56 de morti si 700 de raniti.

Dupa aceste evenimente groaznice, ambele de sorginte islamista, au fost luate probabil masuri drastice care au lichidat total acest soi de terorism, eradicandu-l aproape in totalitatea in  Europa si in Statele Unite.

Deci date:

In anul 2007 au avut loc in Europa 581 de atentate sau incercari de atentat pe tot teritoriul Uniunii Europene.

In anul 2008 au avut loc in Europa 441 de atentate sau incercari de atentat pe tot teritoriul Uniunii Europene.

In anul 2009 au avut loc in Europa 316 de atentate sau incercari de atentat pe tot teritoriul Uniunii Europene.

In anul 2010 au avut loc in Europa 249 de atentate sau incercari de atentat pe tot teritoriul Uniunii Europene. Raportul pe anul  2011 inca nu a fost publicat.

In tot acesti ani numai 4 atentate au fost de sorginte islamista – unul in Italia si trei in regiunea Scandinava (2 in Danemarca si unul in Suedia).

Restul atentatelor (in aceasi perioada)  au fost de origine separatista – 397, politice ale stangii extremiste – 95 si ale dreptei extemiste – 4.  Datele sunt din sursele Europol (rapoarte anuale) si corespund datelor publicate de FBI. Vezi linkurile de mai jos.

Subiectul Osama bin Laden:

Fara indoiala Osama bin Laden era cel mai proeminent terorist al secolului in primul lui deceniu, in afara victimelor atribuite organizatiilor Al-Qaeda in SUA si Europa, care ajung la cateva mii. In Orientul Mijlociu si intreaga lume Islamica au murit 40 000 de oameni in atentatele organizatiilor care s-au considerat Al-Qaeda sau afiliate la acesta organizatie, inclusiv evenimentele teroriste din Indonezia (Bali) si India (Mombai).

Cu toate acestea, “priza” pe care a avut-o Osam bin Laden in lumea musulmana a fost in continua scadere de la o maxima autoritate si incredere in 2003 la un minim la inceputul anului 2011. Vezi mai jos graficul publicat de The Economist, bazat pe un sondaj Pew.

Cateva concluzii:

1. Perceptia terorismului islamic in Europa nu este sustinuta de datele concrete . Exista un pericol islamic fara doar si poate, el este insa de o alta natura pe care o voi discuta intr-un alt articol, bazat pe alte date. Violenta latenta exista, precum si canalele care pot deveni active extrem de rapid pentru ca aceasta violenta sa se manifeste.
2. Focarele de terorism islamic s-au mutat din sudul, centrul si vestul Europei spre Scandinavia. Acesta este un lucru cert si sustinut si de cifrele, destul de minore, dar existente. Vezi in special arestarile in aceasta zona.
3. Osama bin Laden a fost la apusul  popularitatii sale in lumea careia ii apartinea cam cu doua saptamani inaintea lichidarii sale. Singurul stat din lume in care influenta “metodelor” sale a crescut in ultimul an a fost Egiptul. Fenomenul este extrem de ingrijorator. La fel de ingrijorator este faptul ca Africa musulmana, cu Nigeria, considera ca metodele lui au fost corecte, intr-un procent uluitor de aproximativ 50%.
4. Avand in vedere victimele terorismului conceput si promovat de Osama bin Laden, indiscriminarea si felul in care aceste victime si-au gasit sfarsitul, lichidarea lui fizica era absolut justificata,  etic si moral, indiferent  de ce afirma ciudatul Rowan Williams, arhiepiscopul Angliei, avocatul shariei in Marea Britanie.

Bibliografie:

Raportul Europol 2009 pentru 2007-2008
Raportul Europol 2010 pentru 2009
Raportul Europol 2011 pentru 2010

Lista oficială a candidaţilor USL la Cluj

Reprezentanţii USL Cluj (PSD + ACD) au prezentat duminică, 04 martie 2012 lista oficială a candidaţiilor USL la nivel de comune.

Lista cuprinde un număr de 24 de candidaţi PSD şi 20 de candidaţi ACD ce vor fi susţinuţi de USL Cluj. Redacţia Presă Locală vă prezintă integral, lista candidaţilor opoziţiei clujene.

Cele două liste au fost încheiate cu acordul celor trei lideri locali – Senatorul Marius Nicoară, Preşedintele PNL Cluj, candidat la Primăria Muncipiului Cluj-Napoca, Preşedintele PSD Cluj, Remus Lăpuşan şi liderul PC Cluj, Senatorul Şerban Rădulescu.

