Orban şi alianţa Opoziţiei. Argumente şi contra argumente

Îmi propun sa fac o analiză pe textul interviului dat de către Ludovic Orban şi apărut în cursdeguvernare.ro (http: http://cursdeguvernare.ro/ludovic-orban-ce-nume-sa-i-dai-acestei-alian%C8%9Be-%E2%80%9Djos-basescu%E2%80%9D.html). Nu de alta, dar adversarii alianţei ACD-PSD au folosit si vor folosi multe dintre argumentele d-lui Orban (care prin poziţiile sale publice se numără şi el în rândul acestor adversari).

1. „Nu există nici un motiv ca să faci această alianţă” cu argumentele:
1(A) „În democraţii se formează alianţe atunci când există compatibilitate între electoratele formaţiunilor politice” şi
1(B) „În democraţii se formează alianţe atunci (…) când formaţiunile care fac alianţe sunt prea slabe pentru a se lupta pe propriile picioare cu formaţiunea politică adversă.”
La 1(A) se poate replica faptul că Domnul Orban uită că s-au facut (în trecut dar şi în trecutul recent) alianţe politice între formaţiuni politice de orientări ideologice diferite. Exemplul DA este cel mai proaspăt în minte (între un partid de centru dreapta şi unul de centru stânga)
Argumentul 1(B) pare mai „tare”, dar el ignora următoarele:

  • partidele din opoziție nu îşi propun „doar” victoria la alegerile parlamentare din 2012 ci şi răsturnarea guvernului Boc cât mai repede posibil şi (complementar) nominalizarea unui premier din partea Opoziţiei (devenită majoritate)
  • experienta anilor 2008-2010 ne-a arătat cu prisosință că nici constituirea unei noi majorităţi, nici impunerea unui premier nu a fost posibilă (şi nici nu va fi posibilă) decât dacă Opoziţia se prezintă unită într-o formă juridică (singura care poate să ofere acestei opoziţii coerenţă in proectarea unei alte paradigme economice si politice şi singura capabilă să înfrângă argumentele de tip juridic a Preşedenţiei. Fără să mai vorbim de faptul că o Opoziţie Unită are darul de a atrage şi forţe politice care să ducă la acea schimbare de majoritate parlamentară).

2. „Ce sens are acum să uneşti PSD, care are 35%, cu PNL, care are 25%, ca să lupte împotriva unui partid de 15% şi care şi-a pierdut în ultimul an 20% din alegătorii care l-au votat?”
Argumentul este o reiterare a argumentului 1(B) si poate fi respins la fel ca acela. În plus: ceea ce uită sau vrea să uite Orban este faptul că PD nu înseamnă doar electoratul prorpiu ci şi (sau mai ales) Traian Băsescu şi aparatul de stat care îi stă la dispoziţie (serviciile secrete, în primul rând). NIMENI nu garantează că prin mijloacele verificate deja (cumpărare de voturi, metoda „autobuzul”, etc) şi prin altele care abea vor fi legiferate (alegeri dintr-un singur tur pentru parlamentari, redesenarea colegiilor electorale, metoda „votul prin corespondenţă”) PD nu va atinge un scor comparabil cu cel al întâiului clasat dintre partidele Opoziţiei, sau chiar mai bun )ce pot face 1-2 milioane de voturi prin corespondentă făcute cadou PD, în condiţiile unei participări scăzute la vot?) În acest caz Traian Băsescu îşi va folosi imensul potenţial de şantaj pentru a numi un premier PD… ştim cu se poate ajunge după aceea la o majoritate parlamentară care să treacă guvernul prin vot (ne aducem aminte de 2004 şi 2008…)

