Claudiu Doltu (Min. Finante): Institutiile financiare internationale nu sunt simple bancomate

Decidentii ultimilor ani au privit institutiile financiare internationale ca fiind simple “vaci de muls”, a declarat Claudiu Doltu, secretar de stat in cadrul Ministerului de Finante, in cadrul unei emisiuni televizate.

Claudiu Doltu, care are in portofoliu relatia cu institutiile financiare internationale (printre care BERD, BEI, FMI, BM), a mai spus ca isi propune ca obiectiv schimbarea felului in care a fost gestionata relatia reprezentantilor Romaniei cu aceste institutii. “Ne-am obisnuit de 20 de ani sa consideram ca institutiile financiare sunt simple bancomate, uitand angajamentele pe care le avem ca tara. Lucrurile nu pot continua asa, Romania nu este Bangladesh, avem drepturi si obligatii pe care trebuie sa le asumam. Un prim obiectiv pe care mi-l asum: a incerca sa fac lucrurile altfel decat am fost obisnuiti sa le facem”, a afirmat Claudiu Doltu.

Potrivit acestuia, una dintre problemele Romaniei este ca nu a existat niciodata o decizie asumata de a defini niste obiective si de a urmari sistematic atingerea lor. “Nu banii sunt fericirea sau nefericirea in Romania, ci modul in care ne stabilim sa facem ceva si abandonam dupa 10 minute”, a mai spus secretarul de stat.

Despre mandatul de sase luni al guvernului USL, Claudiu Doltu a declarat ca guvernul isi asuma sa continue stabilitatea fiscala. “Trebuie sa fim realisti, lucruri spectaculoase nu se pot intampla, in acest interval”.

In ceea ce priveste perspectivele economice, reprezentantul Ministerului de Finante a spus ca nu exista date si motive sa fim pesimisti, “putem sa pastram ca realizabila ipoteza pe care s-a construit programul economic, de crestere intre 1 si 1,5 %”.

Aprecieri Claudiu Doltu / Adevarul.ro

Banii altora, soluţia pentru România

Secretarul de stat din Finanţe, Claudiu Doltu, crede că investiţiile străine, fondurile europene şi împrumuturile sunt singurele soluţii de creştere economică în următorii ani.

Când vom trăi bine în România? Iată, o întrebare la care cu greu poate fi dat un răspuns cert, mai ales în aceste vremuri tulburi prin care trece întreaga Europă.

Prezent la reuniunea Consiliului miniştrilor de Finanţe ai Uniunii Europene, Claudiu Doltu, proaspăt numit secretar de stat în cadrul Ministerului de Finanţe de la Bucureşti, a încercat să indice câteva repere care pot oferi o perspectivă pentru România următorilor ani.

Doltu a spus că pentru a avea un „mediu plăcut de trăit” există practic două soluţii: creşterea productivităţii sau banii altora.

Şi cum creşterea productivităţii e rezultatul creşterii investiţiilor de capital, iar acestea nu avansează decât pe măsură ce economisirea creşte, „România nu se poate aştepta la nimic spectaculos, în această privinţă cel puţin în următorii 20 de ani”, a fost de părere Doltu.

Şi atunci, pentru dezvoltarea economică singura soluţie este reprezentată de „banii altora”: fie investiţii străine directe, fie fondurile structurale sau pentru agricultură, fie împrumuturi”, este de părere oficialul român.

Secretarul de stat spune că, deşi România nu are, în prezent, o economie vulnerabilă, nu ne vom putea aştepta la ceva „spectaculos” în următorii ani. „O ipoteză realistă este că, în acest an, ţara noastră va avea o creştere economică pozitivă, probabil undeva între 1 – 1,5%. Dacă ne uităm pe motoarele acestei creşteri nu putem fi foarte optimişti, pentru că structural situaţia economiei româneşti nu s-a schimbat faţă de anii anteriori”, a spus Doltu referindu-se la intrarea economiei în recesiune tehnică.

Exporturile nete, motorul economiei

Claudiu Doltu a analizat şi principalele motoare de creştere ale României. Primul, şi cel mai important: exporturile nete. „Aici trebuie să fim mult mai rezervaţi. 70% din exporturile României se duc spre spaţiul UE unde incertitudinea este foarte ridicată”.

Nici în privinţa consumului gospodăriilor nu sunt aşteptate creşteri semnificative. „O decizie în sensul creşterii salariilor pentru a se reveni la nivelul de acum doi ani a fost luată, dar nu putem imagina că toată această creştere a veniturilor se va reflecta în consum”, a mai spus Doltu.

Nici în privinţa investiţiilor directe nu sunt aşteptate evoluţii, în timp ce, consumul guvernamental, un alt indicator important pentru PIB, va avea uşoare creşteri din cauza perioadei electorale.

http://www.adevarul.ro/adevarul_europa/Banii_altora-solutia_pentru_Romania_0_701330200.html#

Agerpres – Florin Georgescu: Ajustarea economică a fost greşită, ineficientă

Ajustarea economică s-a realizat după o ideologie greşită, de centru dreapta, ineficientă, însă economia actuală se află într-o stare de echilibru, a declarat, miercuri, ministrul Finanţelor Publice, Florin Georgescu, într-o emisiune televizată.  ‘Ajustarea economică s-a făcut după o ideologie de centru dreapta. După părerea mea şi a USL-ului, greşit. În perioada când au luat puţin de la puţini şi mult de la cei mulţi, iar când s-a făcut ajustarea de la cei care nu au beneficiat, a crescut polarizarea socială. A ajuns indicatorul respectiv la 38% faţă de media UE, care este de 31%. Acum tot suntem peste media UE. Ajustarea a fost ineficientă şi a creat nemulţumiri sociale’, a spus Florin Georgescu.