Candidaţi PSD la Alegerile Locale din 2012

Nr. Crt	Comuna	Candidat
1	Aiton	Făgădar Nicolae
2	Aghiresu	Porumb Gelu
3	Aschileu	Pop Simion
4	Baciu	Muresan Ioan Florin
5	Cămăraşu	Mocean Iancu Marcel
6	Căşeiu	Boldor Silviu
7	Cătina	Bota Alexandru
8	Ciurila	Mogos Dominic
9	Corneşti	Julean Dorel
10	Dăbâca	Petrindean Valer
11	Fizeşu Gherlii	Mureşan Virgil
12	Călărași	Cucerzean Mihail
13	Jucu	Lazăr Ioan
14	Moldoveneşti	Bojan Viorel
15	Mintiu Gherlii	Olteanu Dumitru
16	Negreni	Ungur Leontin
17	Panticeu	Lungu Aron
18	Palatca	Bărăian Ion
19	Sacuieu	Potra Aurel
20	Sănduleşti	Fărgaciu Călin
21	Săvădisla	Muntean Pavel Adrian
22	Tritenii de Jos	Saşa Valer
23	Valea Ierii	Burz Florentin
24	Viişoara	Roman Ioan

Candidati ACD la Alegerile Locale din 2012

Nr. Crt	Comuna	Candidat
1	Buza	Timandi Partenie
2	Beliş	Crainic Viorel
3	Borşa	Secara Mariana
4	Bonţida	Cărhaț Emil
5	Câţcău	Mureșan Călin
6	Feleacu	Costea Gabriel
7	Floreşti	Șulea Horațiu
8	Frata	Trif Vasile
9	Gârbău	Broaina Gheorghe
10	Mica	Goron Pavel
11	Petreştii de Jos	Pârv Ioan
12	Recea Cristur	Rus Alexandru
13	Sînmartin	Fârtan Ioan
14	Sîncraiu	Cozea Iosif
15	Suatu	Roman Alexandru
16	Tureni	Mănăilă Daniela
17	Ţaga	Mârza Romulus
18	Unguras	Abrudean Gavril
19	Vad	Prunean David
20	Vultureni	Mureșan Eugen

 

EvZ- Analistul moldovean Igor Caşu: „Nimeni nu mai vrea unirea cu România”

Apreciatul politolog de la Chişinău afirmă că identitatea românească în Republica Moldova are o şansă doar prin integrarea acestei ţări în Uniunea Europeană. Ghinionul face ca aspiraţiile europene să se împiedice în criza economică, iar la Chişinău dragostea trece prin stomac

EVZ: Republica Moldova rămâne la confluenţa a două lumi, o limbă de pământ între Est şi Vest, şi nu există semne evidente că această oscilaţie va căpăta în cele din urmă o direcţie clară. Cum comentaţi acest balans perpetuu în care se află ţara dv.?

Igor Caşu: Explicaţia o reprezintă trecutul recent, consecinţele regimului sovietic, care n-au fost doar politice, ci şi sociale şi demografice. Apoi a contat mult problema transnistreană pentru că politica externă a Republicii Moldova a fost făcută la Tiraspol, din 1991 şi pot spune până în 2009. Acum există o orientare pro-europeană, dar alianţa aflată la putere nu are o majoritate clară, există încă teama unui scrutin care ar putea aduce comuniştii din nou la putere. Un alt element important al ezitărilor îl reprezintă ghinionul suprapunerii crizei economice, care afectează creşterea economică şi nu uşurează misiunea politicienilor. Însă trebuie să alegem, oscilare Est-Vest nu poate fi fără capăt. 70% din basarabeni s-au pronunţat în 2009 pentru UE, chiar dacă în 2011 acest procent a scăzut. Speranţa spre integrare stă în stabilitatea politică şi în ducerea la bun sfârşit a mandatului actualei majorităţi, până în 2014.

Doar 15% din populaţie mai votează cu România

EVZ: Mai există o susţinere publică şi voinţă politică pentru unirea cu România sau se optează mai degrabă spre intrarea în UE, care ar rezolva problema graniţei de pe Prut şi ar asigura o confluenţă între românii de pe ambele maluri?

Igor Caşu: Unirea privită ca absorbţie a Republicii Moldova de către România nu mai este o soluţie de actualitate. Există doar calea integrării europene care ar dizolva practic graniţele. Sondajele arată că doar 15% din populaţie mai optează pentru unirea cu România. Însă există o puternică îmbrăţişare e identităţii româneşti, în mediul cultural, al populaţiei active şi al intelectualităţii.

De ce nu dispar comuniştii din peisaj

EVZ: Republica Moldova a avut şansa unei reformări mai timpurii a regimului comunist, odată cu perestroika introdusă de Gorbaciov. Poziţia critică la adresa puterii era de neconceput în România anilor ’80, în timp ce la Chişinău acest lucru exista. Paradoxal, în 2012 această despărţire de trecut încă nu s-a produs. De ce nostalgiile comuniste sunt încă atât de puternice?

Igor Caşu: În România, regimul comunist a fost foarte dur, represiv până în ultima clipă. În Moldova a fost mai puţin represiv, mai deschis, şi de fiecare dată Partidul Comunist a dat senzaţia că poate fi reformat. După scăderea dramatică a nivelului de trai din anii ’90, nostalgiile comuniste au revenit. Oamenii asociază tot timpul un regim politic cu nivelul lor de trai. Ameliorarea condiţiilor de viaţă s-a produs abia după 2000, iar decomunizarea adevărată putem spune că a început în 2009. E nevoie să demonstrăm că desprinderea de Rusia este dublată de ridicarea calităţii vieţii. Apoi, abia acum avem o comisie de cercetare a ororilor comunismului, similar procesului din România. Fără dovezi certe, nostalgiile nu pot fi anulate. Trebuie să arătăm că nu a existat un comunism bun şi unul mai puţin bun sau mai rău. Comunismul a fost un regim criminal până în ultimul deceniu.

