Paul Krugman (CriticAtac): Sinuciderea economică a Europei

Sâmbătă, The Times scria despre un fenomen ce pare să fi căpătat amploare în Europa: “sinuciderea provocată de criză” – oameni disperaţi, care-şi iau viaţa din pricina şomajului şi a falimentelor. Povestea era de-a dreptul sfâşietoare. Dar sunt convins că n-am fost singurul cititor, în special dintre economişti, care s-a întrebat dacă nu cumva adevărata poveste nu ţine atât de indivizi, cât de aparenta hotărâre a liderilor europeni de-a contribui la sinuciderea economică a întregului continent.

Cu numai câteva luni în urmă, încă mai nutream speranţe pentru Europa. Aşa cum probabil că vă amintiţi, la sfârşitul toamnei trecute, Europa părea să se afle în pragul unui colaps financiar, dar Banca Centrală Europeană, omoloaga Rezervei Federale, a sărit în ajutorul continentului, deschizând linii de credit nelimitate pentru băncile europene, cu condiţia ca acestea să-şi garanteze împrumuturile achiziţionând obligaţiuni de stat. Pe de-o parte, acesta era un sprijin direct pentru bănci, pe de alta, unul indirect pentru guvernele statelor europene, reuşind, în acelaşi timp, să stăvilească valul de panică.

Prin urmare, întrebarea era dacă această curajoasă şi eficientă mişcare va constitui începutul unei reconstrucţii de ansamblu, dacă liderii europeni vor folosi momentul de respiro oferit de bancă pentru a regândi tocmai acele politici care creaseră această situaţie.

Dar n-au făcut-o. Ci dimpotrivă, s-au încăpăţânat să urmeze aceleaşi idei şi politici eşuate. Şi, pe zi ce trece, e din ce în ce mai greu de crezut că cineva ar putea să-i determine să schimbe macazul.

Gândiţi-vă numai la situaţia din Spania, care se află acum chiar în epicentrul crizei. Puteţi uita toate discuţiile despre recesiune, căci, cu o rată generală a şomajului de 23,6 %, comparabilă cu cea din America Marii Depresiuni, şi o rată a şomajului în rândul tinerilor de peste 50%, Spania este în plină depresie economică. Lucrurile nu mai pot continua aşa – iar conştientizarea acestui fapt face ca preţul împrumuturilor spaniole să fie din ce în ce mai piperat.

Într-un fel, nu prea contează cum a ajuns Spania în acest punct – oricum aţi lua-o, povestea Spaniei are foarte puţine în comun cu istorioarele moralizatoare atât de populare în rândul oficialilor europeni, mai ales înGermania. Spania nu era o mare risipitoare – în ajunul crizei, avea o datorie destul de modestă şi excedent la buget. Din nefericire, avea şi un uriaş boom în construcţii, făcut posibil mai ales de către imensele împrumuturi pe care băncile spaniole le luaseră de la cele germane. Când balonul s-a spart, economia spaniolă a rămas în aer; problemele financiare spaniole sunt o consecinţă a depresiunii economice în care se află, nu cauza ei.

Cu toate acestea, directivele venite de la Berlin şi Frankfurt recomandă, aţi ghicit-o, şi mai multă austeritate fiscală.

Ceea ce, nu ne temem s-o spunem, e curată nebunie. Europa a trecut deja prin mai mulţi ani de programe de austeritate destul de dure, ale căror rezultate erau previzibile chiar şi pentru cei mai umili dintre ucenicii într-ale istoriei: astfel de programe împing economiile aflate în depresiune şi mai departe pe aceeaşi cale. Şi, dat fiind că, în evaluarea capacităţii de plată a unei naţiuni, investitorii se uită în primul rând la starea ei economică, programele de austeritate n-au funcţionat nici măcar ca mijloc de reducere a costurilor împrumuturilor.

Care să fie alternativa? Ei bine, în anii 1930 – o epocă pe care Europa zilelor noastre tinde s-o copieze din ce în ce mai în amănunt – condiţia esenţială pentru revirimentul economic a fost renunţarea la etalonul de aur. Echivalentul modern ar fi ieşirea din zona euro şi reinstituirea monedelor naţionale. Aţi putea spune că aşa ceva e de neconceput şi, într-adevăr, ar fi o măsură incredibil de distructivă atât din punct de vedere economic, cât şi politic. Cu-adevărat de neconceput, însă, ar fi a continua pe drumul actual, impunând măsuri de austeritate din ce în ce mai dure unor ţări în care nivelul şomajului este similar celui din timpul Marii Depresiuni.

Prin urmare, dacă liderii europeni ar dori cu-adevărat să salveze moneda euro, ar trebui să caute altă cale de urmat. Una care este, deja, cât se poate de clar conturată. Continentul are nevoie de politici monetare mai expansioniste, sub forma unei disponibilităţi – o disponibilitate asumată în mod public – din partea Băncii Centrale Europene de a accepta o inflaţie ceva mai mare; şi, totodată, de politici fiscale mai expansioniste, sub forma unui buget al Germaniei care, în loc să accentueze, să contracareze austeritatea din Spania şi din alte naţiuni cu probleme de la periferia continentului. Şi chiar şi cu astfel de politici, vor mai trece ani buni până când naţiunile periferice îşi vor depăşi greutăţile. Măcar aşa, însă, ar mai exista o speranţă de redresare.

În realitate, avem parte de o perfectă inflexibilitate. În martie, liderii europeni au semnat un pact fiscal care face din austeritatea fiscală răspunsul standard la orice potenţială problemă. Între timp, oficiali de rang înalt ai băncii centrale nu ratează nicio ocazie pentru a sublinia disponibilitatea băncii de a creşte dobânzile la cel mai mic semn de creştere a inflaţiei.

Ca atare, e greu să nu te laşi cuprins de disperare. În loc să admită că au greşit, liderii europeni par hotărâţi să-şi împingă economia – şi, odată cu ea, şi societatea – direct în prăpastie. Şi întreaga lume va plăti preţul pentru asta.

P. Stephens (Financial Times): Europe says goodbye to solidarity

Some words are the property of continental Europeans. You do not hear many Brits or Americans talking about “solidarity”. The expression belongs to the soggy (to Anglo-Saxon minds) consensualism of social market capitalism and to prophets of European unity. What’s happened lately is that solidarity has dissolved. This explains why the euro, and the European Union, are in so much trouble.

Another week, another sticking plaster. The deal to prop up Greece has bought some more time. The important thing – or so we are led to believe – is that the wound has been cauterised. Again. Yet, it should be blindingly obvious to all that, in the great scheme of things, the latest bail-out is a sideshow.

Two things are needed if Greece is to avoid catastrophic economic and social collapse. They apply whether it stays in or leaves the euro. The first is sufficient political resolve within Greece to reform radically the state and economy; the second is a reciprocal willingness among other Europeans to foot a sizeable bill for the failures and fraud of past Greek governments.

The pertinent question is whether such a bargain is available. The omens are not encouraging. Behind the name-calling that marks out Greece’s relationship with its eurozone partners lies a complete breakdown of trust. Many Europeans – and I am not talking only about Germans – do not believe that politicians in Athens will keep their promises; many Greeks think that the draconian austerity demanded as the price of debt relief is calculated to punish rather than rehabilitate. A fair observer would probably say that both sides have a point.