Actualul ministru al Finanţelor Publice a precizat că ajustarea a avut loc în momentul reducerii fluxurilor de capital străin, după o creştere economică nesănătoasă.  ‘După o creştere economică nesănătoasă, de câţiva ani buni, bazată pe consum şi construcţii, finanţate pe împrumuturi, o creştere pe datorie, când nu au mai venit fluxurile de capital, a trebuit să ne ajustăm. Acum economia este în zona de echilibru. Dacă vreţi o metaforă, la nivel macro, trăim bine, la nivel micro, respectiv individual, trăim mai rău’, a adăugat Georgescu.

De asemenea, oficialul MFP a spus că România este un stat debitor, în care producţia este mai mică decât consumul.  ‘După ce tragem linie la finalul anului, când funcţionăm liber pe piaţă, import – export, ne aflăm în situaţia unui stat debitor. Populaţia consumă, guvernul cheltuieşte şi economia privată investeşte. Aceste elemente sunt mai mari decât producţia naţională. Trebuie să ne împrumutăm ca să aducem importuri. Producţia este mai mică decât consumul, diferenţa fiind de 100% – producţie, 114% – consum. Acum consumăm cu 2 – 3 procente peste ce producem. Că nu mai sunt surse de finanţare’, a spus Georgescu.

Realitatea: FMI şi CE au acceptat reîntregirea salariilor şi restituirea banilor către pensionari

FMI şi Comisia Europeană au acceptat creşterea salariilor bugetarilor pentru a reveni la nivelul din iunie 2010, prima majorare, de 8%, urmând să fie operată de la 1 iunie, iar pensionarii vor primi banii reţinuţi începând din aceeaşi lună.

“S-a majorat deficitul bugetar cu o anumită sumă suficientă pentru a acoperi cele două promisiuni făcute de USL, respectiv de premierul Victor Ponta: o anumită sumă pentru readucerea salariilor nominale la nivelul din iunie 2010 începând cu acordarea unei prime creșteri de 8% în luna iunie și, de asemenea, s-a găsit o soluție cuprinzătoare pentru soluționarea problemei pensionarilor, care urmează să primească sume lunare începând tot cu luna iunie”, a declarat Florin Georgescu, ministrul desemnat pentru Finanţe.

Deficitul convenit anterior cu FMI era pe cash de 1,9% din PIB.

El a adăugat că ambele măsuri privind personalul bugetar, pe de o parte, și pensionarii, pe de altă parte, în baza acestui acord cu organismele financiare internaționale se vor reflecta într-o lege, pentru că numai prin lege pot fi acordate asemenea drepturi bănești.

“Legea va fi emisă, practic va fi ordonanță de urgență, până la 25 mai pentru că, potrivit cadrului juridic existent, trebuie să acorzi asemnea drepturi către persoanele fizice cu mai mult de șase luni înainte de data alegerilor generale. Așa încât până la 25 mai va fi emis acest act normativ care permite, așa cum v-am spus, majorarea veniturilor salariaților bugetari și ale pensionarilor. În acea lege vom găsi mai multe detalii, pentru că aici n-am avut posibilitatea, neavând la dispoziție datele și specialiștii care lucrează în Ministerul Finanțelor, Ministerul Muncii, deci veți găsi și vom găsi datele care spun mai mult decât v-am spus eu în acest moment”, a menţionat Georgescu.
Pentru a reveni la nivelul din iunie din 2010, salariile bugetarilor ar urma să crească cu 16%.

Ministrul demis al Finanţelor, Bogdan Drăgoi, a declarat joi că suma netă pentru reîntregirea salariilor începând cu 1 iunie 2012 este de 1,5 miliarde lei, menţionând că prin politica de înlocuire a unui singur angajat din 7 plecări naturale din sistemul bugetar s-a ajuns ca la nivelul anului 2012 să se realizez o economie a cheltuielilor de personal de 600 de milioane lei comparativ cu bugetul aprobat iniţial.

Puterea: Salariile bugetarilor vor creşte cu 8 la sută, din iunie

FMI şi Comisia Europeană au acceptat creşterea salariilor bugetarilor pentru a reveni la nivelul din iunie 2010, prima majorare, de 8%, urmând să fie operată de la 1 iunie, iar pensionarii vor primi banii reţinuţi începând din aceeaşi lună.Salariile în sectorul bugetar vor fi majorate cu 8 la sută, din iunie, deoarece au fost identificate fondurile necesare, a declarat, sâmbătă, Florin Georgescu, ministrul nominalizat pentru portofoliul Finanţelor în Guvernul premierului desemnat, Victor Ponta.

Salariile vor creşte cu opt la sută din iunie, iar pensionarii vor primi tot din iunie înapoi, lunar, banii viraţi la asigurările de sănătate, a spus Georgescu, precizând că discuţiile de sâmbătă cu FMI, CE şi Banca Mondială vor continua până noaptea târziu, însă vor fi discutate detalii de ordin tehnic privind acest subiect.  ‘S-au identificat sume suplimentare care să poată majora deficitul bugetar, astfel încât să poată fi menţinute promisiunile făcute de USL cu privire la salarii şi pensii. Acesta este un semnal bun pentru continuarea reformei şi macrostabilităţii’, a arătat prim-viceguvernatorul BNR, Florin Georgescu.