Ieşirea din blocajul politic este aproape

EVZ: Republica Moldova are ceva de învăţat de la România în privinţa sistemului politic, atât timp cât actuala configurare parlamentară menţine de trei ani blocajul politic, prin faptul că încă nu aţi putut numi un preşedinte?

Igor Caşu: Ne apropiem de un compromis, sunt înclinat să cred că acest moment nu este departe. Prerogativele preşedintelui vor fi reduse drastic şi ne îndreptăm spre modelul german. PD şi PDLM s-au pronunţat deja pentru numirea unui preşedinte care să nu fie membru politic, cu valoare simbolică, fără a putea demite premierul sau dizolva parlamentul. Liderul PL, Mihai Ghimpu trebuie să fie responsabil şi să accepte acest compromis, calculele sale fiind mai degrabă electorale, adresându-se propriilor susţinători. Dar acest blocaj este pe cale să se rezolve.

Blog Iosif Buble – De ce tace Victor Ponta despre vizita in Statele Unite ale Americii

Pe scurt, pentru ca vizita i-a iesit bine. Daca nu iesea, urla peste tot cat de minunat a fost. Sa ma explic…

Vizita liderului USL in SUA pare sa fi produs deopotriva nedumerire in presa si un entuziasm suspect al PDL si jurnalistilor apropiati de acest partid, pentru minimizarea actiunii lui Victor Ponta. In timp ce o buna parte a jurnalistilor nu inteleg foarte clar lipsa detaliilor legate de aceasta vizita, Puterea considera lipsa acestor detalii ca fiind tocmai dovada ca nu a fost vorba de o deplasare importanta. Mai mult, au existat oameni din presa care au dedicat prime pagini in ziare informatiei conform careia pe site-ul Departamentului de Stat nu se precizeaza nimic despre deplasarea presedintelui PSD in SUA.

Singurii care nu au nelamuriri sunt cei care cunosc bine rolulul unor astfel de vizite externe discrete facute de lideri ai opozitiei in anii electorali. Este vorba de oamenii cu state vechi in diplomatie si in zona serviciilor de informatii. Aceste vizite nu au rol public, ci dimpotriva, au rolul de a stabili prime contacte serioase intre ceea cei mai importanti parteneri externi ai Romaniei si ceea ce se prefigureaza a fi viitoarea conducere de la Bucuresti.

Lipsa pozelor, a laudelor si a povestioarelor inflorite tradeaza tocmai faptul ca vizita nu a fost una de imagine si nici nu putea fi. Vizita a fost organizata nu impreuna cu ONG-uri sau in baza relatiilor externe ale presedintelui PSD, ci pe linie institutionala, impreuna cu ambasada SUA, care a si indicat de altfel o parte a listei de persoane cu care Victor Ponta a trebuit sa intre in contact, fiind cele care ”conteaza”. Elementele de protocol nu aveau ce cauta in conditiile in care Victor Ponta nu detina inca o functie in statul roman.

Presedintele PSD nu isi permite sa faca greseala de a vorbi prea mult acum despre implicatiile vizitei sale, pentru ca relatiile stabilite si asigurarile primite in SUA trebuie mentinute. Sigur, va da niste scurte detalii, dar doar atat. Daca vizita nu ar fi fost serioasa, Victor Ponta putea spune ulterior orice despre ea.

Americanii stiu foarte bine ca PDL nu mai exista, iar Traian Basescu va iesi natural din scena decizionala. Prin urmare, interesul americanilor este de a stabili anticipat legatura cu principalul factor decizional al viitoarei guvernari. Un spectacol de sunet si lumini dupa vizita ar fi ridicat serioase semne de intrebare celor de la Washington cu privire la seriozitatea partenerului. Succesul acestor relatii intarite intre USL si administratia americana se va vedea mai degraba prin atitudinea celor doua parti, una fata de alta, decat prin poze si strangeri de mana in piata publica.

Pentru Victor Ponta sprijinul american de facto este mult mai important decat folosirea acestuia in intern pentru a castiga capital de imagine, asa cum a incercat sa faca Mircea Geoana. Sa nu uitam momentul absolut ridicol din 2009, cand Mircea Geoana, pe atunci candidat al PSD la presedintia Romaniei, a intrat cu camerele de luat vederi peste vicepresedintele SUA, aflat in vizita in Romania. Pentru ca mai apoi sa ascunda vizita facuta la Moscova…

Paradoxal, tocmai agitatia de la nivelul presei pro-putere si de la nivelul PDL tradeaza succesul acestei vizite si faptul ca Victor Ponta a trecut un test important. PDL a inteles ca regulile jocului s-au schimbat, iar rolul lor a devenit secundar pe toate fronturile. De aici panica lor…

L. Lumezeanu (Ziare.ro): Ce a cerut Romania la negocierile pentru acordul UE

Ministrul Afacerilor Europene, Leonard Orban, a explicat pentru Ziare.com ca Romania insista pe mai multe obiective la negocierile incepute vineri intre cele 26 de state UE care au convenit pentru acordul de guvernanta economica decis la Consiliul European din 8-9 decembrie.