On one level, Greece can be seen as an exception. It is small and it is different. To a greater or lesser degree, the other nations on the eurozone’s periphery have taken the opportunity presented by EU membership to become modern European states. Ireland, for all its present troubles, has flowered as a self-confident nation free of a historic obsession with Britain. Spain has embraced modernity with enthusiasm. Greece’s politicians have never really bothered. Seen from Athens, the EU has been a source of cash rather than political inspiration.

Portugal has been slow to modernise. Its economy, like that of Greece, is in a pretty fine mess. But its politicians show a demonstrable resolve to catch up. So the reservoir of trust has not been drained. Policymakers in Brussels and Berlin will tell you they put Greece and Portugal in very different categories.

Drawing this line is not as easy as these politicians and officials would like. The reason that Greece has taken on such importance – it counts, after all, for only a few percentage points of eurozone output – is because policymakers have allowed it to make a wider statement about the future of the eurozone. Contagion is not a fact of economics but a product of politics.

If markets had been persuaded that Greece really was an exception, it could have been quarantined some time ago. Instead it has come to be viewed as a test of broader political intent – a test, if you like, of eurozone solidarity.

Solidarity, as an insightful study from the Paris-based think-tank Notre Europe recently observed, comes in two flavours. There is the simple transactional arrangement – the joint insurance policy against the possibility of this or that calamity – and there is the enlightened self-interest that leads governments to identify national goals in a shared and sustained strategy of integration.

The European Union was built on the latter. It was relatively easy 60-odd years ago. The horrors of two world wars, the common threat from the Soviet Union and the prodding of the US gave an irresistible logic to what the founding fathers called the process of European construction.

Solidarity was not the soppy notion of federalist dreamers. It was part of the hard-headed calculus of interests. It allowed France to claim political leadership and Germany to rebuild its economy and keep alive the prospect of reunification, while Italy could aspire to modernity and smaller states could secure a voice in the continent’s affairs. Sure, solidarity could also speak to a lofty altruism that made people feel warm about themselves, but at root it was all about self-interest.

The single currency was the ultimate expression of this marriage of national and mutual interests – the belief that the economic and political futures of its members were so inextricably intertwined as to make worthwhile an unprecedented pooling of sovereignty. The project’s huge misfortune was to be launched just as most of the other impulses for solidarity – memories of the second world war, the existential threat from communism, a divided Germany – were fading.

There are still plenty of reasons why European nations are better off working together. Most obvious is the need for a voice in a world that belongs increasingly to someone else. Germany, France, Britain – they are all too small for this world. But, important as they are, none of these ambitions – shaping trade rules, tackling climate change, securing energy supplies, or promoting democracy and stability – sounds quite so urgent or compelling as preserving the European peace.

To the extent that solidarity has been evident in the euro crisis, it has been of the transactional, zero-sum variety – creditor countries will do this only if the debtors do that. You could say that this is better than nothing. So far it has kept the show on the road. But it will never properly explain why northern taxpayers should pay southern debts or why southerners should see painful reforms as an opportunity rather than a punishment. That requires the other sort of solidarity

Capital – Ministrul german al finanțelor: eșalonarea datoriilor Greciei nu are sens

Nu ar avea niciun sens ca suma prevăzută în cel de-al doilea pachet de salvare a economiei Greciei, grav lovită de criză, să fie eşalonată, susţine ministrul german de finanţe, Wolfgang Schaeuble, conform săptămânalului Tagesspiegel am Sonntag citat de Reuters.

„Dacă Grecia obţine toate aprobările necesare, implementează reformele solicitate şi îndeplineşte şi celelalte condiţii, atunci va putea intra în posesia celui de-al doilea pachet financiar de ajutor. Un acord eşalonat sau un acord pas cu pas nu ar fi necesar”, a declarat Wolfgang Schaeuble.

„Ne vom decide asupra întregului program (de ajutorare) luni”, a mai precizat el. Agenţia britanică de presă cita miercuri surse care susţineau că oficialii din cadrul ministerelor de finanţe din zona euro examinează modalităţi de a amâna oferirea unor părţi sau a întregii sume de ajutor de 130 de miliarde de euro, destinată Greciei. Însă liderii europeni şi-au exprimat vineri optimismul cu privire la capacitatea Greciei de a-şi asigura întreaga sumă prevăzută, după ce Atena a operat noi reduceri bugetare.

De asemenea, ministrul german s-a apărat în faţa criticilor formulate de preşedintele elen Karolos Papoulias, care l-a acuzat că insultă Grecia. „Nu cunosc niciun domn Schaeuble care ar face aşa ceva. Poate că preşedintele Greciei a înţeles greşit anumite lucruri”, a explicat el. Oficialul german a mai precizat că miniştrii europeni de finanţe se luptă de doi ani pentru a stabiliza moneda unică europeană „şi în particular pentru a stabiliza Grecia”.

El a subliniat faptul că nu vor fi formulate noi condiţii pentru acordarea ajutorului în cazul Greciei, „dar Atena trebui să ofere suficiente garanţii că va respecta condiţiile asupra cărora s-a convenit deja, indiferent de rezultatul alegerilor”.

Wolfgang Schaeuble s-a referit de două ori în această săptămână la Grecia ca la ‘o gaură fără fund’, remarci ce au provocat indignare la Atena şi au alimentat suspiciunile că liderii europeni ar pregăti excluderea Greciei din zona euro, în urma unor estimări care susţineau că o asemenea variantă nu ar distruge moneda euro.

S. Panturu (Business24) Secretul cresterii economice: Cursul valutar

Economia Germaniei a fost una dintre minunile lumii, in ultimii ani. In timp ce restul Europei a fost in cadere libera, rata de somaj a Germaniei a atins cel mai scazut nivel din ultimele decenii. Secretul: cursul valutar.

Saptamana aceasta, Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, clubul economiilor dezvoltate din toata lumea, a publicat cele mai recent “Studiu Economic asupra Germaniei”, relateaza New York Times. Cea mai mare provocare cu care se confrunta aceasta tara: gasirea de muncitori.

Raportul recomanda pasi pentru incurajarea femeilor sa lucreze. “Va felicitam sincer pentru o economie bine gestionata”, a spus Angel Gurria, secretarul general al OEDC, intr-un discurs tinut la Berlin. “Modelul de crestere al tarii a fost un success de trecere prin apele furtunoase ale crizei.”

Sistemul nemtesc al muncii, strategia de a trece angajatii pe program part-time ca solutie impotriva concedierilor, pare ca a jucat un rol critic in mentinerea ratei de somaj la un nivel scazut.

Insa declinul somajului se datoreaza faptului ca Germania a reusit sa asigure pietele ca moneda nationala este subevaluata, atat in raport cu cele ale statelor vecine, cat si in raport cu restul valutelor din lume. Acest lucru a ajutat exportatorii tarii si a adus afaceri in tara.

In timpul Marii Depresiuni, multe state au incercat sa-si deprecieze monedele pentru a castiga avantaje de export in fata rivalilor. Insa nu a functionat deoarece restul tarilor au raspuns la randul lor cu masuri similare.

Acum, unii dintre vecinii Germaniei nu mai prezinta interes pentru investitori. Nu pot lua exemplul Marii Depresiuni si nu-si pot scadea monedele. Pentru simplul fapt ca nu mai au monede proprii.

Crearea euro in urma cu 12 ani a parut initial a fi o comoara pentru statele care au adoptat moneda unica. Costurile de imprumut au scazut, pe masura ce riscurile monedei au parut ca dispar, iar ratele dobanzilor au convers cu ratele deja joase ale Germaniei.

Insa cele mai multe dintre aceste state nu au luat masuri pentru a mentine costurile muncii la un nivel scazut sau pentru a implementa reforme structurale care sa le permita sa faca fata unui mediu in in care nu mai poti deveni competitive prin deprecierea monedei.