Deficitul bugetar convenit în Memorandumul de politici macroeconomice cu Fondul este de 1,9 la sută din PIB, dar analiştii consideră că este loc de o creştere a deficitului chiar până la 3,5 la sută din PIB, în cazul în care salariile ar fi majorate până la 16 la sută pe parcursul anului 2012, scrie Agerpres.

Florin Georgescu a mai spus că Executivul va emite, până la data de 25 mai, actul normativ ce permite creşterea veniturilor salariaţilor bugetari şi ale pensionarilor.  ‘Până în 25 mai va fi emis acel act normativ care permite majorarea veniturilor salariaţilor bugetari şi ale pensionarilor. În acea lege vom găsi mai multe detalii, pentru că aici nu am avut posibilitatea, neavând la dispoziţie datele şi specialiştii care lucrează în Ministerul Finanţelor, în Ministerul Muncii.Vom găsi datele care spun mai mult, respectiv în luna iunie cu 8% (majorare a salariilor n.r)’, a afirmat Florin Georgescu.

Potrivit acestuia, mesajul la finalizarea negocierilor ‘este important din două puncte de vedere: s-a încheiat un acord ce continuă politicile de stabilitate macroeconomică, de ajustări sectoriale,care practic asigură stabilitatea economică şi financiară a României, asigură finanţarea externă a României, pentru că România consumă mai mult decât produce şi trebuie să se împrumute, dar nu se putea împrumuta în condiţii rezonabile fără acest acord, pe de o parte. Pe de altă parte, a doua concluzie, s-au găsit soluţii pentru rezolvarea celor două probleme asumate de USL şi anume problema salariaţilor bugetari şi a pensionarilor’.

Paul Krugman (CriticAtac): Sinuciderea economică a Europei

Sâmbătă, The Times scria despre un fenomen ce pare să fi căpătat amploare în Europa: “sinuciderea provocată de criză” – oameni disperaţi, care-şi iau viaţa din pricina şomajului şi a falimentelor. Povestea era de-a dreptul sfâşietoare. Dar sunt convins că n-am fost singurul cititor, în special dintre economişti, care s-a întrebat dacă nu cumva adevărata poveste nu ţine atât de indivizi, cât de aparenta hotărâre a liderilor europeni de-a contribui la sinuciderea economică a întregului continent.

Cu numai câteva luni în urmă, încă mai nutream speranţe pentru Europa. Aşa cum probabil că vă amintiţi, la sfârşitul toamnei trecute, Europa părea să se afle în pragul unui colaps financiar, dar Banca Centrală Europeană, omoloaga Rezervei Federale, a sărit în ajutorul continentului, deschizând linii de credit nelimitate pentru băncile europene, cu condiţia ca acestea să-şi garanteze împrumuturile achiziţionând obligaţiuni de stat. Pe de-o parte, acesta era un sprijin direct pentru bănci, pe de alta, unul indirect pentru guvernele statelor europene, reuşind, în acelaşi timp, să stăvilească valul de panică.

Prin urmare, întrebarea era dacă această curajoasă şi eficientă mişcare va constitui începutul unei reconstrucţii de ansamblu, dacă liderii europeni vor folosi momentul de respiro oferit de bancă pentru a regândi tocmai acele politici care creaseră această situaţie.

Dar n-au făcut-o. Ci dimpotrivă, s-au încăpăţânat să urmeze aceleaşi idei şi politici eşuate. Şi, pe zi ce trece, e din ce în ce mai greu de crezut că cineva ar putea să-i determine să schimbe macazul.

Gândiţi-vă numai la situaţia din Spania, care se află acum chiar în epicentrul crizei. Puteţi uita toate discuţiile despre recesiune, căci, cu o rată generală a şomajului de 23,6 %, comparabilă cu cea din America Marii Depresiuni, şi o rată a şomajului în rândul tinerilor de peste 50%, Spania este în plină depresie economică. Lucrurile nu mai pot continua aşa – iar conştientizarea acestui fapt face ca preţul împrumuturilor spaniole să fie din ce în ce mai piperat.

Într-un fel, nu prea contează cum a ajuns Spania în acest punct – oricum aţi lua-o, povestea Spaniei are foarte puţine în comun cu istorioarele moralizatoare atât de populare în rândul oficialilor europeni, mai ales înGermania. Spania nu era o mare risipitoare – în ajunul crizei, avea o datorie destul de modestă şi excedent la buget. Din nefericire, avea şi un uriaş boom în construcţii, făcut posibil mai ales de către imensele împrumuturi pe care băncile spaniole le luaseră de la cele germane. Când balonul s-a spart, economia spaniolă a rămas în aer; problemele financiare spaniole sunt o consecinţă a depresiunii economice în care se află, nu cauza ei.

Cu toate acestea, directivele venite de la Berlin şi Frankfurt recomandă, aţi ghicit-o, şi mai multă austeritate fiscală.

Ceea ce, nu ne temem s-o spunem, e curată nebunie. Europa a trecut deja prin mai mulţi ani de programe de austeritate destul de dure, ale căror rezultate erau previzibile chiar şi pentru cei mai umili dintre ucenicii într-ale istoriei: astfel de programe împing economiile aflate în depresiune şi mai departe pe aceeaşi cale. Şi, dat fiind că, în evaluarea capacităţii de plată a unei naţiuni, investitorii se uită în primul rând la starea ei economică, programele de austeritate n-au funcţionat nici măcar ca mijloc de reducere a costurilor împrumuturilor.