Orban spune ca, la cele doua negocieri pentru acest acord, denumit acum Tratat Interguvernamental privind o Uniune Economica Consolidata, desfasurate la nivel de ambasadori la UE, Romania a cerut in primul rand impiedicarea unei fracturi in UE, apoi posibilitatea sa fie scutita de la unele prevederi ale acordului pana la momentul in care va intra in zona euro. Chiar si asa, Guvernul roman isi doreste sa participam la reuniunile zonei euro, chiar daca nu suntem membri ai acestei zone.

O propunere care ar avea un impact important si pe care Executivul roman o sustine e cea privind posibilitatea ca tarile care au datorii mult sub limita de 60% din PIB, cum e cazul Romaniei, sa poata avea deficite structurale duble – 1% in loc de 0,5%.

Tintele primare ale Romaniei

“Noi avem cateva tinte foarte importante in intregul proces legat de tratat – mai nou se numeste Tratat Interguvernamental privind o Uniune Economica Consolidata. Asta e titlul de acum, dar mai poate sa sufere modificari, e un text in plina negociere si unde vor putea sa intervina schimbari permanente. Tinta principala e, in primul rand, sa asiguram coerenta si sa impiedicam o fractura in interiorul Uniunii Europene, tocmai de aceea ne-am raliat acestui proces si tocmai de aceea dorim sa fim conectati la toate negocierile si toate dezbaterile. Inclusiv s-a transmis o scrisoare oficiala in baza careia ne asociem acestei initiative. In al doilea rand, avem obiective ce tin de modul in care acordul va intra in vigoare. Ne dorim sa existe o anumita flexibilitate in ceea ce priveste aplicarea diferitelor prevederi ale acestui tratat, in sensul sa existe flexibilitate ca unele prevederi sa poata fi aplicate doar la momentul aderarii la zona euro pentru statele care nu sunt membre ale zonei euro”, a spus Orban, pentru Ziare.com.

Intrebat care sunt aceste prevederi, ministrul Afacerilor Europene a spus ca inca nu e vorba despre detalii, ci despre principiul ca unele din ele sa poata fi deocamdata.  “Nu anumite prevederi, sa existe aceasta flexibilitate de principiu, ramanand de stabilit, de analizat punct cu punct, articol cu articol daca este cazul sau nu ca prevederile sa intre sau nu in vigoare pentru Romania sau sa intre imediat in vigoare pentru Romania sau ulterior sau la momentul la care devenim membri ai zonei euro.  De asemenea, un alt obiectiv tine de participarea statelor din afara zonei euro la reuniunile care se organizeaza la nivelul zonei euro. Sunt cateva chestiuni de substanta. Ne intereseaza si ca tratatul sa reflecte cat mai fidel deciziile care au fost stabilite la Consiliul European din 9 decembrie”, a mai explicat Orban.

Datorii mici egal deficit structural mai mare?

Leonard Orban a spus si ca Romania nu va mai insista pe modificari ale tintelor de deficit si limite ale datoriei publice decise la Consiliul European din 8-9 decembrie, cu exceptia celei referitoare la deficitul structural.

Exista o anumita chestiune ce va tine de indicatorul si tinta avuta in vedere. De exemplu, se discuta in momentul de fata ideea ca pentru statele membre care au un nivel al datoriei publice semnificativ mai scazut decat cel stabilit in Pactul de Stabilitate si Crestere, ma refer la 60%, sa poata sa se vorbeasca de un deficit maxim structural de 1%, in loc de 0,5%. E o idee pe care partea romana o sprijina.Dar repet, vorbim de un tratat care este in plina discutie, in plina negociere, intervin fel de fel de modificari si tocmai de aceea e prematur sa discutam foarte clar care vor fi rezultatele acestor negocieri. Ce putem spune e ca, in momentul de fata, dupa doua reuniuni, lucrurile evolueaza intr-o directie pozitiva fata de obiectivele pe care noi ni le-a propus”, a afirmat Orban.

Euro in 2015? Mai greu

Ministrul Afacerilor Europene spune ca a devenit mai greu pentru Romania sa adere la zona euro in 2015, asa cum isi propusese, dar ca nu trebuie sa renuntam la acest obiectiv.  “Haideti s-o spunem foarte deschis – e clar ca evolutiile care au intervenit in ultimii ani din 2010 si mai ales 2011 in ce priveste guvernanta economica si evolutiile care vor interveni in momentul de fata, inclusiv la nivelul acestui acord vor face ca procesul de aderare la zona euro sa fie un proces mai dificil decat in prezent. Nu va fi deloc simplu sa atingem tinta pe care ne-am propus-o, dar e important sa intreprindem pasii necesari sa ne apropiem cat mai mult de obiective”, ne-a mai declarat Orban.