Agerpres – presa internationala: “Demisia lui Boc, un semnal privind problemele cu care se confruntă ţările din afara zonei euro”

Presa internaţională de marţi notează că austeritatea a devenit un subiect controversat în Europa, iar protestele declanşate în ţări europene, printre care şi România, pun din ce în ce mai mult în discuţie viabilitatea politică pe termen lung a acelui tip de programe de austeritate impuse de UE şi FMI ţărilor în dificultate şi îndatorate din Europa. Demisia premierului român Emil Boc este un semnal de alarmă puternic asupra problemelor cu care se confruntă ţările din afara zonei euro.

Wall Street Journal /WSJ/ comentează că premierul român Emil Boc a demisionat luni după seria de proteste violente la nivel naţional împotriva reducerilor bugetare şi a standardelor de trai în scădere, în contextul în care agitaţia politică tot mai profundă, alimentată de criza economică prelungită din Europa, s-a extins pe întreg continentul. Mii de români au ieşit pe străzile hibernale din Bucureşti şi alte oraşe, în ultimele săptămâni, pentru a-şi revărsa furia faţă de guvernarea de centru-dreapta a lui Boc, care a pus în aplicare măsuri dure de austeritate într-un efort de a redresa finanţele statului.

Colapsul încrederii în Boc şi echipa sa reflectă sprijinul popular în scădere faţă de strângerea curelei după ani de impozite mai mari şi reduceri ale salariilor din sectorul bugetar şi ale pensiilor, care până acum nu au fost însoţite de o revenire la creşterea economică robustă.

Relevând că şi Slovacia vecină lovită de criza din Europa a fost zguduită vineri de cele mai mari proteste de la sfârşitul comunismului încoace, WSJ a apreciat că astfel de revolte pun din ce în ce mai mult în discuţie viabilitatea politică pe termen lung a acelui tip de programe de austeritate impuse de UE şi FMI ţărilor în dificultate şi îndatorate din Europa.

UE şi FMI, care au salvat România din pragul insolvenţei în 2009, printr-un împrumut de 26 miliarde de dolari condiţionat de reduceri de cheltuieli şi alte măsuri, au declarat, luni, că ‘programul lor rămâne pe făgaş’. Creditorii au subliniat că ‘consolidarea fiscală a îmbunătăţit credibilitatea României”.

Dacă politicienii par să şovăie în angajamentul lor faţă de planurile de austeritate, acest lucru ar putea creşte costurile de împrumut ale ţării pe pieţele de capital, au avertizat analiştii.

România este al doilea membru cel mai sărac al UE, cu PIB-ul pe cap de locuitor sub jumătate din media blocului şi nu a adoptat euro. Ca multe ţări din Europa, a făcut datorii şi a crescut cheltuielie de stat în timpul anilor de creştere rapidă şi credit uşor înainte ca criza financiară globală din 2008 să declanşeze o recesiune.

Reducerile de cheltuieli ulterioare au consolidat finanţele publice, dar au acţionat ca o frână în calea redresării economice. PIB-ul s-a redus cu 7% în 2009. Economia a crescut cu aproximativ 2,5% în 2011 şi este de aşteptat să crească cu 1,5%-2% în acest an. Dar nu este suficient pentru a recupera terenul pierdut în timpul crizei, consideră WSJ. Totodată, este clar că românii şi-au pierdut răbdarea faţă de liderii politici, unii consideraţi corupţi şi intangibili.

Ca un indiciu al stării de spirit populare, imagini televizate ale unei reuniuni de prânz sponsorizate de Ministerul român de Finanţe şi Banca Naţională, la care a participat şi şeful misiunii FMI în ţară, au declanşat critici dure din partea unor politicieni din opoziţie şi comentatori din mass-media. Evenimentul, care a avut loc la un restaurant dintr-o staţiune de munte, nu a fost deosebit de luxos, dar a fost suficient pentru a alimenta furia, este de părere publicaţia. Oficialul FMI a negat orice comportament inadecvat, aminteşte ziarul.

Guvernul Boc a tăiat aproximativ 200.000 de locuri de muncă din sectorul public din 2009 încoace. Traian Băsescu a declarat că încă 100.000 de locuri trebuie eliminate până la sfârşitul acestui an. Salariile bugetarilor au fost reduse cu 25%. Guvernul a luat măsuri pentru a ridica vârsta de pensionare şi a elimina pensiile speciale pentru militari sau poliţişti. A crescut TVA-ul şi a tăiat din subvenţii, inclusiv ajutorul pentru încălzire, aminteşte WSJ.

New York Times relevă că premierul Boc este cel mai recent lider european care a căzut victima unei stări de spirit de indignare publică privind măsurile de austeritate şi creşterea stagnantă. Economia a început să crească din nou după o recesiune profundă în 2009 şi 2010, dar popularitatea lui Boc a avut de suferit după ce a crescut taxele şi a operat reduceri mari ale salariilor bugetarilor pentru a se conforma unui program de salvare al FMI.

Prin demisia sa, Boc se alătură seriei de lideri din UE care au părăsit mandatul: în ţări care au primit bailout-uri, precum Portugalia, Grecia şi Irlanda, în ţări cu teren şubred ca Spania şi Italia şi în ţări mai stabile fiscal ca Finlanda, Danemarca şi Slovacia. Preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, speră să evite să-şi vadă numele adăugat la lista de lideri demişi atunci când alegătorii vor merge la vot în această primăvară, dar publicul a demonstrat un ”apetit vorace” pentru o schimbare politică în contextul în care condiţiile economice dificile persistă.

Chiar dacă atenţia Europei rămâne concentrată asupra negocierilor privind datoria Atenei şi repercusiunilor pentru euro, demisia lui Boc serveşte drept un memento puternic al problemelor cu care se confruntă ţările din afara zonei euro.

Spre deosebire de Ungaria, care depune eforturi pentru a se stabiliza şi a avut negocieri accidentate cu FMI, România este ‘pe făgaş’ în obiectivele de a îmbunătăţi creşterea economică, în timp ce menţine stabilitatea fiscală şi financiară, potrivit evaluării de duminică a progreselor ţării în conformitate cu programul de împrumut, făcută de reprezentanţii de la FMI, Banca Mondială şi UE.  ‘Nu anticipez că schimbarea de guvern va duce în mod necesar la schimbări majore în acest sens’, a declarat Jeffrey Franks, şeful misiunii FMI pentru România, într-un interviu telefonic pentru New York Times de la Bucureşti. ‘Focalizarea-cheie este de a menţine stabilitatea economică pentru care s-au depus eforturi majore şi greu câştigată, pe care România a realizat-o cu unele sacrificii considerabile în ultimii ani’, a subliniat el.

Austeritatea a devenit un subiect controversat în Europa, în contextul în care criza datoriilor s-a agravat. Din Grecia în Irlanda, adversarii au criticat o filosofie impusă de Germania şi cancelarul Angela Merkel, pentru ceea ce ei consideră a fi reduceri dureroase în domeniul serviciilor şi locurilor de muncă ale bugetarilor pentru a plăti pentru decizii proaste ale unor instituţii financiare şi gestionarea incorectă a unor guverne. Mulţi economişti, în special din SUA, susţin că înăsprirea cheltuielilor într-un moment de stagnare sau de recesiune nu face decât să împiedice recuperarea robustă. Franks a spus că FMI oferă un colac de salvare şi acordă unor ţări precum România mai mult timp pentru a opera schimbările necesare. ‘În final, pentru ţări mici ca România, în special pieţe emergente, abilitatea de a gestiona deficite fiscale mari este constrânsă de dorinţa cuiva de a împrumuta,’, a spus Franks.