Care să fie alternativa? Ei bine, în anii 1930 – o epocă pe care Europa zilelor noastre tinde s-o copieze din ce în ce mai în amănunt – condiţia esenţială pentru revirimentul economic a fost renunţarea la etalonul de aur. Echivalentul modern ar fi ieşirea din zona euro şi reinstituirea monedelor naţionale. Aţi putea spune că aşa ceva e de neconceput şi, într-adevăr, ar fi o măsură incredibil de distructivă atât din punct de vedere economic, cât şi politic. Cu-adevărat de neconceput, însă, ar fi a continua pe drumul actual, impunând măsuri de austeritate din ce în ce mai dure unor ţări în care nivelul şomajului este similar celui din timpul Marii Depresiuni.

Prin urmare, dacă liderii europeni ar dori cu-adevărat să salveze moneda euro, ar trebui să caute altă cale de urmat. Una care este, deja, cât se poate de clar conturată. Continentul are nevoie de politici monetare mai expansioniste, sub forma unei disponibilităţi – o disponibilitate asumată în mod public – din partea Băncii Centrale Europene de a accepta o inflaţie ceva mai mare; şi, totodată, de politici fiscale mai expansioniste, sub forma unui buget al Germaniei care, în loc să accentueze, să contracareze austeritatea din Spania şi din alte naţiuni cu probleme de la periferia continentului. Şi chiar şi cu astfel de politici, vor mai trece ani buni până când naţiunile periferice îşi vor depăşi greutăţile. Măcar aşa, însă, ar mai exista o speranţă de redresare.

În realitate, avem parte de o perfectă inflexibilitate. În martie, liderii europeni au semnat un pact fiscal care face din austeritatea fiscală răspunsul standard la orice potenţială problemă. Între timp, oficiali de rang înalt ai băncii centrale nu ratează nicio ocazie pentru a sublinia disponibilitatea băncii de a creşte dobânzile la cel mai mic semn de creştere a inflaţiei.

Ca atare, e greu să nu te laşi cuprins de disperare. În loc să admită că au greşit, liderii europeni par hotărâţi să-şi împingă economia – şi, odată cu ea, şi societatea – direct în prăpastie. Şi întreaga lume va plăti preţul pentru asta.

GÂNDUL – Ce planuri are Guvernul Ponta pentru cota unică

Surse din cadrul USL au declarat, pentru gândul, că noul Guvern va menţine cota unică până la alegeri, impozitul progresiv urmând să fie aplicat începând cu viitoarea execuţie bugetară.  Premierul desemnat Victor Ponta declara înainte de a prelua misiunea de a forma Guvernul că după venirea USL la putere se va renunţa la cota unică de impozitare şi se va aplica un impozit progresiv. Potrivit „Viziunii economice a USL” lansată în luna mai a anului trecut, impozitul progresiv urma să aibă trei cote: de 8% pentru salariile de până la 800 de lei, cotă 12% de la 800 de lei până la 1.600 de lei şi o cotă de 16% pentru veniturile ce depăşesc 1.600 de lei pe lună. Calculele pentru introducerea cotei progresive erau coroborate cu aplicarea altor măsuri economice gândite de finanţiştii USL.

Preluarea guvernării înaintea de alegerile parlamentare dă peste cap socotelile celor de la USL şi pe cele ale lui Victor Ponta. Surse din cadrul USL au declarat, pentru gândul, că premierul desemnat vrea să menţină cota unică de impozitare până alegerile parlamentare. „Cota progresivă urmează să fie aplicată începând de anul viitor, dacă USL se va afla la putere. Această măsură economică urmează să fie aplicată împreună cu cele prezentate în strategia economică a USL. Pe baza cotei progresive se va face bugetul pentru 2013, iar mediul de afaceri îşi va putea face bugetele cunoscând noile realităţi. Decizia finală urmează să fie anunţată după negocierile de luni cu FMI”, au precizat sursele citate pentru gândul.

Guvernul Ponta ar urma să aibă un mandat îndreptat spre rezolvarea anumitor priorităţi de moment: returnarea banilor încasaţi ilegal de stat de la pensionari prin plata CAS de 5,5% şi readucerea salariilor bugetarilor la nivelul din 2010. Guvernul ar urma să anunţe un calendar precis pentru reeşalonarea acestor datorii.  Un adversar declarat al cotei unice este preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu. El a declarat în repetate rânduri că aceasta este „o prostie” şi că prin ea se adâncesc diferenţele „între bogaţi şi săraci”. Preşedintele de onoare al PSD a precizat, pentru gândul, că se poate aplica cota progresivă începând de acum, dar aşteaptă să vadă ce decizie ia Victor Ponta. “Nu comentez mai mult până nu văd programul economic al lui Victor Ponta”, a afirmat Ion Iliescu.

Claudiu Doltu (PNL): Sistemele de asigurari sociale si de sanatate sunt doar sisteme de impozitare

In Romania, oricine are o problema de sanatate este mult mai linistit daca se urca in tren, avion sau masina si se duce la Viena, decat sa se adreseze sistemului medical romanesc, este de parere Claudiu Doltu, profesor universitar la Acadmeia de Studii Economice, care adauga ca sistemul de asigurari sociale si cel de sanatate nu mai sunt de mult sisteme de asigurari, ci doar de impozitare.

Claudiu Doltu a vorbit intr-un interviu pentru Finantistii.ro despre problemele din sistemul de asigurari sociale si de sanatate, dreptul romanilor la proprietate, dar si despre concurenta intr-o piata libera.