Intrebat daca, in conditiile astea, Romania trebuie sa impinga data la care va adera la euro, Orban a spus: “Noi avem o tinta, e important sa intreprindem masurile necesare, astfel incat sa ne apropiem de atingerea acestui obiectiv. Ca aderarea va fi in 2015 sau ca va fi ulterior, e prematur sa spunem in momentul de fata. E important sa avem acest obiectiv, pe care trebuie sa-l urmam. Pentru ca sa simtim acest obiectiv, e clar ca trebuie sa intreprindem o serie intreaga de actiuni in cursul acestui an si anii care vor veni”.

Cinci decizii dupa care UE nu va mai fi la fel

Orban a spune si ca obiectivul celor 26 din cele 27 de state UE care au convenit pentru acord e sa-l aiba gata in martie, dar ar putea sa realizeze acest lucru mai devreme. “Obiectivul e ca undeva catre finalul lunii ianuarie sa existe un prim text in stadiu avansat de definitivare care sa fie discutat de ministrii de Finante din statele participante la aceasta initiativa si, ulterior, textul sa fie discutat la reuniunea consiliului informat (Consiliul European – n.red.) de la sfarsitul lui ianuarie.  Ideea era sa poata fi semnat in luna martie, dar nu exclud ca semnarea sa se faca mai devreme de luna martie, cand era prevazut. Asa cum pare, cu aceasta discutie rapida cu ministrii de Finante catre finalul lunii ianuarie, apoi discutia la nivel de sefi de stat si de guvern in 30 ianuarie, la reuniunea informala a Consiliului European, in mod cert va permite o avansare importanta a acestui proiect de tratat si nu e exclus ca el sa poata fi semnat mai devreme decat era prevazut”, a explicat ministrul.

Ce se negociaza

Leonard Orban a spus si ca la actualele negocieri se discuta mai multe lucruri, dar in special rolul pe care il va avea Comisia Europeana.  “Asta e un subiect de discutat – intrebarea e in ce masura Comisia Europeana se poate implica intr-un proces care nu tine de Uniunea Europeana. Vreau sa va reamintesc ca au fost recent facute unele declaratii – premierul Cameron (al Marii Britanii – n.red.) spunea ca n-ar trebui utilizata Comisia Europeana in gestiunea acestui proces, in punerea in aplicare a prevederilor acestui tratat. Sunt lucruri care se negociaza in continuare, sunt lucruri foarte serioase, o sa vedem. Nu suntem intr-un stadiu foarte avansat, suntem inca, haideti sa spunem, putin dupa inceputul procesului, dar procesul va evolua. E prevazuta joi o zi de negociere substantiala pentru a discuta acest proces.  (…) Nu e definit rolul institutiilor europene, nu numai al Comisiei Europene, cum se va face recursul la Curtea Europeana de justitie… Sunt niste elemente importante care se discuta si care trebuie sa fie clarificate. Repet, pe obiectivele principale pe care le avem noi, pe coeziunea Uniunii, pe evitarea fracturii, participarea la procesul de luare a deciziilor, inclusiv la nivelul zonei euro, putem spune ca lucrurile merg spre o directie pozitiva, dar ne aflam intr-un stadiu incipient”, a conchis ministrul.

http://yellowgondolin.wordpress.com/2012/01/10/ziare-com-de-ce-a-reintrat-traian-basescu-in-arena/

Ce aude Ungaria, cu urechea lipită de șina de tren (Riscograma)

Viktor Orban a pierdut pariul simbolic început anul trecut, cum că Ungaria se poate descurca mai bine pe picioarele ei decât sub îndrumarea FMI, UE și a altor anti-naționali. După ce au rupt acordul de finanțare pentru a putea intra cu plugul în constituție, conturile viitorilor pensionari sau încasările băncilor, ungurii au reușit, vreme de un an, să se țină destul de aproape de plutonul regional.

Planul de independenţă al Ungariei ar fi funcţionat bine-mersi cu siingura condiţie ca ţara să nu aibă nevoie de împrumuturi. Însă are. Pe măsură ce panica s-a întors pe piețele financiare, Ungaria s-a decuplat. În ultima jumătate de an, forintul a pierdut 20% în fața euro, CDS-urile s-au dublat, la peste 700 de puncte, iar dobânzile la ultima licitație de obligațiuni au trecut de 10%.

Ultimul puseu de panică a fost alimentat chiar de guvern, care a anunţat că intenţionează să folosească rezervele băncii centrale – 35 de miliarde de euro – pentru finanţarea unei părţi a datoriei publice.

Ungaria a încercat să reînnoade acordul cu FMI în toamna anului trecut, însă negocierile s-au împotmolit rapid, din cauză că guvernul ungar nu vrea să anuleze legile adoptate în ultimul an. Mai nou, două cuvinte circulă înainte şi înapoi pe “axa” Budapesta-Bruxelles-Washington: Capitulare Necondiţionată.

M. Marin (Standard): Ungaria: esenţa unui “junk” politic

Ungaria: esenţa unui “junk” politic Problemele economice ale Budapestei nu sînt rezultatul unor paşi nehotărîţi într-o direcţie bună ci al unui marş susţinut şi hotărît într-o direcţie proastă. Ţara vecină este în categoria „junk” nu doar din punct de vedere economic (un calificativ acordat de toate cele trei agenţii de rating Fitch (chiar azi), Moody’s şi Standard & Poor’s) ci şi politic (un calificativ ce rezultă din îngrijorările şi dezamăgirile exprimate de din ce în ce mai mulţi oficiali americani şi europeni).