Analiştii politici spun că demisia lui Boc nu este o surpriză. ‘Din punct de vedere politic, coaliţia de guvernământ a fost deja epuizată’, a declarat analistul politic şi consultantul Dorel Şandor. El a afirmat că demonstraţiile au dezvăluit o dezamăgire profundă faţă de toate partidele politice, nu doar faţă de guvern. ‘Oamenii de rând de pe stradă reacţionează faţă de toţi iar acest lucru ar putea fi un semn de probleme reale pentru mediul politic din România”, a explicat el.

Potrivit Financial Times, Boc a demisionat într-o încercare clară de a detensiona protestele împotriva măsurilor de austeritate şi presupusului clientelism al guvernului, care au mocnit timp de trei săptămâni.  FT apreciază că, în pofida protestelor, demersul lui a venit ca o surpriză. Unii analişti au remarcat faptul că guvernul a făcut unele concesii demonstranţilor, iar protestele au părut să-şi piardă avântul înainte de a fi fost întrerupte brusc de vremea deosebit de rece din Europa Centrală.  ”Demersul de astăzi al premierului ar trebui să fie văzut mai mult ca un semn de disperare, având în vedere presiunea puternică asupra guvernului de a ceda la proteste din ultimele săptămâni, versus poziţia puternică a UE-FMI privind probleme cum ar fi salariile din sectorul bugetar şi pensiile’, a declarat Simon Quijano-Evans, strateg privind pieţele emergente la ING.

Ziarul Scotsman notează că premierul desemnat Mihai-Răzvan Ungureanu s-a angajat rapid să continue reformele economice nepopulare, dar numirea lui poate face prea puţin pentru a potoli furia populară. Demisia lui Boc, cu nouă luni înainte de alegerile parlamentare programate pe care părea condamnat să le piardă, a stimulat apetitul pentru mai multă schimbare în echipa care a apelat la FMI în 2009, pentru a primi 20 de miliarde de euro în scopul prevenirii colapsului financiar.

Ziarul mai relevă că unii protestatari ar dori să vadă şi plecarea lui Băsescu, care este, la fel ca Boc, un ”produs” al PDL şi un susţinător vocal al programului de austeritate.

În timp ce USL vrea alegeri anticipate, nu are suficiente locuri în Parlament pentru a bloca confirmarea lui Ungureanu, exceptând cazul în care poate atrage dezertori din coaliţia anterioară a PDL, minorităţi etnice şi un grup de independenţi.

Protestatarii sunt furioşi pentru standardele de trai scăzute şi ceea ce spun ei că este corupţia extinsă într-o ţară în care venitul mediu este sub 350 de euro – un sfert din salariul minim legal din Franţa – iar unele sate şi chiar părţi ale capitalei nu au apă curentă sau electricitate, scrie Scotsman.

Băsescu, un fost căpitan de vas cunoscut pentru abordarea sa deschisă, deţine o poziţie care este teoretic în mare parte ceremonială, dar care acum este văzută de mulţi drept sediul real al puterii. Mandatul său expiră în 2014. El speră ca schimbarea la vârful guvernului să-i acorde PDL un moment de respiro pentru a recâştiga teren în sondaje, deşi se află cum mult în urma poziţiei din trecut, la sub 20% sprijin.

Şi ziarul britanic The Independent relevă că Boc este ultima victimă a măsurilor de austeritate aplicate în UE, subliniind la rândul său că, în realitate, Băsescu are multă putere şi ia multe decizii-cheie, o situaţie care a contribuit la climatul politic agitat. Ziarul mai aprecizează că, deşi România nu a adoptat încă moneda euro, ţara s-a angajat să se alăture clubului monedei unice la un moment dat.

Los Angeles Times relevă că austeritatea a devenit cuvântul de ordine în Europa, unde guvernele au operat reduceri de cheltuieli şi au încercat să ţină în frâu datoriile pentru a ajuta la restabilirea încrederii în moneda euro afectată. Astfel de reduceri de austeritate sunt adesea un gen de ”dinte-pentru-dinte” pentru supravieţuirea financiară a unor ţări strâmtorate: România a facut reduceri radicale pentru a obţine un împrumut de 26 miliarde de dolari de la FMI, UE şi Banca Mondială.

Dar în România şi în alte ţări, reduceri atât de profunde sunt extrem de nepopulare. Grecii susţin că măsurile de austeritate nu stabilizează economia care se clatină.

Bloomberg relevă că noul cabinet trebuie să reconstruiască sprijinul coaliţiei de guvernământ după protestele violente faţă de măsurile de austeritate mandatate în cadrul unui împrumut de salvare. Preşedintele Senatului, Vasile Blaga, a declarat într-un interviu telefonic pentru agenţie că este încrezător că coaliţia are voturile necesare pentru a trece aprobarea noului guvern prin Parlament.

Demisia premierului Emil Boc, desemnarea lui Mihai-Răzvan Ungureanu pentru formarea unui nou cabinet, precum şi situaţia generală din România sunt consemnate marţi în paginile ştirilor internaţionale ale celor mai importante cotidiene spaniole, care scriu la unison că măsurile dure de austeritate, provocate de criza economică, au fost cele care au forţat anunţul demisiei.

Preşedintele Traian Băsescu a anunţat desemnarea noului prim-ministru după ce, cu câteva ore înainte îl sacrificase pe Emil Boc pentru a domoli furia oamenilor şi protestele dure antiguvernamentale, scrie cotidianul El Pais, cu precizarea că această chestiune a înlocuirii premierului a fost discutată încă din luna decembrie, potrivit preşedintelui.

Recent plecată din România, misiunea FMI şi a Comisiei Europene arăta că nu vede vreun motiv pentru ca schimbarea guvernului să aibă vreo influenţă asupra acordului de împrumut, excluzând orice legătură între rezultatele misiunii de observare şi demisia premierului, mai notează cotidianul spaniol. De asemenea, acesta mai observă că Boc a plecat cu capul sus de la guvernare, după ce, în urma celor doi ani de recesiune, a reuşit să încheie 2011 cu o creştere economică de 2,5% – una dintre cele mai importante rate de creştere din UE – şi ar putea încheia 2012 cu o creştere de 2%. În sfârşit, El Pais aminteşte şi că în Grecia sau Italia criza şi măsurile de austeritate i-au costat funcţiile pe premierii Georgios Papandreu, respectiv Silvio Berlusconi, iar în Marea Britanie, Olanda, Irlanda, Portugalia, Danemarca şi chiar Spania, guvernele şi-au schimbat culorile politice din 2010.

Premierul Emil Boc şi-a anunţat demisia în urma protestelor dure care au avut loc împotriva politicii sale de austeritate, scrie la rândul său cotidianul El Mundo. Acesta relatează că Boc a dat asigurări că plecarea sa de la guvern are drept obiectiv principal ‘calmarea situaţiei politice şi sociale a ţării’. El Mundo aminteşte că România, lovită de criza economică, a fost scena unor manifestaţii puternice împotriva reducerilor salariale aplicate de guvern, eliminării de mii de locuri de muncă şi creşterii impozitelor, cerând demisia lui Boc şi a preşedintelui Traian Băsescu, pe care îl acuzau de autoritarism. Perceput drept ‘marioneta’ preşedintelui, mai scrie cotidianul spaniol, Boc şi-a apărat din nou politica de economisire, arătând că aceasta ‘a salvat ţara de la colapsul economic’.