In opinia acestuia, orice tentativa de a restrange dreptul de proprietate, din ratiuni contabile, nu face altceva decat sa intarzie asezarea societatii romanesti pe un fagas normal si firesc de ordine, de crestere si de dezvoltare si sa afecteze, in cele din urma, bunastarea generatiilor viitoare.

Guvernul Romaniei doreste o plafonare a despagubirilor in cazul imobilelor nationalizate la 15% si sa renunte la retrocedarea in natura. Cum se impaca o astfel de masura cu principiile de baza ale capitalismului performant?

Nu se impaca deloc nu numai cu aceste principii, dar nicidecum cu mersul normal intr-o societate democratica.

Aceasta abordare este cat se poate de paguboasa si nu arata decat ca in Romania problema proprietatii private ramane una nerezolvata.

Orice tentativa de a restrange dreptul de proprietate, din ratiuni contabile, nu face altceva decat sa intarzie asezarea societatii romanesti pe un fagas normal si firesc de ordine, de crestere si de dezvoltare.

Chestiunea proprietatii este acum, din pacate, pusa in derizoriu tocmai de modul in care societatii i se propune un proiect de lege care pedepseste proprietarii. In fapt, aceasta propunere “acuza” proprietarii ca familiile lor au muncit, economisit si investit.

Astazi este vorba de case si terenuri dar daca lucrurile vor merge in acest sens, nimic nu ne poate feri in viitor de pedepse similare, extinse in alte directii. De ce nu s-ar confisca maine afacerile sau noile proprietati pe care le-au dobandit cei sub 40 de ani?!

Sa nu uitam ca tot din ratiuni contabile, nu cu mult timp in urma, oamenilor li s-a confiscat valuta, in conditiile in care dolarii si marca germana erau la mare pret si cautare. Atunci s-a spus ca trebuia scoasa tara din iarna.

Managementul defectuos si lipsa de viziune a unor persoane care au guvernat sau guverneaza nu pot servi ca argumente atunci cand se propun solutii care, in loc sa rezolve problema proprietatii, o agraveaza.

Oricum, este o contradictie flagranta intre dorinta de a incuraja cresterea economica in Romania si afectarea dreptului de proprietate.

Chiar daca Romania nu este in lumea anglo-saxona sau, cu atat mai putin, in lumea calvinista, nimeni nu poate sa conteste faptul ca oamenii isi planifica mai bine viata, muncesc mai bine si mai mult, economisesc mai mult.

De la pornirea si dezvoltarea unei afaceri pana la serviciile bancare si financiare, totul pleaca de la proprietatea pe care oamenii o detin.

Romanii au invatat, cu greu, sau au reinvatat acest lucru. Acum ei trebuie convinsi ca lucrurile vor merge spre bine, nu spre rau, si mai ales trebuie incurajati sa foloseasca proprietatea lor, sa o ingrijeasca, sa-i creasca valoarea.

Romanii trebuie incurajati sa economiseasca, sa investeasca si sa acumuleze.

Orice limitare a dreptului de proprietate nu face altceva decat sa pericliteze bunastarea generatiilor viitoare. Problema proprietatii nu se poate rezolva nici cu spatele la zid si nicidecum nu primeaza aici chestiuni de natura contabila.

Multe solutii tehnice pot fi gasite, nu trebuie Romania sa reinventeze roata.

Invocarea crizei, a lipsei de bani sau a “pactului fiscal” vi se par argumente puternice pentru un astfel de tratament al proprietatii?

Nu pot fi deloc argumente.

Lipsa de viziune, de intelegere a problemelor sau macar de cunoastere a agendei si a obligatiilor pe care statul roman le are fata de proprii cetateni nu pot fi scuze atunci cand incerci sa promovezi solutii care nu fac altceva decat sa compromita viitorul generatiilor care vor trai in aceasta tara.

Multi dintre romanii obisnuiti spun dupa 22 de ani de capitalism romanesc ca nu asta au dorit in ’89. Au profitat prea putin de bunastarea societatii de consum…

Slaba concurenta din Romania explica, de fapt, calitatea indoielnica a produselor si serviciilor pe care oamenii le cumpara in ziua de astazi.

Cand vrem ceva mai bun, bagam foarte adanc mana in buzunar, tocmai pentru ca ce este bun este rar si, prin urmare, scump.

In acest caz, raritatea nu este explicata de lipsa de resurse, lipsa concurentei este problema.

Spre exemplu, cand intr-o comunitate cu 5000 de gospodarii platesti 70 de lei pentru schimbarea unui robinet stricat, pretul este mare nu pentru ca robinetul este scump. La magazin il cumperi cu 12 lei, iar instalatorul isi face treaba in mai putin de 2 minute.

Platesti atat de mult pentru ca nu sunt de fapt decat doi instalatori in toata comunitatea si ai de ales intre a risca sa repari singur un robinet si plata unei facturi mult mai mari, lasand apa sa curga.

In Romania, singurele produse si servicii la care oamenii simt o scadere a preturilor si o crestere a calitatii sunt cele furnizate de companiile mari straine.

De la Carrefour la Ikea, pana la Renault sau pana la diferite programe de masterat. Este adevarat ca aceste companii vand produse si servicii importate, de la lapte german si unt danez pana la metode de transmitere a cunostintelor catre studenti.

Cu toate ca par mari si multe, cel mult 40% din romani au acces la ele. Restul populatiei, a doua sau a treia Romanie, nu are acces.

Indiferent ca e vorba de hipermarketuri care concureaza in Romania sau de dealeri auto, comportamentul lor predominant este de cautare a profiturilor si nu de cautare a rentei.