Pentru Viktor Orban programul de guvernare al cabinetului său nu era nimic mai mult decât o notă de subsol a planului său de a demola şi apoi reconstrui “în trei zile” Ungaria post comunistă. Nu este “o boala ungară” ci un “sindrom regional”. Mai peste tot în Europa Centrală şi de Est unde în primul deceniu de după 1989 foştii comunişti au definit realităţile post-totalitare fosta opoziţie din acei ani venită la putere începând cu 2000 s-a confruntat cu tentaţia reconstrucţiei – Polonia, Bulgaria sau Serbia sînt nişte bune exemple.

Orban însă a dat acestei reconstrucţii post-comuniste o notă de naţionalism, etatism şi autoritarism care a făcut ca şi sub aspect economic şi sub aspect politic noua realitate ungară să pară ceva şocant pentru comunitatea euro-atlantică.

Două elecvente formulări spun totul despre cum este percepută Ungaria din afară. Fitch vorbeşte despre politici economice ne-ortodoxe pe când guvernul SUA despre dezamăgirea provocată de faptul că preocuparea sa privind “privind independenţa justiţiei, respectarea libertăţii presei şi a trasparenţei politicilor guvernului”.

Există totuşi în cazul Ungariei şi o culpă colectivă privind situţia de acum. Nimeni din ţara vecină nu poate pretinde că Viktor Orban şi-a ascuns vreodată planurile politice. A mizat mereu pe aceeaşi carte. A susţinut mereu aceeaşi agendă.  Sigur, în plan constituţional el este responsabil de situaţia ţării. În plan politic vinovată se face întreaga majoritate care l-a împins spre putere, aplaudând toate ideile sale care acum ni se par fie ne-ortodoxe fie anti-democratice de-a dreptul. Aceasta face ca problema adevărată a Ungariei să nu fie un om (un Viktador) ci un întreg contingent politic.

Lecţia dură pe care ne-o oferă Ungaria de azi este că a fi fost anti-comunist nu este o garanie pentru a fi şi pro-democratic.

Mediafax – CE: Noua state UE au notificat prelungirea restrictiilor de munca; comisarul UE va comenta decizia

Noua dintre cele 11 state UE care impun restrictii la munca pentru români au notificat CE privind prelungirea acestora în termen legal, transmitând si explicatiile aferente deciziei, iar comisarul pentru Munca, Laszlo Andor, va comenta pe marginea acestora în cadrul viitorului Consiliu UE de resort. “Pâna la data de 31 decembrie 2011, 11 state membre nu au aplicat înca legislatia UE referitoare la libera circulatie a fortei de munca cetatenilor din România si Bulgaria, respectiv: Belgia, Republica Ceha, Germania, Irlanda, Franta, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda, Austria si Marea Britanie. Dintre aceste 11 state membre, noua continua sa aplice restrictii în ce priveste accesul liber pe piata muncii. Însa, în Italia si Republica Ceha, forta de munca din Bulgaria si România beneficiaza acum de prevederile legislatiei comunitare în domeniul liberei circulatii”, a precizat Serviciul de presa al CE la solicitarea MEDIAFAX.

Comisia reaminteste ca, “în orice caz, toate restrictiile care mai sunt în vigoare trebuie sa fie abolite pâna cel mai târziu la data de 31 decembrie 2013″. Executivul european mai arata ca, potrivit dispozitiilor Tratatului de Aderare, restrictiile privind libera circulatie a fortei de munca din cele doua state membre – România si Bulgaria – ar fi trebuit sa ia sfârsit, în principiu, odata cu data de 31 decembrie 2011 deoarece statul membru care restrictiona accesul la data de 31 decembrie putea sa continue aceasta restrictionare si dupa aceasta data, pentru înca maximum doi ani, doar în cazul unor distorsiuni serioase pe propria piata a muncii sau a unor riscuri serioase în acest sens si doar dupa notificarea Comisiei asupra deciziei de continuare a restrictionarii. Notificarea trebuia sa fie transmisa înainte de data de 1 ianuarie 2012, iar în absenta ei se aplica automat legislatia UE referitoare la libera circulatie a fortei de munca.

Noua dintre cele 11 state membre care mentineau restrictii pe piata muncii au trimis notificari pâna la data de 31 decembrie: Marea Britanie (24 noiembrie), Irlanda (15 decembrie), Germania (21 decembrie), Belgia (22 decembrie), Franta (23 decembrie), Luxemburg (22 decembrie), Malta (22 decembrie), Olanda (23 decembrie) si Austria (22 decembrie).

Celelalte doua state, respectiv “Italia si Republica Ceha au informat Comisia ca vor aplica integral legislatia UE referitoare la libera circulatie a fortei de munca începând cu data de 1 ianuarie 2012″, potrivit CE.