În aceeaşi termeni şi despre aceeaşi situaţie din România scriu marţi şi cotidienele La Razon ori La Vanguardia, iar ABC consemnează pe scurt că premierul român a căzut în urma protestelor împotriva planurilor de austeritate, iar de acum legislativul urmează să ratifice numirea la şefia guvernului a şefului serviciilor de informaţii externe, Mihai-Răzvan Ungureanu. Acest din urmă cotidian spaniol aminteşte că guvernul de la Bucureşti a aprobat reduceri şi tăieri sau creşterea TVA pentru a putea respecta condiţiile împrumutului de 20 de miliarde de euro de la FMI şi stimula economia, lovită de o recesiune puternică.

Cotidianul Publico, ce are vederi evidente de stânga, scrie că revoltele populare împotriva reducerilor FMI au doborât guvernul român. Publicaţia aminteşte că Boc a fost profesor universitar şi afirmă că, în ciuda faptului că este un om al dreptei, ca mulţi dintre politicienii din ţară, a fost preşedinte al Uniunii asociaţiilor studenţilor comunişti, între 1987 şi 1989. Ulterior, a fost ales deputat în legislativul de la Bucureşti şi a avut o activitate intensă de militant de centru-dreapta, mai notează Publico, apreciind că Boc este un supravieţuitor politic, care a depăşit fără prea multe probleme dificultăţile tranziţiei de la dictatura comunistă la democraţia parlamentară şi a îmbrăţişat neoliberalismul.

După trei ani de austeritate, România este în continuare obligată să aplice reforme, titrează Le Monde. Pentru că a fost în linia întâi, atunci când preşedintele Traian Băsescu s-a făcut mai discret, Boc a plătit preţul reformelor în care s-a angajat. El este, deci, obligat să motiveze cura de austeritate introdusă în 2009. În acel an, România, lovită din plin de criza economică, a împrumutat 20 de miliarde euro de la Fondul Monetar Internaţional (FMI), Banca Mondială şi Uniunea Europeană (UE). În martie 2011, un al doilea acord, menit să prevină o agravare a crizei, a fost semnat pentru o linie de credit în valoare de cinci miliarde de euro.

În schimb, statul român s-a angajat să aplice un sever program de economii, în special prin reducerea cu 25% a salariilor personalului bugetar, îngheţarea pensiilor şi majorarea TVA de la 19 la 24%. Reprezentanţii FMI, susţinuţi de cei ai Uniunii Europene, au mai cerut liberalizarea treptată a pieţii energiei şi gazelor, notează ziarul francez.

Destinate să reducă deficitul bugetar, aceste reforme sunt pe cale să bulverseze economia românească, susţinută îndeosebi de cererea internă. ‘În 2007 şi 2008, creşterea economică a României atingea anual circa 8% din PIB, din care jumătate provenea din consumul casnic. Dar această creştere era nesustenabilă. Consumatorii casnici beneficiau de majorarea salariilor care le permitea să obţină foarte uşor credite’, explică Sandrine Levasseur, economist la Observatorul francez pentru conjuncturi economice.

În opinia sa, ‘România va ieşi destul de greu din situaţia actuală, deoarece politica de austeritate nu face decât să se adâncească sărăcia. În absenţa cererii interne, singura speranţă a României constă în relansarea economică a zonei euro. Ţara va putea să-şi reia atunci exporturile de care este foarte dependentă’. ‘Dar acestei ţări îi lipseşte un sector dominant, cum ar fi tehnologia de vârf în Cehia sau sectorul auto în Slovacia’, nuanţează ea. Exporturile româneşti sunt foarte diversificate – aparate electrice şi electrocasnice, automobile cu preţuri scăzute, textile -, care însă generează o valoare adăugată redusă, încheie Le Monde.

Criza datoriei a făcut o nouă victimă politică, premierul român Emil Boc. Situaţia din România dovedeşte că Europa Centrală şi de Est sunt în prezent fragilizate. Guvernul ungar s-a confruntat în acest week-end cu un marş de protest al opozanţilor, iar manifestaţiile anti-corupţie s-au înmulţit în Slovacia. În Republica Cehă, acordul european a destabilizat guvernul iar Slovenia a cunoscut deja alternanţa, în urma crizei datoriilor, scrie publicaţia franceză La Tribune.

La Tribune aminteşte că în 2009 Bucureştiul a solicitat un ajutor de 20 de miliarde de euro de la FMI pentru a evita falimentul. Evident, instituţia cu sediul la Washington a pus condiţiile sale, în special în termeni de consolidare a finanţelor publice. Pensiile au fost îngheţate, salariile bugetarilor tăiate cu un sfert. Pentru a merge chiar mai repede, TVA-ul a trecut de la 19% la 24%.

Într-o primă etapă, aceste măsuri au fost bine acceptate şi cu numai câteva luni în urmă cancelariile au lăudat admirabila ‘pasivitate’ a românilor, în special prin comparaţie cu rezistenţa grecilor, portughezilor sau italienilor. În 2011, deficitul bugetar a fost adus de la 6,9% la 4,9% din PIB. Dar efectele acestei consolidări au sfârşit prin a greva prea greu populaţia, deoarece creşterea economică a rămas slabă. După doi ani de declin puternic în 2009 şi 2010 (-7,1% şi -1,9%), PIB-ul nu a crescut în 2011 decât foarte modest (+1,7%) iar previziunile de creştere pentru 2012 au fost revizuite de Comisia Europeană de la 3,1% la 2,1%. Rata şomajului a crescut anul trecut de la 7,3%, la 8,2%.

Business24: Retrogradarile din zona euro franeaza cresterea economica a Romaniei

Retrogradarea a noua state din zona euro, printre care Franta si Austria, de catre agentia de evaluare Standard & Poor (S&P) a lovit blocul comunitar. Decizia S&P va determina o crestere a costului de finantare pentru Romania, spun specialistii.

Analistii internationali avertizeaza ca viitorul euro este in pericol si ca moneda unica europeana risca sa dispara. Romania va simti retrogradarea operata de S&P pentru ca se va majora costul de finantare in euro.

Economistul sef al Raiffeisen Bank Romania, Ionut Dumitru, spune ca finantarile in euro, cel mai probabil, vor avea o tendinta de scumpire in Romania. “Finantarile in euro vor avea o tendinta de scumpire, ceea ce poate va avea si un aspect pozitiv, prin stimularea creditarii in lei. In ceea ce priveste riscul deprecierii leului, cu o inflatie mica si in scadere, spatiul de manevra este mai mare si ca dobanda, si la nivel de curs. Cu un curs usor mai depreciat, pana la 4,4 lei/euro, nu vad efecte semnificative. Important sa nu fie mai mult”, a adaugat Dumitru.

Desi in contextul international este inevitabila o presiune pe curs in toata Europa de Est, Dumitru crede ca in Romania ar trebui sa fie efecte mai mici pentru ca prezenta nerezindetilor este mai redusa.

Finantare mai scumpa in euro pentru Romania

Economistul sef al UniCredit, Dan Bucsa, se astepta la o penalizare a activelor din centrul si estul Europei, dar nu vede o contagiune pe canal bancar direct din decizia S&P. “Probabil ca BCE va continua sa reduca costurile de finantare ale bancilor pe termen mediu.Finantarea alternativa prin obligatiuni era deja scumpa pentru bancile europene. Cred ca sunt alte motivatii pentru care se va scumpi fiunantarea, mai importante decat decizia agentiei de rating. Deja banii se scumpeau pentru bancile europene”, a continuat Bucsa. Economistul sef al UniCredit s-a aratat sceptic ca Romania va putea iesi pe pietele externe in prima jumatate a anului, pentru ca se imprumuta foarte multe tari cu rating mai bun si datorii mari de finantat.