Spre deosebire de acest sector, cea mai mare parte a economiei romanesti este caracterizata de lipsa concurentei si, prin urmare, este dominata de rentieri, mai mari sau mai mici.

Din pacate, ceea ce a caracterizat mediul economic romanesc in toata istoria moderna, chiar si in perioada interbelica, nu a fost cautarea profitului, ci cautarea, obtinerea si apararea rentelor prin relatiile privilegiate cu autoritatile.

Pentru anii urmatori, este absolut necesar sa se reduca costurile afacerilor si sa se incurajeze concurenta. Alta cale nu poate sa existe.

S-au inchis multe dintre spitalele din provincie iar costurile au fost taiate. Cu toate astea, sistemul reclama in continuare subfinantarea. Cum ar trebui sa arate relatia dintre Ministerul de Finante si Casa de Sanatate?

Ministerul de Finante nu face altceva decat sa gestioneze resursele publice, nu le administreaza direct.

Casa de Sanatate este un intermediar in ceea ce, in mod generic, se numeste sistem de asigurari de sanatate.

Ca principiu, Casa de Sanatate ar trebui sa aiba o relatie de control cu cei care exercita efectiv actul medical, cei care cheltuie banii din sistem.

Din pacate, problema este mai larga in Romania. Intregul sistem de asigurari sociale si cel de sanatate nu mai sunt de mult sisteme de asigurari, ci doar sisteme de impozitare.

Dificultatile se vor agrava in timp si peste 15-20 de ani, daca nu se incepe repede construirea unor alternative, problemele structurale se vor agrava.

Constatam ca oamenii platesc pentru a beneficia de pensii si servicii medicale, dar daca vor intr-adevar sa beneficieze, baga mana in buzunar inca o data si inca o data.

Dupa ce au muncit 45-50 de ani, cei care au platit pentru pensie numai viata linistita nu au.

Evident ca sistemul actual al transferului intre generatii nu poate fi inlocuit peste noapte din motive ideologice, de configuratie a tabloului politic in Romania.

Nimic n-ar trebui sa impiedice dreptul generatiilor viitoare si la alte sisteme. Nimic n-ar trebui sa impiedice dezvoltarea Pilonului II de Pensii si nu ar trebui sa descurajeze dezvoltarea sistemului de asigurari de santate private.

Deducerea din venitul impozabil la contributiile pentru pensiile private sau pentru asigurarile de sanatate este o solutie la indemana oricarui guvern care vrea sa se gandeasca la viitorul propriilor cetateni.

Se poate pastra un sistem de tip universal, suntem in Romania si sunt constrangeri politice si culturale, dar in acelasi timp pot fi incurajati cei care acum incep sa munceasca si vor sa isi traiasca viata pe propriile picioare.

Care este viitorul sistemului spitalelor publice si in ce masura acestea trebuie “inlocuite” de retele de spitale private?

Initiativa medicala privata nu o poate inlocui pe cea publica, in Romania. Faptul ca sistemul medical privat se dezvolta este foarte bine. In fond, nu se intampla altceva decat se degreveaza sistemul public de foarte multi dintre cei care isi permit sa plateasca mai mult si care au posibilitatea sa se indrepte spre acest sistem privat.

In Romania, oricine are o problema de sanatate este mult mai linistit daca se urca in tren, avion sau masina si se duce la Viena, decat sa se adreseze sistemului medical romanesc.

Faptul ca se dezvolta un sistem privat de sanatate este un lucru foarte bun, el poate sa coexiste cu un sistem public.

Cresterea economica din anii de boom a depins de investitiile straine. De ce au scazut atat de mult investitiile straine si ce ii sperie pe investitori?

Sunt mai mult motive. Fluxurile de investitii straine in intreaga lume au fost puternic influentate in mod negativ de recesiunea din anii 2007-2009. Ce se observa astazi este ca tarile care exporta capital sunt si cele care absorb investitii straine.

De ce? Pentru ca pentru investitori primeaza nevoia de siguranta.

Sigur ca mediul economic din Germania, Franta, Statele Unite este turbulent, dar mai putin nesigur decat mediul de afaceri din estul Europei sau unele tari din Asia.

Lectia pe care Romania trebuie s-o aplice acum este ca nicaieri si niciodata standardul de viata nu a crescut decat in urma cresterii productivitatii.

La randul ei, productivitatea depinde de investitiile care se fac in societatea respectiva. Investitiile pe care unii oameni le fac sunt in cea mai mare masura rezultatul economisirilor pe care alti oameni le fac.

In Romania, suntem in situatia in care veniturile sunt mici si vor ramane relativ mici si in anii urmatori. Prin urmare, economisirea este mica si nu ne putem astepta la investitii domestice majore, care sa duca la acumulari de capital si la cresterea standardului de viata.

Solutia? Banii altor oameni, adica investitiile straine directe. Romania nu trebuie sa se angajeze intr-o competitie fiscala pentru atragerea investitiilor straine, o lectie pe care a invatat-o si platit-o foarte scump in ultima parte a anilor ’90.

In primul rand, Romania trebuie sa reduca costul de afaceri, sa dezvolte infrastructura critica, sa reduca sentimentul de instabilitate si, mai ales, sa inteleaga ca pe masura ce Romania devine un loc in care se poate trai cu placere si investitiile vor veni in mai mare masura.

Este nevoie ca Romania sa se deschida, sa renunte la modul de a face politici publice pe care l-a practicat in ultimii 20 de ani si sa adopte un comportament normal si decent al autoritatilor.