3. „Ne adunăm pentru că Traian Băsecu nu pune prim-ministru de la noi. Dacă dăm jos Guvernul, nu pune prim-ministru de la noi, dar în acelaşi timp facem alianţa ca să-l dăm jos pe Traian Băsescu. Păi, dacă-l dăm jos pe Traian Băsescu, pune prim-ministru preşedintele Senatului, chiar şi-n perioada suspendării, se poate discuta simultan. E o defecţiune de logică, nu are absolut nici un fel de logică.”
Aici logica lui Orban colapsează. Dacă NU poţi avea un premier din cauză că preşedintele va numi un premier din partea partidului cu mandate mai numeroase (actualmente PD) atunci ce ai de făcut decât să uneşti partidele din Opoziţie astfel încât să poţi solicita, pe temeiul numărului de mandate, respectiva funcţie? O alianţă legalizată conferă unele motive de a crede că nici unul dintre partidele componente nu va defecta, atunci când preşedintele va încerca să îşi exercite „şarmul” şi să redeseneze harta poziţiilor în Parlament, printr-o nouă „soluţie imorală” (care va fi fiind aceea). Astfel, dacă vrem un guvern (care guvern, din nenumărate motive, ar trebui să fie unul ACD-PSD) trebuie să îl putem impune pe două planuri: legal-contituţional (şi deci avem nevoie de o majoritate SIGURĂ, oferită NUMAI de o alianţă – orice legătură juridică mai slabă poate fi destructurată mult mai uşor) dar şi prin executarea unei constrângeri faţă de preşedenţie (amenninţarea cu suspendarea) iar şi din acest punct de vedere, o alainţă politică poate fi un instrument mult mai eficace.

4. alianţa are în vedere „În primul rând siguranța lui Crin Antonescu că va fi preşedintele României şi siguranța lui Victor Ponta, că va fi premier. Alianța dă mai multă siguranţă actualilor preşedinţi de consilii judeţene PSD şi PNL, pentru că, făcându-se liste comune, şi practic sprijinind preşedinţii actuali, cei care sunt în funcţie devin foarte greu de învins şi o să-şi păstreze funcţiile”. Admiţând că acest argument ar fi valid (el nu este deoarece recurge la chestiuni care ţin de psihologie, deci nu pot fi cuantificate, deci nu li se pot da valori nici de fals, nici de adevarat) ce ar fi RĂU în aceasta? Este o regulă ca nominalizările la cele mai înalte funcţii în stat să fie făcute din rândul conducătorilor partidelor la putere… şi îi place lui Orban sau nu, Crin Antonescu este în acest moment preşedintele PNL şi deci candidatul firesc la funcţia de preşedinte al RO, sau la cea de premier.

5. „În momentul în care noi ne-am dus în alianța cu PSD, practic viitorul de dreapta al partidului este compromis. De unde o să mai atragă voturi PNL?”
Dacă scorul electoral al ACD va fi în jurul lui 30% la alegerile parlamentare atunci PNL ar avea şansa să mai culeaga ulterior voturi din partea electoratului de dreapta odată ce în practica guvernamentală va dovedi (alături de PSD) că poate să smulgă RO din recesiunea economică şi că oferă o nouă şansă de dezvoltare electoratului propriu. Scopul PNL este să ajungă la guvernare, sau nu? Daca NU, atunci el nu poate creste ca pondere dincolo de ceea ce a realizat pana acum, pe fondul crizei economice si a opoziției fata de regimul Băsescu/Boc . Dacă DA, atunci ajunge la guvernare într-o alianţă fie cu PD (cum are dori Basescu şi camarila pedistă) ceea ce din anumite motive (care ţin de experienţa istorică nefericită a coabitărilor cu PD) mi se pare exclus, fie cu PSD. Deci rezultă ca suntem condamnaţi să guvernăm în alianţă cu PSD fie că suntem în alianţă legalizată acum, fie că va fi o alianţă (sau altă formă) constituită după alegeri. În oricare dintre cazuri, PNL işi va pierde „puritatea” acţiunii politice. În schimb o alianţă acum oferă mai multe şanse de a accede la putere.
Practic, la acest argument al d-lui Orban se poate răspunde astfel: daca PNL vrea să ăşi păstreze puritatea doctrinară şi o perfectă contiguitate între doctrină şi politicile publice promovate, el ar trebui fie (a) să ajungă să deţină majoritatea parlamentară şi să guverneze singur fie (b) să rămână în opoziţie. Deocamdată nu pot să iau in consideraţie unua dintre cele două variante.
Fără a fi un contraargumet la poziţia lui Orban, s-ar putea spune şi că PSD însuţi va suferi în practica politică o anumită rupere între doctrina partidului şi măsurile de dreapta pe care va trebui să le aplice, pentru a revigora economia (ceea ce PSD a mai făcut şi anterior, sub presiunea cerinţelor aderării la UE).