Analistul Florin Citu crede ca pe termen scurt aceste decizii vor afecta negativ cresterea economica din Romania, prin costuri mai mari ale capitalului. “Efectul imediat al acestor decizii se va simti in costul de finantare. Din pacate pentru noi, faptul ca Franta, Italia, Austria se finanteaza mai scump inseamna ca si pretul capitalului directionat catre Romania va fi mai mare”, a spus Citu.

Pe termen lung, daca UE vrea sa ramana competitiva la nivel global, Citu considera ca efectul ar trebui sa fie o crestere a productivitatii si inscrierea pe un canal de crestere economica sustenabila.

Romania nu scapa de “blestemul care este criza zonei euro

Daniel Daianu, fostul ministru de Finante, spune ca adancirea crizei din zona euro reprezinta o problema pentru Romania, din punctul de vedere al finantarii si refinantarii.
“Trebuie sa incepem sa returnam bani catre finantatorii internationali, ma refer la institutiile internationale care au constituit pachetul de asistenta pentru Romania. Ne-am vedea puternic erodat intrumentul ca componenta cererii agregate care a ajutat Romania mai ales in 2010 si 2011 cel mai mult, ma refer la exportul net.
Romania a avut o dinamica buna a exporturilor.

Incetinirea activitatii economice, reintrarea in recesiune in principalele tari care furnizeaza piete pentru intreprinderi care opereaza in Romania va afecta exportul nostru. Deci, si pe filiera comerciala am avea de suferit. Am avea de suferit in domeniul bancar. Lipsa de apetit a bancilor in a refinanta, nu mai vorbesc de oferirea de credite, va lovi economia, ar diminua din posibilitatile ca in 2012 sa avem crestere economica”, sustine Dainau.

El spune ca o adancire a crizei in zona euro ar alimenta fuga catre lichiditate. “Bancile prefera sa isi tina lichiditatile, nu sa le imprumute altor banci. Daca au exces de lichiditate fac plasamente la Banca Centrala Europeana. De altfel se vede si pe piata bancara autohtona. Daca aceasta criza se adanceste s-ar putea sa asistam la iesiri de lichiditati din economia romaneasca care ar pune presiuni pe piata valutara in lipsa unei interventii viguroase a bancii nationale”, conchide Daianu. “Deci, vom avea de suferit socuri. In primul rand este costul finantarii si refinantarii. Ce se intampla in zona euro este contaminant pentru spreaduri, pentru marje. Putem cunoaste si evolutii mai bune, in sensul scaderii unor marje, dar putem sa ne confruntam cu o persistenta a unor CDS-uri bine cocotate, chiar crescute si cel mai nepotrivit pentru noi ar fi ca, chiar daca vom avea o diminuare a deficitului bugetar, el nu s-ar materializa intr-o scadere a CDS-ului pentru Romania. Aici vom vedea ce inseamna contagiune”, a mai spus Daianu.

Fostul ministru de finante este de parere ca pentru Romania, aceasta adancire a crizei in zona euro, si nu o ameliorare a situatiei, este rea din punct de vedere al finantarii si refinantarii prin costul pentru bugetul public al Romaniei. “Trebuie sa incepem sa returnam bani catre finantatorii internationali, ma refer la instituitiile internationale care au constituit pachetul de asistenta pentru Romania. Ne-am vedea puternic erodat intrumentul ca componenta cererii agregate care a ajutat Romania mai ales in 2010 si 2011 cel mai mult, ma refer la exportul net. Romania a avut o dinamica buna a exporturilor. Incetinirea activitatii economice, reintrarea in recesiune in principalele tari care furnizeaza piete pentru intreprinderi care opereaza in Romania va afecta exportul nostru. Deci, si pe filiera comerciala am avea de suferit. Am avea de suferit in domeniul bancar. Lipsa de apetit a bancilor in a refinanta, nu mai vorbesc de oferirea de credite, va lovi economia, ar diminua din posibilitatile ca in 2012 sa avem crestere economica”, sustine Dainau.

El spune ca o adancire a crizei in zona euro ar alimenta fuga catre lichiditate. “Bancile prefera sa isi tina lichiditatile, nu sa le imprumute altor banci. Daca au exces de lichiditate fac plasamente la Banca Centrala Europeana.

De altfel se vede si pe piata bancara autohtona. Daca aceasta criza se adanceste s-ar putea sa asistam la iesiri de lichiditati din economia romaneasca care ar pune presiuni pe piata valutara in lipsa unei interventii viguroase a bancii nationale”, declara Daianu.

Franta, retrogradata pentru prima data in istorie

Franta a fost retrogradata, vineri seara, pentru prima data in istorie si a pierdut ratingul suveran de triplu A. Agentia de evaluare S&P a mai depunctat si Austria, Italia, Spania si Portugalia. In timp ce Angela Merkel, cancelarul german, sustine ca se astepta la o asemenea decizie, analistii internationali considera ca urmeaza un sir de evenimente care vor zgudui zona euro, scrie Financial Times.

Retrogradarea Frantei a fost intens mediatizata, dar nu a facut decat sa “mascheze” un alt eveniment, cel putin la fel de important. Negocierile purtate de executivul elen cu creditorii sai au esuat. Cu alte cuvinte, Grecia nu va primi finantarea atat de necesara si se afla la un pas de faliment. Daca statul elen va intra in faliment, ar putea fi dat afara din zona euro, iar “Europa cu doua viteze” ar putea fi mai aproape decat lasau sa se inteleaga sefii de state ai blocului comunitar. “Europa cu doua viteze” reprezinta un concept pe care ministrii de finante l-au luat in calcul, in timpul intalnirilor de anul trecut.

De altfel, conceptul Europei cu doua viteze a prins contur in urma summitului de pe 9 decembrie, cand continentul european “s-a divizat”. Pe de o parte avem nucleul dur reprezentat deocamdata de tarile din zona euro care vor merge catre unificarea fiscala. In cealalta parte raman statele care nu au aderat la moneda unica europeana, care-si pot defini singure politicile fiscale, dar vor fi atent monitorizate de la Bruxelles.

Daca Grecia va intra in faliment si va fi exclusa din zona euro, situatia va fi si mai complicata. Bancile creditoare ale Greciei au interupt negocierile, pentru ca nu au reusit sa stabileasca exact cuantumul sumei de bani care va fi stearsa din datoria Greciei.  Investitorii vor detine obligatiuni de stat, dar nu au decis, inca, nivelul ratei dobanzii si a data scadentei noilor obligatiuni.Oficialii greci si creditorii natiunii au cazut de acord, in octombrie, asupra unei taieri cu 50 la suta a datoriilor grecesti de 206 de miliarde de euro, cu scopul ca datoria Greciei sa revina la 120% din PIB pana in 2020, de la nivelul de varf de 142%.

Au trecut doua luni si cele doua parti nu au luat nicio decizie. Analistii interntionali citati de Bloomberg spun ca, in functie de cum decurg negocierile, creditorii privati ar putea pierde pana la 80% din creanta lor asupra statului grec, si nu 50%.

Retrogradarea Frantei pune presiune si asupra Fondului European de Stabilitate Financiara (FESF), in conditiile in care statul francez se numara printre cei mai mari contribuitori.