Analistii economici vorbesc de o polarizare sociala interna foarte mare si de faptul ca majoritatea romanilor, dupa intrarea in UE, nu au trait mai bine. Cat de realista este relansarea cresterii economice pe seama relansarii consumului intern?

Din pacate, nu exista un model de succes pentru o crestere sustenabila, in nicio economie.

Sunt lucruri care s-au mai incercat din anii ’30, din anii ’70, toate au esuat. La fel, s-a incercat construirea unei economii bazate pe export, lucrurile au mers timp de 15 ani, apoi s-au prabusit.

Romania trebuie sa construiasca in primul rand un sistem de institutii flexibile si ma refer la preturi, respectarea contractelor, protectia concurentei, costurile de afaceri. In acest fel, poate sa genereze mai multa stabilitate, predictibilitate si, de aici, si sustenabilitatea cresterii economice.

Este de asteptat, pe masura ce veniturile oamenilor vor creste, sa aiba loc si o crestere a consumului, dar a incerca sa construiesti un model economic ignorand greselile pe care alte tari le-au facut in ultimii 70-80 de ani arata necunoastere si nu e altceva decat o tentativa de a vinde cioara de pe gard.

Cresterea TVA a afectat printre altele si rata de economisire a populatiei. In ce masura se poate relansa creditarea fara relansarea economisirii?

Relatia dintre creditare si economisire exista, este greu de spus totusi si cat e de puternica.

Sa nu uitam ca cea mai mare parte a resurselor, in sistemul financiar intern, nu provin din resurse autohtone, ci din surse externe, in special transferurile prin bancile straine catre firmele straine din Romania.

Din pacate, observam acum, in contextul european, pericolul real al scaderii apetitului bancilor occidentale de a-si mari expunerea si creditarea catre economiile emergente din Est. Romania face parte din aceasta categorie, nu putem controla foarte mult lucrurile.

Solutia este transmiterea de semnale evidente cum ca Romania isi schimba comportamentul si devine un mediu de afaceri predictibil si stabil.

Este singura solutie pentru a convinge investitorii si bancile straine de perspectivele continuarii unor bune afaceri in Romania si desigur creditarea este un instrument pe care ele il folosesc in aceasta activitate.

Business24: Romania, singura tara care se grabeste sa intre in zona euro

Romania si-a reiterat intentia de a adopta euro peste trei ani, cu toate ca restul statelor UE care nu au trecut la moneda unica nici nu vor sa auda de intrarea in zona euro.

Conform “Programului de convergenta 2012″, aprobat saptamana aceasta de Guvernul Romaniei printr-un memorandum, Romania va adopta euro in 2015. Alte prevederi se refera la reducerea deficitului structural sub 0,7% din Produsul Intern Brut (PIB) pana in 2014 si intrarea in Mecanismul European al Ratelor de Schimb (ERM) II, in perioada 2013-2014.  “Principalul obiectiv este reducerea deficitului structural sub 0,7% din PIB pana in 2014. In acest fel, se poate ilustra capacitatea Romaniei de a se incadra incepand din anul 2013 in obiectivul bugetar pe termen mediu, ceea ce corespunde prevederilor Tratatului privind stabilitatea, coordonarea si guvernanta, in cadrul Uniunii Economice si Monetare.

Se incearca atenuarea ciclicitatii economiei, reducerea presiunilor inflationiste si limitarea deficitelor externe. De asemenea, se mentine angajamentul de adoptare a monedei euro in 2015 prin intrarea in mecanismul ERM II in 2013-2014″, a anuntat purtatorul de cuvant al Guvernului, Dan Suciu.

Romania pare a fi singura tara UE din afara zonei euro care sa vrea sa mai adere, state precum Bulgaria, Ungaria, Polonia sau Cehia spunand sub o forma sau alta ca nu se grabesc sa faca acest lucru pana cand nu va fi rezolvata criza datoriilor europene. Mai mult, statele slabe din zona euro, cum ar fi Grecia, au ajuns sa vada apartenenta la uniune ca pe o povara.

Ce spun restul statelor

De curand, premierul bulgar, Boiko Borisov, a declarat ca aderarea tarii sale la zona euro va avea loc dupa ce problemele de aici se vor rezolva si vor exista reguli clare. “In caz contrar, apartenenta la zona euro se transforma dintr-un stalp de stabilitate intr-un loc in care dai bani pentru a-i sustine pe cei care au probleme”, a declarat acesta. Vorbele sale au fost intarite de cele ale ministrului bulgar de Finante, Simeon Djankov, care a spus ca Bulgaria nu se va grabi sa intre in zona euro pana nu va sti in ce intra.

In Cehia, prim-ministrul Petr Necas, a fost si mai dur, spunand ca “intrarea in viitorul apropiat in zona euro este o absurditate. Uniunea monetara a devenit o uniune de datorii si nu vad de ce as plati datoriile altuia”, a declarat acesta. O atitudine similara este imparatasita si de oficialii Ungariei si Poloniei.

In Romania, in schimb, presedintele Traian Basescu pare foarte grabit in procesul de integrare tot mai adanca in zona euro, spunand de nenumarate ori ca nu putem trece peste criza de unii singuri.

Cu toate acestea, Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului BNR, este la fel de circumspect ca si restul statelor non-euro cu privire la adoptarea monedei unice.  “Chiar daca am fi pregatiti de aderare, vrem sa vedem ca intram intr-o zona sustenabila si nu schimbam o moneda relativ buna, leul nostru, pe o moneda care ar putea fi mai slaba la un moment dat, daca se acumuleaza slabiciuni in regiune. Nu cred ca vom adopta moneda euro mai devreme decat ne asteptam”, a declarat Lucian Croitoru pentru Business 24.