6. „ce câştigă PNL din această alianţă?”
Argument fără greutate, deoarece vorbeşte despre viitorul contingent. Nimeni nu poate aproxima acest viitor. Raporturile de putere între ACD şi PSD vor fluctua în funcţie de prea mulţi factori pentru a putea să cuantificăm acum ce se pierde şi ce se câştigă. Dar eu aş spune că miza nu este pe ce câştigă sau ce pierde PNL, ci ce căştigă sau ce pierde România, prin inlăturarea regimului Băsescu-Boc. O perspectivă pe acre Orban nu o ia deloc în cosiderare.

7. un guvern ACD-PSD va funcţiona foarte greu.
Din nou – există alternative? Desigur, şi încă două: (a) PSD singur la guvernare (eventual cu sprijin parlamentar PNL) sau (b) ACD la guvernare (in alianţă cu PD sau cu sprijin parlamentar din partea PD sau PSD). Mie mi se par alternativele MULT mai proaste decât o guvernare cu hopuri, în cadrul alianţei preconizate.

8. „Pe măsură ce cobori în baza partidului şi te duci spre alegători, nemulţumirea e mare. În teritoriu, în toată ţara.”
NU există date care să susţină această aserţiune deoparece nu s-au facut sondaje interne la PNL. Sondajele de opinie care au fost făcute publice dau un grad destul de mare de acceptanţă faţă de ideea unei astfel de soluţii politice. Dar probabil că cei cu care d-ul Orban a stat de vorbă i-au spus acestuia ceea ce credeau că dânsul vrea să audă.
Subargumentul că după ce ne confruntăm cu PSD la locale, pe liste diferite, va fi greu de realizat o acţiune comună la alegerile parlamentare este destul de consistent. Din păcate ideae listelor comune ŞI si alegerile locale nu este încă impusă în protocolul alianţei, şi probabil nici nu va fi. Potenţiale pericole pe acest segment… dar se pare ca listele prorpii au fost dorinţele organizaţiilor teritoriale… deci aşa va fi. Democratic, deşi nu foarte eficient.

NOTA: am luat în consideraţie argumentele, nu floricele de stil. Am pus în ecuaţie ACD de multe ori, deoarece aceasta va fi luată în consideraţie când se raportează la PSD (cu posibila creştere a ponderii ACD, pe măsură ce alte formaţiuni politice vor adera la aceasta). Am folosit termenul PD în loc de PDL, deoarece refuz să iau în consideraţie ca partidul lui Boc are avea vreo componentă liberală, dincolo de unii trădători care se ştiu.

2 comentarii pe “Orban şi alianţa Opoziţiei. Argumente şi contra argumente”

  1. Bogdan Brătianu 3 februarie 2011 la 1:36 PM #

    în mare, prezentarea argumentelor şi analiza acestora este corectă. de adăugat nu sunt foarte multe dar sunt esenţiale.

    primul argument în favoarea alianţei cu psd este concentrarea electoratului furios pe măsurile guvernului boc spre această soluţie şi nu dispersarea acestuia spre partide fantoşă gen partidul poporului sau prm. ştiut este decând lumea că în perioade nefaste ale istoriei se ridică partidele extremiste ca pseudosoluţii. nu este nevoie să insist asupra acestui aspect căci este îndeobşte cunoscut de mai toţi, fără a avea o prea vastă cultură.

    un alt aspect în favoarea alianţei cu psd pe care ludovic orban îl ignoră este creşterea spectaculoasă a pnl (sau acd) în sondajele de opinie pe fondul faptului că liderul liberal cred că este perceput ca principal iniţiator al acestei soluţii, a salvării româniei de răul indezirabil în ochii marii majorităţi a populaţiei numit pede. ideea că pnl, perceput în general ca un partid curăţel dar fără „cojones”, devine piua întâi în acest joc politic, atrage extrem de bine electoratul dornic de a găsi ceva stabil şi cu forţă pentru a putea pune în practică programul propus.