Comisia precizeaza ca, potrivit regulilor aplicabile, nu este necesar acordul Executivului european pentru continuarea restrictiilor. “În plus, deoarece Tratatul de Aderare nu defineste ce înseamna «o distorsiune serioasa pe propria piata a muncii» sau «riscul serios în acest sens», si datorita faptului ca pietele muncii sunt foarte diverse pe teritoriul întregii Uniuni, fiecare stat membru a trebuit sa faca propriile evaluari pentru a vedea daca este afectat, sau este amenintat sa fie afectat, de o distorsiune serioasa a pietei muncii”, mai precizeaza CE.

Comisia reaminteste ca, în trecut, a explicat în mod clar statelor membre ca asteapta ca notificarea sa fie însotita de o explicatie a evaluarii, împreuna cu o justificare deplina continând date si argumente pertinente, a distorsiunii sau riscurilor mentionate. “Toate cele 9 state membre au transmis notificari împreuna cu explicatii ale evaluarilor lor în ce priveste distorsiunile serioase pe piata muncii sau riscurile serioase în acest sens”, precizeaza Comisia, adaugând ca, desi nu este necesar acordul sau pentru ca statele membre sa continue sa aplice restrictii, comisarul Andor are în vedere sa prezinte comentarii asupra notificarilor primite de la statele membre si asupra evaluarilor si datelor prezentate de acestea în cadrul unei reuniuni viitoare a Consiliului ministrilor UE de resort.

L, Voinea (CriticAtac): Ungaria a căzut de pe harta Europei

Ungaria devine prima ţară din UE care se plasează clar în afara de­mo­cra­ţiei şi a economiei de piaţă. Modi­fi­carea Constituţiei, în sensul creşterii pu­terii Guvernului şi a castrării Băncii Centrale (Guvernul va avea ac­ces la rezervele valutare ale băncii cen­trale – pe model argentinian), precum şi în sensul restrângerii unor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, a în­gră­dirii justiţiei şi a condamnării par­ti­dului de stânga ca urmaş al comuniştilor, reprezintă o nouă treaptă pe scara măsurilor luate de Guvernul Orban.

A început cu naţionalizarea fondurilor de pensii private, o măsură pentru care se pot găsi justificări, dar la care se putea ajunge şi altfel (cum ar fi prin eliminarea obligativităţii contribuţiei la pensiile private). A urmat introducerea cotei unice de 16%, apoi suprataxarea băncilor, a companiilor farmaceutice şi a celor din industria de prelucrare a ţiţeiului. Poate măsura definitorie pentru acest guvern a fost fixarea cursului de schimb între forint şi francul elveţian la care populaţia să ramburseze cre­ditele luate în franci – o măsură ultrapopulistă, cu implicaţii majore asupra deficitului bugetar şi asupra bilanţului băncilor, dar mai ales cu semnificaţia că statul (culmea, sub un guvern de dreapta) ştie cum să apere cetăţenii de pericole. Întâmplător, pericolul au fost atunci băncile.

Apoi banca centrală, apoi anumite firme, apoi partidul de opoziţie, apoi vor veni la rând străinii, UE, FMI, şi tot aşa. De obicei, când se termină duşmanii interni se trece la găsirea unor duşmani externi; o guvernare bazată pe ură trebuie alimentată în permanenţă cu duşmani de clasă.

Schimbarea Constituţiei însoţeşte întotdeauna trecerea de la o formă de orânduire la alta. Ungaria tocmai se întoarce la dictatură, şi nu la cea comunistă, ci la o dictatură de dreapta, pe care unii ar putea-o numi de-a dreptul fascistă.

Ungaria nu mai este o economie de piaţă şi nici măcar nu mai este o democraţie. Îmi amintesc că atunci când am fost prima dată în Budapesta, prin 1994, mi-am spus că di­fe­ren­ţele de dezvoltare nu sunt chiar atât de mari şi că în trei-patru ani de creştere putem recupera decalajele. A intervenit o recesiune în România (1997-2000) care pe termen scurt a mărit decalajele. Am mai fost în Ungaria de multe ori şi de fiecare dată mi se părea că nu mai avem mult şi îi vom ajunge totuşi din urmă. Acum chiar pot spune că în România se trăieşte mai bine decât în Ungaria, nu pentru că noi am făcut mari progrese, ci pentru că ei s-au prăbuşit.

Cursul de schimb s-a depreciat cu 30% în ultima jumătate de an (de la 263 forinţi pentru un euro la 8 iulie 2011 până la 314 forinţi pentru un euro la 2 ianuarie 2012). Un motiv serios îl reprezintă fuga capitalului străin dintr-o ţară care pare să nu mai fie sigură pentru afaceri. Imaginaţi-vă cum s-ar trăi în România dacă la vară cursul de schimb ar ajunge la 5,5 lei pentru un euro. Datoria publică a Un­gariei este de două ori şi jumătate mai mare decât a României (se apropie de 90% din PIB). Rata ocu­pă­rii este de numai 56%, chiar mai mică decât în România, în timp ce şomajul este 11% (faţă de 6% la noi).