Cat de nepregatiti suntem

Nu doar ca intrarea in zona euro nu mai prezinta niciun avantaj, insa Romania este si total nepregatita pentru a face acest pas.

Pentru a fi admis in zona euro, un stat trebuie sa aiba o inflatie care sa depaseasca cu maxim 1,5% media celor mai puternice state din UE, datoria publica sa nu depaseacsa 60% din PIB, iar deficitul bugetar nu trebuie sa fie mai mare de 3%. Printre alte conditii se numara cea care prevede ca dobanzile nominale pe termen lung sa fie cu cel mult 2% mai mari decat media a trei state UE cu cea mai mica inflatie, iar cursul euro – moneda nationala sa fi fost fix pe parcursul a ultimilor doi ani. Dintre toate aceste conditii, Romania o indeplineste doar pe cea privitoare la datoria publica.

Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR, crede ca Romania este total nepregatita pentru intrarea in zona euro in 2015. “Insa acesta nu este un motiv pentru care sa amanam. Daca o lasam pentru 2024, vom fi in acelasi stadiu pentru ca vom incepe pregatirile in ajunul aderarii”, considera Vasilescu.

Financial Times: poate România învăţa din experienţele trecute?

În 2008 România a avut cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană iar la finele lui 2010 a fost una din ultimele ţări care a ieşit din recesiune. Ce a mers prost în trecutul ei recent? Şi pot fi evitate acum greşeli similare? – se întreabă economistul şef al UniCredit Tiriac Bank, Dan Bucsa, într-un articol publicat miercuri pe blogul oficial al Financial Times.

 În 2008 economia României a înregistrat o creştere de 7,3% şi, în pofida crizei globale care lovea deja Europa Occidentală şi SUA, politicienii români erau încrezători că criza poate fi evitată graţie cererii interne solide. În consecinţă, guvernul a avansat o serie de măsuri populiste precum majorarea cu 50% a salariilor profesorilor înainte de alegerile parlamentare, fără a ţine cont de dezechilibrele macroeconomice. Efectul a fost dramatic şi a fost resimţit în 2009 când economia s-a contractat cu 6,6%, leul s-a depreciat cu 15% în raport cu moneda euro, iar investiţiile străine s-au prăbuşit de la 17,4 miliarde euro în 2008 la 6,3 miliarde euro în 2009. De asemenea, în lipsa ajustării cheltuielilor publice deficitul bugetar a crescut până la 9% din PIB. În condiţiile unei crize de lichidităţi, în luna mai 2009, România a semnat un acord de împrumut în valoare de aproape 20 de miliarde de euro cu Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială, Comisia Europeană şi alte instituţii financiare internaţionale, relateaza Agerpres.

Ajustarea care a urmat a fost una dureroasă. România a majorat TVA cu cinci puncte procentuale până la 24% şi simultan a redus salariile în sectorul public cu 25%. Rezultatul imediat al acestor măsuri a fost resimţit în 2010, cu o contracţie a salariului mediu nominal cu 3,2% şi creşterea inflaţiei până la 8% la finele anului. Tot în acel an vânzările cu amănuntul au scăzut cu 6,2% iar lucrările de construcţii s-au prăbuşit cu 12,6%.

În încercarea de a identifica noi venituri la buget, guvernul de la Bucureşti a făcut o serie de greşeli care au agravat recesiunea. Un exemplu este impozitul minim pentru IMM-uri care s-a dovedit dezastruos, aproape 100.000 de IMM-uri au falimentat, iar ponderea creditelor neperformante în rândul IMM-urilor a ajuns la 17% în luna iunie 2011. În consecinţă România a fost una din ultimele state europene care a ieşit din recesiune, creşterea economică revenind abia la finele lui 2010.

Acordul cu FMI a constituit însă un factor de stabilitate pentru România, în condiţiile în care ţara a urmat unul din cele mai dure programe de ajustare din Europa. În plus, spre deosebire de alte ţări din Europa Centrală şi de Est, în România acordul cu FMI nu este în pericol având în vedere că toate partidele au promis că vor respecta acordul de împrumut, indiferent de rezultatul alegerilor.

Cu toate acestea, România nu poate adopta o poziţie relaxată. Guvernul de la Bucureşti şi-a propus o ţintă ambiţioasă de a reduce deficitul bugetar la 1,9% din PIB în 2012 de la 4,4% din PIB în 2011, însă analiştii consideră că există numeroase ameninţări la adresa acestui obiectiv. De exemplu, bugetul mizează pe un scenariu foarte optimist privind creşterea veniturilor din taxe cu 7,6%. De asemenea, costurile cu mâna de lucru în România se numără printre cele mai ridicate din Europa. Pe latura cheltuielilor, arieratele se ridicau la 15 miliarde lei (2,4% din PIB) la finele lunii martie.

Însă economistul şef al UniCredit crede că cea mai mare ameninţare o reprezintă alegerile din acest an. Deşi ministrul de Finanţe crede că majorarea cu 16% a salariilor din sectorul public va adăuga doar 0,3% la deficitul bugetar, analiştii UniCredit cred că deficitul va ajunge la 3% din PIB la finele lui 2012.

În concluzie, dacă România va învăţa din lecţiile din 2008 şi va evita cheltuieile populiste, atunci ar putea deveni un exemplu de ajustare fiscală de succes care să conducă la creştere economică sustenabilă. |În caz contrar, România ar putea fi nevoită să treacă din nou printr-o perioadă dificilă.