Constienta de miza, zona euro s-a angajat vineri seara sa isi consolideze apararea financiara si a amintit ca FESF “dispune de resurse suficiente pentru a-si onora angajamentele actuale si eventuale alte (angajamente ulterioare) in viitor”, potrivit lui Jean Claude Juncker, presedintele Eurogrup.

Ratingul suveran al FESF depinde in egala masura de ratingul Frantei si Germaniei. In acest moment, tarile care au rating AAA contribuie cu 58% la fonduri, iar numai Franta aloca 20,3% din bani.

Curs de Guvernare: Standard & Poor’s retrogradează ratingul a 10 state din eurozonă, printre care Franţa şi Austria

Agenţia Standard & Poor’s a retrogradat vineri seară ratingul a 10 ţări din zona euro – cea mai drastică decizie (deşi previzibilă) fiind retrogradarea Franţei.

Pentru prima oară, Franţa pierde calificativul “AAA”, fiind coborâtă cu o treaptă,  la “AA+”. “Nu va exista un nou plan de austeritate, pentru că aceasta nu este o problemă care să ţină de rigoarea bugetară”, a adăugat ministrul francez al Finanţelor, François Baroin.

Au mai pierdut câte o treaptă: Austria, Slovacia, Slovenia, Malta, şi câte două trepte Italia, Spania, Portugalia, Cipru.

Marile economiii:

• Italia a coborât două trepte, la “BBB+”
• Austria a coborât o treaptă, la “AA+”
• Spania, a cobotâr două trepte, la “A”, de la “AA-”
• Portugalia – a pierdut două trepte şi se îndreaptă spre statutul ţărilor nerecomandfate investitorilor, la categoria “junk”.

Şi-au păstrat ratingurile Germania, Luxembourg, Finlanda, Olanda, Estonia şi Irlanda.

S&P şi-a argumentat decizia prin aceea că măsurile de austeritate luate de liderii europeni până acum ca răspuns la criză sunt insuficiente şi chiar riscă să devină autodistructive.

Reacţii: Liderii şi bursele

Comisarul european pentru afaceri economice şi monetare, Olli Rehn, şi-a exprimat “regretul pentru decizia aberantă a (agenţiei) Standard & Poor’s”, care a retrogradat vineri nota datoriei suverane a nouă ţări din zona euro, relatează AFP, citat de Agerpres. “După ce am verificat că momentul nu a fost ales la întâmplare, îmi exprim regretul pentru decizia aberantă luată (vineri) de Standard & Poor’s privind ratingul mai multor ţări din zona euro, în momentul în care acţionează în mod decisiv pe toate fronturile pentru a răspunde crizei”, a afirmat Rehn într-un comunicat dat publicităţii.

Pe de altă parte, bursele au reacţionat încă de vineri dimineaţă, la apariţia zvonului privind retrogradările ce urmau să apară la închiderea sesiunii agenţiei. Randamentul obligaţiunilor Fondului European de Stabilitate (EFSF) a crescut de la 3,128 la 3,144.

La rândul său, liderul miniştrilor de finanţe din UE a anunţat într-un comunicat că ţările din eurozonă vor lua măsuri pentru menţinerea ratingului “AAA” al Fondului de Stabilitate: “Ţările care oferă garanţii pentru FESF îşi afirmă hotărârea de a explora opţiunile în vederea menţinerii calificativului AAA al FES” – a anunţat Jean-Claude Junker.”Mecanismul permanent pentru stabilitate (MES) va avea propriul capital şi va fi, astfel, mai puţin afectat de calificativele statelor membre” – a spus Junkers.

L. Lumezeanu (Ziare.ro): Ce a cerut Romania la negocierile pentru acordul UE

Ministrul Afacerilor Europene, Leonard Orban, a explicat pentru Ziare.com ca Romania insista pe mai multe obiective la negocierile incepute vineri intre cele 26 de state UE care au convenit pentru acordul de guvernanta economica decis la Consiliul European din 8-9 decembrie.

Orban spune ca, la cele doua negocieri pentru acest acord, denumit acum Tratat Interguvernamental privind o Uniune Economica Consolidata, desfasurate la nivel de ambasadori la UE, Romania a cerut in primul rand impiedicarea unei fracturi in UE, apoi posibilitatea sa fie scutita de la unele prevederi ale acordului pana la momentul in care va intra in zona euro. Chiar si asa, Guvernul roman isi doreste sa participam la reuniunile zonei euro, chiar daca nu suntem membri ai acestei zone.

O propunere care ar avea un impact important si pe care Executivul roman o sustine e cea privind posibilitatea ca tarile care au datorii mult sub limita de 60% din PIB, cum e cazul Romaniei, sa poata avea deficite structurale duble – 1% in loc de 0,5%.

Tintele primare ale Romaniei

“Noi avem cateva tinte foarte importante in intregul proces legat de tratat – mai nou se numeste Tratat Interguvernamental privind o Uniune Economica Consolidata. Asta e titlul de acum, dar mai poate sa sufere modificari, e un text in plina negociere si unde vor putea sa intervina schimbari permanente. Tinta principala e, in primul rand, sa asiguram coerenta si sa impiedicam o fractura in interiorul Uniunii Europene, tocmai de aceea ne-am raliat acestui proces si tocmai de aceea dorim sa fim conectati la toate negocierile si toate dezbaterile. Inclusiv s-a transmis o scrisoare oficiala in baza careia ne asociem acestei initiative. In al doilea rand, avem obiective ce tin de modul in care acordul va intra in vigoare. Ne dorim sa existe o anumita flexibilitate in ceea ce priveste aplicarea diferitelor prevederi ale acestui tratat, in sensul sa existe flexibilitate ca unele prevederi sa poata fi aplicate doar la momentul aderarii la zona euro pentru statele care nu sunt membre ale zonei euro”, a spus Orban, pentru Ziare.com.

Intrebat care sunt aceste prevederi, ministrul Afacerilor Europene a spus ca inca nu e vorba despre detalii, ci despre principiul ca unele din ele sa poata fi deocamdata.  “Nu anumite prevederi, sa existe aceasta flexibilitate de principiu, ramanand de stabilit, de analizat punct cu punct, articol cu articol daca este cazul sau nu ca prevederile sa intre sau nu in vigoare pentru Romania sau sa intre imediat in vigoare pentru Romania sau ulterior sau la momentul la care devenim membri ai zonei euro.  De asemenea, un alt obiectiv tine de participarea statelor din afara zonei euro la reuniunile care se organizeaza la nivelul zonei euro. Sunt cateva chestiuni de substanta. Ne intereseaza si ca tratatul sa reflecte cat mai fidel deciziile care au fost stabilite la Consiliul European din 9 decembrie”, a mai explicat Orban.

Datorii mici egal deficit structural mai mare?

Leonard Orban a spus si ca Romania nu va mai insista pe modificari ale tintelor de deficit si limite ale datoriei publice decise la Consiliul European din 8-9 decembrie, cu exceptia celei referitoare la deficitul structural.

Exista o anumita chestiune ce va tine de indicatorul si tinta avuta in vedere. De exemplu, se discuta in momentul de fata ideea ca pentru statele membre care au un nivel al datoriei publice semnificativ mai scazut decat cel stabilit in Pactul de Stabilitate si Crestere, ma refer la 60%, sa poata sa se vorbeasca de un deficit maxim structural de 1%, in loc de 0,5%. E o idee pe care partea romana o sprijina.Dar repet, vorbim de un tratat care este in plina discutie, in plina negociere, intervin fel de fel de modificari si tocmai de aceea e prematur sa discutam foarte clar care vor fi rezultatele acestor negocieri. Ce putem spune e ca, in momentul de fata, dupa doua reuniuni, lucrurile evolueaza intr-o directie pozitiva fata de obiectivele pe care noi ni le-a propus”, a afirmat Orban.