Theophyle (Curs de Guvernare): Final de an, început de epocă

Cu greutati si cu bucurii, anul 2011 are un mare merit pentru cei care i-au urmarit principalele evenimente. In 2011 am aflat ca avem politicieni de nivel mondial, asemanatori electoratelor captive de peste tot in lumea votului universal – politicieni mediocri, copii identice ale majoritatilor electoratului care i-a ales, deci Romania nu este ceva iesit din comun. Cred ca portalul Curs de Guvernare a redat o mare parte a acestor evenimente, analizand obiectiv pe cele importante.

Stiu ca pentru majoritatea cititorilor ceea ce NU se intampla in vecinatatea noastra intereseaza mult mai putin, de multe ori de loc, pentru ca noi traim aici si ne intereseaza in special ceea ce se intampla aici si mai ales in prezentul imediat. Perfect omenesc, interesul local si “patriotismul local” au fost aproape intotdeauna baza comportamentului comun al majoritatatii societatilor omenesti, chiar si dupa instalarea completa si desavarsita a statului national cu un secol si ceva in urma.

Nici macar fenomenele globalizarii si integrarii Romaniei in aceasta globalitate nu au reusit sa schimbe profund gradul de interes cu care cetateanul, chiar si cel mai implicat, vede si gandeste lucrurile – simplu, asa functioneaza probabil mentalul uman – “aici este lumea mea, traiesc in ea si ma intereseaza ce se intampla aici”. Cu toate acestea am sa incerc sa atrag atentia asupra unor fenomene, care incet – dar cert, ne cuprind si ne vor influenta viata in viitorii ani mult mai profund decat perceptiile pe care toti le avem in modul cel mai obiectiv (sau subiectiv) cu putinta.

Anul 2011 a creat un numitor comun intre noi si lumea in care traim – aceeasi neincredere in organismele internationale, in lumea financiara si bancara, dar in special in felul in care comporta, gandesc sau actioneaza liderii politici de pretutindeni. Nimic nou, in istoria recenta a majoritatii statelor Europene lucrurile stau si au stat cam la fel – cat timp divergentele erau absconse sub o prosperitate creata “pe datorie”, lucrurile au mers; astazi nu vor mai merge si vom asista la intrarea intr-o perioada extrem de tulbure. Asta ar insemna un singur lucru, parafrazandu-l pe Murphy, ca: “Acei care nu studiaza istoria ii vor repeta greselile. Acei care o studiaza vor gasi alte cai de a gresi”.

Cateva elemente care ar trebui sa ne dea de gandit si sa ne introduca in noul an, zic eu, o noua era :

1. Animozitati economico-financiare, transferate deja in zona politica, dintre Franta si Germania dintr-o parte si Marea Britanie din cealalta. De fapt animozitati care continua de pe timpul “scepticismului Thatcher”, care s-au accentuat acum sub noua guvernare conservatoare de la Londra si au culminat la Summitul din 9 decembrie a.c. ;

2. Repozitionarea politica in Europa si extinderea Uniunii Europene creaza cateva grupuri cu interese divergente de multe ori. Din punct de vedere economic-fiscal/monetar, avem doua grupuri de state – Statele din zona care au aderat la moneda unica si cei care sunt in afara ei.

3. Din punct de vedere geo-strategic, avem statele “intermarum” de la Marea Baltica la Marea Neagra, care au probleme cu o colaborare stransa cu Rusia si state ale Europei centrale si de vest, care doresc o colaborare mai intensa cu Rusia;

4. Majoritatea conflictelor “adormite” de pe teritoriul European nu si-au gasit o rezolvare practica. Ma refer la Moldova-Transnistria si Cipru (teritoriile sub ocupatie turca); Georgia – Abhazia si Osetia de Sud;

5. Sub umbrela NATO s-au gasit diferente de opinii cu ocazia multora dintre conflictele recente (Libia si Orientul Mijlociu). Mai mult decat atat, “Grupul de la Visegrad”, care parea ca si-a trait traiul, a fost inviat recent cu posibilitati de extindere geografica. Sunt experimentate aliante complementare cu SUA din partea Poloniei si a Romaniei ca polita de asigurare suplimentara;

6. Exista o competitie subterana dintre Germania si Franta in multe domenii, cel mai fatis ar fi “modernizarea Rusiei”, dar si divergente la nivel monetar si organizatoric in functionarea institutiilor Uniunii Europene;

7. Retragerea mai mult sau mai putin subtila a Statelor Unite din obligatiile militare fata de Europa si destabilizarea spontana (sau organizata) a flancului sudic si sud-estic al Mediteranei cu ocazia “anotimpurilor schimbatoare” in Orientul Mijlociu si Nordul Africii;

8. Criza economica si sociala profunda a unor state membre ale Uniunii Europene (PIIGS), care consuma resurse enorme, care nu mai au de unde sa ajunga din Europa si posibila intrare in scena a unor state din afara Europei (China / BRICS);

9. Schimbari radicale de regimuri in Orientul Mijlociu, partial simpatetice Europei si Uniunii Europene cu altele, la nivelul unor dificile incertitudini.

Numai 9 subiecte care ar trebui sa ne dea de gandit. Toate langa “ograda” noastra, toate ne vor influenta vietile la fel de mult ca politica mioritica la ale carei manifestari vom fi martori in viitorul an electoral.

La Multi Ani! – un an nou, probabil si o noua epoca