    un al treilea argument pro, oarecum legat de cel de’al doilea, ar fi acela că, poate pentru prima oară în istoria de după ’89 a acestui partid, devenim cu adevărat şi cu apetit forţa politică care ia iniţiativa şi impune agenda politică naţională de primă pagină lăsând adversarii şi chiar aliaţii doar în defensivă, respectiv în postura de a fi un ecou.

    al patrulea argument constă în coalizarea dreptei politice autentice într’o structură ce pare a fi mult mai stabilă decât vechea convenţie democratică şi cu perspective reale, într’un viitor nu tocmai îndepărtat, de a deveni forţa politică capabilă să obţină un scor electoral suficient pentru a guverna singură românia.

    un punct împotriva alianţei cu psd, aşa cum a punctat bine ludovic orban, este greutatea de a mai putea separa apele atunci când va veni momentul. încă nu poate fi calculată pierderea electorală la o firească şi previzibilă rupere a acestei alianţe făcută în spiritul vremurilor ce le trăim. fără discuţie acest subiect va trebui gândit încă de pe acum şi anticipat printr’o strategie coerentă pentru a nu ajunge în situaţia de a fi noi ce perdanţi din acest inevitabil gest.

    un alt punct împotrivă ar putea fi faptul că psd, odată ajuns la putere, se va întări precum antaeus la atingerea pământului şi vor reuşi să ne subcombe ca şi prezenţă media sau organizare. acesta este un pericol de care iarăşi va trebui să ţinem seama cu luciditate dar fără a ne angrena în acţiuni stupide care să ne transforme în principali vinovaţi ai viitoarei rupturi a acestei alianţe.

    în fine, pentru a nu lungi fără măsură postarea, ar mai fi argumentul că, tot în eventualitatea guvernării comune, psd să redevină partidul campion al corupţiei naţionale, adică să îşi reia vechile obiceiuri, iar această imagine să se răsfrângă şi asupra noastră, să ne transforme în principalii vinovaţi ai acestei ipotetice situaţii iar propagandiştii portocalii să devină un soi de „bocca della verita”, basculând astfel cloaca lor mizerabilă de mafioţi iarăşi printre partidele cu pretenţii.

    Apreciază

    • Gondolin 3 februarie 2011 la 2:23 PM #

      ai dreptate in multe aspecte. Pe de alta parte, fiecare dintre aserțiunile tale ar suporta amendamente.
      in primul rand, memoria sociala la romani este scurta… asa ca toate creșterile inregistrate de catre PNL s-ar putea dovedi numai accidente la scara istorica. Viitorul va depinde in mare masura de capacitatea liderilor PNL de a actiona concertat, si a partidului in ansamblu de a-si indeplini promisiunile. Viitorul ACD depinde si de facori non-PNL, cum ar fi evolutia relatiilor cu PC si PNTCD.
      In ce priveste relatiile cu PSD, imi permit (admit! fara prea multe argumente…) sa fiu mai degraba optimist:
      1. evolutia pe plan intern si international cred ca va impune prelungirea aliantei dincolo de 2016
      2. daca alianta se va dovedi de succes in planul evolutiilor economice, despartirea apelor va fi o chestie normala… dar in acel moment sper ca PNL sa concentreze cam tot ceea ce insemana dreapta romaneasca. si sa inceapa o perioada dominata de rotativa la putere PNL/PSD.
      3. Am incredere in Crin (si pana una-alta si in Ponta) ca vor reusi sa impuna in practica politica unele dintre principiile privitoare la politica anti-coruptie si la depolitizarea structurilor de stat. Dar nu vor reusi acest lucru daca nu vor convinge baronii din teritoriu (de care sunt in mare masura dependenti) de faptul ca pe acestia ii asteapta o LUNGA dominatie (dincolo de orizontul electoral 2016) astfel incat sa le mai tempereze foamea financiara si pe aceea de posturi in structurile de stat.

      Apreciază