Euro in 2015? Mai greu

Ministrul Afacerilor Europene spune ca a devenit mai greu pentru Romania sa adere la zona euro in 2015, asa cum isi propusese, dar ca nu trebuie sa renuntam la acest obiectiv.  “Haideti s-o spunem foarte deschis – e clar ca evolutiile care au intervenit in ultimii ani din 2010 si mai ales 2011 in ce priveste guvernanta economica si evolutiile care vor interveni in momentul de fata, inclusiv la nivelul acestui acord vor face ca procesul de aderare la zona euro sa fie un proces mai dificil decat in prezent. Nu va fi deloc simplu sa atingem tinta pe care ne-am propus-o, dar e important sa intreprindem pasii necesari sa ne apropiem cat mai mult de obiective”, ne-a mai declarat Orban.

Intrebat daca, in conditiile astea, Romania trebuie sa impinga data la care va adera la euro, Orban a spus: “Noi avem o tinta, e important sa intreprindem masurile necesare, astfel incat sa ne apropiem de atingerea acestui obiectiv. Ca aderarea va fi in 2015 sau ca va fi ulterior, e prematur sa spunem in momentul de fata. E important sa avem acest obiectiv, pe care trebuie sa-l urmam. Pentru ca sa simtim acest obiectiv, e clar ca trebuie sa intreprindem o serie intreaga de actiuni in cursul acestui an si anii care vor veni”.

Cinci decizii dupa care UE nu va mai fi la fel

Orban a spune si ca obiectivul celor 26 din cele 27 de state UE care au convenit pentru acord e sa-l aiba gata in martie, dar ar putea sa realizeze acest lucru mai devreme. “Obiectivul e ca undeva catre finalul lunii ianuarie sa existe un prim text in stadiu avansat de definitivare care sa fie discutat de ministrii de Finante din statele participante la aceasta initiativa si, ulterior, textul sa fie discutat la reuniunea consiliului informat (Consiliul European – n.red.) de la sfarsitul lui ianuarie.  Ideea era sa poata fi semnat in luna martie, dar nu exclud ca semnarea sa se faca mai devreme de luna martie, cand era prevazut. Asa cum pare, cu aceasta discutie rapida cu ministrii de Finante catre finalul lunii ianuarie, apoi discutia la nivel de sefi de stat si de guvern in 30 ianuarie, la reuniunea informala a Consiliului European, in mod cert va permite o avansare importanta a acestui proiect de tratat si nu e exclus ca el sa poata fi semnat mai devreme decat era prevazut”, a explicat ministrul.

Ce se negociaza

Leonard Orban a spus si ca la actualele negocieri se discuta mai multe lucruri, dar in special rolul pe care il va avea Comisia Europeana.  “Asta e un subiect de discutat – intrebarea e in ce masura Comisia Europeana se poate implica intr-un proces care nu tine de Uniunea Europeana. Vreau sa va reamintesc ca au fost recent facute unele declaratii – premierul Cameron (al Marii Britanii – n.red.) spunea ca n-ar trebui utilizata Comisia Europeana in gestiunea acestui proces, in punerea in aplicare a prevederilor acestui tratat. Sunt lucruri care se negociaza in continuare, sunt lucruri foarte serioase, o sa vedem. Nu suntem intr-un stadiu foarte avansat, suntem inca, haideti sa spunem, putin dupa inceputul procesului, dar procesul va evolua. E prevazuta joi o zi de negociere substantiala pentru a discuta acest proces.  (…) Nu e definit rolul institutiilor europene, nu numai al Comisiei Europene, cum se va face recursul la Curtea Europeana de justitie… Sunt niste elemente importante care se discuta si care trebuie sa fie clarificate. Repet, pe obiectivele principale pe care le avem noi, pe coeziunea Uniunii, pe evitarea fracturii, participarea la procesul de luare a deciziilor, inclusiv la nivelul zonei euro, putem spune ca lucrurile merg spre o directie pozitiva, dar ne aflam intr-un stadiu incipient”, a conchis ministrul.

http://yellowgondolin.wordpress.com/2012/01/10/ziare-com-de-ce-a-reintrat-traian-basescu-in-arena/

ZF: FMI nu mai crede în salvarea Greciei – presa germană

Fondul Monetar Internaţional are din ce în ce mai mari îndoieli în privinţa capacităţii Grecei de a-şi reduce pe termen lung datoria uriaşă, afirmă publicaţia germană Der Spiegel.

Potrivit unei note a Fondului intrată în posesia publicaţiei germane, Grecia va trebui să accelereze consolidarea finanţelor publice, altminteri creditorii privaţi va trebui să renunţe la a le fi rambursate creanţele într-un procent mult mai important decât cel invocat până în prezent.

FMI evocă, de asemena, o participare mai mare a ţărilor din zona euro la planul de salvare a Greciei.

FMI critică lipsa de reforme în Grecia, potrivit aceloraşi surse. Progresul în colectarea impozitelor şi veniturile strânse din privatizări rămân inferioare aşteptărilor.

Experţii FMI vor, între altele, să reevalueze, la reluarea lucrărilor Troikii (FMI, Banca Mondială, UE), la jumătatea lunii, cifrele-cheie ale planului de salvare având în vedere deteriorarea economiei Greciei.

Grecia a înregistrat, în 2011, o cădere a PIB-ului de 5,5%.

Şeful misiunii FMI în Grecia a avertizat, la mijlocul lui decembrie, că Grecia trebuie să înceteze cu majorarea impozitelor şi trebuie să-şi reducă masiv sectorul public, în caz contrar riscul este ca deficitul public să se blocheze în jurul procentului de 10% din PIB.

Ce aude Ungaria, cu urechea lipită de șina de tren (Riscograma)

Viktor Orban a pierdut pariul simbolic început anul trecut, cum că Ungaria se poate descurca mai bine pe picioarele ei decât sub îndrumarea FMI, UE și a altor anti-naționali. După ce au rupt acordul de finanțare pentru a putea intra cu plugul în constituție, conturile viitorilor pensionari sau încasările băncilor, ungurii au reușit, vreme de un an, să se țină destul de aproape de plutonul regional.

Planul de independenţă al Ungariei ar fi funcţionat bine-mersi cu siingura condiţie ca ţara să nu aibă nevoie de împrumuturi. Însă are. Pe măsură ce panica s-a întors pe piețele financiare, Ungaria s-a decuplat. În ultima jumătate de an, forintul a pierdut 20% în fața euro, CDS-urile s-au dublat, la peste 700 de puncte, iar dobânzile la ultima licitație de obligațiuni au trecut de 10%.

Ultimul puseu de panică a fost alimentat chiar de guvern, care a anunţat că intenţionează să folosească rezervele băncii centrale – 35 de miliarde de euro – pentru finanţarea unei părţi a datoriei publice.

Ungaria a încercat să reînnoade acordul cu FMI în toamna anului trecut, însă negocierile s-au împotmolit rapid, din cauză că guvernul ungar nu vrea să anuleze legile adoptate în ultimul an. Mai nou, două cuvinte circulă înainte şi înapoi pe “axa” Budapesta-Bruxelles-Washington: Capitulare Necondiţionată.